comentarii

mana stanga a lui dumnezeu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Reactie - de Intruder la: 13/06/2008 11:32:52
(la: Reacţii)
Sunteţi discipolii unui uluitor dezmăţ: cum apare o ceată de complexaţi, cum inventaţi un Dumnezeu pe potriva ei. Acord scuza de rigoare, cel puţin le daţi, amărâţilor ălora, un sens. Din veniturile mele, atâtea câte sunt, hrănesc nişte oameni care nu s-au putut adapta la ritmul societăţii. Vă aştept, săptămâna viitoare, cu un pachet de mâncare pentru ei.

dumneata generalizezi, cum fac si unii din cei pe care-i blamezi.
"amarati" sunt peste tot, fiecare adopta religia care-i cade bine si daca dumneata nu agreezi anumite curente religioase (adventisti, penticostali, reformati, martorii lui Yehova, baptisti, s.a.)...nu-nseamna ca oamenii care au adoptat aceste curente sunt toti niste amarati fara personalitate, manati in turma.
eu unul, nu suport pe aia care se bat cu mana-n piept ca au facut, au donat, au daruit, au dat de mancare altora mai saraci decat ei. la cutia milelor nu strica o camera de luat vederi, nu-i asa??


cine are nevoie de Dumnezeu - de thebrightside la: 13/06/2008 11:41:09
(la: Reacţii)
il cauta.

p.s. te inteleg, doru si empatizez. n-am putut niciodata sa inghit "vestitorii" Domnului.
Dumnezeu locuieste in mine, vorba lui Herjeu. N-am nevoie de mesageri ca sa dau de el.
*** - de Intruder la: 16/06/2008 10:49:49
(la: Imagini)
cineva sa-mi tina mana
sa n-o ia in jos, la vale
cineva sa-mi toarne-n cana
zeama de valeriana.

candva stiam unde e baia
dar acuma am uitat
pipi, kk...e tot aia
ca le scap noaptea in pat.

cineva sa-mi puna cruce
si capac pe coparsheu
daca nu, ma fac bampir
si ma cert cu dumnezeu.
Laptele lui Dumenezeu - de Areal la: 24/06/2008 18:56:00
(la: POVESTIRI CU TALC)
Intr-o zi, pe cand mergea prin desert, Moise intalni un cioban. Petrecu toata ziua cu el si-l ajuta sa mulga oile. Pe inserat, Moise il vazu pe cioban punand intr-un blid putin din laptele cel mai bun pe care-l aseza nu departe de coliba in care statea. Moise il intreba pentru ce era laptele, iar ciobanul ii raspunse: "E laptele lui Dumnezeu."
Curios, Moise il intreba: "Cum asa?"
"Intotdeauna pun deoparte laptele cel mai bun si i-l ofer lui Dumnezeu", ii spuse ciobanul. Moise simti nevoia sa corecteze credinta infantila a ciobanului, si insista:
"Si Dumnezeu il bea?"
"Sigur!"', raspunse ciobanul.
Moise incepu sa-i explice ca Dumnezeu e spirit pur si ca nu poate sa bea lapte. Cum ciobanul nu voia sa creada, Moise il sfatui sa se ascunda intr-o tufa sa vada daca Dumnezeu va veni intr-adevar sa bea laptele.
Imediat dupa caderea noptii ciobanul se ascunse si, in lumina lunii, vazu un vulpoi care venea din desert cu pasi mici si repezi. Dupa ce se uita in stanga si-n dreapta, vulpoiul se arunca asupra laptelui si-l sorbi cu pofta, dupa care disparu in desert.
In ziua urmatoare, Moise il gasi pe cioban intristat. "Pai ce se-ntampla?", il intreba.
"Aveai dreptate!", suspina. "Dumnezeu e spirit pur si nu vrea laptele meu!"
Uimit, Moise exclama: "Ar tebui sa-ti para bine! Acum, fata de ieri, stii ceva in plus despre Dumnezeu."
"Da, dar era singurul fel in care ii puteam arata iubirea pe care i-o port".
Moise intelese. Se retrase si incepu sa se roage cu ardoare. Dumnezeu ii aparu in timpul noptii si-i spuse: "Ai gresit, Moise. E adevarat ca sunt spirit pur, dar primeam cu bucurie laptele pe care mi-l oferea ciobanul ca semn al iubirii sale; totusi, din moment ce nu aveam nevoie de lapte, il imparteam cu acel vulpoi care nu mai putea de pofta lui."

