comentarii

maiestria pedagogica


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"N-ai caracter maiestre.Nicio - de admin la: 16/10/2004 14:42:55
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
"N-ai caracter maiestre.Niciodata n-ai avut.Nici cand turnai la Secu(probabil)!!!"

Anita47, asteptam sa ne arati dovezile pe care le detii in legatura cu colaborarea lui ikoflexer la Securitate.
Pt Adela V. - de souris la: 10/11/2004 13:12:23
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
-parintii si incalcarea grosolana a dr. copilului la informare

totul se rezuma in fapt la insasi educatia parintelui, la cat este el de cultivat.Bunica(care nu stia buchiile)m-a invata Tatal nostru si m-a luat cu ea la biserica(unde,ce-i drept,ma plictiseam teribil vreme de 2 ceasuri la varsta aceea:))Ea saraca nu stia de Darwin....Bunicul insa a sustinut tot timpul sus si tare ca 3 zile pt a sarbatori Craciunul e prea mult si ca mortii nu mai gusta ei din ce le dai tu de pomana...Asadar am avut oarece posibilitate de a vedea 2 tipuri de atitudine diferita in problema aceasta.

- problema predarii religiei in scoala nu trebuie privita atat de patimas.totul se rezuma la aptitudinile pedagogice ale educatorului.Aici exista multe lipsuri dar nu numai profesorii de religie sufera de ele ,de ce sa nu recunoastem?

-vor mai fi existand si preoti care au botezat televizorul drept "ochiul dracului" dar sa nu -i uitam nici pe aceia care au site-uri si poarta discutii interactive pe net....mmm?si iar ajungem la OMUL care este purtatorul mesajului si la maiestria lui in a-l transmite si a se face inteles.

-sunt si eu o fire optimista si increzatoare in puterea omului de a se primeni.:)

De asemeni ,toate cele bune !
#28230 (raspuns la: #27929) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Contrastul modelat - de Dinu Lazar la: 18/01/2006 18:32:48
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Interesante imagini, interesant modelul, si cu dezbracatul,
ce sa zic - cine trebuie poate face cui trebuie o imagine uluitoare
si daca e cu haine si daca nu e.
Si starea mini sedintei de fotografie se pare ca a fost OK;
ce ma scirtzie putin e treaba cu lumina.
Pe vremuri, la imagine, cind inca se facea carte si meseria era meserie,
profesorul meu de maiestrie - care nu era un geniu al operatoriei dar
era excelent pedagog - ne obliga sa mincam la cursul de imagine, pictura pe piine.
Pentru ca inca in picturile anilor 1600 distingem:
- o lumina principala, care poate fi contrastanta sau blinda,
rece sau - de cele mai multe ori - calda, dar care dicteaza ceea ce numim "cheia" de lumina;
- o lumina de umplere, care modeleaza contrastele mai mult sau
mai putin si vine din partea opusa luminii principale
- o lumina de fundal
- o lumina de efect ( lumina de contur sau un spot sau un reflex sau o chestie asemanatoare)
- o lumina apicala ( aia din ochi, sclipirea care da viata portretului)

Ei, la aceste portrete, lumina e cam plata, adica modelarea formei fetzei, cam lipseste.

Aici ar trebui jonglat; de vazut si de amestecat lumina existenta,
care poate fi aleasa ca lumina principala sau nu, care sa vina si
din mai lateral, sau chiar din spate, cu blitul de pe aparat, pus la minus doua diafragme.

De altfel, la o sesiune de portret, e bine sa incercam cit mai multe
solutii tehnice si estetice si sa alegem pe urma ce si cum. De iluminari
nu mai zic - trebuie sa incercam cit mai multe variante din jurul celei pe care o credem nimerite.

Dar, imaginile, altfel, par OK.

Ma rog, sunt mai multe abordari in fotografie; una e sa muncesti pina chelesti
si sa inveti imagine la greu si maiestrie si compozitie si sa experimentezi
si normal, inafara de niste ametiti din domeniu sa nu vada nimeni,
si alta cale sa fii mare geniu in fotografie
ar fi sa pui prima oara mina pe un aparat, sa faci citeva declansari
la marea abureala, sa le maresti, sa faci un album si o expozitie si sa te dai
artist, si sa faci si vinzoleala printre intelectuali ( daca ma lauzi tu te laud si eu).

...nenumarate sunt caile domnului...
#100978 (raspuns la: #100966) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pedagog la voi m-as duce......... - de cosmacpan la: 20/01/2007 12:05:35
(la: Ora de compunere (3)- "Pedagog de cafenea")
Doamne, de cand n-am mai facut o baie de public...........ah, ce bine e...."un pedagog de scoala noua = stiti voi ce.......

se facea ca...........
intra fata mai cu teama,
oare or s-o bage-n seama?
avea ea un gand nebun,
poezie ca sa-i spun.
si-a luat inima-n dinti
cum sa spuie la parinti
de asa isprava-n chat
am scris versu' si-am plecat
cine oare ma cunoaste?
cine numele imi stie?
asta e, o poezie.
si sa vezi ce vijelie
se starni pe chat badie,
ba la fund doua sa-ti trag
poate doua nu, dar una,
uita-te la ea pagana
cat curaj, sa ne invetze
versu-n rima sa-l agatze
treci la loc si ai rabdare
pana cand o sa fi mare
(ai rabdare, fa-ti armata,
si-ti gasesti tu singur fata)
dar mai e si-un gand stingher
de te-ascunzi in sifonier
ori ajungi in Narnia,
ori mirosi naftalina
asadar ia lumea-n piept
si-o sa vezi ca nu-s destept
sunt si io un pedagog,
demagog, ori magog
pedagog de cafenea
care umbla uite asa:
capul sus, pieptul bombat
cum sta bine la baiat
la baiat de Cartier
Hai mon cher.........

