comentarii

mai bine sa regreti ca ai tacut decit sa-ti para rau ca ai vorbit


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Schimbarea asta! cand, de ce - de nuca la: 31/01/2005 08:33:02
(la: suflet ratacit)
Schimbarea asta! cand, de ce si pentru cine ne schimbam? daca schimbam ceva din comportamentul nostru este pentru ca vrem. si de ce vrem? pentru ca ne dam seama ca gresim si trebuie sa facem ceva pentru a ne imbunatati imaginea. ne schimbam si pentru ca iubim. Atunci cand iubesti nu-ti mai dai seama cand si cum te schimbi. sunt cupluri care, traind impreuna, iubindu-se, isi armonizeaza comportamentele si se schimba. dar trebuie sa vrei sa iubesti si sa te lasi iubit.

daca ajungi la un moment dat sa nu regreti nu inseamna ca nu ai regretat niciodata. inseamna ca atunci cand ti-ai dat seama ca ai gresit ai facut ceva bun in compensatie. si nu regret ca mi-am indreptat greseala! imi pare rau ca am facut-o si caut sa n-o mai fac si ma schimb...








#34996 (raspuns la: #34985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da si nu - de casandra_radu la: 17/07/2006 13:34:36
(la: Condusi de prejudecati - Propuneri indecente..)
Lavdyi, era poate mai bine daca aprofundai mesajul. Daca e sa citesc prima parte si anume ca nu trebuie sa regreti alegerile facute...nu pot fi de acord cu tine. Daca nu regreti alegerea facuta si aceasta nu a fost una buna, atunci cum vei putea face vreodata o alegere buna? Iti vei spune: ok, deci am ales acel lucru...si ce daca, asta e. Atunci orice ai face, chiar daca nu este bine continui sa faci fiindca nu iti pare rau. Sunt foarte de acord cu regretul. Dar insensul ca atunci cand iti pare rau de ceva gresit, urmare a parerii de rau nu mai faci acel lucru gresit. Asta e conotatia pozitiva a regretului si este de altfel regretul autentic. Degeaba iti pare rau daca vei continua sa faci aceleasi greseli.
Apoi citind mai jos reseie ca tu ai pornit de la premisa ca orice alegere este facuta fiindca acea persoana considera in momentul respectiv ca este cea mai corecta alegere.
Acum apare problema ce este corect si ce este gresit? De unde stii ce este corect si ce este gresit? De exemplu - este gresit ca eu, iubind un barbat sa ma culc cu un alt barbat pentru a obtine un loc de munca? Inima mea zice ca e gresit pur si simplu, iar mintea mea zice ca e corect si vine cu argumentele de rigoare: iubirea oricum trece si nu tine de foame, esti o persoana libera poti face ce vrei cu corpul tau, cariera este foarte importanta, banii sunt necesari, etc. Sigur ca mintea mea poate si educata in sensul moralitatii si sa imi zica "este imoral asa ceva" - dar acesta e doar un gand sec si pe undeva imbibat cu emotia ca sunt o fraiera ca nu profit.
Sunt perfect de acord ca mai bine sa esuezi din greseala ta proprie decat din a altora. Dar pentru asta ar trebui sa traiesti cum iti dicteaza propria ta constiinta si nu dupa prejudecatile si ideile care ti le-au insuflat altii. Si oare dupa o vreme mai poti face diferenta dintre ideile tale si ideile altora adanc inradacinate in mintea ta?
Bun, esuezi din greala proprie, dar poate nu ar trebui sa te opresti aici. Gresesti si este doar responsabilitatea ta. Dar mai departe? Continui sa esuezi maiestuos din greseala proprie...sau incepi sa vezi si sa intelegi?
#133695 (raspuns la: #133303) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stimate domnule "miramash" va - de Arcturus la: 28/03/2004 11:56:55
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
Stimate domnule "miramash" va pot spune ca poate sunteti ultima persoana de pe site-ul asta pe care m-as putea supara vreodata. Vreau sa mai adaug ca am fost uimit sa constat ca un strain, o persoana pe care nu am vazut-o niciodata la fata, sa poata sa stabileasca o cat de vaga comuniune cu mine. Cred ca sunteti singurul dintre cei care au raspuns la conferinta initiata de mine care a inteles ceea ce am vrut sa spun si NU v-ati luat de amanunte lipsite de orice dara de importanta precum "baietel de bani gata - 18 ani". Acum ca sa va parafrazez "sa trecem la lucruri serioase...si dureroase":

"Nu este deloc comod sa te fi nascut intr-o tara de mana a doua", dar o alta NU AM. Mult ma mai intreb daca as mai fi fost asa preocupat de drumul tarii mele daca eram german, francez, englez, in orice caz nu apartineam unei etnii care nu se afla in acea categorie a "popoarelor tacute, fara istorie" (Walter Kolarz). Sa nu va imaginati ca vreau sa vad pace si prosperitate in Romania din cauza sentimentelor inalte ci din cel mai pur egoism posibil. Vreau si eu sa particip la creearea unui ceva istoric, nu vreau sa mai invat de voievozi papa-lapte care stateau si se aparau impotriva turcului toata ziua buna ziua, vreau si eu sa vad un oras romanesc care sa fie preamarit cu numele de "Micul New York", vreau si eu o zvacnire de cultura asemenea fenomenului rusesc din secolul XIX, vreau sa vad din nou acea sete de prindere din urma a Occidentului pe care a manifestat-o burghezia aia snoaba si idiota romana din vremea lui Caragiale (chiar daca ea era prea ignoranta sa stie ce face de fapt), vreau ca romanul de rand sa creada in statul sau, vreau sa ma simt eu bine ca totul merge cum trebuie. E ca si cum te-ai juca un joc in care conduci o tara prospera, cu cetateni fericiti si banii curg garla la buget - in momentul ala trece prin tine un sentiment de liniste desi sti foarte bine ca banii aia nu sunt ai tai, in cel mai bun caz poti conduce o familie de care trebuie sa te ingrijesti, iar tara este poate un apartament de bloc care arata dragut. Mi-ar placea sa am si eu acel sentiment de "relache", dar nu il am si ala este scopul meu.

Da, poate o sa imi spuneti ca sufar de acel idealism inerent varstei, este foarte posbil sa aveti dreptate. Si eu imi zic ca ar fi mai bine sa visez mai mult la femeiusti, la distractii adolescentine si sa mai renunt la aroganta mea deseori stupida. Numai ca nu prea imi vine asta - sa nu va imaginati ca stau toata ziua si parlamentez cu oameni probleme de actualitate politica sau sociala, nu nici vorba - pur si simplu imi pare bine ca simt acea chemare mesianica de a construi, fie ea si o chemare poate falsa si efemera.

Singurul lucru pe care il regret este lipsa experientei de viata cu care "oamenii mari" au o placere deosebita de a imi da in cap. Asta nu ar fi o problema dar "situatiunea" se schimba cand vin la mine cu acel sentiment de atotstiutori pe care il au doar pentru ca au trait mai mult ca mine, pentru ca au avut privilegiul de a se naste inaintea mea si de a cunoaste mai multe pe propria piele, asta nu pot accepta. Pe deasupra li s-au fixat si niste stereotipuri in cap peste care le este foarte greu sa treaca, iar stimabili precum Dinu Lazar, Dan Logan sau Ozzy Osbourne ataca -imi pare rau ca zic asta- in mod neghiob persoane care le sunt straine.

Stiu ca discursul meu este cam lung, iar tonul sau cateodata patetic si cu usoare valente nationaliste sa le zicem, nu va fi pe placul oamenilor dar asta este o farama din mine.


