maica-mi-i

Buna, Alice.

Sunt multe reprezentari "canonice" (adica deplin integrate traditiei iconografice a lumii ortodoxe) ale Maicii Domnului:



• Maica Domnului "Hodighitria" (adica "aratatoarea caii" - pt ca arata cu mana spre Prunc, Cel care a zis despre Sine: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata), despre care mi se pare ca vorbesti
  
• Maica Domnului "Oranta" (poate cea mai veche reprezentare, in care Maica Domnului e singura si se roaga cu mainile ridicate in sus)
  
• Maica Domnului "Platitera" (in care Maica Domnului "oranta" are in plus Pruncul in mijloc, in locul inimii am putea spune, intr'un cerc de lumina, intr-un medalion, binecuvantandu-ne)
  
• Maica Domnului "Glikofilousa" (adica "Dulcea-sarutare", in care Pruncul are fata lipita de a Maicii)
  
• Maica Domnului "Galaktofilousa" (in care Pruncul se hraneste de la sanul ei)
  
• si multe altele, mai putin cunoscute
  

Revenind la prima reprezentare - Maica Domnului "Hodighitria" -, in cele mai multe icoane din aceasta categorie Maica Domnului tine Pruncul pe mâna stanga si arata spre El cu mâna dreapta. Dar sunt icoane, la fel de "ortodoxe", in care ea tine Pruncul cu mâna dreapta... Nu exista o regula in acest sens, iar explicatiile teologice exclusiviste sunt speculative. E suficient sa arunci o privire intr'un album cu icoane vechi, ca de exemplu, pe internet, albumul expozitiei "Treasures of Mount Athos": [http://www.culture.gr/2/21/218/e21800.html]


Doamne ajuta.


Pr. Iulian

o maica, cu o rochie larga neagra lunga, cu mâinile impreunate, se
roaga cu foc in fatza unui crucifix la un coltz de strada, pe undeva prin polonia prin 1943...

apare un tânar in fuga, haituit si nelinistit tare...
-maica draga, ascunde-ma, ca am gestapoul dupa mine si o sa ma împuste, ca-s rezistent
- intra sub rochie baiatule

si maica continua sa se roage cu foc, taratata-taratata-taratata...
numai ea intzelege ce bodoganeste....

apare gestapoul, mai multi cu carabine, in goana
vad maica, se opresc...
-maica , n-ai vazut un rezistent care fugea pe aici
-taratata... se ruga si mai inversunat, fara sa raspunda
-maica, era un rezistent care ne-a scapat.. a fugit pe aici...
-taratata-taratata...continua sa bodoganeasca mai cu foc maica,
numai ea stie ce se roaga, ce bodoganeste cu atâta învershunare….
-maica, n-ai vazut un rezistent ? in ce parte a fugit ??
si iarasi nici un raspuns… pâna la urma cei de la gestapou, zic ca-i surda si
pleaca mai departe

dupa un timp, cand maica nu-i mai aude tropaind si strigand, zice rezzistentului :
-no, acum poti iesi…

rezistentul:
-vai maica draga, ce bine mi-ai facut… n-am sa uit nici o data…
mi-ai salvat viatza…
te-am sarutat pe un picior...
maica :
poti sa ma sarutzi si pe celalalt picior, dar sa nu sarutzi mai sus…
ca dai de sula.. ca si eu tot rezistent sunt !

Copil fiind maica-mea imi spunea ca este extrem de nepoliticos sa suni pe cineva la telefon simbata - duminica intre orele 1-5 in timpul siestei. Traiesc de multi ani peste hotare si inca mai urmez sfatul ei ( nu sint sigura insa ca cineva apreciaza sau nu).
Cit despre nesimtirea unora din prestarile de servicii romane..aici s-ar putea discuta o gramada. Am apelat la serviciile unui taximetrist in vara asta din urbea mea natala, si pot sa spun ca a fost cea mai neplacuta experienta traita. Individul s-a luat in gura cu un alt sofer la un stop, urlete, insulte, injuraturi fiindca individul nu a semnalizat. M-am facut mica, mica de tot pe scaunul din spate convinsa fiind ca se va lasa cu bataie. Dupa ce s-a calmat cit de cit, a inceput comentariile de mahala la adresa "bunoacelor" de pe trotouare, din cauza carora a trebuit sa frineze brusc de citeva ori. Credeti ca s-a scuzat ca m-am dat cu capul de scaunul din fata? A fost cea mai lunga experienta "taximetrista" din viata mea. La sfirsit, nu am lasat nici un leu bacsis si pe desupra i-am spus ca a fost cel mai neprofesional sofer intilnit (i-am dat exemple)
Sa-i fi vazut fata. Individul a fost atit de socat si de uimit. Nu cred ca pina tunci cineva avusese "curaj" sa-i spuna asa ceva.

cattalin maica, o astfel de apreciere privind credinta oarba tocmai de la tine, suna ciudat ! ;)
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"

ce aveti cu minerii???
maica-mea s-a imprietenit cu unul de frica!...au venit cativa in p-ta Dorobanti si unul cat o paluga de inalt, a certat o baba ca vinde zmeura prea scump si ca la ei este cata vrei...a rasturnat marfa pe taraba si a dat la toata lumea, parca era Andrii Popa!...maica-mea a zis ca nu, ca nu vrea, dar ala a urlat o data la ea si a speriat-o...era in stare sa cante si cantece proletare, numai sa scape...:)))
___________________________________
semper idem...

