comentarii

mai adus acasa


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sotul se intoarce de la servi - de SB_one la: 02/12/2004 21:24:46
(la: Femeia)
Sotul se intoarce de la servici si isi gaseste sotia in pat cu un tinerel.
Suparat, sotul incepe sa tipe, sa arunce lucruri si vrea sa puna mana pe sotia infidela. Aceasta insa ii spune:
- Inainte de a face o nebunie te rog sa asculti cum de s-a putut intampla asa ceva:
Pe cand ma intorceam acasa l-am vazut pe acest tinerel amarat si mort de foame. L-am adus acasa si i-am dat mancarea pe care ti-o pregatisem si pe care n-ai mancat-o fiindca te-ai dus la masa cu prietenii tai. Am vazut ca era descult si i-am dat pantofii tai noi pe care nu i-ai purtat fiindca erau
cadou de la mama mea. Am vazut si ca ii era frig si i-am dat plovarul pe care ti-l facusem cadou de ziua ta si pe care nu-l porti fiindca nu se potriveste cu modul tau de viata. Pantalonii lui erau rupti asa ca i-am dat jeansii tai buni pe care nu ii porti fiindca nu te mai incap. Cand s-a schimbat i-am spus ca poate sa faca o baie si i-am dat spumantul pe care ti l-am adus de la Paris si pe care nu-l folosesti fiindca iti provoaca alergie.

Si cand a iesit din baie tanarul m-a intrebat daca mai am ceva ce nu folosesti asa ca ....
#30449 (raspuns la: #10229) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
My Goodness - de fefe la: 06/12/2004 19:19:18
(la: Trancaneala Aristocrata)
Pai asta mai zic si eu activitate! Parca de fiecare data cind intru aici la trancaneala imi ia din ce in ce mai mult timp sa va citesc toate mesajele.

Vreau sa va anunt dragelor si dragule, ca si eu mi-am cumparat un bradulet grasalan si frumusel foc. E din ala argintiu, caruia nu-i pica acele. Aseara l-am adus acasa si mai intii de toate l-am spalat bine cu furtunul sa se improspateze. L-am lasat afara in curte intr-o galeata de apa ca sa-si mentina frumusetea pina ma apuc de decorat. Saptamina asta o sa ma ocup si eu de decorat casa si bradul si pus luminile pe afara. E o placere deosebita sa te plimbi pe strazi si sa vezi toate casele in toi de sarbatoare.

Deci sinteti invitati cu totii sa ma colindati de Craciun. Cine se pune pe lista primul?
ca o parere - de gigi2005 la: 06/08/2005 12:40:43
(la: Demnitatea vietii, demnitatea mortii)
cred ca moral eutanasia este corecta. Mi se pare o cruzime sa lasi un om sa moara si sa nu-i curmi suferintza. Daca se accepta pentru animale, nu este o inuman sa permitzi, ca om, sa se chinuie cineva apropiat si tu sa suferi pe langa acesta stiind ca nu poti face nimic? Sunt ciudate legile scrise! Se cunosc cazuri in razboi cand, in viatza fiind dar grav mutilat, soldatul isi roaga camaradul sa-i crute suferintza.
De ce pot ucide un animal care sufera si nu pot face aceeasi chestie pentru un om? Numai pentru ca cel din urma poate spune unde il doare?

Am citit despre un caz: un om sufera un accident si paralizeaza complet. Doar capul putea sa-l miste si sa ingaime cateva cuvinte. Nevasta-sa l-a ingrijit cativa ani buni pana s-a saturat. Ii dorea moartea omului cu care impartise o viatza si care acum era neputincios in fatza ei. Il ura, ii era mila, sentimente controversate...Pe urma si-a gasit un prieten. O perioada s-au dus pe la el pe acasa, dar statea cu mama-sa. Dupa cca. un an l-a adus acasa la ea, in casa in care locuia impreuna cu barbatul sau paralizat. La inceput se ferea, apoi nu mai tinea cont de nimic. Acea umbra de om era tratata ca o mobila. Tipa de durere in casa, scotea sunete cu sensuri numai de el stiute, in timp ce nevasta-sa "si-o tragea" cu noul partener.
Pe urma l-au batjocorit, il manjeau cu mizerii, il machiau ca pe clovn, il puneau sa se uite la orgiile lor.
Ce era in sufletul acelui om pe care trupul nu-l mai asculta? Ce fapte se ascundeau in trecutul sau sau in karma sa pentru a indura asemenea umilintze?
Nu mai tin minte ce s-a intamplat cu el. De fapt nici nu mai conteaza. Eu cred ca daca putem sa facem un testament care sa lase bunurile noastre pamantesti cui dorim noi, putem sa facem un testament si pentru cazul cand corpul nostru devine "un obiect" si poate fi aruncat sau distrus. Si eu il pot lasa cui vreau eu sa faca ce am dorit eu sa faca cu el. Mi se pare fair! Si atunci nimeni nu va mai fi o povara si poti alege sa mori demn.

Cam asta ar fi parerea mea.