#12957 (raspuns la: #12921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Regrete... - de (anonim) la: 10/06/2004 11:17:11
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Doua lucruri...copilaria si mirosul de cafea prajita "pe loc".
"In vremurile de trista amintire mai vesele" (cf. Divertis) nu era rau, e-adevarat. Dar nu era prea rau nicaieri in lume. Criza petrolului din '73 a lovit peste tot. La noi poate mai mult. Mi se pare insa ca uitam cam repede si cam mult...Sunt cateva lucruri pe care le regret. Putine insa si majoritatea personale, care n-au avut legatura cu Ceausescu insusi sau cu "regimul" lui (ce-mi plac cuvintele astea...). Am spus-o peste tot unde am avut ocazia. Ce sa regret? Cozile si magazinele pustii sau mai degraba "libertatea" de a bate din palme la sedintele de partid? Sa regret ziua de Sf. Dumitru din 1989, cand era un frig taios si un vant parca de decembrie, si mama, dupa o coada de vreo trei ore a venit acasa cu mainile la fel de albastre ca si amaratii de "petreusi" pe care reusise sa-i cumpere...Imi pare rau, nu pot...
Ce regretaţi din vremea lui Ceauşescu? - de Coriolan Pomposu la: 24/10/2004 22:23:15
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Salutare !
Regret ca nu mai exista asistenta medicala din vremea respectiva ,concediile ,viata sociala de atunci ,locurile de munca pentru persoane calificate!!!!!!,casele!!!!!!!
Cine ne spune noua aberatiile legate de lactate din vremea respectiva minte cu nerusinare! As dori sa stiu si eu cati nou nascuti au murit in maternitate atunci ? sau de foame ? Cred ca se faceau ani grei de puscarie sau se primea un glont in cap daca Tovarasu afla de lipsurile astea ,mai ales ca se urmarea cresterea numarului de locuitori .Avortul era interzis!!!! As vrea parerea unei persoane de 40,50 de ani care a trait in vremurile respective si cunoaste ,sa confirme nu de altceva.
Imi pare rau dar nu pot sa fiu un domn .Cate din cele de mai sus sunt azi accesibile romanului ? Femeile sunt batjocorite in ultimul hal,exportate in vest ca o marfa oarecare de un guvern de tigani ,nici macar visul de avea o casa si un copil nu si l mai pot indeplini ,oricat de mult ar munci.A ajuns sa ti fie rusine ca esti barbat, nu poti sa scoti pe cineva in oras la un film ? Unde mai este mandria masculina cand saracul muncitor calificat are 4,5 milioane ? Cum sa iesi de 2 ori pe saptamana ? uite cati bani iti tre: 80 000 un film un suc e 30 000 , transportul 50 mii cu mijloacele de transport in comun nu altceva,sunt 270 mii /zi x 2 540 000 ? ok? sunt 3 saptamani in care iesi si vezi ce ti mai ramane din 4,5 milioane.Iti mai raman ~3. milioane pentru intretinere si alte cheltuieli ,tv,telefon .Cat iti mai raman de haine? de mancare? de carti?
Se duce la vale societatea romaneasca!Si pot sa spuna altii ce vor despre comunism,dar mai rau ca acum n a fost!!! Ce carti erau,ce teatru era ! Acu da,avem televiziune prin cablu si ce vedem ? Razboaie foamete boli ,da! Recunosc in comunism au fost si multi care au suferit ,ma refer aici exclusiv numai la detinutii politici ! Dar si acum sunt detinuti politici,adica nu e o chestie tipica regimului de atunci,care fie vorba intre noi n a fost cumunist cum nu s io popa!
Nota :Cine stie cunoaste ,cine se documenteaza conduce!
#26116 (raspuns la: #26090) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poate nu o sa credeti, dar nu am nimic de regretat... - de reincarnat la: 26/07/2005 02:44:45
(la: Ce regreti ca n-ai facut in viata?)
Lascar Barca,

Desi pe alta conferintza m-ai admonestat sever pentru o gluma nevinovata, aici o sa-ti raspund la modul serios.

Nu am nimic de regretat!!! Am facut tot ce am vrut si am realizat tot ce mi-am propus. Chiar daca as putea realiza si mai mult nu ma mai interseaza:
- am cistigat campionate sportive,
- am muncit, studiat si am obtinut titluri profesionale,
- am studiat ce mi-a placut,
- am plecat in partea de lume in care am visat sa traiesc,
- am calatorit in toate locurile din lume care m-au interesat,
- am o famile pe care o iubesc si sint mindru ca pot sa le ofer o viata fericita

Pe acest site apar ca sa am fun si nu ca sa-mi vars amarul sau sa arat ca sint mai destept decit unul sau altul... Din cind in cind il mai intarit pe unul si pe altul ca sa vad cit de ridicat le este nivelul de stress... :-)))))

Imi permit sa glumesc, sa fiu excentric si sa iau viatza asa cum este fara sa o fac mai complicata.

De aia sint "So Happy" si nu pentru ca as fi deranjat mintal, asa cum cred unii :-)))) Imi pare rau pentru ei!

Cine nu stie sa fie fericit nu are nimic de la viatza si nici nu are nimic de oferit.

All the best.

"Honey in the Sunshine", imi amintesc cum pe o alta conferinta cineva te admonesta pentru faptul ca ti-ai ales asa un nume si ti-l tradusese in romaneste cuvint cu cuvint. Cita ingustime!!!...
Cind te lovesti in viata de astfel de oameni trebuie sa stii ca sint neferictzi, ca au un bagaj mare de regrete si incearca sa-i ignori/ocolesti.
Acest fel de oameni raspindesc numai energii negative:-)))
La virsta ta depinde numai de tine sa-ti faci viata asa cum doresti!
#61403 (raspuns la: #61346) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
regrete - de irma la: 28/07/2005 11:27:25
(la: Ce regreti ca n-ai facut in viata?)
Am si eu destule regrete, dar incerc sa nu ma las coplesita de ele. Ma gandesc, desigur, la multe lucruri pe care ar fi fost bine sa le fac, dar incerc o abordare "la rece"...nu mereu imi reuseste. Ideal ar fi sa regretam doar lucrurile pe care inca le mai putem face. Altfel inseamna doar chin inutil.

Belle, am inteles ca in privinta celui de-al doilea copil nu mai poti face nimic, dar in privinta meseriei care ti-ar fi placut cred ca mai ai destul timp :). Oricum doi copii (eu am) sunt destula bataie de cap ca sa nu regreti ;). Poate doar sa-ti para rau ca nu i-ai oferit un frate sau o sora copilului tau, pentru ca in multe situatii fratele/sora pot fi mai mult decat cei mai buni prieteni...si cine nu are nevoie de prieteni la superlativ!

So Happy, chiar au crezut unii ca esti deranjat mintal? (adica ce?...ca esti happy de la prozac ?:)))) Sa stii ca eu nu. Ma bucur pentru tine ca nu ai regrete :)
Regrete - de raza la: 01/09/2005 00:23:04
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Daca regreti numai atit , inseamna ca ai treit degeaba pina acum, iar viat nu iti va oferi nimic in continuare.
Sincer imi pare rau ce-ti spun dar acest este adevarul.
Sint printre putini care stie de la distanta ce este in sufletul tau, si care iti este drumul in continuare.
Cel care nu are un trecut ,nu are nici un viitor.
Cu stima Raza.
#68904 (raspuns la: #58427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre regrete - de zaraza sc la: 14/04/2006 19:23:18
(la: Ce regreti ca n-ai facut in viata?)
Pentru mine, daca as regreta ceva inseamna ca as fi putut face altfel...Voi ati fi putut face altfel, ati stat in cumpana si ati ales asa si va pare rau? Eu nu regret pentru ca asa cum spunea Shtevia ceea ce am ales a fost cea mai buna varianta...puteam sa aleg altceva dar ar fi fost mai rau luat la un loc...de exemplu sa fi fost mai infipta fatza de socri...dar ce socri...si asa vedeau si ce nu era...nu mi-as fi facut viata mai usoara...poate mai grea...