(cui ii pasa cine-n parte, daca de tort avem parte)


"Pedagog de cafenea" - de Motzoc la: 20/01/2007 19:49:22
(la: Ora de compunere (3)- "Pedagog de cafenea")
Era seara in cafenea, abia se terminase de zugravit si vopsit, mai muncea numai femeia de serviciu sa faca curat si sa aseze mesele, scrumierele si scaunele la vechiul lor loc...
Atunci intra pedagogul, isi lua un scaun intr-un colt si incepu sa viseze la clasa care-i asculta cu sufletul la gura lectiile...

Cand se trezi, isi dadu seama ca adormise in fata calculatorului deschis spre lumea virtuala a cafenelei si se apuca sa tasteze cu frenezie...
____________________________
Daca voi nu ma vreti, eu va vreau!
Pedagog de cafenea - de Marlene2 la: 22/01/2007 20:36:29
(la: Ora de compunere (3)- "Pedagog de cafenea")
Dimineaţă. Devreme – 11.20!
Deschide cu grijă robinetu’, atât cât să curgă un firişor de apă calduţă; culege cu vârful degetelor câteva picaturi pe care le-ntinde rapid pe pleoape. Picăturile se preling triste pe obraji, antrenând cu ele o mica parte din substanţa lipicioasă care-l impiedică să deschidă ochii. Pop! Plop! Globii oculari ies unul după altul din găoace. Se inclină apoi spre oglindă şi-şi inspecţionează gânditor un coş cu vârf aparut peste noapte lânga nas şi barba de doua zile in care strălucesc câteva fire albe. O dilemă matinală: chiloţi şi ciorapi noi sau mai aşteaptă incă o zi? Se hotărăşte sa fie prudent şi optează pentru continuitate.
Intră in sufragerie impingând uşa scorojită şi se aşează la masă in faţa peceului uzat moral si material. Apasă butonul cu grija ca să nu-i rămână infundat in carcasă cum a mai păţit şi aşteaptă câteva secunde pâna să vadă mişcare pe ecran şi să audă sunetul familiar de râşniţa care macină in gol. Stie că până să-ncarce Cafeneaua are timp suficient să meargă la bucătărie să-şi faca o cafea şi sa mai gasească şi o ceaşcă acceptabilă in maldărul pus la muiat in “ghiveta”.
Apoi revine să vadă rezultatul. De multe ori e nevoit să apese incă odată butonul negru si s-o ia de la capăt injurându-l cu pofta printre dinţi pe Bill Gates cu tot neamul lui. Incă nu-şi poate permite un Mac. Treaba de Pedagog de Cafenea virtuală nu-i simplă, pe lângă ca-i dintre cele mai ingrate. Pe masă, printre mucuri de ţigări şi resturi arheologice alimentare, zace teancul de reviste vechi cu articolele lui Tetre Puţea şi câteva aforisme ale lui Ciomil Eran, comoară la care apelează atunci când are ocazia s-o faca pe filozoful.
Işi soarbe cafeaua cu o succesiune de vibraţii şi şuierături pline de delectare. De dincolo de ferestrele inchise străbate soarele si se aud zgomote de maşini, voci stridente de copii si râsul unei fete. Pentru o clipă o umbră ii tulbură privirea - un regret? dubiu? frustrare? Mormăie ceva greu de desluşit “xxx$&?!!?....nişte curve toate!” Dar de indată pedagogul nostru işi revine, faţa i se luminează şi ochii mijiţi ca ai unui linx inainte de atacul final se ţintesc asupra monitorului: “aha, ai aparut din nou, iote-adreacu’, las’ că ţi-arăt eu cine are ultimu' cuvânt, n-ai chiloţi cu mine!”
Corolar:'' Pedagogii pedagogilor'' - de Motzoc la: 30/01/2007 20:28:49
(la: Ora de compunere (3)- "Pedagog de cafenea")
Sunt acei oameni care pregatesc pentru viata educatori sau invatatori, deci ii invata pe cei care trebuie sa-i invete pe altii la randul lor!
Este o meserie gingasa de modelare a sufletelor unor copii spre o deschidere, care la alte licee nu se preda, de pregatirea lor pedagogica in stare sa faca fata unor ochi multi si nevinovati, deschisi la 7 ani pentru viata, pentru care Domnul sau Doamna reprezinta altceva decat familia.
Asa au fost parintii mei!
PS. Totusi de cate ori mi se adresau intr-un fel sablonard, le reprosam ca eu sunt copilul lor, nu elevul la ora de dirigentie!
Rebelul din mine are acum o lacrima tarzie pentru sacrilegiul savarsit!
_____________________________
Daca voi nu ma vreti, eu va vreau!
Pedagogii, - de munteanu rodica la: 07/04/2008 15:31:33
(la: Drepturile boracului)
carele nu mai ieste ei.
Ma gîndesc la "pedagogii" care supravegheau elevii, ajutînd-i la pregatirea lectiilor în şcoli si internate.Un fel de ajutor a cadrelor didactice.
Oare ar mai fi utili?
#300000 (raspuns la: #299991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
te tot citesc, Dogmatic - de Alice la: 16/10/2003 04:04:15
(la: Viata gay...romaneasca!)
de fiecare data pui bine problema. Si recunosc ca ai dreptate!
De-aceea te-ntreb nu crezi ca vrei sa educi adultii cu strategii pedagogice pentru adolescenti?
Adolescentii "absorb" informatia ca atare, adultii o resping din start si dupa aia "rumega" intr-o doara!
N-ar fi mai bine sa conduci discutia in asa fel incat sa nu porneasca de la homosexualitate, ci sa se AJUNGA la ea?
Pentru ca, da-mi voie sa-ti spun, tu iti expui parerile ca omul de la catedra.
Dificil angajament, atunci cand stii ca adultii, nu-si schimba conceptiile din ideea preconceputa cum ca, daca nu i-au omorat pana acum, atunci sunt la adapost.
Si uite-asa te trezesti ca te combat de teama ca mentalitatea lor s-ar schimba si fereasca Dumnezeu, si de alte mutari in "sistem".
Toate astea dupa principiul: eu daca gandesc, sunt prost platit!:)
#1462 (raspuns la: #1454) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pedagogie - de dogmatic la: 17/10/2003 08:50:13
(la: Viata gay...romaneasca!)
Interesant punct de vedere, trebuie sa recunosc! Este frustrant uneori cand nu poti combate o idee "face to face" , pentru a-ti putea arma strategia precum spui. Este extrem de dificil cand repeti de zeci de ori acelasi mesaj sub o forma sau alta, unor oameni de un nivel intelectual total diferit! Unii pricep numai cu stilul "combatant", altii mult mai simplu printr-o discutie pur intelectuala. Ei bine, dincolo de acest ecran imi este imposibil sa observ carui tip de persoana ii raspund. Este foarte adevarat ce spui...in marea majoritate, indiferent de nivelul de pregatirea la fiecaruia, adultii reactioneaza in genere la fel. Problema este ca nu doresc sa ii conving ci sa ii pun sa gandeasca. Cu siguranta nu va pleca de pe acest forum cu un bagaj de cunostinte ce-i va schimba viata radical. Totusi o samanata am reusit sa ii sadesc in minte. Cu timpul aceasta se va fructifica, lasand calea libera unei gandiri multilaterale ce se va imbogatii pe parcurs din informatiile receptionate delungul propriei experiente. A schimba lumea intr-un simplu forum , este super-imposibil. Mentalitatile se schimba pe o durata lunga de timp...si eu incerc sa contribui la asta. Adu-ti aminte isteriile in masa provocate de "clarvazatori"(cutremure, meteoriti, etc...) Daca n-ai combate o idee total gresita, cu ceva fermitate atunci degeaba te lupti sa-i faci sa priceapa! Nu pozez intr-un lider Alice, nu ma intelege gresit.
#1543 (raspuns la: #1462) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa fii, in primul, rand parinte... - de mireille la: 26/10/2003 01:45:23
(la: Invatatoarea pentru mine)
Nu va "ambalati" sa blamati inavatatorii de astazi sau sa-i incadrati pe toti in aceeasi categorie, daca ati terminat clasele primare in Romania acum "n!(factorial)" ani... si nu vorbesc "din carti", desi nici din experienta personala :)... desi relatarile din presa romanesca din ultima vreme ma fac sa-mi fie rusine de multi dintre cei care-si atribuie pofesia de pedagogi in Romania...