Eu as vrea sa fiu Maica Theresa :))).

maica-ta ce-a spus de toata chestia asta?

Apai, Rodica maica, multumescu-ti ca existi. Altufeliu, cine ne mai zicea noua cum se vede landscheipu` prin ochelari cu stergatoarele blocate?:)))
Ntztz... gropile-astea!
--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."

Am admirat profund pe maica Tereza, o sfanta care s-a aflat printre noi in vremurile moderne. Aproape aceleasi sentimente pentru Cella Delavrancea. Impulsuri sexuale fata de ele?...Hmmm...

nu! vorbeam de prietene cu care te intalnesti.
persoane feminine pe care le admiri fara rezerve pentru inteligenta, pentru bun simt, de ce nu pentru frumusetea fizica, pentru toate laolalta si sau pentru atatea altele-n plus...
niciun impuls sexual?
niciodata?

nu te gandi ca te intreb daca ti-ai imagina detaliat rascoliri de cearsafuri, doamne-iarta-ma!
intreb daca exista fulguratii, impulsuri bruste si necontrolate, de nereprimat, dar perfect controlabile de-altminteri.

Sa inteleg ca si voi, fetele, sunteti atat de aproape de sentimentele pe care le incercam noi, "cocoseii", atunci cand zarim o "puicuta valabila"...? Mai, mai...
:))):)):)))
nu, nu "noi, fetele" ci "eu, fata".
sa nu vorvovim in numele la toate muierile, ca m-e frica.
ba inca ma apuca si complimentele, daca-l cunosc pe domn: "misto camasa, iti sade bine!"/ "ce after-shave ii asta, vericule, ca ma-nnebunesc dupa el".

Exista dragoste platonica atunci cand diferenta de varsta dintre cei doi este foarte mare, si/sau sentimentul de admiratie si respect estompeaza complet pornirile carnale.

pi... "estompeaza" nu il cam zapaceste pe "complet"?

Aualeu ! Ma confuzasi de tot ! Tu esti ?
Sa nu te recunosc, nu lata. Alta mama in lata traista. Sau aia-i ratza, ca gasca nu poate fi neam. Ca neam de neamu nostru sfant si bun si drept si destept a fost vegetarian si a supt numai clorofila de la sanul mamei natura. Acu te vaz cu jumere si alte potoluri grele si incarnate si-s verde de suparare ! De la haita ti se trage. Ti-am zis io sa nu te bagi in troaca ca te manca porcii si vulpile. Azi-maine o sa te apuci sa scrii si versuri. Ptiu, drace ! Doamne iarta-ma !
Acuma fa bine si stai la rand la comp, ca urmeaza maica tereza in disguise !

ma iscalesc
picky, maan, prole, monte, rodica, honey etc., etc. (use your imagination !)

Pai cum sa nu plangi, Victor? Caci altii zic prea putin, maica, prea putin...dar nu-l mai zic nici pe "maica", atat de departe sunt de toti si de toate...
Dar daca in medie o sa fim ok, cui ce-i pasa?
PS Nu ai specificat ce fel de medie...:)...

Sunä cam cinic dar sunt surprins: am fost uniti în 1989 ? Cine a constatat asta? Eu am väzut unire în a minti ca înainte si a cäuta sä te bagi în fatä la "coadä" ( adicä sä iei un loc în parlament sau sä cumperi teren pe nimic, sau etc...) Asa este, va fi si a fost romînul întotdeauna: fiecare pentru el si totul pentru mine! Cine are alte päreri este bunul lui drept dar îmi permit afirmatia, färä intentia de insultä: vise maicä, vise !

Am citit nu stiu unde de curand, ca oamenii ce-si risca sau sacrifica viata pentru altii au motive nu tocmai altruistice. Ca exemplu, cineva care-si risca viata pentru a salva pe un copil dintr-un incendiu o face pentru ca nu poate trai o viata normala stiind ca a lasat un copil sa moara in flacari. Deci motivul principal este frica de constiinta proprie si nu dorinta de a face bine. Este foarte posibil ca interpretarea asta sa fie prea cinica si departe de adevar, dar este o teorie ce nu poate fi negata usor.