Am fost timida si mai sint putin...nu are legatura cu regretele...intr-a opta am scris intr-un caiet de amintiri ca imi propun sa nu regret nimic...si se pare ca am reusit...dar nu stiu ce m-a facut sa scriu asta...

cere si ti se va da
#117280 (raspuns la: #115560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
altu' rand - de cosmacpan la: 30/07/2007 20:09:05
(la: de ce furi ma?)
In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta. Spuse:
- Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult cestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit "mascota" campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu. Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.
NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU;
DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!


La confa asta, o povestire cu talc, ce vine ca o manusa! - de Tot Areal la: 10/09/2010 13:26:28
(la: bueiiii, nu sunt pensionar)
EVOLUTIE

In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse: "Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?"
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
"Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta?" am intrebat.
"Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii", raspunse ea zambind.
"Hai sa lasam gluma", am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
"Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul", imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc. Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa.
La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
"Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu."
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
"Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte."
Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul ". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii. Aceste randuri au fost compuse in memoria lui Rose.

SI NU UITA: nu poti alege sa imbatranesti sau nu; dar poti alege sa evoluezi.
#567530 (raspuns la: #567524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Alice, o zi nutritiva.. :) - de JCC la: 15/10/2003 08:30:23
(la: De ce nu 120 de ani??? sau sa imbatranim intinerind?,, :-)))

inainte de toate cer scuze lui Alice, Alexandra, Athos, chiar si mie :), am sters vreo 12 mesaje, cele care nu aveau absolut nimic cu subiectul, regret mult, as fi vrut sa le mut in alta parte, dar nu vad optiunea aceasta si-mi pare rau, imi pare rau dupa ele, erau amuzante si cu mult spirit.. si mi-au placut mult, dar vroiam sa raman cat mai aproape de subiect..
ziua mea nutritiva (ultimele 24 de ore) n-a fost chiar perfecta, perfecta, dar sa-ti spun ce am mancat:

aseara: supa cu galuste de gris,piept de curca (facut incuptor), cu legume (cartofi, morcovi, fasole verde si dovlecei) in vapori cu ulei de masline si smantana deasupra, suc de rosii in intrare si un pahar de vin rosu in timpul mesei, branza, cam demi-kg struguri si in intrare salata de rosii, andive, ardei, castraveti cu ulei de masline,
inainte de a ma culca : 2 iaurturi

azi dimineata la ora 6, cafea, zeama de portocale,
la ora 7: 1 ou moale, cateva feliute de cascaval si de sunca, lapte, un pic de miere, unt, am mai gustat si din dulceatade mure, facuta de mama.

la lucru, la ora 10 doua mere, la ora 9 au facut ceai, am baut si eu,
la pranz:
salata de morcovi cu germeni de soja, peste prajit, branza, un Kivi si caise in sirop
la lucru au facut infuzie de vervena la ora 13, 30 si am baut si eu

pe la ora 5 am sa mai rontai un mar, o para

deseara : nu stiu inca, nu depinde de mine.. :)

vineri sigur o sa mananc peste, iar in week-end, atunci ma regalez bine...dar nu stiu exact ce, iarasi nu depinde de mine,

iata meniul efectiv din ultimele 24 de ore si totul cu ulei de masline

te poate inspira, Alice? atunci pofta buna..
#1384 (raspuns la: #1326) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Citind cele scrise de Dvs, si - de stanescoo la: 03/12/2003 18:47:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Citind cele scrise de Dvs, simt o regretabila urma de amaraciune, dar imi dau seama ca ea izvoraste din fapte reale, concrete, din tristeti traite.

Nu pot insa sa nu va spun ca imi (cred ca as putea sa spun ne) pare rau sa citesc ca va retrageti din variate proiecte. Sigur ca propria munca / opera e (cea mai) importanta in viata unui om, si totusi...

Inteleg ca nu vreti sa scrieti despre fotografie. Si totusi...citind randurile Dvs de aici si vazand cate avem de invatat de la Dvs, poate "macar" un volum de amintiri?

Multumim pentru cele impartasite aici si pe alte forumuri si liste de discutii, si va rog nu va retrageti chiar de (peste) tot!

cu respect,
lucian stanescu
#5946 (raspuns la: #5925) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cine educa pe cine? - de (anonim) la: 18/12/2003 04:44:31
(la: Invatamantul din ziua de azi)
din EZ online:
Luminita a renuntat la scoala pentru a-si ingriji bunica

Luminita, bastonul alb al bunicii sale

Ramona Olaru
Joi, 18 Decembrie 2003

“S-a intors roata. Acum e rindul meu sa o ingrijesc pe ea”
Spiritul Craciunului ii determina pe oameni la gesturi de solidaritate si de generozitate iesite din comun. Atunci cind semenii nostri au nevoie de ajutor, sacrificiul nu pare niciodata prea mare. Asa stau lucrurile si cu o adolescenta din Craiova care a renuntat fara nici o ezitare la scoala pentru a avea grija de bunica ei. “Roata s-a intors” a spus Luminita, care nu regreta nici o secunda gestul ei.

Luminita Mariana Dinut are 17 ani si, pina nu demult, era eleva in clasa a XI-a a Liceului Electroputere din Craiova. Fata a fost nevoita sa renunte la studii pentru a-si ingriji bunica, Ioana Rogojinaru, care si-a pierdut brusc vederea. De atunci, nepoata ii este alaturi clipa de clipa. Boala a luat-o pe nepregatite pe batrina. La 67 de ani, femeia s-a trezit intr-o zi in bezna totala. Suferea de diabet, insa a aflat de aceasta boala abia dupa ce a orbit, cind era prea tirziu. Luminita a trebuit sa se sacrifice si sa aiba grija de persoana care i-a fost alaturi in copilarie. Tatal a parasit-o de mica, mai are patru frati, dar sint “raspinditi in lume”, fara sa mai aiba vesti de la ei. Mama Luminitei munceste cu ziua la tara, pentru a le intretine pe fata si pe batrina bolnava.

Vede lumea prin ochii Luminitei

Numele fetei se potriveste sintagmei pe care o spune batrina “lumina ochilor mei”. Fata are grija de Ioana Rogojinaru ca de un copil: ii da sa manince cu lingurita, o ajuta sa mearga, o spala. “Am avut de ales intre scoala si bunica mea. Ea este cea care m-a crescut si care a avut grija de mine. Simt ca a venit si rindul meu sa-i fiu alaturi, acum, cind este foarte bolnava si nu mai vede. Sint trista ca nu-mi pot termina scoala, dar simt ca asta e mai important. S-a intors roata. Acum e rindul meu sa o ingrijesc pe ea”, spune cu durere in suflet Luminita Dinut. Tinara de 17 ani a pierdut contactul cu lumea de virsta ei. Deja fata simte lipsa colegilor de scoala, dar este decisa sa nu se miste de linga batrina pina cind starea sanatatii acesteia nu-i va permite sa-si reia scoala.

