maioneza taiata de marin sorescu

Marin Sorescu
--------------------------------------------------------------------------------
Ceva ca rugãciunea
Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine

eu am ascultat 2 din albumele ei (intre care "africa de sub unghii", cred ca e ultimul sau printre ultimele), si, desi unele piese sunt foarte obositoare, are totusi lucruri speciale, de luat in seama. poate ca primele albune erau mai "frivole". acum a reusit sa'si faca o trupa de oameni de un spirit cu ea, cred ca si ei de prin tg-mures (ea e, cred, la teatrul din tg-mures).

"africa de sub unghii" e in fapt o suma de parodii (reusite in genul parodic) dupa mai multi interpreti, care'mi aduce aminte de o anumita epoca a lui marin sorescu (am vazut ca si el discutat aci).

cred ca o sa mai auzim de ea.

iulian n.

p.s. cred ca va fi inteleasa bine macar de inca o semintie: maghiarii; in albumul de care vorbesc are si vreo 2 piese intr'o ungureasca impecabila (dupa cate mi s'a spus, ca eu nu cunosc ungureste).

Pentru cine a citit numai un vers, numai o fraza, pentru cine aerul din jurul vorbelor nu inseamna mai mult decit spatiu, spatiul dintre existenta si etern, pentru cine n-a fost in prezenta acestui "monstru" artistic am sa va fac introducerea la realitatea politica, valoarea umana si esenta universala a acestui unic ginditor de origine romana.
Un om de statura medie, foarte modest, inbracat curat cu o privire rece si ratacita, degete galbene de fumat, zimbet protectiv de om batrin, cuceritor fara vorbe, numai prin prezenta, adorabil de simplu si magnific de complex. Pentru mine, Marin Sorescu este alaturi de Geo Bogza, Zaharia Stancu, Tudor Arghezi, prima dragoste.
Dragostea de literatura, de viata, de religie.
Cu siguranta ca aveti dreptul sa va indoiti de integritatea lui, insa de neingaduit crucificarea postmortem.
Daca singurul motiv ar fi invidia si tot sinteti cam tirziu "in gara", domnilor !
"Trenul de Ploiesti a plecat de la linia 4" !!!
Din California, cu vesnica admiratie, Ara.

iona - marin sorescu

Nu stiu ce realizari are prietenul tau, insa dupa parerea mea, ca sa poti judeca un om de valoarea lui Marin Sorescu trebuie sa ai o baza solida, trebuie sa fi realizat ceva important. Nu mi se pare normal ca oricine sa generalizeze, sa afirme ca e de nimic opera unui scriitor de valoare doar pentru ca nu-i place lui cum suna o poezie, sau un text. Mie imi place chiar foarte mult Marin Sorescu.
In ceea ce priveste faptul ca a fost comunist, cred ca 90% din populatia adulta care a trait in timpul regimului comunist, era obligata sa se inscrie in partid, nu pentru ca asta era optiunea ci pentru ca asa erau timpurile. Nu mi se pare relevant sa faci o asemena afirmatie despre talentul unui om de valoare, doar pentru faptul ca a fost membru PCR.

"Cine nu crede in minuni, nu e realist."

In numele poetului Marin Sorescu - sa-mi fie iertata indrazneala, dar el, fiind acolo unde e, nu poate riposta, nu-i asa? - ii voi raspunde prietenului domnului Racovitan cu niste versuri...(absolut lipsite de talent si simtire, desigur oD)

"Imi pare rau de fluturi
cand sting lumina
si de lilieci
cand o aprind...
nu pot sa fac un pas
fara sa jignesc pe cineva?"

Fara indoiala, prietenul tau este snob. Eu l-as cataloga pe sorescu printre cei mai mari dramaturgi dupa Caragiale, dar nu trebuie uitat de Trei dinti din fata, romanul sau (mai consistent decat Viziunea... si de volumele de eseuri. In plus, pentru traitorii in epoca, poeti romani erau doi: Nichita si Sorescu. Este cunoscut, pe de alta parte, cat a avut de patimit de pe urma meditatiei transcedentale! Daca Sorescu e comunist, cum ar cataloga lumea poezia lui Vadim si a lui Paunescu?