Imaginati-va un invatator de numai 20 ani care se trezeste zilnic la 5 dimineata ca sa faca "naveta la tara", are 4 clase "la simultan" - nu va mirati ca sistemul de invatamant a ajuns atat "de jos" in Romania incat in acelasi timp un educator, unul singur, trebuie sa predea materiile pentru clasele 1-4 in numai 4 ore, si-si investeste o parte din "salariu" - acela de sub 100$/luna, ca sa "creeze material didactic" pentru elevii care nu sunt trimisi la scoala de catre parinti decat pentru a primi "alocatia"... Pentru mine aceasta persoana reprezinta cadrul didactic perfect, desi persoana respectiva nu constientizeaza, sau nu vrea sa recunoasca, mai degraba, sacrificiile pe care le face... Ma inclin in fata sa... si este un invatator, nu o invatatoare.

Mireille
Invatatorii si profesorii - de (anonim) la: 26/10/2003 12:24:24
(la: Invatatoarea pentru mine)
Invatatorii si profesorii mei din Ro majoritatea erau membrii cu carnet de PCR-ist probabil multi dintre ei fiind si turnatori la securitate desi nu-i forta nimeni sa o faca.
La Scoala de pe calea Plevnei(Bucuresti) devenita mai tirziu liceu erau niste "glume" de cadre didactice care de fapt trageau doctrina comunista la litera...ca sa nu mai vorbesc de directorul scolii Tovarasul Blideanu care mai si batea elevii dindu-le cu multa ardoare socialista suturi in fund.
O profesoara de geografie ne batea pe miini cu linia cind se enerva asa degeaba fiindca nu avea nici in clin si nici in mineca cu pedagogia, o alta de limba romana ,Tamara ...ne indocrina la fiecare ora cu istoria partidului dinsa spuneau gurile rele fiind sotia unui stab PCR.
Amintiri,amintiri,....:):):)
#2183 (raspuns la: #2147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... 3, 2, 8, 5. rrrrring!... - de relu la: 29/10/2003 18:10:30
(la: o poveste...)
... 3, 2, 8, 5. rrrrring!... rrrrring! 'Dani? Eu sint, Fanel. Ce faci?' Din prima zi de facultate, Dani si Fanel au fost aproape nedespartiti. Faceau un cuplu ciudat. Dani de la tara, inalt si slab, dar nu firav ci fibros, cu par scurt si negru si dinti puternici. Un ris linistit si linistitor, de parca intotdeauna ar ride cu tine, si nu de tine. Rar vorbeste de unde vine si de parintii sai, si stie cind sa taca. Dani il face pa Fanel sa se simta mai normal, mai cu piciorele pe pamint, ceea ce e greu cu energia de nestins care se pare ca emana din el tot timpul. Lui Fanel ii face mare placere sa-l aduca pe Dani acasa si sa vada mutra alor batrini. Tata, judecator; mama in pedagogie. Lor nu le plac baieti simpli de la tara, care nu vorbesc mult. Cu ce-l poate folosi pe Fanel sa fie prieteni cu Dan? Fanel s-a prins repede si nu-i pasa. 'Ce stiu ei? Prea se oftica tot timpul din nimicuri.'

'Bine, multam. Ma chinui cu demonstratia asta de trei ore. Nu-i prea dau de cap. E bine ca m-ai sunat, sa ma destind putin. Tu?'
'Am un plan, dar nu in detaliu. Vreau sa folosesc o metoda geometrica. Daca vrei, ... ti-l spun.'
'Nu, nu, multam. O fac eu, dar am o nevoie de-o pauza. Si Cristina? Ce mai e nou?'
'Aaaaa... Pai nu ne-am intilnit de Vinerea trecuta. N-am avut timp cu temele-astea. Dar chiar voiam s-o sun. Ai auzit de filmul asta nou? E nebun! Complet abstract, si cu un scenariu de groaza! Vreau sa mergem. Vii?'
'Mergi tu cu ea, nu vrea sa, stii cum e...'
'Nu-i nici o problema, zau. O stii pe Cristina, n-o sa zica nimic. Serios, vino; merge toti, o sa fie fantastic. Abia astept.'
'Ma simt cam penibil... poate. Dar intreab-o. Nu vreau s-o supar. Poate o supar, poate e mai bine daca nu vin.'
'NON-SENS! Vii cu noi. Ii dau telefon imediat sii spun. O sa vezi, nici o problema.'