“...Este un inger”

Batrinei ii este greu sa duca boala pe picioare, dar ii este si mai greu sa stie ca nepoata se sacrifica pentru ea. “Acum doua luni am descoperit ca am diabet si ca de asta am orbit. S-a agravat boala. Norocul meu a fost aceasta nepoata a mea, care a avut grija mereu de mine. Imi pare rau ca a renuntat la scoala pentru mine.Tin foarte mult la ea. Este un inger”, spune plingind Ioana Rogojinaru. Intre scoala si familie, Luminita este convinsa ca a ales ceea ce era mai important.

oameni buni,
eu vad LUMINA!
Radu Campeanu - politica romaneasca din JN - de Catalina Bader la: 20/01/2004 08:06:05
(la: Regele Mihai de PSD)
Fostul lider liberal Radu Campeanu isi ia din cand in cand o vacanta din politica romaneasca si se reintoarce la Paris, in casa in care a trait 15 ani, in timpul exilului. Si noi l-am gasit la Paris, unde s-a reintors dinainte de Sarbatori. Nu citeste ziarele romanesti in fiecare zi, asa cum ne asteptam, pentru ca nu le are la indemana si pentru ca Internetul mai are inca multe taine pentru domnia sa. Auzind de tema interviului, ne roaga sa il mai pasuim putin pentru ca abia la sfarsitul saptamanii ii aduce cineva presa din Romania. Dupa ce s-a informat, Radu Campeanu ne spune insa ce crede despre inceputul de an neasteptat de agitat din punct de vedere politic. MONICA IORDACHE

“Cu Stolojan la Cotroceni, PNL poate intra in criza”

Fostul lider liberal Radu Campeanu isi ia din cand in cand o vacanta din politica romaneasca si se reintoarce la Paris, in casa in care a trait 15 ani, in timpul exilului. Si noi l-am gasit la Paris, unde s-a reintors dinainte de Sarbatori. Nu citeste ziarele romanesti in fiecare zi, asa cum ne asteptam, pentru ca nu le are la indemana si pentru ca Internetul mai are inca multe taine pentru domnia sa. Auzind de tema interviului, ne roaga sa il mai pasuim putin pentru ca abia la sfarsitul saptamanii ii aduce cineva presa din Romania. Dupa ce s-a informat, Radu Campeanu ne spune insa ce crede despre inceputul de an neasteptat de agitat din punct de vedere politic.

Jurnalul Na]ional: Ce faceti la Paris acum, cand incepe sa trepideze scena politica romaneasca?
Radu Campeanu: Ma intorc in casa in care am stat intotdeauna in timpul exilului. Am prieteni, am rude aici, ma simt foarte bine.
- Nu va e dor de viata politica romaneasca?
- Am auzit ca a aparut o candidata. O doamna din America. Nu stiu ce poate sa stie ea despre realitatea romaneasca, vine dintr-o data dintr-o lume care este foarte diferita de lumea romaneasca. Nu stiu daca este o manevra a actualului partid de la putere, ca sa ia din voturile lui Stolojan sau ale altuia. Dar mi se pare foarte surprinza toare aceasta candidatura. De opereta a politicii romanesti.
- O cunoasteti pe dna Lia Roberts? Ati vazut-o vreodata?
- N-am cunoscut-o si trebuie sa recunosc ca nici nu am auzit de ea cat am fost in exil. Probabil ca ea nu avea nici un fel de activitate de ordin politic romanesc, pentru ca altfel as fi auzit de ea. Asa cum am auzit de atatia si am lucrat cu atatia dintre romanii din America, in timpul exilului, pe chestiuni politice romanesti, ar fi trebuit sa aud si de ea.
- Nici alti romani din strainatate nu o cunosteau?
- Nu. Cred ca foarte multi nu o cunosteau.
- Aparitia ei o sa produca vreo schimbare in raportul de forte dintre candidati?
- Nu cred ca in raportul de forte. Cred ca poate, si asta ar putea sa fie ideea domnului Nastase sau a unui om care vrea sa fie abil cu orice pret, cred ca ar putea sa traga unele voturi de dreapta.
- Asta ar fi manevra?
- Daca este o manevra, asta trebuie sa fie.
- Este deci impinsa sa candideze de catre PSD si Nastase?
- Presupun. Este numai o supozitie pe care o fac.
- Reprezinta un pericol pentru candidatul Stolojan?
- Eu cred ca reprezinta un oarecare pericol.
- Stiti de intrarea lui Becali in politica?
- Asta nu mai este opereta politicii romanesti. Este tragi-comedia politicii romanesti.
- Pot fi comparate cele doua personaje: Lia Roberts si Becali?
- Nu exista nici un fel de comparat ie intre unul si altul. Cred ca dl Becali face o mare greseala, dar e treaba lui, crezand ca, daca are o foarte mare avere, trebuie neaparat sa faca si politica. Este una dintre parerile foarte eronate ale lumii romanesti si chiar ale unor ziaristi din Romania. Asemenea lucruri nu se petrec in Occident.
- Dar credeti ca si Becali este impins in fata de anumite parea rau pentru el. PSD face tot ce poate, tot ce ii este la indemana, are destule mijloace la indemana, pentru a se mentine la putere si pentru a nu avea in fata o pozitie reala. Am fost surprins sa aflu ca dl Becali vrea sa faca politica, nu era treaba lui asta. Acum vreo 6-7 ani, domnul Tuca, la una dintre emisiunile sale, a avut o convorbire cu unul dintre marii oameni de afaceri romani si i-a pus urmatoarea intrebare: “Aveti o avere mare. De ce nu va faceti un partid politic?”. Omul a dat un raspuns pentru care il stimez si acum: “Sunt obisnuit sa fac ceea ce stiu. Stiu sa fac afaceri si fac afaceri. Nu stiu sa fac politica si de aceea nu intru in politica”. A fost raspunsul unui om inteligent si intelept.

“Romanii din Franta au o parere mizerabila despre politica din Romania”

- Va intalniti des cu romanii care s-au stabilit in Franta?
- Ma intalnesc destul de des. Duminica ma duc la biserica ortodoxa, acolo am intalnire cu ei. M-am gandit la un moment dat chiar sa fac un comitet de sustinere a lui Stolojan.
- Ce parere au romanii din Franta despre politica romaneasca?
- Mizerabila parere. Si din pacate, la mai toti cei stabiliti aici am vazut un soi de dezinteres pentru ceea ce se intampla in Romania din punct de vedere politic. Am constatat lucrul acesta spre marea mea intristare, pentru ca exilul romanesc de la Paris era punctul central al opozitiei fata de regimul comunist. Era centrul actiunii politice. Nu Germania, nu America, ci Parisul.
- Cum rezistati sa nu cititi in fiecare zi ziarele roma- nesti?
- Uite ca rezist. Citesc foarte multe ziare si reviste frantuzesti, niste reviste internationale, care imi dau o informatie asupra planetei, extraordinar de completa.
- Pe Internet nu va uitati pe ziarele romanesti sau nu va descurcati cu Internetul?
- (rade) Nu, cu Internetul nu, ca nu am acum posibilitate. Numai fiul meu are Internet, dar nu pot sa ma duc mereu peste el, ca are si el treaba.