Sunt oameni care se cred foarte intelepti si care dispretuiesc credinta oamenilor simpli si a "babutelor ".
Trebuie insa sa ne amintim mereu de rungaciunea plina de bucurie a lui Isus:
"Te slavesc pe Tine, Parinte, Domn al cerului si al pamantului, ca ai ascuns acestea celor intelepti si priceputi si le-ai descoperit pruncilor."
caca-maca - de Intruder la: 27/06/2008 17:36:13
(la: Revoltator?)
eu n-am citit decat link-ul dat de zaraza...fetita are parinti? tata, mama? parc-am inteles ca are mama.
ei bine...mama asta e o mare putoare.
cum bai sa nu aiba curajul (curaj?) sa-i spuna copilu' asta la ma-sa "buei, madre! unchiu-meu...uite ce-a facut!"
cum e posibil sa nu spui lu' ma-ta? dar cui sa spui daca nu ei? cum s-a ajuns aici? am tot auzit de violuri, incesturi...unele descoperite cu ocazia unei sarcini sau in flagrant delict, dar dupa un oarecare timp (luni, ani) de cand au fost consumate.
de ce nu spun copiii? de rusine? de ce li s-a spalat creierii c-ar fi rusinea lor?
ce mare lucru sa spui copilului tau ca daca e atins des si persuasiv pe anumite parti ale corpului de vreun adult (unchi-frate-tata-var-vecin-prof...nu conteaza)...sa spuna la ma-sa??
de ce nu-i repeta ma-sa si taica-sau de zece ori pe zi ca orice i s-ar intampla copilului lor si orice-ar face, tot copilul lor va ramane?
da dumnezeu copii la toti prostii! "nu pune mana pe putzulica, voaaai e cah-cah"...dar nu-s in stare sa se asigure ca doarme adanc inainte de-a face ei sex sau e trimis sa cumpere pentru taticu' un pachet de tigari si-o canistra de bere!
la pariu ca fetita aia nu i-a spus la ma-sa pentru ca tot ea se credea in culpa! de rusine!
...sa-ti fie rusine sa-i spui la ma-ta! innebunesc!


#320857 (raspuns la: #320849) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand Dumnezeu l-a creat pe TATI... (Erma Bombeck) - de Areal la: 02/07/2008 05:59:46
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
Când Dumnezeu i-a creat pe TATI, El a început printr-un contur prelung. Un înger, ce se tot învârtea pe-acolo, L-a întrebat:

- Ce fel de TATA mai e si asta, Doamne? Daca pe copii îi vei face de-o schioapa, de ce-i faci pe TATI atât de înalti? Nici un TATA nu va fi în stare sa se joace cu trenuletul fara sa îngenuncheze, nici sa-l înveleasca pe mezin cu plapumioara fara sa se aplece, ca sa nu mai vorbim ca va trebui de-a dreptul sa se încovoaie ca sa-l sarute de "noapte buna".

Dumnezeu a zâmbit si a raspuns:
- Da, dar daca îl fac dupa masura unui copil, la cine vor mai putea privi în sus copiii?

Si când Dumnezeu a modelat mâinile TATALUI, le-a facut mari si late. Îngerul a dat trist din cap si a murmurat:
- Oare Te-ai gândit bine, Doamne? Îti dai seama ce faci? Mâinile mari sunt întotdeauna aspre, si nu de putine ori stângace, mai ales daca e vorba sa prinda scaiul de la pampers, sa încheie nastureii de la jacheta baietelului, sa lege funditele din coditele fetitei sau - mai rau! - sa scoata aschia ce i-a intrat mezinului în deget când îsi cioplea barcuta...

Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns:
- Stiu, stiu, ai dreptate. Dar vezi tu, mâinile acestea sunt încapatoare, în ele are loc aproape orice - de la toate nimicurile din buzunarul baietelului, pâna la toate figurinele de hârtie ale fetitei, plus sfori, suruburi, cuie... În acelasi timp, însa, ele sunt suficient de primitoare, ca în causul lor sa se cuibareasca fata unui copil.

Apoi Dumnezeu a modelat picioare lungi, un bazin îngust si umeri lati si puternici. Îngerul privea aproape îngrozit la noua creatie.
- Nu, nu se poate, Doamne! Daca se aseaza si vrea sa ia copilul în brate, o sa-i cada printre picioare, ca ai uitat sa-i faci o poala!

Zâmbind, Dumnezeu a raspuns:
- MAMA, da, ea are nevoie de poala. În schimb TATAL are nevoie de umeri puternici ca sa împinga masina la nevoie, sa-si sprijine fiul în timp ce-l învata sa mearga pe bicicleta sau sa sustina un capsor adormit în drum spre casa dupa o plimbare mai lunga în racoarea serii.

Când Dumnezeu era pe punctul sa finiseze picioarele ce urmau sa intre în cei mai mari pantofi ce au existat vreodata, îngerul nu s-a putut abtine sa nu remarce chicotind:
- Nu-i drept, Doamne! Chiar crezi ca laboacele astea se vor putea coborî din pat în miez de noapte când bebelusul plânge în leagan? Si cum crezi ca va putea pasi un TATIC cu asemenea picioare printre jucariile rasfirate pe covor, fara sa zdrobeasca una sau doua sub pasul lui greu si apasat?

Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns cu aceeasi rabdare si întelegere în glas:
- Se va descurca, ai sa vezi... În plus, îl va putea duce în spate pe Prâslea, care vrea sa calareasca prin gradina, sau, la o singura bataie de picior, va putea speria soriceii din casuta de vacanta... Si apoi, care copil nu se va bucura sa încerce pantofii "uriasi" ai TATALUI, anticipând nerabdator ziua când va fi si el la fel de mare ca TATA?

Dumnezeu a lucrat toata noaptea, dându-i TATALUI cuvinte putine, dar un glas ferm si plin de autoritate si doi ochi care, desi pot sa vada absolut totul, ramân blânzi si întelegatori... În cele din urma, chiar în ultima clipa a creatiei, a adaugat lacrimile. Dupa care S-a întors încet spre înger si, privindu-l cu aceeasi blândete pe care o pusese în ochii TATALUI, l-a întrebat:

- Ei, acum esti multumit? Un TATA iubeste la fel de mult ca o MAMA. Inima lui este la fel de sensibila, dragostea lui - la fel de nemarginita.

Îngerului nu i-a mai ramas nimic de spus.
13 randuri pentru viata ta - de Areal la: 03/07/2008 10:45:06
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
1. Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine.
2. Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plangi.
3. Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa.
4. Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima.
5. Cea mai stranie forma de a indeparta pe cineva este de a sta langa el si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata.
6. Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.
7. Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume.
8. Nu iti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine.
9. Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit, sa stii sa fii recunoscator.
10. Nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut.
11.Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere a doua oara.
12. Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu inainte de a cunoaste pe cineva si a astepta ca acea persoana sa stie cine esti tu.
13. Nu te agita atat, lucrurile cele mai bune se petrec atunci cand te astept.