#63658 (raspuns la: #63651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am inteles, - de PROUDFRECKLED la: 25/10/2005 21:01:14
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
nu poti avea la tine scule adecvate pentru toate marimile...nu?:)
da cred ca te-ai ofticat!Sotul,a prins o data un somn de aproape doi metri.De atunci numa de asta povesteste de cite ori vine vorba.L-a adus acasa si l-am spalat in vana:))Era un peste frumos si sanatos.Mie personal mi-a parut rau ca l-a omorit:(
uitasem - de Honey in the Sunshine la: 03/11/2005 22:39:27
(la: Codul-... bunelor maniere.)
"luatul de acasa" si "adusul acasa"... absolut esentiale pentru mine..
pup si eu pe toata lumea.. cu buze umede sau uscate, cum va place :)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture
Draga Crenguta... - de Lady Allia la: 14/11/2005 14:31:52
(la: Iubire interzisa?)
in primul dă-mi voie să încep prin a-ţi spune că nu am crezut nici o clipă că tu vorbeşti cu ură...dimpotrivă. Eu am spus doar că tu îi condamni pe acei oameni şi acest lucru nu ţine de noi de oamenii.Iar când am spus acei oameni nu m-am gândit la Flory. Să ştii că în aceste momente regret că există doar internet şi cuvinte pe hârtie care nu sunt înţelese aşa cum le este mesajul. Am chiar scris acolo să nu o iei ca şi un afront personal că nu este aşa ceva...te rog frumos să te mai uiţi o dată. Am vorbit ca şi tine...la general, doar că atunci când vorbeşti cu cineva şi i te adresezi...vorbeşti din politeţe la persoana a doua...adică te referi ei, dar îmi pare rău Crenguţa dacă te-am necăjit...crede-mă...că nu asta era intenţia.
Despre situaţia ta...îmi pare rău că ai trecut prin aşa ceva...şi sincer, să ştii că am bănuit că ai avut o problemă de acest gen, însă ... regret nespus că ai fost un copil care a trebuit să treacă prin aşa ceva.
Draga mea...pe acest subiect putem să vorbim tare mult, dar la cât este de frumos sufletul tău eu cred că ai fi avut grijă de tatăl tău oricum, oriunde ar fi fost şi cu oricine ar fi fost.
Eu am vorbit de asemenea dintr-un caz pe care îl cunosc, caz în care el a plecat de lângă familie, s-a recăsătorit cu cealaltă femeie, iar cu fosta lui soţie a rămas bun prieten. Au realizat amândoi că a fost un lucru bun pentru ei că s-u despărţit (deşi atunci a durut) pentru că ar fi ajuns să se urască şi să fie doi străini. Ea nu ar mai fi avut încredere în el niciodată, iar el nu o mai iubea...nu o mai iubea aşa şi atatâ cât trebuie să se iubească doi oameni ca să poată trece împreună prin viaţă.
Mă bucur însă că mama ta a avut acea putere şi dragoste ca să îi arate tatălui tău calea înapoi către inima sa, că a luptat pentru ea, pentru voi..., dar gândeşte-te că tatăl tău a avut ce să mai găsescă în sufletul ei...iubirea ei şi devotamentul dânsei!
Nu vreau să înţelegi draga mea că eu le aprob pe aceste femei, sau pe aceşti bărbaţi de moravuri uşoare...deloc..., dacă ar fi după mine...ooofff, dar asta este. Eu nu apreciez "iubirea de o oră" draga mea Crenguţa...eu o apreciez pe cea adevărată.
Şi să ştii că nici viaţa mea nu a fost frumoasă...nu am avut parte de căldură decât din partea bunicilor...am tânjit ani de zile după căldura părinţilor, după o vorbă dulce, după un "te iubesc draga mea"...iar D-zeu a fost cel care m-a ajutat mereu să ies din impasuri, EL mi-a dat mâna să ies din prăpăstii, EL îmi ştergea lacrimile cu câte un sărut părintesc în fiecare seară...mi-a fost tată şi mamă...mult timp să ştii. Am crescut la bunici, apoi am fost adusă acasă unde la 10 ani ai mei s-a născut primul meu frate, la 13 al doilea...ştii ce înseamnă să te trezeşti peste noapte "mămică" la anii ăia? E un şoc! Nici nu mi s-au uscat bine lacrimile că am fost smulsă de lângă bunici că m-am trezit schimbând scutece, făcând mâncare, mergând la şcoală, ducând copii la gradiniţă...făcând lecţii mai apoi cu ei, ... da..., dar nici eu nu regret pentru că sunt mândră de ei. Sunt politicoşi, nu sunt răi, nu sunt huligani, sunt mereu premianţi, unul din ei dă anul viitor la facultate şi mă iubesc pentru ceea ce sunt eu, iar eu îi ador.
Bunicii mi i-am pierdut amândoi ...erau centru universului meu...erau coloşii mei...erau Atlaşii care ţineau pe umeri sufleţelul meu...şi nu am putut face nimic, decât să fiu lângă ei în timp ce unul murea de cancer la ficat (deşi nu a băut, nu a fumat)...şi zicea.."puiul meu de om,...în viaţa asta vei trece prin multe, dar pe D-zeu să nu îl abandonezi niciodată...,iar dacă bine nu vei putea face, rău să nu faci draga bunicului"...şi nu am făcut nimănui pentru că îl am pe D-zeu lângă mine, iar EL ştie mai bine ca oricine ce culoare are sufletul meu şi din ce "aluat" este. Celălalt bunic mi-a murit în urma unor complicaţii...aprindere de plămâni netratată..., a ajuns că nu putea să mai bea apă decât cu linguriţa, iar într-o zi când îi citeam poveşti ţinându-i capul în poala mea...m-a rugat să îi dau măcar pentru ultima dată să bea apă din cană...şi i-am dat, dar s-a înnecat puţin şi a tuşit...şi acuma mă urmăreşte asta, deşi ştiu că a fost un gest frumos..., dar eu nu suportam ca bunicul meu să sufere nici atins de o "aripă de fluture". Am fost lângă amândoi...aşa a fost să fie..apoi mi-am ţinut bunica în braţe în timp ce a paralizat...mi-a dat D-zeu putere să ştiu ce să fac, dar bunica mea este aşa de 8 ani de zile...şi uneori când o văd slabă ca o nuia, bătrână şi obosită de viaţă şi durere, când ştiu că trebuie să merg să îi dau să mănânce şi să îi schimb pampersul ca unui copil mic, iar ea de jenă începe să plângă încetişor...crede-mă Crenguţa că îmi vine să iau până şi eu Cerul de guler să îl trântesc...ştii de ce???? Pentru că...iremediabil sunt...om!
Am limite, am trăiri, am bun şi rău, am mii de sentimente ca un amalgam, dar...de ură sau rău intenţionat nu am fost niciodată capabilă.
De aceea...îţi mai cer încă o dată scuze dacă ai considerat că te acuz, sau te condamn pentru ceva...nu...nici gând draga mea...doar că uneori în viaţă cuvintele scrise nu spun ceea ce trebuie să spună...
Cât despre faptul că scriu poetic...crede-mă că nu ştiu să scriu altfel..nu pot..am încercat...iar eu de obicei pun pe hârtie exact ceea ce simt, cum simt!