/ var rog continuati daca vreti /
pentru scoli mixte - de zoro la: 12/11/2003 01:43:14
(la: Scoli mixte sau unisexe?)
in noua zeelanda unde traiesc eu sint foarte multe scoli unisexe cred ca sint majoritare. am citit multe articole pe tema asta aici si chiar am vazut rezultate comparative. se pare ca fetele invata mai bine in scolile de fete decit fetele care invata in scoli mixte dar e invers la baieti. eu am fost prof. in tara, aici inca nu predau dar am priteni profesori si am avut multe discutii pe tema asta. ce pot sa spun asa scurt e ca eu cred ca sint net superioare scolile mixte si asta pentru ca pregatesc mai bine tinerii pentru viata de dupa scoala. chiar daca se pierde un pic din concentrarea asupra invatatului in scolile mixte, eu cred ca se cistiga enorm in asa zisa "scoala a vietii". va mai aduceti aminte cei care ati studiat inainte de 90 in tara de liceele pedagogice unde majoritare erau fetele si de liceele de armata unde erau numai baieti? eu imi amintesc cit de diferite erau fetele din liceele pedagogice fata de celelte fete, ori erau mult prea timide si se auto-sustrageau de la o viata sociala normala multe dintre ele ramanind "fete batrine" sau se casatoreau cu primul si binenteles cu o sansa mare de a avea o casatorie nefericita, sau erau foarte disperate dupa baieti ca sa nu zic altfel si ajungeau sa fie eliminate in alt mod dintr-o viata sociala normala. e o discutie interesanta sint multe motive pro si contra.........
"Poem pentru Vioară şi Lutier" - de Dinu Lazar la: 15/11/2003 07:47:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Album e mult zis. Este o carticica virtuala cu niste poze si poezii, aparuta la editura "Liternet" ( www.liternet.ro)- de unde poate fi descarcata sau citita.
Eu facusem aceste imagini in atelierul unui lutier din Reghin, pentru scopuri mai putin estetice; pentru promovarea nei marci de bere; domnul Razva Penescu, sufletul si inima actiunii de la Liternet, dupa ce le-a vazut, a tras foarte tare de mine sa se faca un album, doamna Delia Oprea avea niste versuri si a mai scris citeva, si gata lucrarea.
Cum nu ma pricep la arta si desigur nici la poezie, nu pot spune nimic de volum, privit in ansamblul lui; dar pot povesti despre aceste poze cum s-au facut si cum devine cazul de fapt, ca anecdota sau ca drama, depinde cum se vad lucrurile.
Acum un an - doi, ma bintuia pe mine ideea timpita de a aduna mai multi fotografi profesionisti, care sa-si uneasca fortele artistice si financiare si sa puna de un studiou foto cum nu exista in Bucuresti; esuata lamentabil, ideea m-a facut sa pierd o buna bucata de vreme cu speranta ca se poate face totusi asa ceva. Pe scurt, stringerea fortelor trebuia sa se faca pe linga studioul unui fost prieten, urma sa punem impreuna banii de promovare si sa ne bucuram de avantajul unei uniri de forte si de energii - totul suna perfect, dar in Ro e imposibil asa ceva si eu cam uitasem asta.
In timp ce roiam eu pe linga fotograful cu studiou si ii tineam locul, el fiind plecat la Fotokina, suna o agentie de advertising, -mare agentie, nota bene, cu sute de milioane de $ cifra de afaceri -, ca trebuie facute niste fotografii de proba pentru o campanie publicitara cu berea ics. EU ramin siderat, cum adica fotografii de proba, cine le plateste, cine plateste macar drumul, dar amicul de departe si agentia au zis ca sunt mari sanse sa luam campania si sa ma duc sa fac pozele.
M-am dus, am pierdut vreo 3-4 zile in care am facut peste 1000 de fotografii, plus transportul plus cazarea, ca sa ma prind in final ca eram pe post de fazan, lucrarea fiind de fapt de mult arvunita de un alt fotograf care era in relatii mai bune cu agentia respectiva, si ca suma cheltuita (maricica...) ramine la capitolul experiente si ca pot sa ma spal pe cap cu pozele mele de proba. Ce a aparut ulterior, campania de afisare si spotul video rezultat erau departe de ideea mea despre ce inseamna maiestria lutierului care mai bea o bericica, asa ca asta a fost, si asta a fost singura colaborare cu o agentie de publicitate din ultimii 6-7 ani; pentru ca jocurile sunt facute in totalitate in culise si relatiile si jocurile de interese mai puternice decit s-ar crede, nu am mai continuat nici ideea cu studioul foto si gruparea de fotografi, raminind sa faca fiecare pe relatiile si puterea lui ce se poate face in dulcele stil balcanic.
Si ce se face in materie de fotografie publicitara e ceea ce se vede daca se vede si, adesea, iata, ceea ce nu se vede pe panouri si apare rareori si intimplator la Liternet, ca sa revenim de unde am plecat, si am incalecat pe o sha si v-am spus povestea asha.