Gabriel Garcia Marquez
este... - de Lady Allia la: 07/07/2008 11:11:27 Modificat la: 07/07/2008 11:24:15
(la: epiloage)
langa un gard jerpelit
de pe care se scorojea vopseaua maronie
statea un batran cu pipa in mana
si vorbea - aparent singur,
povestea desprea oameni si iubire
nebunii stateau si-l ascultau
pe frunte i se prelingea un strop de sange
pe buze gust sarat

un caine il maraie si ridicand piciorul
il stropeste
in rasul celor care ACUM...il vad
cat de tare trebuie sa miroase indiferenta Doamne!!!

el zambeste si intinde cainelui un colt de paine
il mangaie si moare - aparent singur,
dar moare alaturi de toti dracii si sfintii
el insusi unul pe care l-a plans Dumnezeu cu lacrimi de sange

un caine urla a jale
langa un trup - aparent de om

buburuz - de Intruder la: 07/07/2008 17:16:02
(la: adoptarea unui copil)
vecinii mei sunt indieni studenti la medicina,dar maninca asa urit cu mina .
Cred ca ei se trag din familii cu stare.


asa mananca si arabii...cu mana si stand jos pe podea.
cu ce sunt mai curati ai nostri ca te duci la brutarie si vanzatoarea nici gand sa aiba manusi de plastic?!
pune mana pe bani, apoi pe paine, apoi pe buba de la nas, iar pe paine...si tot asa.
traditia islamica e foarte drastica in privinta igienei, pare-mi-se ca si cea budista! am mancat cu ei, stand jos. e adevarat ca mi-au dat farfurii separate si tacamuri dar nu mi-a fost tarshala sa-i am aproape. la ei nu se admite sa mananci nespalat pe maini si dupa ce ai terminat te spali iar.
ok...e multa mizerie prin tarile lor si muste peste tot dar igiena corporala e desavarsita.
uite, vezi?...cauta intai sa te informezi si apoi sa tragi niste concluzii! eu am vazut odata la tara, o muiere (si era tanara!) cum a turnat la porc laturi, s-a sters pe sortz si pe urma i-a rupt la fiu-sau de 3-4 ani, un colt de paine sa-l manance.
eh...cat o fi dat aia cu mana ei in stanga si-n dreapta...noi sa fim sanatosi!


#323269 (raspuns la: #323194) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din Neamul Sado-maso... - de cosmacpan la: 08/07/2008 21:40:23 Modificat la: 08/07/2008 21:41:24
(la: Propuneri de confirmari?)
"Rasistilor,va iubesc."

Parintii gasesc in patul baiatului sub perna o revista maso. mama sare imediat dar tatal meditativ ii pune mana la gura si-i spune: nu! nu-l batem...

Un sadic si un masochist stateau de vorba. La un moment dat, masochistul ii spune sadicului, rugator:
- Fa-mi un rau!
Sadicul: - Nu-nu!

Sa fie confirmat!
(dar eu nu-s Dumnezeu, si nici becul nu se aprinde)
#323668 (raspuns la: #323658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea lui Oricum - de Areal la: 09/07/2008 19:20:43
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Oamenii sînt de multe ori nerezonabili, ilogici şi egoişti.
Oricum iartă-i.

Dacă eşti bun, oamenii s-ar putea să te acuze că ceea ce faci o faci din motive egoiste.
Oricum fii bun.

Dacă reuşeşti în viaţă, ai să-ţi cîştigi cîţiva prieteni falşi şi cîţiva duşmani adevăraţi.
Oricum reuşeşte.

Dacă eşti cinstit şi deschis oamenii s-ar putea să te înşele.
Oricum fii cinstit şi deschis.

Ceea ce te-ai străduit ani de zile să construieşti, cineva ar putea să distrugă într-o singură noapte.
Oricum construieşte.

Dacă găseşti pacea sufletească şi fericirea s-ar putea ca alţii să fie invidioşi.
Oricum fii fericit.

Binele pe care îl faci astăzi de multe ori oamenii îl vor uita mîine.
Oricum, fă binele.

Oferă acestei lumi tot ce ai mai bun şi s-ar putea să nu fie de ajuns.
Oricum, oferă tot ce ai mai bun.

Pentru că la o analiză finală este vorba de legătura dintre tine şi El. Oricum... nu era vorba despre relaţia dintre tine şi ceilalţi.