"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca
#87383 (raspuns la: #87314) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
val PĂCATUL ANCESTRAL de V - de val manescu la: 03/05/2006 06:49:00
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
val
PĂCATUL ANCESTRAL
de VAL Mănescu



Cînd am ucis pentru prima oară, cred că aveam vreo cinci ani. Am făcut-o mai mult din spaimă, decît din sadism. Dădea din picioare ca apucatul, doar-doar o scăpa din strînsoare. L-am lipit de gardul lui Ichim şi i-am înfipt cu putere în spate, printre elitrele chitinoase, un ac de siguranţă care i-a perforat abdomenul. Continua să se zbată. Brusc mi s-a făcut frică şi mi s-a năzărit că nenumăraţii lui fraţi i-ar putea sări în ajutor. Am luat un bolovan şi l-am lovit pînă cînd n-a mai rămas din el decît un lichid albicios în care pluteau fragmente maro de tegument cuticular. Cred că am ţipat de emoţie şi de scîrbă. A apărut ca din senin, maică-mea, mai speriată ca mine. Mai întîi m-a mîngîiat, apoi m-a altoit părinteşte la fund, ca să ţin minte să nu omor niciodată o vietate, nici muscă, nici cărăbuş, că drept de viaţă şi de moarte asupra a tot ce mişcă pe pămînt, numai Dumnezeu are. Poţi să faci tu un cărăbuş? Numai ce poţi face tu, ai voie să distrugi, băiete! Altfel, e mare păcat.
Cu altă chelfăneală m-am ales, nu mult după asta, cînd am adus acasă un briceag cu mîner argintiu în formă de peştişor. Îl găsisem în iarbă, dar briceag ca ăla nu avea decît Nicu Paşcu. I-l cumpărase taică-su, ceferist, de la Focşani, şi el era tare fudul, pe de o parte pentru că taică-su era singurul tată de pe strada noastră care ştia să pornească o locomotivă cu aburi, iar pe de alta, cu tăişul cuţitaşului atîrnat mereu la brăcinar. Cînd rămînea fără săgeţi la arc, era singurul dintre noi care şi le putea face repede din draniţă sau din ramuri de salcie. Toţi visam să ne facem mari şi să ajungem la Focşani, să ne cumpărăm şi noi bricege-peştişori şi să mergem ca Nicu pe mijlocul străzii, bălăngănindu-le de lănţişorul legat la curea. Şi să ne facem săgeţi, oricît de multe, de cîte ori am fi avut chef. Trebuie spus că, acum cincizeci de ani, Focşaniul era cam la fel de departe cum e acum Parisul de Bacău.
Am ţinut briceagul ascuns şi am dormit cu el sub pernă. M-am trezit de vreo cîteva ori şi-am verificat dacă mai era acolo. A doua zi, l-am înfipt în pămînt de un milion de ori, am aruncat cu el la ţintă, mi-am sculptat o bîtă dintr-un lemn de brad, mi-am făcut douăzeci de săgeţi, am săpat o groapă pentru bilele de sticlă şi mi-am scrijelit numele pe o scîndură din gardul din fundul grădinii. După fiecare întrebuinţare, îl ştergeam cu batista şi mîngîiam solzii strălucitori ai prăselelor. Era briceagul meu. Aveam briceag.
La masă, l-am scos din buzunar să tai pîinea. Io-te ce-am găsit eu pe deal! – am murmurat mai mult pentru mine. Soră-mea a uitat să mai înghită. Taică-meu s-a uitat pe sub sprîncene, a terminat de mestecat şi-a zis „ I-ai furat briceagul lui Paşcu! Bravo ţie, mă nelegiuitule! Băiatul meu e hoţ! Asta am crescut eu la casa mea: un hoţ, să mă facă de rîsu’ lumii!” M-a altoit, mi-a desfăcut nervos carabina lanţului de la brîu şi mi-a îndesat obiectul de metal în mînă: „Acu’ te duci, îi dai băiatului cuţitul înapoi şi-i spui iartă-mă, auzi, nu pleci de-acolo pînă nu-ţi iartă păcatul!” De bucurie că şi-a recuperat peştişorul, Nicu m-a iertat pe loc. A zis că sunt cel mai bun prieten al lui pe viaţă şi-a vrut să ne facem fraţi de sînge ca-n Huckleberry Finn. Numai că eu n-aveam nici un chef să-mi văd izvorînd sîngele şi i-am zis să amînăm ritualul pînă după Paşte, că eram în post. Iar el a pierdut briceagul la cîteva zile, definitiv. Între timp, descoperisem în pod o Carte de Cetire din anii douăzeci, plină cu pilde legate de cele zece porunci biblice. În paralel, Vică Paisa îmi furniza fascicole din colecţia Povestirilor ştiinţifico-fantastice, alt orizont excitant al imaginaţiei.
Oscilam între concretul imaginar al viitorului şi credinţa în autoritatea supremă a creaţiei divine. Mîncam marmeladă sau halva cu pîine neagră şi învăţam să joc şah cu Costel Bobeică. Apoi am primit cu mîndrie cravata roşie de pionier.
Cu timpul mi-am dat seama că, deseori, o minciunică face mai bine decît adevărul. Învăţam din mers, viaţa. De la cei mari. Bunica îmi tot spunea că e foarte hrănitoare marmelada. Profesorul Alexandrescu m-a învăţat să suflu în trompetă cele trei marşuri pioniereşti, obligatorii pentru demonstraţia de 1 Mai. Dacă nu le ştiai, nu erai om. Prin liceu adoptasem amuzat butada: eu nu sunt mincinos, pentru că nu spun minciuni inutile. Ca orice adolescent, mă grăbeam să fiu bărbat şi pufăiam din ţigară în pauze, trăgeam cîte o votdcuţă după ore, îmi poftea trupul după dragoste muierească. Păcătuiam nonşalant, mai mult cu gîndul, şi mi se părea că n-am să fiu niciodată pedepsit pentru asta.
La organizaţie, americanii erau nişte ticăloşi, sovieticii erau deştepţi şi umani. Numai că, americanii aveau Corvette Sting Ray frumos şi Cadillac Eldorado alb, iar ruşii aveau Volga neagră şi Moskvici urît. Din est venea lumina corurilor revoluţionare alb -negru; din vest, Elvis era vesel color la Acapulco şi se săruta panoramic pe gură cu iubita lui. Apoi ni s-a administrat nechezolul din Codul principiilor şi echităţii socialiste, impunîndu-ne în fals sfinţenia ideologică. Dogma din noua biblie stabilea că noi suntem bunii şi capitaliştii sunt răii, iar noi ne întrebam mereu cum naiba, dacă la noi e atît de bine şi la ei atît de rău, de ce la noi e atît de rău şi la ei atît de bine ?

Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că, de cîţiva ani plătim facturile nelegiuirii: pentru cincinale şi revoluţie, pentru Bancorex, inundaţii, Iliescu, mineriade, molime, Cernobîl, Cîntarea României, Năstase, Vîntu, Băsescu, Becali, şi pentru alte şi alte catastrofe pe care le-am declanşat în timp, oridecîteori am luat în deşert legile sfinte ale onoarei, cinstei şi respectului, ca nişte oameni fără Dumnezeu, dintr-o ţară fără Dumnezeu.
Mda - de TeodoraPA la: 05/05/2006 09:27:00
(la: Secretele unei casnicii reusite)
Bine te-am regasit Rac-ule.
Eu nu sunt casatorita, dar am o relatie de lunga durata cu cineva si banuiesc ca am si eu ceva de zis, mai mult din cele observate la altii, la parintii mei, la cumostinte, si apoi din experienta mea personala.

Tot ce ai enumerat tu e adevarat si ar trebui aplicat.
Ce am auzit eu de la altii e ca din cand in cand, atunci cand apare monotonia, e bine sa schimbi ceva la tine: felul de a te imbraca, culoarea parului, sa slabesti sau sa te ingrasi un pic...
Uite la parintii mei ce am vazut e ca se luau pur si simplu sambata dimineata si fugeau undeva la munte. Noi ne trezeam doar cu ei plecati. Apoi mai a fost o chestie, cand dupa 20 de ani de casatorie, cand tatal meu nu a acceptat niciodata sa tinem caine sau pisica in casa, a adus acasa o pisicuta siameza. Si toata ziua se ocupau amandoi impreuna de ea. Apoi a aparut si cainele, pe acre il periau amandoi si se jucau cu el si din astea... Ca doi copii.
Cam atat pe ziua de azi.
Cartouche 7.62mm?...mie si altora - de ampop la: 05/07/2006 07:17:41
(la: Persecutarile in timpul regimului comunist, mit sau realitate?)
Cea mai benigna intamplare, mie. Am depus o "aplicatie" pentru centrala de la Cernavoda in 1987, avand un stagiu de 6 luni in Canada. Urma sa o iau la sanatoasa catre US sa cer azil politic.Am spus si asta familiei fostei sotii si ei, desigur. M-au dat in gat, caci turnau absolut toti, din greu. Am ramas in Romania, am divortat in 1989 si m-am recasatorit. In tot raul si un bine :). Am mancat insa o seama de rahat ca inginer in "productie", pe cand colegi de ai mei, baieti "cuminti" frecau menta cu partidu' si guvernu'.
Un unchi al sotiei mele de acum, luptator anticomunist,student, a avut un accident de tren (fusese calcat de trenul cu care plecase) si a fost adusa acasa in sicriu sigilat. Familia a mituit "paza". Au deschis sicriul...si avea nasul, urechile si organele genitale sectionate. Precis trenul, nu-i asa? Preotul Bendorfeanu din Cetea (Bihor), s-a "sinucis" aruncandu-se de la etaj de la casa de nebuni. E ingropat in curtea bisericii. Stii bine de ce....mai sunt si altele . Zau, credeam ca faci propaganda comunisto-securista :)! S-auzim de bine.
Mario
PS Chestiile cu negationismul sunt reale :).
PS2: poate ca baietii cu ochii albastri nu ti-au facut nimic, sperand ca te vor putea recruta in Australia in reteaua DIE de traficanti de droguri. By the way, stii de ea...romanasiii sunt the best cu asiaticii impreuna. Unul din ei a facut avere din chestia asta si acum vaneaza bizoni in vesnicele plaiuri ale vanatoarei.
#131699 (raspuns la: #131488) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cartouche - de a399 la: 05/07/2006 19:37:12
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Totusi revin; am fost intrerupt: mesajele tale au fost incoerente; stii la ce ma refer. Nu doresc sa te aud cu atacuri la persoana, dar daca asta e alegerea ta, fie. Eu te-am acuzat nici ca esti paranoic, nici nici nu am spus cuvinte de mahala cum pretinzi. E un neadevar verificabil. Am recunoscut insa la tine stilul si limbajul de lemn, pe care aproape il uitasem.