#4293 (raspuns la: #4291) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt.catalina bader - de iasite la: 22/11/2003 20:17:13
(la: Preoti homosexuali?)
morala crestina nu a fost interpretata,dupa cum spui doar de niste "oameni"(oameni suntem cu totii,nu?!)ci de sfinti!si acestia nu au gandit ei ,de la sine "ce e bun si ce e rau",ci au aratat lumii care e voia lui Dumnezeu,PRIN Dumnezeu(har) de altfel ,sfinti avem (si) pana in ziua de azi,dar e vina noastra daca nu -i cautam sau nu reusim sa-i intelegem pe acestia...timpurile, e adevarat,nu mai sunt aceleasi ,dar oamenii de azi au multe in comun cu cei de ieri(adica aceasta mare deschidere spre pacat ,de care nici nu prea am vrea sa ne aducem aminte,pt. ca ne-ar indemna la o lupta pt."cultivarea pamantului"inimii noastre ...si..."e greu") de aceea toate aceste (multe!)originale,pastrate si traduse, isi pastreaza actualitatea,tocmai pentru ca au o viziune ampla(primita de la Dumnezeu!-prin revelatie si lucrarea Sfantului Duh)si o mare complexitate semantica,(aceste intelesuri se cer de fapt aprofundate,si mai ales interiorizate prin experierea lor) atat compunerea lor cat si traducerea(si-implicit-reinterpretatrea lor)e facuta (in marea majoritate)cu "asistenta"Sfantului Duh ,prin rugaciune tocmai de aceea ,si intelegerea lor necesita nu doar un efort strict intelectual,ci si (multa) rugaciune nu vi s-a intamplat niciodata sa ajungeti sa vedeti cum de fiecare data cand (re)cititi un text(fie el scripturistic,patristic)aflati noi sensuri?aceasta nu depinde neaparat de reinterpretare,ci de puterea personala de intelegere(data in primul rand,de evolutia spirituala personala-care nu e niciodata stagnanta) de altfel aceste cuvinte au fost scrise pentru fiecare dintre noi("care are urechi de auzit"....) de oriunde si de oricand problema e doar a unei interpretari corecte a lor ,care sa concorde intru totul cu viata si traditia Bisericii ,si sa nu devina generatoare de erezii si devieri din credinta parintilor si sfintilor parinti dupa cum se spune si in Noul Testament,desi azi e foarte multa "stiinta",totusi intelegerea omului diminueaza(in ciuda eforturilor sale de a fi cat mai "bine informat"),deoarece puterea lui de intelegere e lasata tot de la Dumnezeu(de Care insa omul se indeparteaza in mod constant ,astazi) "progresul stiintific"de astazi e de fapt un regres spiritual ca si in pedagogie,principiul intelegerii se bazeaza pe o interiorizare a sensului-adica practica lui,exercitiul---(stiati ca sensul cuvantului "asceza",de origine greaca_"askesis"_e de fapt "exercitiu"?) cine nu e de acord cu scrierile pastrate de biserica (ortodoxa,in primul rand)si cu interpretarea lor propovaduita de ea,nici nu(re)cunoaste lucrarea lui Dumnezeu(Sfanta Treime!) deci adevarata problema e in noi(si in rabdarea si dragostea noastra!) e adevarat ca se mai pot inca ,gasi noi intelesuri si "intelegeri"-care sa fie autentificate de biserica_dar acestea apar in urma unor mari eforturi (si suferinte chiar),dupa o asumare constienta a urcusului spiritual PERSONAL nu observati ca cei care se indeparteaza si se rup de biserica mama au parte de o saracire a intelegerii si a metodelor de interpretare?ba chiar de o deviere sistematica de la interpretarea autentica? de la "traditionalisti" pana la "modernisti"e o cale plina de "neascultari"(pacatul pricinuitor de "cadere") si devieri in crestinism persoanele au un statut deosebit,precum si relatiile de comunicare directa intre acestea(dupa cum este si rugaciunea-ca relationare si raportare DIRECTA la Dumnezeu a persoanei umane)azi ,fara Dumnezeu(si nu doar fara UN dumnezeu),persoana umana risca sa devina un simplu individ ,existent in lantul "selectiei naturale" pentru om ,totul se centreaza pe Dumnezeu(de aici hristocentrismul ortodox)"nimic nu puteti face fara Mine"-spune Hristos eu (si,in pinia mea nici ortodoxia)nu pledez pentru "crede si nu cerceta" ci pentru "cauta! adevarul, mereu!" astazi omul ignora faptul ca principala forma de "explorare"si de cunoastere a lumii este...rugaciunea!aceasta minunata convorbire cu Tatal si Creatorul nostru si al intregii lumi insa cunoasterea nu trebuie sa fie asa cum o dorim (facila si exterioara)ci interioara(din interiorul nostru putem ajunge la esenta tuturor"lucrurilor",sub "sfatul"dumnezeiesc) dar despre acestea toate...sa cautam impreuna
#4950 (raspuns la: #4931) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Televiziunea - prezent si viitor? - de Ulise la: 27/11/2003 16:03:56
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)