Un alt unghi de a privi idea de sfintenie, este de a ne intreba pe noi insine daca nu cumva noi vedem sfinti acolo unde nu-s pentru ca vrem sa vedem, nu necesar pentru ca sunt. Un exemplu concret in aceasta privinta este Maica Teresa. Este considerata de multi o sfanta, iar Vaticanul este pe cale de a o canoniza. Datorita puterii mediei de a construi mituri si a dorintei launtrice de a vedea binele deasupra raului, aproape toti cred ca Maica Teresa este o sfanta intr-adevar. Dar nu toti accepta tot ce li se spune si unii chiar cauta nod in papura. Se pare ca i-au gasit nod si Maicii Teresa. Un eseist american oarecum cunoscut (scrie la Slate), Christopher Hitchens a fost unul dintre acesti sceptici. Iata ce are el de spus despre Maica Teresa:
http://www.swordoftruth.com/cgi-bin/forum.pl?action=display&num=1964

Eu fiind un sceptic si cinic, bineinteles ca nu cred tot ce zice tipul asta, dar unele din declaratiile lui dau de gandit. De exemplu, de ce ar fi sustinut Maica Teresa familia Duvalier din Haiti? Sau de ce nu a returnat milioanele de dolari murdari ai lui Charles Keating? Sau de ce foloseste majoritatea donatiilor pentru a-si construi un ordin personal in loc de a folosi banii pentru a ajuta pe cei ce au nevoie de ajutor? Poate ca multi considera ca banii sunt mai bine folositi daca ajuta raspandirea crestinatatii, chiar mai mult decat pentru a ajuta pe cei ce au nevoie de ajutor. Poate ca multi considera ca biserica catolica propaga cuvantul Domnului si nu intoleranta sau rigiditate doctrinara.

Indiferent de parerea unuia asupra fenomenului Maica Teresa, cati oare s-au intrebat vreodata daca Maica Teresa este ceea ce pare sa fie sau ce noi vrem sa fie, si mai mult decat intrebat, au cautat adevarul? Ori mai repede au preferat sa fie creduli si sa se autoamageasca de frica trezirii dintr-un vis frumos?

welcome to the club.
sceptic, cinic & Co.

as fi bucuros sa-ti comentez intrabarea, dac-asi reusi sa-nteleg exact care este ea, relativ la subiectul acestui blog.

Cat despre canonizarea Maicii Teresa, precum si-a meritelor acestei decizii - in cadrul Bisericii Catolice - relativ la felul in care si-a organizat dumneaei activititatile, impletind (in mod caracteristic catolic: managerial si eficace, m-asi hazarda s-afirm ) sacrul si cotidianul...well, habar n-am.

Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

Am intalnit la un moment dat persoane care practicau Hata-Yoga si puteau sa imi dea anumite senzatii energetice, nu am avut personal experiente paranormale prea multe, sau mie nu mi se mai par paranormale. Deci energia sau chi-ul sau prana, sau cum vreti sa-i ziceti eset un fapt clar, ea exista si pesonal consider ca din acest punct de vedere cei mai avansati sunt practicantii avansati de chi-gong,, respectiv am vazut(si cred-fiindca este doar o chestiune de practica asidua) demonstratii de chi-qong in care un maestru care practicase cam 40 de ani chi-gong(apropos, pentru unele tehnici trebuie sa te scoli noaptea la 3) si care era in stare sa aprinda o torta la cativa metri buni. Si exemplele pot continua. Am practicat si eu o vreme chi-gong si aveam senzatii energetice, dar la ora actuala daca e sa ma scol la 3 noaptea mai bine citesc niste rugaciuni sau practic o rugaciune sincera. Cred ca imi este mai de folos pina la urma. Desigur, nu neg importanta si ajutorul bioenegiei in sanatate, mai ales in diagnosticare si am o parere buna in general despre bioenergeticienii romani, ba chiar cred ca sunt mai avansati decat multi din lume. Insa bionergia este o stiinta inca la inceputrile ei in vest si a o practica inseamna a te aventura pe un tarim delicat. Orice eset posibil prin antrenament dar nu totul eset de folos. In vest in ultima vreme sau inmultit la TV filmele si mai rau si desenele animate care tind sa promoveze ideea de paraanormal, de oameni cu insusiri deosebite , mutanti X-men, vrajitori, toate prostiile posibile, care se vaand laa biata populatie si ne iaa din timpul maantuirii, adica in loc sa ne gandim la Dumnezeu si sa cautam sa fiim normali, suntem imbibati cu paaranormal. Repet exista si am intalnit oameni cu insusiri deosebite, am vazut experti de arte martiale care te-ar fi putut lichida in mai putin de o secunda sau care ar fi putut face fata atacurilor a 30 de persoane inarmate, am inatlnit programtori cu coeficient de inteligenta deosebit, sau fizicieni care putea sa joace sah cu saptele la tine si sa tebata rusinos de repede, dar nimeni nu m-a impresionat in viata asta ca un calugar de la o manastire din Romania sau din aalta parte. De ce ? Pentru ca am citit pe undeva prin Biblie sau prin Cartile Sfinte , nu imi mai aamnitesc acum exact unde, ca "cel care isi vede pacatul sau este mai mare decat cel care muta muntii" . Si intr-adevar asa este . Mai greu este sa te apropii de Dumnezeu decat sa aprinzi focul de la distanta, ba s-ar putea sa fie si incompatibile.
Dar raspunsul este : Da am intalnit persoane cu insusiri paranormale, dar inatlnesc din ce in ce mai putine persoane normale :)