"nu-ti rapund ca nu meriti" Ha ha ha! Tu stabilesti cine merita si cine nu Augustele tale raspunsuri! Si vrei sa ma feresti...tot pe mine de... paranoia?

Cu afirmatia ta despre viata ta mai sigura, ce sa zic: am inteles exact si eu; fi sigur ca si altii, despre ce e vorba Ai intors-o ca la Ploiesti.

Cand critic ce zici, asta fac: critic, pentru ca stiu ca nu e corect; dar a spune lucrurilor pe nume nu e jignire de mahala. Iti repet din nou: iluzia ta ca orientarea sexuala se schimba din plictiseala este doar atat: o iluzie a ta! Da, te-am ironizat, pentru ca este o gogoasa. Si atitudinea ta fatza de cei care sunt chinuiti si se sinucid nu-ti face cinste! Despre vot, nu am nici o iluzie ce votezi! De obicei cand intalneam persoane ca tine le faceam niste urari: sa treaca prin viata si sa simta ce inseamna sinuciderea cuiva iubit.

Si expresia ta cu casa de sticla: am inteles exact la ce te referi. E jignitor, intelegi si tu. Dar vei gasi o explicatie convenabila, o traducere cumva, sa sune bine si politic corect!

Dar las asta las la o parte toate astea, ca sa-ti rapund, tot corect,ca inainte, la intrebarile ce le-ai pus "ca sa ma incui", ( din grija fatza de mine ca sa nu ma imbolnavesc, precum zici).

citat "Purtati-va normal si recunoasterea si acceptarea vor veni de la sine." Neadevar total! In 1989 speram ca rapid dupa schimbarea de regim, vom intra intr-o societate normala, in care medicii psihiatrii apartinand de organizatiile internationale isi vor spune parerea si ea va incheia capitolul. Nu numai ca nu s-a schimbat nimic in bine, dar dupa 7 ani s-au schimbat toate in rau (in 1996, daca tii minte a fost atunci o perioada de demonstratii masive la ambasadele si consulatele Romaniei).

In ziare au aparut articole continand informatii despre viata mizerabila a homosexualilor sub regimul Ceausescu, incepand cu anul 1990, dar nici o schimbare in bine nu s-a produs. Din contra, BOR-ul a devenit si mai agresiv, ca si cand ar fi fost conducatorul moral neprihanit al tarii (dupa telegramele alea de felicitare).. Sub conducerea lui CV Tudor tara intreaga isi punea "problema: "cu ce parte intram in Europa", ceea ce arata si gradul de ignoranta a publicului, Nu insist. Bor-ul a organizat unitati de lupta din studentii ASCOR, care au agresat destui oameni. Nu am asistat la confruntari, dar mi s-au descris si cred. Ideologia ascor era de batausi pentru credinta. Un fel de cruciati, nu? Au uitat ce le-a zis mentorul: cine se atinge de sabie, de sabie va muri. Credinciosii isi uita tot timpul regulile.

Stand cuminti si nejignind pe nimeni, lucrurile au fost impinse spre tot mai rau. Din fericire abuzurile au ajuns la Amnesty International unde Romania a fost criticata ca stat, iar conducerea a schimbat cumva foaia si a eliberat din puscarie persoanele arestate. Dar NUMAI LA PRESIUNEA UNIUNII EUROPENE s-au schimbat in bine legile. UE a procedat la fel si cu ceilalti dreptcredinciosi ortodocsi: cu Ciprul, care se vedea exclus chiar din discutii pentru acelasi motiv.
Votul nu a contat deloc, cum stii! Puteai sa votezi orice, adica contra!

Acelasi lucru s-a intamplat si in alte tari: numai dupa ce a izbucnit un mare scandal in New York in 1969 in Greenwich Village (sud- Manhattan) si dupa ce politia a luat bataie o serioasa de la multimea homosexualilor (la Stonewall; ei erau revoltati ca politistii au venit sa-i aresteze chiar dupa ce au primit mita obisnuita ca in fiecare an) s-au schimbat si legile si s-a spart gheata. Asta se aniverseaza la parazile gay din toata lumea, numai ca azi si Politia participa la parada! Eu credeam ca se poate cum ai scris aici: ca lumea va intelege situatia si lucrurile se vor schimba , dar lumea e cum zici tu ca faci: spune ca nu e homofoba dar voteaza contra...Nu poti pune nici o baza pe coerentza altora si nici sa astepti pana la sfantul asteapta! Deci parerea ta nu corespunde deloc cu realitatea.

2. Te citez: "Discriminare?
In ce privinta?
Poti sa mentionezi o circumstanta in care a trebuit sa-ti declari preferinta sexuala?
Poti sa relatezi o situatie in care ai fost discriminat?
"

Desi percep bine tonul tau batjocoritor si agresiv, totusi incerc sa-ti raspund cat mai corect:

Discriminare? Da, cu ghiotura. In iepoca de aur voi puteati dormi linistiti in casele voastre, eu si altii ca mine, nu! Nu numai ca am fost batut de militieni "in civil" , nu numai ca am fost dus la Militia capitalei, dar m-au si impins sa ma "tratez". Sa ma fac "barbat" . Cunosc bine mai multi psihiatrii si unora nu le-ar face placere sa public tot ce mi s-a intamplat atunci sub "grija lor". (psihiatria de partid si de stat). Dar tot vreau sa fac publice unele lucruri). Unii dintre ei erau corecti (extrem de corect a fost dl dr Hanganu, care mi-a soptit: nu poti sa schimbi nimic, pleaca si ascunde-te de militie! Altul mi-a impins o hartie in fatza, a chemat la telefon militia si mi-a spus: esti aici ca sa declari! Ce Hipocrate, ce juramant! Securitatea! Niciunuia dintre voi nu i s-a intamplat asa ceva! Iar alti barbati au fost gasiti morti in ganguri, fara sa se cerceteze cine i-a ucis! Un om cunoscut in mediul homosexual ca fiind extrem de bun, care ajuta pe oricine cand era la ananghie, fie ca era gay sau nu, a fost gasit intr-o dimineata mort intr-o baie de sange, pe strada, langa Cismigiu! Chiar si baieti foarte tineri! Compara asta cu viata ta! Dar asta nu a fost nimic: din cauza restrictiilor nu puteam face conectii decat cu persoane de cea mai joasa calitate (toti oamenii cumsecade se ascundeau de frica). Eu eram bine educat, idealist, credeam numai bine despre oameni, si am intalnit un tanar foarte dragutz si stilat. Nu stiam ca era abia iesit din puscarie. L-am adus acasa si am avut o relatie cu el; eu eram chiar indragostit. Dupa incident, primul lucru ce l-a facut a fost ca si-a batut joc de mine, declarand ca nu e un jeg poponar (mai rau) ca mine ci hetero, ceea ce era adevarat. 90% din clasa lor erau hetero si traiau din exploatarea celor ca mine. Hetero insemna si atunci superior, cum declari si tu: statea bine cu ziua de maine si nu traia in casa de sticla, nu?) dupa care m-a santajat: daca nu-mi dai 4000 de lei pe loc, chem militia la telefon! Nu conteaza ca intru si eu la puscarie, ca abia am iesit de acolo! Mi-a luat toti banii din casa. A doua zi, a trebuit sa ascund toata criza prin care treceam, si sa joc teatru la serviciu (trebuia sa ascund si ceva vanatai si am inventat un motiv fictiv), sa nu observe colegii...cand ajung acasa imi gasesc apartamentul spart si nimic in casa!

De atunci orice posesiune materiala (cu exceptia cartilor) nu mai valoreaza nimic pentru mine.

Mi-era frica sa reclam, evident, dar tatal meu m-a sfatuit sa reclam imediat! A venit militia poze, etc, dar mie imi era frica sa...nu-l gaseasca! Cand l-au gasit, la Militia capitalei m-am trezit ca la confruntare hotul spune adevarul (declarand tot ce a furat de la mine), iar eu mint de frica de a fi descoperit, negand ca sunt ale mele! El facea parte dintr-o banda care ucisese doi francezi cu cateva zile in urma.
Modul cum prezenta ofiterul de militie Covaci (de la Militia capitalei) faptele a fost ridicol: spunea ca cei doi francezi voiau sa gaseasca femei usoare, asa ca s-au legat de banda lui, sa le prezinte...etc. Bineinteles ca intelegeam minciuna, dar totul era considerat atat de dezonorant, atat de josnic (sa fii homosexual) incat noi ne uram cu foc pe noi insine! Prin asta nu ati trecut niciunul dintre voi homofobii!

In atmosfera asta de frica am trait atatia ani, dar cel mai rau a fost ca nu exista nimic informativ, ca sa inteleg ca societatea e cea bolnava, nu eu! (Nici azi nu exista nimic informativ, e periculos (chiar?) sa publici adevarul; iti sare poate biserica in cap, nu? Nu vad altfel nici o explicatie in privinta absentei totale a informatiilor corecte macar in carti de psihologie! Am consultat acum doi ani tot ce putea fi gasit in librarii si...nimic corect!!) Revenind la trecut, noroc ca am dat la timp in bibliotecile mari si foarte bune (nu in librarii) de suficienta literatura, inclusiv stiintifica, Journal of Psychology - la zi si multe altele. Uneori le gaseam adnotate usor - evident de unii psihiatrii constiinciosi (cati or fi existat, ma intreb?) si am inceput sa ma autoaccept, ca altfel as fi fost mort acum: la 17 am incercat ceea ce multi tineri incearca si azi, din aceleasi motive, in Romania de azi. Si chiar in America: viata nu e usoara mai ales pentru tinerii sectanti, dati afara de parinti de acasa pe acest motiv. Vorbesc despre tinerii de care spui ca nu-ti pasa! De curand s-a sinucis un mormon de 18 ani din Salt Lake City, pentru ca nu mai suporta stressul legat de orientarea lui sexuala.).

Surprinzator a fost faptul ca si in occident romanii care isi declarau "persecutiile" erau cei care au avut pozitii mari sub ceausescu, ca de ex.directori de intreprinderi, ingineri sefi, adjuncti de ministri! Niciunul din cei ca mine nu s-a plans: erau bucurosi ca au scapat de "traditionala ospitalitate romaneasca" si de spatiul mioritic cu behaiala lui cu tot. De cate ori m-am reintors in tara am intalnit pe diferite aeroporturi tineri homosexuali romani care declarau ca mai bine isi dau foc decat sa spuna in tara ce sunt! Nici macar familiilor lor!

Nu-mi trebuie nici simpatia ta si m-ar scarbi "mila" oricui. Dar sper ca generatiile urmatoare sa nu mai urmeze acelasi drum, al fricii continue, al amenintarii permanente si al santajului de stat sau al santajului plevei, doar pentru ca niste romani needucati stabilesc valorile in societate.

Dar cand am citit lucrari de Patapievici...m-am lamurit si cu noii intelectuali....m-am apucat de cap...




#131731 (raspuns la: #131491) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
abc111 - de cattallin2002 la: 28/07/2006 21:46:57
(la: Ce este chestia aia numita stiinta?)
Restul mesajului nu prea mai e stiintific.
Nu ne-ai scris de unde stii cum a reactionat Vera? Poate era o fire mai colerica si a reactionat chiar asa! :) Dupa aceea s-a linistit si s-a gindit la rece.
Unul este un fapt: ceea ce a descoperit. Alta este o parere: cum credem ca a reactionat. Daca nu stim sigur cum a reactionat e doar o parere.
De asemenea, opinia despre un subiect necunoscut (Biblia si crestinismul) e tot o parere.
Ca se tot vorbeste de Galilei si Copernic, cite ceva despre ei:

Galilei
La varsta de 14 ani , Galilei s-a inscris in ordinul iezuitilor , “dar tatal sau nu voia in nici un chip sa-si vada fiul in haine de calugar si l-a adus acasa sub pretextul ca ar avea nevoie de tratament pentru o boala de ochi” .