Col 3:17 Şi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.
Col 3:23 Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
Interviu cu Dumnezeu (Octavian Paler) - de Areal la: 10/07/2008 16:30:20
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
- Ai vrea sã îmi iei un interviu, deci…, zise Dumnezeu.
- Dacã ai timp, i-am raspuns.
Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este etemitatea… Ce întrebari ai vrea sã îmi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a rãspuns:
- Faptul cã se plictisesc de copilãrie, se grãbesc sã creascã, iar apoi tânjesc sã fie din nou copii; cã îsi pierd sãnãtatea pentru a face bani, iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recãpãta sãnãtatea. Faptul cã se gândesc cu teamã la viitor si uitã prezentul, iar astfel nu trãiesc nici prezentul, nici viitorul; cã trãiesc ca si cum nu ar muri niciodatã si mor ca si cum nu ar fi trãit.
Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tãcuti un timp. Apoi am întrebat:
- Ca pãrinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viatã pe care ai dori sã le învete copiii tãi?
- Sã învete cã dureazã doar câteva secunde sã deschidã rãni profunde în inima celor pe care îi iubesc si cã dureazã mai multi ani pentru ca acestea sã se vindece; sã învete cã un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sã învete cã existã oameni care îi iubesc, dar pur si simplu nu stiu încã sã îsi exprime sentimentele; sã învete cã doi oameni se pot uita la acelasi lucru si cã pot sã îl vadã în mod diferit; sã învete cã nu este suficient sã îi ierte pe ceilalti si cã, de asemenea, trebuie sã se ierte pe ei însisi.
- Multumesc pentru timpul acordat…, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sã stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul cã sunt aici, întotdeauna…
anitzamile - de Roman Haduch la: 11/07/2008 16:29:53
(la: 13 iulie 2007)
Adica , sunt crestin, "om nascut din nou " prin credinta in jertfa Domnului Iisus Hristhos. Sunt membru intr-o biserica neoprotestanta. Fratii slujitori sunt plecati in misiuni si concedii. duminica 13 , seara , sper sa predic eu in sensul de a da citire capitolului 13 din 1 Corinteni si de a vorbi, din respectivul pasaj biblic, despre importanta Dragostei asa cum este definita de Scriptura. Adica , poti sa imparti bunatati la toti oamenii dar daca nu ai dragoste , nu conteaza, esti o alama zanganitoare, ori poti sa ai 10 licente si 10 masterate , daca nu ai dragoste , nu esti nimic, poti sa ai credinta , cat sa muti din loc si muntii dar fara dragoste nu inseamna nimic. si apoi sa accentuez ca Dragostea este indelung rabdatoare, Dragostea acopera totul, nadajduieste totul si iarta totul.Dragostgea nu se manie, nu vorbestge de rau, nu cleveteste.Cum poti sa ai dragoste? Sigur , prin Iisus. Alegerea de a avea o privire