“In ‘90 era sa fiu asasinat”

-In 1990 ati candidat la presedintie. Mai tineti minte acea campanie electorala?
- A fost o campanie extrem de dura. S-au spus tot felul de lucruri, s-au facut tot felul de actiuni care au culminat cu o tentativa de asasinat, un atentat la Braila. S-au spus minciuni, s-au spus calomnii multe. Retin insa si un lucru care mi-a ramas in suflet: adeziunea unor categorii intregi de romani la actiunea mea politica si a PNL de atunci. Nu pot sa uit masele intregi de oameni, 10.000 - 12.000 - 16.000, la Timisoara, la Cluj, la Sibiu, care ma ascultau vorbind si care veneau fara sa fie obligati de nimeni.
- Cine v-a condus campania atunci, cine v-a fost director de campanie?
- Am condus-o singur. De fapt impreuna cu prietenii mei. Erau oameni de valoare. Nu pot sa ma plang, au fost oameni de mana intai.
- Ce mijloace de publicitate electorala foloseati atunci?
- Nu se foloseau mijloacele de acum. Erau, in schimb, foarte multi ziaristi care imi luau interviu, romani si straini, in fiecare zi aveam, cred, 2-3 ziaristi. Pana si din Japonia veneau si ma interogau. Cred ca erau curiosi sa vada parerea unui om care trecuse prin ce trecuse in Romania, traise in Occident si acum se reintorcea in tara ca sa puna umarul la democratia romaneasca. Erau foarte curiosi sa vada cum gandeste un asemenea specimen. Am putut sa ma manifest atunci in deplina libertate. Asta pana ajungeam pe teren, acolo veneau tot felul de forte urate ale vechiului sistem, care au mers pana la un atentat direct asupra mea la Braila.

“Regele Mihai nu mai are nimic de spus in politica”

- In 1992 l-ati propus pe Regele Mihai candidat la presedintie. Regretati acest gest, catalogat atunci drept absurd si de monarhisti, si de antimonarhisti?
- Monarhistii nu au inteles mai nimic atunci. De altfel, nu au inteles multi mai nimic, imi pare rau ca bulgarii l-au inteles mai propunere prea devreme. Poate ca nu mi-am dat seama ca fostul rege nu are temperamentul necesar unei asemenea batalii.
- L-ati fi vrut mai implicat in politica, cel putin acum, de cand s-a intors in tara?
- In nici un caz. Acum cred ca nu mai trebuie sa se implice in nici un fel in politica.
- Care sunt acum relatiile dvs. cu Regele Mihai?
- Cu fostul rege? Nici una. Am socotit atunci ca fostul rege trebuia sa imi dea mie mai intai explicat ia acestui refuz. Daca a considerat ca nu e cazul sa o faca, nu vad de ce m-as fi dus eu sa ii cer explicatii.
- Sunteti suparat pe Regele Mihai?
- Nu sunt suparat in nici un fel. Isi traieste existenta foarte bine, dar in politica romaneasca nu vad ce poate sa mai faca.
- Cum vi se pare cererea familiei regale de a primi 35 de milioane de dolari pentru domeniul Sinaia?
- Daca e vorba sa cerem despagubiri si sa cerem paduri si mosii si diverse drepturi, va spun ca in tara romaneasca au fost zeci de mii de oameni care aveau dreptul sa ceara despagubiri pentru mosii si pentru paduri. Eu unul fac parte dintr-o familie care putea sa ceara si despagubiri pentru petrol. Familia mea era una de mari petrolisti din Romania si nu mi-a venit in gand sa cer asa ceva. Nimanui dintre noi nu i-a venit in gand sa cerem asa ceva. E o idee originala si ma opresc aici cu aprecierile.
- Sa inteleg ca nu e normal ca familia regala sa ceara acest lucru?
- Nu stiu exact care sunt conditiile. Pelesul si Pelisorul sunt discutabile. Stiam si cred ca proprietarul lor este statul roman.
- Cum vi se pare faptul ca Regele Mihai l-a premiat pe Adrian Nastase cu distinct ia “Omul anului” in cadrul Premiilor de excelenta VIP?
- Mi-a venit sa rad cand am vazut asa ceva. Am avut si impresia negativa a unor monarhisti adevarati.
- Cum comentati reconcilierea dintre Iliescu si Regele Mihai?
- Aici imi permiteti sa nu va raspund.
- “Nu ar fi bine ca Stoica sa conduca iar PNL”
- Cum ati fost primit in PNL, avand in vedere ca nu a existat o buna intelegere intre dvs. si unii membri PNL?
- Am fost foarte bine primit. Pentru mine ca persoana nu am intampinat nici o problema, dar pentru prietenii mei din judete au fost dificultati in privinta acestei fuziuni. Acolo am vazut unde erau orgolii personale, ambitii personale. Sper ca lucrurile se vor rezolva si sper ca voi avea o convorbire cu Stolojan, pentru a face ce trebuie ca actiunea sa se produca in conditii civilizate.
- In 1993 ati fost exclus din PNL. Printre liberali se spune ca Viorel Catarama a instrumentat acest lucru.
- E o chestiune pe care nu as vrea sa o pun pe tapet acum, pentru ca, daca ne-am unit cu liberalii, nu e cazul sa redeschidem procese mai vechi. Eu am plecat din PNL, nu am fost exclus. Rolul lui Catarama a fost unul negativ in organizarea Congresului extraordinar de la Brasov, in 1993, care a produs o ruptura a PNL. Si acel congres, ca sa folosesc o expresie edulcorata, a fost traficat. Atata tot.
- Ati avut vreo discutie cu Viorel Catarama pana acum, de cand v-ati intors in PNL?
- Nu. Aceasta chestiune s-a incheiat.
- Tot in 1993 l-ati dat afara pe Stoica din partid. De ce?
- Da, l-am dat afara pentru ca incepuse sa faca declaratii, facuse un grup acolo... Tot ce s-a intamplat atunci s-a intamplat organizat din afara partidului. Multi dintre acei domni au actionat influentati din afara.
- Si Valeriu Stoica a fost influentat din afara?
- Nu spun nimic.
- Aceasta influenta se mai pastreaza sau nu asupra lui?
- Nu stiu asta. Cred ca s-au schimbat lucrurile.
- Credeti ca mandatul sau la conducerea PNL a fost benefic sau nu pentru partid?
- Cred ca nu a fost benefic. - Mai are vreo sansa sa revina? Exista scenariul ca, daca Stolojan se va duce la Cotroceni, Stoica ar dori sa-i ia locul in fruntea PNL.
- Si mie mi s-a spus ca ar face niste incercari ca sa revina. Cred ca n-o sa reuseasca si nici n-ar fi bine pentru partid.
- “Nu exista in PNL nimeni care sa il inlocuiasca pe Stolojan”
- Despre Stolojan ce puteti spune? Stiti ca are o imagine de “contabil” care nu are nici o legatura cu liberalismul.
- (rade) Dumneata ma pui pe un vulcan pe mine! Cred ca Stolojan a evoluat in bine. Eu il cunosc pe Stolojan pentru ca guvernul pe care l-a condus s-a facut cu aprobarea mea. Am dorit sa existe acel guvern, i-am invitat si pe taranisti, ca sa putem rezolva crizele produse de Guvernul Roman. Manifestatiile si grevele se tineau lant, era o atmosfera semi-insurectionala. Atunci am crezut ca e bine sa facem acel guvern, la propunerea lui Iliescu, sub conducerea lui Stolojan, pe care il consideram un om onest. Si astazi, atuul lui mare este ca este mai cinstit decat altii.
- Atunci ati fost de acord cu nationalizarea valutei?
- A revenit asupra deciziei dupa doua luni, cand i-am spus ca plecam din guvern daca se mentine aceasta masura.
- Ce sanse are acum sa il invinga pe Nastase in cursa pentru Cotroceni?
- Cand mergi la o lupta, te gandesti si la ce sanse ai, dar lupta trebuie dusa, si eu sunt de acord sa duc lupta alaturi de el. Nu e usor, pentru ca dl Nastase are la dispozit ie un aparat politic si financiar foarte puternic. Acelasi aparat nu este de partea liberala, dar asta nu inseamna ca lupta nu trebuie dusa.
- La sfarsitul anului e posibil ca Stolojan sa para- seasca conducerea PNL. Isi da demisia fie ca se va duce la Cotroceni, fie ca PNL nu va obtine un scor onorabil. Credeti ca in PNL exista vreo personalitate care ar putea sa il inlocuiasca?
- Deocamdata nu, n-a aparut nici o personalitate. Teoretic, rolul ii revine lui Melescanu, ca prim-vicepres edinte, dar Melescanu va fi foarte contestat.
- Sa inteleg ca PNL ar intra in criza daca Stolojan ar castiga sefia statului.
- Daca Stolojan pleaca, ar putea sa fie o criza in PNL, dar eu nu ii cunosc inca foarte bine pe cei care sunt in partid. Unii sunt oameni mai noi, pe care nu i-am cunoscut acum 10-12 ani. Vom vedea.