Copernic
Copernic era nepot de episcop , administrator de gospodarie eparhiala , membru al consiliului eparhial .

Kepler
Kepler a studiat trei ani la Facultatea e teologie a Universitatii din Tubingen , dar, fara voia lui a primit insarcinarea de a preda matematica la Graz . “Pentru Kepler aceasta decizie insemna spulberarea tuturor vechilor lui sperante . El nu putea sa-si inchipuie ca drumul spre cariera de preot este de acum barat , si totusi a fost nevoit sa se supuna . Dar sentimentul religios profund si nazuinta de a “pune in concordanta” stiinta cu propria viziune sincera , cucerita prin suferinta , asupra lui Dumnezeu au ramas caracteristice pentru intreaga sa viata” . “Am voit sa fiu slujitorul lui Dumnezeu si am depus un mare efort pentru lucrul acesta ; in cele din urma , iata am inceput sa-L slavesc pe Dumnezeu prin lucrarile mele de astronomie ” Eu am demonstrat celor care vor citi aceasta carte slava faptelor Tale : in orice caz , in masura in care ratiunea mea limitata a putut sa cunoasca ceva din maretia Ta nemasurata” ( Johannes Kepler ).


cattallin2002@yahoo.com
#136272 (raspuns la: #136056) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Yuki la: 10/12/2006 12:18:47
(la: parintii si educatia)
Mitizarea parintilor se face involuntar;nu-mi spne ca la 3 ani cand plangeai ca nu-ti da Ionel mingea nu venea mama si de lua in brate si te alina si te facea sa uiti. Cand n-a mai mers smecheria ai inteles ca ei nu pot face orice; demitizarea poate aparaea la orice varsta si ea e tragica orice ai face.
Si nu-mi spune ca atunci cand le-ai adus acasa pe fata cu care voiai sa te insori n-a contat privirea de aprobare din ochii lor ( chiar daca in definitiv te-ai fi insurat cu cine-ti place tie,si nu lor).
Nu intelege gresit,am crescut intr-un mediu foarte ' democratic', casa a lor mei reprezinta pentru mine libertatea absoluta, dar in acelasi tip exista niste limite peste care nu pot sa trec( stiu ca suna paradoxal ce spun, dar are si logica daca stam bine sa ne gandim).

nota:subscriu si eu la invidia lui maan.


-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!
#162469 (raspuns la: #162432) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lascar - de alex andra la: 22/03/2007 23:30:34
(la: Doar cuvinte.)
Io am in urechi maneaua de la taxiul care m-a adus acasa in seara asta :))) Mi-a venit sa ma dau jos, da ploua:)))
#179735 (raspuns la: #179732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Guinevere la: 24/05/2007 06:32:35 Modificat la: 24/05/2007 06:33:29
(la: petală pereche)
Ce-am retinut eu din poezie:

m-ai prins de mână
era la marginea răsăritului
mi-ai alintat chipul şi ochii
apoi m-ai adus acasă - eram departe de mine

soarele răsare de mai multe ori
de când eşti tu
ploaia cade doar pentru a dansa eu desculţă
din vise mai cad încă ploi de fluturi
îi culeg pe gene
am gasit petala pereche - azi suntem o floare

Memorie scurta, a naibii baba. Memoria, nu eu! :o)
(ati observat ce des spun "al naibii" de la o vreme?) :o)))
multumesc, - de Intruder la: 15/11/2007 22:47:32
(la: MISTER CAFENEAUA 2007 - PREMIEREA)
juriului pentru premiu, pentru pisici, pentru Cohen si pentru ca m-au bagat in seama.
multumesc mamei ca i-a fost mila de mine si dupa ce m-a aruncat peste gardul orfelinatului, m-a cules de pe jos, m-a luat in geanta si m-a adus acasa.
multumesc intrusei, pentru ca ma lasa sa dorm cu pisicile facute cadou si ma lasa sa ma-nvelesc cu toate trei.
...ok, dorm singur pe canapea dar placerile costa!
multumesc adminului ca e sef si mie imi place sa-i scutur pe sefi de scame.
multumesc lui Dumnezeu ca mi-a asigurat un loc in rai, cu internet si apa calda.
multumesc lu' nea' Sandel din Dudesti, ca mi-a ascutit cutzitele si vointa, ca sa pot sa-l hacui pe noul Mister Cafenea!
multumesc celor trei pisici, ca nu mi-au scos si al doilea oki, care nu-i al lui Shiva ci l-am cumparat de la Peter Falk, pe doua canistre de palinca de dude.

si-acum...
laoparte ca m-a apucat karalia!!!
faceti loc sa ma-nvart!
iau o fata la nimereala si-o trec pe sub mana, peste cap, pana face matza "oac"!
tuxxxxxxxedo are timp sa-si ia la revedere de la tabara draga si-apoi il nenorocesc!