Mai jos reproduc un fragment din volumul "Tentatia Inocentei" de Pascal Bruckner. Domnule Radu Herjeu, considerati opinia autorului o reflectare cat de cat autentica a realitatii? Iar daca raspunsul este afirmativ, credeti ca televiziunea are vreo sansa de a rascumpara deceniile de imbuibare mediatica, mai ales acum in era consumismului debordant si a bucuriilor facile si imediate? Poate deveni un instrument de cultura?


"Este posibil ca noi toti inca sa fim copilandrii televiziunii, ca relativa ei noutate tehnica sa explice stangaciile si proasta folosinta pe care le facem in ceea ce o priveste? Nu este interzis sa visam la o televiziune care sa fie si un instrument de creatie spirituala si care sa conjuge imensa ei putere de atractie cu o autentica intentie pedagogica. Nu e mai putin adevarat ca astazi, cu rare si remarcabile exceptii, televiziunea ramane in cea mai mare parte o chestiune de divertisment. Totdeauna acolo se petrece ceva mai grozav decat in viata. Acaesta este hipnoza televizuala la a carei lumina ardem ca niste fluturi de lampa: ea produce in jet continuu valuri de culori si impresii pe care noi le sorbim fara incetare. televizorul este o mobila insufletita si vorbitoare, el are rolul de a face platitudinea suportabila. Nu ne smulge din impovararea noastra, din obiceiuri, dar le converteste intr-o tihna calduta, este prelungirea apatiei cu alte mijloace si se integreaza ca element fundamental in imensa panoplie a banalitatii. Televizorul nu cere din partea spectatorului decat un act de curaj - care este insa supraomenesc - acela de a-l inchide."

Pascal Bruckner




#5440 (raspuns la: #5401) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Romania vazuta din balamuc" - de Dinu Lazar la: 02/12/2003 09:41:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pe scurt, treaba sta cam asa: sic transit gloria mundi.