“Alianta cu PD trebuia facuta in toamna”

- Despre alianta cu PD ce credeti?
- Decizia de formare a aliantei s-a luat inainte de fuziunea cu PNL-C. Nu mai era cazul sa zic da sau nu. Era insa cazul sa se faca spre toamna. Daca s-a facut acum, nu mai e cazul s-o punem in discutie. Vor exista insa subiecte negative, care trebuie micsorate ca importanta. Spre exemplu, la alcatuirea listelor electorale in judete probabil ca vor fi dificultati. Trebuie sa depasim dificultatile acestea. In schimb, candidatura lui Stolojan trebuie sprijinita cu tot sufletul de toate fortele politice implicate in alianta.
- Alianta cu PD ar trebui sa prefateze o relatie pe termen lung sau e doar o chestiune de conjunctura?
- E o chestiune de conjunctura. Aceasta treaba trebuie facuta pentru alegeri si, eventual, daca nu se ajunge la putere, pentru o actiune de opozitie unitara, inteligenta, care sa influenteze actul politic romanesc, chiar daca PSD ramane la putere.
- V-ati imaginat vreodata ca PNL va face alianta cu niste fosti membri FSN?
- Nu mi-am imaginat, dar in politica romaneasca totul este posibil.
- Dar in 1992 v-ati imaginat ca Stolojan va deveni presedinte PNL si o sa va readuca in partid?
- Nu, nici asta nu mi-am imaginat. Nu el m-a readus in partid, ci evolutia lucrurilor si hotararea mea. E drept ca si hotararea lui.

“Basescu e un om simpatic”

- Ce parere aveti despre intrarea lui Cozmin Gusa in PD? E spionul PSD?
- Mi se pare un lucru corect pentru ca dl Gusa ramasese complet singur. E logic. Se afla in situatie de inamicitie cu fostii lui colegi politici. Deci se situeaza de aceeasi parte a baricadei cu dl Basescu. Personal, nu cred ca este un spion al PSD, dar nu este nimic imposibil in lumea romaneasca.
- Va place stilul lui Basescu de a face politica?
- Dl Basescu este um om foarte simpatic. Cred ca o sa devina un viitor primar, din nou. Nu-l vedeam presedintele republicii in nici un caz, dar are acest limbaj direct, care cateodata este de apreciat, cateodata nu, dar este totusi mai aproape de oameni.
- Care este cel mai mare defect al lui?
- Nu pot sa spun asta.
- Dar cea mai mare calitate?
- Aceasta apropiere de oameni.
- Ati auzit ca Roman doreste sa-si faca un partid. Credeti ca are vreo sansa?
- Nu stiu daca are vreo sansa. Nu am fost insa deloc surprins cand am auzit, pentru ca el nu se mai intelege deloc cu Basescu. Miscarea lui este logica. Am auzit ca e in discutii cu dl Marian Enache. Daca se intelege cu el, Roman face o afacere buna.
#8223 (raspuns la: #7173) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre casatorie - de Emi K la: 20/02/2004 14:50:46
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Eu nu prea cred ca lumea ii mai acorda importanta cuvenita casatoriei. Sau nu mai intelege ce implica ea. Ce-i drept traim intr-o lume in care trebuie sa fim din ce in ce mai toleranti, mai flexibili. Dar casatoria tocmai stabilitate inseamna si durata. Si daca vrei ca un lucru sa dureze, normal ca nu te arunci cu capul inainte si cu ochii inchisi. Ce sanse ai sa iti reziste casnicia cand tu te-ai casatorit cu persoana de care te-ai indragostit fulgerator pentru ca reprezenta idealul tau femini/masculin, in momentul in care ai cunoscut-o. Daca nu iti acorzi timpul sa o/il cunosti, o sa ai surpirze, mai mult ca sigur... Si atunci normal ca o sa-ti para rau, si o sa-ti blestemi zilele.

La urma urmei, e chiar reconfortant sufleteste sa poti spune "suntem impreuna de x ani si ne-am decis sa ne casatorim la sfarsitul anului". Esti mai linistit. Stii ca ai avut timp sa cunosti acel om, sa-l vezi si la bune si la rele si ai decis ca intr-adevar puteti sa ramaneti impreuna fara regrete ulterioare.

Mi se intampla si mie sa cunosc din cand in cand un tip care sa-mi hoinareasca in minte si-n suflet un timp... Ma indragostesc. Dar in cele mai multe cazuri dupa ce ne cunoastem mai bine, recunoastem ca nu ne potrivim si ca flacara de la inceput se stinge. Asta e. Sa ajungi sa iubesti pe cineva e lucru mare si greu de obtinut. Nu stiu cum ma explic, dar cred ca trebuie "sa muncesti" pentru asa ceva. Si daca aveti temelii comune, e mult mai usor (temelii = acelasi grad de educatie, sau fara discrepante mari, aproximativ acelasi statut social, chiar un mod de a gandi asemanator, ca sa nu spun iq).

Pe de alta parte, la cei 20 de ani ai mei, nu sunt casatorita, asa ca nu pot sa vorbesc din experienta unei alegeri "pe viata".

Cert este ca toti, fie ca o recunoastem sau nu, "cantarim" o persoana in functie de aspectul fizic (in primele cateva secunde dupa ce o cunoastem), dupa cat de amuzanta si simpatica e, dupa comportament, iar dintre mai multi candidati il vom alege intotdeauna pe cel de care ne simtim mai putin intimidati, considerand toate aspectele astea, dar care sa nu ne fie inferior.


Iar despre relatii, am citit o chesti foarte misto pe net "The Ladder Theory" - http://www.intellectualwhores.com/masterladder.html - le care v-o recomand cu caldura.

---------------------------------------------------------------------
"Pe inima si pe gandurile mele numai eu sunt si voi fi stapan cat voi trai."
Apostol Bologa (Liviu Rebreanu - "Padurea Spanzuratilor")
Eu m-am gandit intai sa inc - de Diana1978 la: 20/02/2004 22:07:01
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Eu m-am gandit intai sa incerc sa vad daca chiar nu pot sa ma realizez si aici si daca n-as fi putut as fi plecat. Indiferent daca plecam sau ramaneam gandul meu era sa ajut intr-un fel tara cu putinul cu care puteam. Bunicii mei au murit pe front, unchii mei la fel, bunicele mele m-au crescut in istorie iar parintii mei sunt legati de pamantul romanesc foarte mult, asa ca am crescut nu intr-un fals patriotism, si acum am amintire decoratii de razboi, Steaua Romaniei si alte cateva de la bunici, simt ceva in mine care se cutremura numai cand ma gandesc la sangele care imi curge prin vine, si la istoria zbuciumata a acestei tari, as fi ajutat-o oricum chiar de-as fi plecat.