sa cante lautarii, c-arunc cu bishtarii!
ioteeeee...numai monede de 5 si 2 centi!
sunt bogat, ce pisica mea! :))))
aaaaa...pai stai ajaa!! - de Intruder la: 27/02/2008 14:21:48
(la: Question)
eream in tata si-ntr-o seara mi-a zis: "bahh, vezi ca-n noaptea asta iti dau drumu' pe derdelush! ai grija cum fugi, s-ajungi primul!...o sa ai un rol da' vorbim peste 9 luni!"
cand sa ma nasca mama, dom' doctor a decis cezariana pen'ca stateam cu picioarele spre pista...credeam ca trebe sa mor! doctorul ala era vesel la ora aia si m-a scos apucandu-ma de ceafa...a fost asa de entuziasmat, incat m-a izbit cu fontanela de tavan si de-aici mi se trag toate belelele.
cand m-au adus acasa, rudele si vecinii au zis "doamneee, urat mai e! daca-l vad ursitoarele, innebunesc!" noaptea au venit ursitoarele si cand m-au vazut, si-au scuipat in san! tata a sosit si el la patutul meu, apucandu-se sa negocieze cu cucoanele ca ce rol sa am pe pamant...dupa lungi negocieri si dupa ce s-au golit doua damijene de trascau, cucoanele si tata au hotarat urmatoarele cu privire la rolul meu pe pamant:
- sa fac umbra la peroanele din statiile de metrou
- sa numar ciorile din Bucuresti, sectorul 1
- sa agatz tipele grase si dezamagite in dragoste
- s-arunc cu bolovani dupa pui de morosheni
- sa racai cu pironul, orice masina germana
- sa pledez pentru Microsoft Windows Vista
- sa ma-nsor cu fata primarului si sa fac 14 copii care sa zica "pfffoaiii...ce tata avem! stie sa mearga pe motor si sa semnalizeze cu urechile!"
- sa inventez bricheta cu stingator
- sa descopar pozitia 1369, cu talpile perfect perpendiculare pe perete
- sa golesc halbele din cafeneaua.com
- sa-mi fac blog si sa-mi aduc la cunostinta parerile mele
- sa frec menta in catacombele romane
- sa propavaduiesc morala crestina in tavernele cu marinari si fufe.
INSULA ALTUIA - de Areal la: 19/06/2008 09:58:55
(la: Kafka si sotul meu..)
Acum trei ani a murit tatal socru, in varsta de 85 de ani dupa o congestie cerebrala masiva ( asta s-a petrecut la spital).
Cand l-am adus acasa cei doi lupi: Lord si Tara s-au bagat sub sicriu, urlau a jale si nu putea nimeni sa intre in acea camera sa facem priveghiul obisnuit.
A trebuit sa sa vina un asistent veterinar sa-i anestezieze de la distanta si sa-i inchid in doua magazii.
Dupa inmormantare le-am dat drumul si au sarit gardul si dusi la cimitir au fost, de a trebuit o saptamana sa le duc de mancare si apa acolo, vorbeam cu ei in fiecare zi si ii rugam sa vina din nou acasa, intr-un final m-au inteles si m-au aceeptat cu greu.
Si in ziua de azi stiu ca Duminica mergem la cimitir si latra ca sa mearga si ei,asta inseamna iubire neconditionata si loaialitate fata de cel care te-a crescut de mic, te-a hranit si a avut grija de tine.
#319058 (raspuns la: #317974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Om si caine - de Areal la: 04/07/2008 15:46:53
(la: Afectiunea animalelor)
Acum trei ani a murit tatal socru, in varsta de 85 de ani dupa o congestie cerebrala masiva ( asta s-a petrecut la spital).
Cand l-am adus acasa cei doi lupi: Lord si Tara s-au bagat sub sicriu, urlau a jale si nu putea nimeni sa intre in acea camera sa facem priveghiul obisnuit.
A trebuit sa sa vina un asistent veterinar sa-i anestezieze de la distanta si sa-i inchid in doua magazii.
Dupa inmormantare le-am dat drumul si au sarit gardul si dusi la cimitir au fost, de a trebuit o saptamana sa le duc de mancare si apa acolo, vorbeam cu ei in fiecare zi si ii rugam sa vina din nou acasa, intr-un final m-au inteles si m-au aceeptat cu greu.
Si in ziua de azi stiu ca Duminica mergem la cimitir si latra ca sa mearga si ei,asta inseamna iubire neconditionata si loaialitate fata de cel care te-a crescut de mic, te-a hranit si a avut grija de tine.



Si mai am un caz sfasietor aici in oras, un stapan cu cainele lui au avut accident de masina si au ramas amandoi paralizati de la brau in jos, abia dupa un an i-am vazut, el intr-un carucior cu rotile si cainele avea un dispozitiv cu doua roti pentru picioarele din spate!
Mi-au dat lacrimile,EI REINVIASERA!
psicutii - de maria de las maravillas la: 04/07/2008 22:24:19
(la: Afectiunea animalelor)
intr-o primavara timpurie tata a adus acasa doi pisicuti aruncati,slabi si manjiti, ca vai de ei. Mama nu primea animalele in casa, le dadea mancare dar starea lor nu se imbunatatzea pentru ca blanita lor era unsuroasa. Eu i-am luat, i-am spalat; am incercat sa-i usuc cu fionul dar n-au stat. Asa ca a trebuit sa-i las noaptea in camera, sa se usuce. Pisicuta, avea o blanita alba ca laptele, s-a bagat sub asternut si a inceput sa toarca. Pisoiul,era gri tarcat a inceput s-o caute preocupat, cand a auzit-o prin plapoma, s-a linistit si s-a culcat cu capul deasupra locului unde dormea surioara lui. In timpul noptii, m-am trezit cum pisicuta imi lingea mana, in semn de recunostinta.
Timpul a trecut, au crescut si de cate ori veneam de la servici cand deschideam poarta pisoiul ma astepta si apoi ma conducea pana intram in casa. De unde stia ca vin, prin gard nu se vedea, si pana la poarta avea de strabatut vreo 2o de metri?
*** - de cactus la: 21/11/2008 01:07:31
(la: ufffff !!!!!!!)
nu stiai ca sunt ca apa? m-a furat un val si m-a plimbat prin mine si prin lume....acum m-a adus acasa...ce mai e nou?
#364913 (raspuns la: #364912) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...