*Am deschis acest site in speranta ca voi gasi pe cineva care sa aiba la indemana volumul "Astfel", si poezia "Daca nu cer prea mult". Mi-e tare draga si o caut de multa vreme. Multumesc anticipat!
*A propos de subiect.. mi-e egal ce orientare politica ar fi avut Sorescu, pentru mine exista doar poetul Sorescu. Mi-a greu sa il vad in rolul de "comunist inrait" avand in vedere poezia de care va spuneam sau de "Iona" si "Trei dinti din fata". Cat despre talent... cred ca e unul din putinii cu adevarati poeti: a scris poezii de dragoste sensibile si romantice, poezii patriotice fara sa fie patriotarde, si cuvantand ca un om normal, fara ermetisme savante.
Nu toti vedem lucrurile la fel, dar de la asta pana a a firma despre MS ca poezia lui e "proza ratata"...e cam mult dincolo de limita "stupismului", ca sa citez unul din colegii de "cafenea". Numai bine!

citez (evident, poezia "Studiu" de M.S.):

"Aveam de mult o bănuială împotriva mea
şi astăzi m-am ţinut toată ziua după mine
La o distanţă care să nu bată la ochi.

Aflaţi că sunt mai periculos decât credeam.
Când ies pe stradă mă uit în dreapta şi-n stânga
Ca şi când aş fotografia în continuu
Casele, oamenii, stâlpii de telegraf
Şi toate bogăţiile.

Apoi din te miri ce
(Pentru a nu fi recunoscut)
Îmi schimb expresia sufletului
Faţa mea e un adevărat alfabet Morse
Care transmite tot timpul cine ştie ce secrete
Oamenilor din Lună care stau cu urechea pe noi.

Când şed la masă
Rup dintr-o foaie de hârtie
Bucăţele mici, care, făcute cocoloş
Sunt aruncate imediat uitării
Ceea ce e foarte ciudat.

Deseară voi coborâ şi în somnul meu
Pe o funie pe care o port special în buzunar
Să văd ce mărturiseşte acolo individul
Ce-şi aduce aminte în mod spontan
Şi - mai important - cine anume
Îi furnizează relaţiile dintre lucruri

După care voi proceda
La întocmirea fişei."

Bănuiesc că această poezie "acuzatoare", demonstrează că Marin Sorescu însuşi recunoaşte: era un şpion al propriei sale existenţe, raportând periodic Oamenilor din Lună (pe care ruşii doriseră să o vopsească în roşu, iar după ce terminau, americanii aveau să scrie Coca Cola) :).
Să terminăm aşa dar cu prostiile. Nu cred că acel amic al tău ştia ce vorbeşte!

Eu i-am spus profei mele de literatura ca poezia lui Sorescu nu e poezie, ci proza si ca, personal, nu ma convinge. Si n-a fost de acord cu mine. Argumentele s-au bazat pe ideea ca exista si poezie epica si ca poezia lui Sorescu se incadreaza aici.Intreaga discutie s-a tranformat,de fapt intr-un circ, iar eu am primit observatiii cum ca nu am notiuni de teoria literaturii (nu stiu ce e proza si ce e poezia), desi sunt studenta in anul IV la Litere, iar sistemul educational care a format generatia noastra este unul depasit, caci pledeaza pentru sugestie si lirism in poezie.
Eu astept parerile voastre in legatura cu aceste comentarii.

ai facut ce ai facut

cartile le-ai desfacut

c-ai taiat in zece, in paispe

ai ghicit aproape

sunt zorelele floricelele

frumoasele de ele

te-ncanta cu privirea

ori cu atingerea




mai am insa o ghicitoare

te incumeti printe mare?


sase potcoave incheiate,

de mester mare lucrate,

si o mana de bucurie

ghici ce sa fie?