Nu cred ca as fi rezistat prea mult afara, mie imi dau lacrimile numai cand intru in biserica sau cand citesc despre Stefan Cel Mare care a ridicat nu stiu cate Manastiri sau despre Brancoveanu care s-a jertfit turcilor impreuna cu cei 4 fii ai sai doar pentru tara asta si credinta noastra, pentru ce s-au luptat ei daca nu ramane si aici cineva care sa le continue lupta? Nici pe vremea lor n-a fost usor, razboaie peste razboaie si totusi au iesit cu fruntea sus si pentru asta existam noi ca tara si popor astazi, altfel am fi fost turci sau rusi sau cine stie ce altceva.

Imi pare rau cand citesc despre romani plecati care isi denigreaza radacinile, e ca si cum ai spune despre mama ta ca e o "parasuta", sa inteleg atunci ca si tu ai in vine "parasutismul"? Fiecare natie are greutatile sale, SUA are cea mai mare rata a divorturilor din lume (cercetati statisticile), in afara de divorturi peste 50% din populatie e celibatara, numai spun de statisticile pe care personal le-am gasit depre SUA, in special New York si California in legatura cu incidenta bolilor mintale grave, m-au socat numarul imens de oameni bolnavi mintal grav, numai in New York in jur de 2 mil. era statistica. Cat despre rata criminalitatii nu mai pot vorbi aici pentru ca New York-ul bate orice stat din SUA, Romania nu se compara cu nici un stat american inca, si sper nici sa nu ajungem. Am studiat mult statisticile SUA pentru ca vroiam sa plec in New York si dupa am zis sa incerc intai in Romania, macar noi avem problema saraciei si a mentalitatii, inca nu ne-am imbolnavit spiritul de tot.

Cat despre mine si drumul meu in viata aici as putea spune ca e unul fericit, am avut sansa sa ma realizez cat de cat, inca nu sunt in punctul in care vreau sa ajung, mai am mult sa cresc dar sunt ambitioasa si voi reusi. Sper intr-o zi sa schimb ceva si in tara, sa ajut cumva copiii strazii, sa-i integrez, asta ar fi visul meu de caritate ca sa spun asa.

Am urmat cursuri post-universitare dupa facultate, ASE, REI, m-am gandit apoi sa plec in SUA, la o universitate intai pentru cursuri, in schimb auzisem atat despre romani plecati care regretau sufleteste si aveau nostalgia Romaniei incat mi-am zis sa incerc intai sa ma angajez in tara sa vad ce se intampla si daca nu voi reusi sa ma realizez aici ma voi gandi din nou la plecare. Eu sunt si o fire romantica, nostalgica si foarte atasata de familie, prieteni si de o viata sanatoasa.

M-am angajat prin BestJobs la o companie multinationala de telecomunicatii pe postul de Consultant pe probleme economice, eram inca la cursurile post-universitare si mi s-a parut o sansa deosebita, am inceput cu 250 USD pe luna net, in 6 luni nu numai ca le-am crescut cifra de afaceri de aici dar administram tot biroul din Bucuresti, din studiile mele de fezabilitate au reusit sa renunte la niste posibile idei de investitii cu pierderi sigure (in Security Services). Salariul mi s-a dublat, treptat bineinteles dar am ajuns la 500 USD net lunar si pe postul de Office Manager, am lucrat foarte mult intr-adevar, cate 11 ore pe zi dar s-a meritat, acum 8 luni m-am angajat la KPMG, Consultant pe Management General, sunt un fel de Junior Consultant dar eu sunt o persoana deosebit de ambitioasa si in curand voi depasi faza asta, salariul de inceput a fost de 700 Euro net lunar dupa care cand voi depasi faza de Junior voi fi platita si pe comision din proiectele realizate, un alt fost coleg de facultate a absolvit Finante si Banci in acelasi an cu mine, a avut bafta sa se angajeze la ei imediat dupa absolvire, acum are in jur de 1700 Euro pe luna, oscileaza si in functie de valoarea proiectelor. In timpul facultatii am stat in caminul Electronicii, am pastrat inca legatura cu unii prieteni din camin si lucreaza acum ca programatori la firme de outsourcing, nici unul nu are mai putin de 1000 USD pe luna, am un coleg caruia i-am dat si eu un proiect pentru firma de telecomunicatii iar compania i-a platit 800 USD pentru el, mi-a zis ca nici nu se gandeste sa lucreze la un proiect pentru mai putin de 500 USD, proiectele astea sunt pe langa salariul lui fix, a lucrat inclusiv la creearea website-ului IFriends un website pentru adult chat dar a fost platit deosebit de generos!!

Ce vroiam eu sa spun este ca fiecare are destinul sau, eu am ales sa raman si sa incerc, mi-a fost si mie greu la inceput, parintii mei sunt profesori, acum eu le trimit bani acasa, sora mea e acum la un Masterat recunoscut si in UE dar il face la Institultul Bancar Roman, intre timp a aplicat la peste 150 de firme mari din Romania si a fost cam dezamagita pana a dat de banca Romexterra care a angajat-o initial ca economist cu un salariu modest, 150 USD net, acum e Ofiter de Credite, are 400 Euro pe luna, e multumita si a spus ca nu se lasa pana nu ajunge Director Adjunct in Sucursala ei, eu o cred capabila, tata si mama nu numai ca sunt fericiti dar nici nu le vine sa creada ca am reusit amandoua fara pile si fara nimic, e intr-adevar greu dar nu imposibil. Stiti ce salariu are un Director de Banca din Romania? Tineti-va bine si verificati informatiile (SUNT 100% REALE): aproximativ 20.000 USD plus masina serviciu, telefon, mese si alte facilitati. Un Director de Resurse Umane intr-o firma buna are 5.000 USD, Director Vanzari la o firma buna 7.000 USD, Director IT 3.000 USD (pentru firme bune, nu mici), o firma mica da in jur de 700 USD sau Euro depinde (ca Director). A fost o conferinta acum cateva zile la care am participat si eu HR Salaries in Romania, toate salariile din Romania, in functie de pozitie, firma, avantaje etc., si oferte de munca. E multa munca pana sa ajungi Director dar nu e imposibil, nici macar in Romania de azi, eu imi cunosc drumul de pana acum si nu m-as mira peste cativa ani buni sa fiu Director intr-o companie (mare sper :)). Majoritatea companiilor mari din Romania au salarii foarte mari, numai ca telefonist la Connex primesti 300 Euro net pe luna salariu de inceput, daca avansezi ca Team Leader primesti 700 Euro net, nu mai spun de posturile de conducere, si asta e doar la Connex, dar in Romania sunt sute de firme mutinationale.

Asa ca oameni buni se poate si aici, am muncit intr-adevar enorm as putea spune pana acum dar pot spune ca personal acum traiesc foarte bine cu salariul pe care il am, mi-am luat apartament cu 2 camere in rate si sper ca in curand imi voi lua si masina. Eu cunosc si romani fericiti ca sa spun asa, prin munca proprie, eu stiu ca se poate, dar depinde de destin, de vointa si gandire pozitiva, eu Il pun inainte de toate pe Dumnezeu si stiu ca norocul asta a venit si de la El.