prietenoasa . De ce ? fiindca o privire prietenoasa inveseleste inima aproapelui, o insenineaza. a avea o privire prietenoasa, prewsupune sa ai o inima plina de dragoste si , totusi, este un act de vointa crestina , vointa prin credinta si este la indemna noastra. Cam asa gandesc sa predic. Insa , repet , predic din Cuvant, sub ungerea Duhului Sfant si pentru ca sufletele celor ce vor asculta cuvantul si il vor intelege sa prinda a vlaga , sa se imbarbateze si sa se umple de beatitudinea celui convins ca Dumnezeu Atotputernic este interesat de viata sa. Dumnezeu Eternul, are planuri concrete , planuri bune, pentru fiecare om , ce umbla cca. 70 de ani , prin colbul Terrei, planuri ce se desfasoara in unitati de timp omenesti iar El nu intarzie niciodata in implinirea promisiunilor Sale. Noi suntem Lucrarea Sa si dorim ca Tata sa se bucure de lucrarea Dragostei Sale.
#324551 (raspuns la: #324432) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Din toată cuvântarea dumnealui ..., nu reiese decât un singur lucru: iubirea învinge!"
Atat am inteles, atat am retinut cu privire la vis, poate o da Dumnezeu un dar special de talmacire unei persoane care sa poata exprima intelesul visului.
PNP , e vremea sa va innoiti in duhul mintii voastre pentru a distinge voia Lui Dumnezeu , cea buna, placuta , desavarsita.
Deja imi revine,pe firmamentul cugetului, zicerea potrivit careia "peste 100 de ani va fi totuna"
Dragostea crede totul, nadajduieste totul, iarta totul. Dragostea nu se manie, nu se poarta necuviincios, nu se bucura de rau.
Dragostea se bucura de bine.
Poate ca, totusi, peste 100 de ani nu va fi totuna.
maan - despre shuruburi (fragment) - de Intruder la: 15/07/2008 11:20:02
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
(...)
Era, tzatza Marioara asta, nevasta de oier, munteanca apriga si nemiloasa, pe care-o atacase ursu’ -ntr-o iarna, la stana, si de-atunci isi tarshea greoi dupa dansa, sa zicem picioru’ ...drept. Dar chiar si-asa, shotanca-shotanca, fimeea dispretuia orice ajutor si traia singura in curtea cu miei si dulai mai mari decat oaia.
Nimeni n-ar fi stiut-o, daca nu se dusese-n sat vestea imensului cires din chiar mijlocu’ bataturii, pe care batranu’ Vasilache-l mostenise de la tatane-sau si nu cutezase-a-l taia nici in zilele noastre.
Ei, si dadea pomul lui Dumnezeu niste roade nemaipomenite, ca numai o cireasa era de-ajuns sa umple gura de copil, in care de-obicei lesne intrau fo doua, trei.
Zgripturoaica nu dadea din ele nici coapta, caci in zadar se rugau babele “da-le fa si la copii astia o mana, ca se bolnahesc de pofta, fa si tu o pomana, Marioaro, sa fie-n amintirea lu’ alde tac-tu…”
“pai! raspundea muma-padurii, ca s-o satura el pa lumea-ailalta, c-un pumn de ciresi!” si rapide intra-n curte, dand cu bastonu-n orice lighioana-i iesea-n cale.