________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu

Ee te-am invitat

Tu insa pas ai dat

Si acum vi si strigi

Apele pe-aici agiti?

Spune tu surata

Si eu vin indata

Polonicul si ibricul

Cutitul de taiat soricul

Pe baieti sa-i afumam

Aerele de pe ai jos sa dam!


________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu

Pictura cu crin


Si as dori sã te pastrez
In clipa aceasta de stralucire
Ca pe-o floare, care se daruie singura
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.)
Sigur, eu nu sint sfintul!
Dar îmi place imaginea si o pastrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.

Cum se mai aduna si viata noastra!
Ca un film de desene-animate,
Fãcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urma
Si toate aceste intimplari
Mai mult sau mai putin necesare,
Pe care, pânã la urma,
Sintem tentati sã le credem chiar fericite?
Sint insasi viata noastra cu gust amar
Care tinjeste dupa o lacrima de cainta,
Ca sã-l mai dilueze.

Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi
Ale castelului tau
(Nu din Spania, desigur!)
Si nu te-a intinat nimic
Nu te-a atins nici o arma din panoplia
Ghiftuita de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumusetea ta stie sã se apere
Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba
Pentru mine ai fi fost mai limpede
Decât primul meu gând de dimineata.

Azi-noapte am fost mai epici -
Si cuvintele tale
Le-am vãzut strecurindu-se
Prin fereastra intredeschisa,
Prefacindu-se în fulgi,
Pentru neintinarea orasului.

Si as dori sã te pastrez
In clipa aceasta de stralucire
Ca pe-o floare, care se daruie singura
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.)
Sigur, eu nu sint sfintul!
Dar îmi place imaginea si o pastrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.

Cum se mai aduna si viata noastra!
Ca un film de desene-animate,
Fãcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urma
Si toate aceste intimplari
Mai mult sau mai putin necesare,
Pe care, pânã la urma,
Sintem tentati sã le credem chiar fericite?
Sint insasi viata noastra cu gust amar
Care tinjeste dupa o lacrima de cainta,
Ca sã-l mai dilueze.

Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi
Ale castelului tau
(Nu din Spania, desigur!)
Si nu te-a intinat nimic
Nu te-a atins nici o arma din panoplia
Ghiftuita de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumusetea ta stie sã se apere
Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba
Pentru mine ai fi fost mai limpede
Decât primul meu gând de dimineata.

Azi-noapte am fost mai epici -
Si cuvintele tale
Le-am vãzut strecurindu-se
Prin fereastra intredeschisa,
Prefacindu-se în fulgi,
Pentru neintinarea orasului

``....Mã trecusera fiorii si aproape sã-mi dea
lacrimile
De atata cinste si minune.``
Multumesc,in numele meu, pentru dedicatie, Alice.

Si multumesc in numele la toti ca ne aduci aminte des si mai ales acum, ce FRUMOASA este limba romina cind este in in simplitatea ei.
Am citit poezia aproape pe nerasuflate. Nu stiam ca mi-a fost asa de sete de poezie romineasca.
Cineva spunea undeva, de fapt un filolog american al carui nume nu il mai stiu,ca, daca oricine altcineva si in oricare alt loc ar fi spus aceleasi lucruri pe care le-a spus Marin Sorescu ar fi fost considerat nebun...Romantic umorist il caracterizau in continuare.

Frumoasa poezie, primul gind mi-a fost ca as fi vrut sa fiu cercul glorios rostogolindu-se nevazut de Gligorie...

Spre rusinea mea si sper ca ignoranta sa imi fie iertata, nu am stiut ca Marin Sorescu a murit...Abia am aflat...:((
..............
Mai trebuie sa adaug ca m-am saturat sa fiu Cosmin ca am vazut ca a mai aparut unul...,deci revin ce am fost pentru ca urasc sa fiu confundata. Cosmin era oricum un refugiu de furtuna de nisip a trolilor.
Multumesc pentru sansa a doua.;)

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

Scara la cer
Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,

Mi se arunca de sus.

Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!

Asta cu gusturile nu se discuta tine de papilele gustative... altfel nu este decat un paravan pentru alde manelisti si multimea de kitsch-osi.
Mie mi se pare evident ca toate astea depind de educatia, cultura si in fond de inteligenta fiecaruia. Si uite-asa apare bunul gust.
Zici ca nu iti plac poeziile lui Marin Sorescu (putine...), Sper sincer ca nu ai citi prea multe (volumul Unghi?).
Cat despre prietenul care il considera pe Sorescu comunist, poet slab, etc.... scuze, dar sunt multi stupizi pe lumea asta, sau snobi cum preferi. E, asta da prieten pagubos.

'Eminescu n-a existat' poate fi considerat ca un exemplu al nationalismului Romanesc in poiezie.
Comunismul a hranit poporul cu acest nationalism, astupindu-i ochii si urechile, in acest fel reducindu-i sau stagnind-ui nivelul cultural.

Desigur, Eminescu a fost poate cel mai talentat poiet al Romanilor, dar in acelas timp a fost si un poiet puternic nationalist. Poate ca perioada in care a trait Eminescu, i-a dat dreptul sa se ataseze la curentele nationaliste prezente la acea vreme in Europa. Poietii contemporani epocii comuniste ar fi trebuit sa fie constienti de efectul negativ al nationalismului asupra nivelului cultural al poporului.

In orce caz, in afara unor figuri de stil frumoase, gasesc aceasta creatie slaba si lipsita de sens.

stiti cum sta treaba?
exista fericirea absoluta insa e mai greu de aplicat la lumea noastra...cei care credeti in Dumnezeu..ganditi-va ca va veni ziua fericirii depline...din pacate nu pentru toti.ar trebui deschis subiect separat despre fericire si perceptia de catre noi...
ati citit Jocul Ielelor de Camil Petrescu?sau Iona de Marin Sorescu
aici se pot vedea...multe despre fericire!
maxima zilei
Aparentele insala.
Vorbele zboara,ce e scris ramane.

Pentru mine Tara inseamna Trei Ierarhi, inseamna Marin Sorescu, inseamna Pelesul, inseamna Cheile Bicazului, inseamna Marin Preda, Theodor Aman, Putna, Stefan cel Mare. Si ei nu trebuie sa faca nimic pentru mine. Eu trebuie sa fac pentru ca toate astea sa nu dispara intr-o mocirla a ignorantei, blazarii si a individualismului. Tara mea imi permite sa ma dezvolt mai mult decat civilizat. Are tot ce-i trebuie. Un trecut, creatori de frumos, oameni mari... Tot ce-i trebuie unui om sa-nvete sa traiasca civilizat. De ce cei mai multi n-au reusit sa-nvete ? Probabil n-au vrut. Tara n-are cum sa te umileasca. Poate doar noi pe ea. N-are rost sa dam vina pe o entitate care transcende un sistem politic si o granita, de micimea unor oameni care s-au nascut in apropierea noastra.
Si eu am ajuns la o stabilitate financiara. Dar fara compromisuri si fara sa renunt la ce inseamna pentru mine viata personala. Mai mult, am putut sa construiesc in paralel o organizatie neguvernamentala care incearca sa schimbe ceva in Romania. Dar nu schimband sistemul politic. Ci mentalitatile tinerilor. Si asta se poate face doar prin cultura. Problema noastra nu e ca nu stim sa fim afaceristi buni, ca nu avem mentalitate de invingator de piata. Problema noastra e ca nu mai avem valori umane in care sa credem.
Ca sa fiu sincer, n-as da orele petrecute in organizarea unui festival de poezie pentru liceeni sau in editarea singurei reviste gratuite de cultura generala din Romania, nici pe Occident, nici pe trei masini, doua vile si trei vanzatoare amabile.