Concluzia este sa muncesti, sa inveti, sa te specializezi cat mai mult, sa ai curaj, multa ambitie! si putin noroc :).

Ce sa spun mai mult, simt ca sunt inundata de fericire asta este cuvantul, si sper ca intr-o zi sa-i pot ajuta si pe alti romani care au ales sa ramana aici ca si mine, iubesc atat de mult tara asta incat acum sa mi se ofere oricat n-as mai pleca, cat despre mentalitate sau educatia romanului am devenit intr-un fel imuna, eu sunt o persoana educata, am fost si in vacante afara, dar parintii mei profesori au avut cea mai mare contributie, cu cei din jur sunt toleranta, stiu ca intr-o zi se vor schimba si ei, sau va veni o noua generatie, le zambesc indiferent de situatie, asta face mult mai mult, pot sa zambesc pentru ca eu sunt intr-adevar inundata de fericire, nu indrazneam sa sper poate la viata mea de acum, si inca de-abia a inceput.

Ce sa va spun, sa fiti fericiti romani de pretutindeni, eu ma bucur ca am ramas, nu stiu cum ar fi fost bine sau rau daca as fi plecat dar se pare ca destinul meu este aici, si este inca unul foarte bun :).

Succes! :)


Am plecat din Romania fara a consulta vreun sondaj inainte.
Am plecat fara sa pun conditii si fara sa ma gindesc ca voi trai mai tirziu mai usor.
Nu am plecat la o situatie sigura la incaput. O astfel de situatie nu va exista niciodata si niciunde pe pamint.
Am plecat pur si simplu fara prea multe intrebari si fara prea multe regrete.
Am plecat si nu imi pare rau ca am facut-o.
Fiecare este liber sa isi aleaga drumul in viata, chiar daca acest drum nu convine poate altora.
Pentru mine acest sondaj este doar o pura curiozitate.
#11078 (raspuns la: #11049) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iaca si siropu’!!!:) - de Alice la: 02/03/2004 06:35:51
(la: Leonard Cohen)
...cam mirat ca nu-i si el prezent - coform legii acestui loc, ce-i drept, cam veche, nu-ndraznea nimeni sa dea cu paru’ decat atunci cand freza vizata era la fata locului ...
Pe la noi asa ceva are un nume, nu stiu 'la voi' cum o fi, ca vezi, Alice n-a prea fost pe santier si-acum regreta!

nb. hehehe...si mie mi se pare corect sa spun ce cred, dar n-o fac decat atunci cand sunt intrebata, atunci cand ma asigur ca stiu ce spun si mai ales atunci stiu despre cine vorbesc.
#11110 (raspuns la: #9868) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
teach me, teach them... - de Dinu Lazar la: 26/03/2004 13:28:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Citisem cindva o chestie care sigur, e o prostie, dar mi se pare interesanta si acum; cica, cine poate sa faca ceva, face; cine nu poate face, se face director sau shef; cine nu poate nici macar sa fie shef, se face profesor.
In arta problemele sunt desigur mai complexe; poate ca poti sa inveti mai mult de la un maestru, sau daca nu inveti, poti scuti o multime de greseli si timp pierdut; dar nu sunt putine cazurile cind cel ce invata pe altii nu este neaparat un mare profesionist.
In viata reala majoritatea instructorilor auto nu sunt mari specialisti in formula unu si nu alearga la curse, scoli renumite sportive au dobindit rezultate spectaculoase cu antrenori care nu au trecut pe la olimpiada.
Cred ca a face ceva e una, si a invata pe altii, e alta; talentul pedagogic este una, capacitatea de a fi cineva intr-un domeniu e alta.
Sigur ca sunt multe cazuri cind maestri au facut scoli importante, mai ales in evul mediu, dar acum deseori profesorii buni fac din asta o meseria aparte, in care iti trebuie o viata sa te specializezi, si acum de obicei, desigur cu exceptiile care intaresc regula, a preda e una, a face ceva intr-un domeniu e alta.
Privind retroactiv, pot spune cu sinceritate ca am fost un mare fraier de citeva ori in viata si ca acum imi pare foarte, foarte rau de citeva posibile trenuri pierdute .
Unul dintre momentele pe care le regret imens este faza cu Mihailopol; aaa.. pentru cine nu stie, Aurel Mihailopol a fost o prezenta a fotografiei romanesti in anii `60 si `70, care dupa ultimele studii de fapt nu a existat ( nici fotografia nici omul), cum bine stie toata lumea care isi mai da o licenta de istorie sau mai trece pe la Academia de Arta, unde nu e un secret ca arta de abia acum se face.
De citeva ori domnul Mihailopol mi-a spus sa ii dau zece mii de lei sa ma invete sa fac fotografie; in sinea mea ii rideam in nas, era si o suma imensa la ora aia, si pe urma, ia, colea, ce sa ma invete, asta e aparatu`, aici se apasa, aici te uiti, ce filozofie poate sa fie?
Acum imi pare rau ca nu am negociat cu el sau macar nu m-am aratat interesat; sunt foarte curios, as fi oare economisit zece - cinsprezece ani de esecuri si incercari sau m-as fi lasat de fotografie, sau as fi devenit un prea impregnat de spiritul lui?
Din pacate nu stiu...
Acuma, ca sa ne intoarcem la sensul intrebarii, pot spune ca am avut in diverse momente prilejul sa predau fotografie, si la fotocluburi, si la actuala Academie de arte de la Bucuresti, unde am cochetat trei ani la sectia de grafica publicitara cu citeva cursuri de fotografie, si ma tem ca desi cred ca m-am straduit nu am fost un bun profesor sau indrumator, nimeni dintre cei pe care i-am invatat cite ceva nu a facut ceva fundamental in fotografie mai departe si nimeni nu a devenit un mare fotograf; sunt citiva fosti studenti de care imi aduc aminte cu placere, dar... nu par ei acum coplesiti de intrebari fundamentale in imagine, asa cum mi-ar fi placut sa se intimple.
Deci ma tem ca este posibil sa nu am acel spirit didactic necesar si nici chemare pentru viata didactica; imi aduc aminte de profesori de la liceul Sava pe la care am trecut, de un Giangu, de Alexianu, de Lupas, cit de charismatici si importanti au fost pentru generatia mea, si orice analiza as face, nu ma pot compara nici cu unghia de la degetul mic de la piciorul lor sting. Si erau doar profesori de liceu...
Ar fi multe de spus; asa cum vad eu lucrurile, in acest moment as fi mai tentat o vreme sa desenez cercuri pe nisip decit sa predau cum se deseneaza cercurile pe nisip; pe masura ce trece timpul, imi dau seama cit de mult este de cunoscut si de sapat, si spre deosebire de Mihailopol, nu as avea starea sa spun unui tinar sa-mi dea niste bani sa-l invat fotografie, asa cum nu cred ca l-as putea invata nici pe gratis; pur si simplu nu cred ca sunt facut pentu asta, si cred ca altii ar face-o mult mai bine...
Sigur, mi-ar place ca cei care in Ro invata pe altii fotografie sa fie buni meseriasi si sa ma uit cu invidie la siturile lor, dar...asta e.
Nenumarate sunt caile domnului si cine stie ce aduce ziua de miine... dar atit cit disting uitindu-ma pe potecutza, nu ma vad invatind pe cineva ceva.
Asta nu inseamna ca nu putem sa stam la o cafelutza colea sa ne mai dam cu parerea despre ce mai vedem in zatz...
#12874 (raspuns la: #12847) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...