Pe la anii `58 sau `59, daca imi aduc bine aminte, un doctor ( domnul Hananel) indragostit de fotografie ( existau multe fotocluburi, al arhitectilor, al medicilor era cel mai tare) a fondat Asociatia Artistilor Fotografi; asociatiei i s-a dat sediul din Brezoianu 23, unde este acum tractir si biliard, si un studio foto cu laborator in cladirea Ansamblului UTC, linga Liceul Lazar.
In anii `60 domnul Hananel, presedintele AAF, a murit, si a fost ales secretar general domnul Sylviu Comanescu, un tip cu mult bun simtz, multa diplomatie si cu multe aptitudini necesare supravietuirii in acele vremi.
In consiliul de conducere al AAF au fost in timp unii din cei mai mari fotografi ai natiei; comisia artistica a AAF veghea sa nu apara toate boriturile, cum e acum uneori; existau bani, bani buni, si daca erai bun nu mureai de foame. Asociatia organiza saloane internationale, expozitii de fotografie ale membrilor, in tzara si strainatate, se faceau schimburi de vizite de documentare - ce mai, atit cit s-a putut, raportat la ce era in jur, ca amintire, era raiul pe pamint. De trei ori pe saptamina se adunau seara fotografii ca intr-un club select si se mai punea de o expozitie, de o participare la saloane, de o birfa.
Exista cum am mai zis si un studiou unde se puteau face fotografii cu aparatele din dotare - Sinar, Plaubel, Pentax 6x7; si un laborator extrem de bine dotat.
Eu am fost membru al AAF in ultimii 20 de ani, pina in `90; la inceput am fost cel mai tinar membru si datorez mult, daca nu totul, celor ce au fost acolo.
Datorita AAF cam 20-30 de fotografi au putut s-o tunda - in acele vremi era greu sa pleci in vest - si alti peste 200 au putut sa vada lumea. E ceva...
In anii `90, un grup de fotografi ( ma rog...) mai tineri au organizat o lovitura de palat si au luat ei conducerea.
Rezultatul: cei batrini au murit de oftica si amaraciune, in singuratate; (la inmormintarea lui Comanescu sau a lui Napoleon Frandin nu a venit aproape nimeni...); sediul s-a vindut sau pierdut la arshice si AAF s-a mutat intr-o camera in spatele Muzeului Sticlei unde nu are curent electric, tel, fax, mail si desigur web; studioul si toate aparatele s-au evaporat; revista Fotografia, care aparea lunar, nu mai apare de mult; nu s-au organizat saloane sau participari de nu se stie cind; si de fapt cei care mai conduc acum fantoma o fac numai pentru shtampila si pentru cine stie ce interese care nu-mi sunt clare. Sutele de medalii obtinute de AAf si de membri s-au evaporat, trofeele la saloane de asemeni, biblioteca cu mii de volume si periodice nu mai exista nici ea, si fotografiile din colectiile istorice, urmele fotografilor romani pe pamintul asta, au deveni probabil colb.
Deci la ora asta AAF nu exista practic. Mai sunt ceva bisericute fotografice, probabile reuniuni de fortze, probabil la Muzeul de Arta, probabil pe la Fundatia Soros, probabil la Artexpo, dar nu au sit si nici programe si nu stiu ce fac.
In rest, fotografi romani sunt in urmatoarea situatie; nu exista sindicate, uniuni, grupuri puternice - cu exceptia a 7 zile de linga domnul Bumbutz - si cam toata lumea e foarte multumita. Poate ca astea sunt timpurile si asa e bine si normal sa fie, nu-mi dau seama...adica la noi, pentru ca in lume sunt in continuare asociatii, uniuni de creatie, bani pentru proiecte, concursuri, saloane de arta, reviste, si cite si mai cite.
Cam asa vad eu lucrurile, sau mai degraba nu le vad, si nu am nici o solutie pentru ca nu sunt nici bun organizator si nici nu am timp de organizat ceva. Prefer sa pun un mar pe masa si sa ma uit la el din toate unghiurile si sa pun lumini pe el si sa ma gindesc la o fotografie... am incercat sa fac cite ceva dar nu mi-a iesit pasentza, deci nu sunt bun la organizat pasentze.
Poate daca boierii care cistiga pe cheiul Dimbovitzei milioane de dolari pe an din fotografie or sa dea o ciozvirta se va putea face un sit al fotografilor romani care nu mai sunt, cu ceea ce se poate aduna. Altfel, sa faca Ministerul Culturii sau al sau Institut de memorie culturala ceva pentru fotografia romaneasca, nu cred ca sunt bani, mai ales ca vin alegerile si milioanele de dolari trebuie sa nu fie cheltuite pe astfel de prostii ci pe maiestre afise electorale care au si alea multa arta fotografica, nu?

ZIceam ca una din putinele oaze creative in fotografia romaneasca de acum e in jurul domnului Bumbutz; imi permit sa fac aici o invitatie; am primit de la domnia sa urmatorul email:
===================================================
Brigada Fotografica "7 ZILE" (www.7zile.ro) va invita sa gustati niste slanina cu brinza si ceapa si sa beti o palinca luni 8 decembrie 2003, orele 19:00 la Galeria GalAteCa a Bibliotecii Centrale Universitare, str. C.A. Rosetti nr. 2-6. Printre inghitituri puteti sa o ascultati pe Ada Milea cintind live si puteti privi fotografiile facute de Cosmin Bumbut, Voicu Bojan, Petrut Calinescu, Vasile Dorolti, Silviu Ghetie, Alexandru Paul, Fred Rohde, Bernhard Seidel, Gheorghe Serban, Oleg Tishkovets, Rene Triebl.
Slanina, palinca si pozele sint din Maramures.
Va asteptam cu drag!

Cosmin Bumbut
www.bumbutz.com
www.7zile.ro
=================================================
#5837 (raspuns la: #5747) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
M-au fascinat in tinerete - de Dinu Lazar la: 03/12/2003 07:59:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Emilian Cristea si Eugen Iarovici au scris impreuna o carte grozava cindva, "Fotografia de munte". Domnul Iarovici a scris si a tradus zeci de carti de fotografie, domnulCristea a organizat un club de drumetii de pomina, "Floarea de coltz" care exista si azi; in decembrie se organiza concursul "Caciula de aur" cu diapozitive, concurs cu un extraordinar impact; vorbeam jumatate de an despre ce s-a vazut si se faceau urmatoarea jumatate de an pregatiri pentru urmatorul concurs.