Pentru cei ce nu merg la Biserica si nu postesc sau nu se roaga, fara nici un fel de desconsiderare sau nuanta de ironie, din experienta personala, daca vreti sa incercati cu adevarat niste experiente paranormale faceti urmatorul lucru:
Chiar inainte de Post, incepeti sa va duceti la Biserica in fiecare Duminica si tineti Postul si rugati-va zilnic, macaar un sfert de ora pe zi. Orice: Tatal Nostru, Psalmi, Acatistul Maicii Domnului,Parclisul, orice, dar faceti-o cu perseverenta si seriozitate.Mai ales metanii. Repet, numai pentru cei ce nu fac asta deja , pentru cei care se roaga deja zilnic nu este nevoie ca stiu deja. O sa vedeti acolo experiente paranormale care o sa va ridice parul pe ceafa. O sa va dati seama ca existe cineva caruia nu-i place sa faceti asta. Trebuie apoi sa luati legatura imediat cu un Duhovnic si sa cereti sfatul. Este foarte important daca faceti experienta sa va duceti imediat la Preot si sa vi-l faceti duhovnic, altfel nu o sa ma puteti ierta si mai bine nu faceti experienta.

Asta pentru cei care vor experiente Paranormale.

Parca o aud pe maica-mea care gandeste ca si tine JCC.Parerea mea?Pentru violatori taierea obiectului de viol,pentru ucigasi:moartea.Nu inchisoare pt. ca e pre mult pt. ei!Asi inventa un fel de iad pe pamant.Ce ziceti?Alexandra

N-are decat sa fie episcop sexualilor si lesbienelor. Dar nu poate fi un exemplu de urmat pentru "oile" pe care le pastoreste. Eu de foarte mult timp am ajuns la concluzia ca fiecare om are o relatie strict personala cu divinitatea, si ca nu avem nevoie de intermediari pentru a ne ierta pacatele, sau a ne face auziti.
Isus propovaduia iubirea intre oameni imbracat in straie simple de pastor, iar la ceea ce s-a ajuns astazi din partea celor care "ne reprezinta" sa spunem asa in fatza divinitatii este cu totul aberant.
Am respect pentru adevaratii oameni ai biserici, dar sunt prea putin printre ceilalti. Sa ne amintim doar de Maica Tereza, care si-a dedicat viatza ocrotirii celor saraci si bolnavi...Cam asa ar trebui sa se comporte TOTI cei care slujesc biserica. Nu umbland in odajdii de aur, si traind in desfrau. Sau jupuindu-te pentru fiecare slujba de inmormantare, botez, cununie, sfintind bordeluri, carciumi si alte locante, cum se intampla prin spatiul mioritic...
Si-atat cu ei.

sanjuro

Si cine ne-a invatat pe noi ca ar trebui sa ne LUAM PREOTII drept modele existentiale?
Pe mine nu m-a invatat nimeni asa ceva.
Preotul e si el un om, cu calitati si defecte.
ISUS este unul singur
Maica TERESA cred ca a fost reincarnarea FECIOAREI MARIA.
Sau a MAGDALENEI?
Varianta a doua imi place mai mult

Maica Tereza, albaneza de origine, a intrat in biserica la 9 ani, asa ca reincarnarea Mariei-Magdalena este lipsita de miez
Eu nu imi iau preoti drept model, pentru ca inca n-am vazut unul care sa merite. Nici macar unul singur. Daca sunt si ei oameni, n-au decat sa se duca la sapa, sau pe strung. In biserica nu trebuie sa fii un simplu om. Trebuie sa fii mai aproape de Dumnezeu, fiind slujitorul lui. Si cum poti sa-l slujesti, homosexual fiind? Cand in Biblie spune clar ca omul cu femeia se impreuneaza pentru a zamisli copii, pe cand el cauta placere in lucruri contra naturii.
Ai un misticism candid si desuet, care te tine cumva departe de realitate. Mai reflecteaza...

sanjuro