Cheia succesului in arta fotografica... greu de spus.
Asta e ca in bancul auzit zilele trecute, ii cade unuia cheia noaptea linga shantz dar se duce si o cauta tocmai dincolo, linga stilpul de lumina; il intreaba unul ce face, el spune ca nimic, cauta o cheie, ala il intreaba daca acolo i-a cazut, si el spune ca nu, dar daca acolo e lumina...
Daca as fi fost intrebat in ultimii 30 de ani despre aceasta cheie, si daca cineva ar fi scris raspunsurile, cred ca am fi avut o frumoasa poezie abstracta.
La virsta de 20 de ani normal ca nu e nici o cheie, si aia care este (daca eeste) o ai in buzunar pentru ca stii tot si ai vazut tot si orice e posibil.
Pe la 30 realizezi ca lucrurile se cam complica si mai e putin de lucru dar ca succesul e colea, tangibil si stralucitor.
Pe la 40 te intrebi daca nu mai sunt citeva elemente de care nu ai tinut seama si cum devine cazul ca ai lansete, ai pescuit, ai si o taraba, ai pus pestele pe ea si lumea nu prea vine la pestele tau.
La 50 iti dai seama ce mult timp ai pierdut bijbiind inutil atunci cind drumul era in alta parte sau incercind sa dai de apa sapind in momentul care nu trebuia in locul care nu trebuia si ca o posibila cheie a succesului ar fi numai sa ai bani pentru ca sa faci ce vrei si sa o cauti cu mai mare randament. Si tot asa.
Sigur ca exigenta, nemultumirea, munca si talentul, sunt absolut necesare. Mai sunt citeva ingrediente care se cam schimba cu timpul sau cu timpurile...cred ca esential este norocul si important e si banul... si de neinlocuit e un mediu propice. Degeaba face cineva niste fotografii senzationale daca nu exista iubitori de fotografie, piatza de fotografie, galeristi, curatori, agenti, agentii, curatori, galerii, editori care sa foloseasca acele imagini...

Am facut cindva un film cind eram student la IATC, filmul de maiestrie de anul 3 daca nu ma insel; actor era Panaitescu,un coleg de la AAF, si regizor un fost amic, Adrian Sirbu, mai tinar coleg la regie.
Pe scurt filmul era cam asa: un tip cauta piatra filosofala, si era tinar si plin de energie; era imbracat in alb, avea un sac mare in care sa puna pietrele filosofale gasite, si un lantz greu de fier la mijloc, de care lovea toate pietrele mai ciudate gasite in drum; piatra filosofala ar fi schimbat fierul in aur.
Si merge omul la mare, si cauta printre valuri, si merge la munte, si cauta pe Sfinx, si merge printre ruinele unei cetati, si cauta, si cauta; si trec anii, si hainele devin ponosite si spinarea girbovita si barba si parul se albesc... si cauta, si nu gaseste nimic...
Intr-o seara, intra intr-un sat pierdut pe niste dealuri si niste puradei se iau de el, "uite ce mosh batrin si nespalat si ce lantz de aur are..."
Inebunit, se intoarce si ia toate pietrele incercate si aruncate si le pune repede sub sac pentru ca lumina se duce repede... si moare sub greutatea sacului.
Cam asta e cu cheia succesului.
Normal ca cu acel film am luat nota 2 ( din 10) pentru scenariu si am ramas corijent pentru toamna...nu era pe "linie"... dar nici acum o parabola a cheii succesului nu mi se pare departe de acea idee...
#5906 (raspuns la: #5883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu tot respectul ...lui C.Francu - de Alice la: 18/12/2003 06:17:00
(la: Invatamantul din ziua de azi)
Hiba programelor scolare (acum sunt numite pompos "curriculum"-uri)este exact la polul opus afirmatiei tale, pe care sunt curioasa sa vad cum ai sustine-o.

Programele sunt extrem de stufoase.
Ai rasfoit, de curiozitate, un manual de ...sa zicem limba romana ...pentru clasa a cincea?
Dar unul de matematica pentru a IV-a?

Ai sa razi, dar profesorul este obligat sa expuna lucruri care depasesc cu mult capacitatea de intelegere a unui copil, incapabil inca de abstractizari - demers nul, prin urmare.
Este apoi incorsetat in planificari calendaristice ...vrea-nu-vrea trebuie "sa treaca mai departe", mai departe ...fara ca cei mici sa-l poata urmari.

...il obliga "programa" ta "subtire" (planificarea materiei, pe care e silit s-o urmareasca punct cu punct!)- acest monstru creat de universitari care n-au habar de psihologia infantila, care opereaza cu structuri pe care mintea de copil nu le poate aprofunda.

Nu se preda nici mult, nici putin ...ci IN GRABA, fara sa se-asigure celebrul feed-back de care tot vorbeste cartea de pedagogie.

"Vi se pare ca profesorul stie ce vorbeste sau nu?" este, dupa parerea mea, tipul cel mai periculos de intrebare, cu raspuns indus ...de care trebuie, cu precadere, sa ne ferim!

#6854 (raspuns la: #3983) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...