Cainii erau car-va-s-zica slobozi, numa cerberu’ era leagat pe-o sarma lunga, de la poarta, pana-n radacina pomului fermecat, asa, sa nu-l ieie pe nici un copchil cine stie ce gand de furtisag.

d-aceea se-aduna ceata-n crucea zilei, la privit, caci vraj’toarea se tragea atunci la umbra si dormea pe prispa vo trii ceasuri iar noi puteam in voie visa la lucruri de ne-atins.

Io, asta-i drept, ma dusesem dupa alde mamaie la baba-n curte, cand o trimes vorba nea Vasilache ca se bolnavise turcana si c-avea s-aduca el pielea de-acuma argasita, …ca nu s-o mai putut, atat slabise si se odarlise sarmana.
(...)

(http://www.cafeneaua.com/nodes/show/6016/despre-shuruburi/1)
#325346 (raspuns la: #325341) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Autobiografie de fiu risipitor - Intruder - de Lady Allia la: 15/07/2008 12:10:11
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )

nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc.
am venit in lume, perpendicular pe cer
si mama visa cai albi, pascandu-i in palme.
am crescut cu cuvinte insirate deasupra patului.
le luam, le infasuram pe degete, mi le asezam pe pleoape.
bunica s-a suit in tren si mi-a adus o paine mare si rotunda
de parc-as fi putut s-o frang de marginea zarii!
cand mi-au rasarit primii doi dinti de jos,
tata a spus ca semanam cu un soricel parvenit
fiindca rontaiam chei, usi, brosuri cu poze.
prima amintire e cu mine pe sanie
cand am cazut in zapada, ca-ntr-o fantana de ingeri.
mai tarziu, m-am aruncat in focuri (la fel ca atunci)
si-am iubit prea repede ca sa-mi topesc troienele.
la sapte ani m-au dat la scoala, sa n-apuc sa mor
analfabet sau nestiutor de istorii pagane.
mama a luat un mar si o nuca
explicandu-mi cum se roteste pamantul in jurul soarelui
dar vedeam mereu cum tata se roteste in jurul ei.
se minuna de propria-i traiectorie ca de-o ninsoare-n april.
sora mea a fost prima zana imbracata in alb;
avea o bagheta fermecata din care picau cirese coapte
ne construiam cascade si maluri de rau
le populam cu piratii lui Tom Sawyer...
cresteam si ma cuprindeau infrigurari
ca serpii flamanzi, haotici.
cand am sarutat prima data o fata
am alunecat lin in miezul pamantului
unde erau castani, inrositi de buze femeiesti.
am facut pact cu diavolii cartilor
si ii caram dupa mine prin excursii.
prietenii montau corturi in luminisuri bucolice
eu -cantam cu greierii pe stanci.
pe pupitrele scolilor imi scrijeleam fruntea
dar domnul decan nu pricepea scrisul meu sfartecat.
intr-o zi, am imbracat o uniforma albastra
cu trese pline de praf si orgoliu.
faceam umbra la steag cu mana-nclestata pe arma,
toamna imi atarna grea, de bocanci.
odihniti-va in pace, eroi!
eu va veghez moartea sub tancuri inmugurite...
mai tarziu, am descoperit ca banii imi fura din timp
dar imi facea bine fosnetul lor strepezit;
puteam cumpara vieti din ceara, la kilogram.
cand a venit timpul sa am o casa
mi-am cumparat o canapea alba, ca o insula
tata mi-a dat doua cutii mari, cu carti
si-a zis "ia-le, sa nu stai singur!"
mi-am facut pereti portocalii
dormeam ca-ntr-o colivie aprinsa.
cateodata ieseam, sa fiu lins de faruri
sa conduc femei catre un domiciliu ipotetic.
ma mistuiam de sus in jos, intre coapsele lor
si dimineata plecam incet, cu haina pe umar.

apoi,
nu stiu cum
m-a acoperit lumina.
ma indragostisem
prea simplu
si imi repetam moartea
si-nvierea
ca o povara
dusa pana la capat.
ma dureau saruturile
noptilor de-apoi,
cadeau in mine
ca avalansele
impinse in desert.
era mult...prea mult
pentru o singura viata,
pentru un trup.

cand am iesit din lumina, eram orb.
Dumnezeu murise, undeva sus
si-mi faceam culcus de bolovani
cu ferestre varate-n podea.
tata mi-a adus iar, carti smulse din inima lui
si-a zis "ia-le prostule...citeste si umbla!"
citeam si uitam de cum dadeam pagina.
sub pat mi-am facut o biblioteca lepadata.
m-am apucat sa scriu cu fier de plug
pana cand mi-au inflorit cuvintele sub brazde.
...si "a fost" l-am ingropat adanc, intr-un cimitir mocnit.

intr-o vara tarzie cu miros de pere dulci,
cineva mi-a clatinat incremenirea
si-am vrut sa traiesc o suta de ani
sa pot coagula aerul cu respiratii impreunate.
apele erau in matca lor,
oamenii isi duceau aceeasi cruce, de veacuri,
maracinii invadasera toti serpii din cale-mi.
Dumnezeu nu murise,
doar mi-a scrijelit pe scoarta "taci, in puii mei!"
intrasem in ape verzi
si nu vroiam sa plec, nu vroiam sa plec!
am sters cartile de praf,
le-am asezat in rafturi
iar tata s-a pregatit sa-si primeasca
fiul risipitor de tumult.

la nunta mea, n-a plans nimeni.
pasari mici si albe, ciripeau peisaje lacustre,
valsul diminetii se-asternea la usi.
eram prea frumosi ca sa fim adevarati
eram prea vii in muzeul de oase, al lumii.
atunci, am descoperit o planeta
cu luceferi zglobii, cu oglinzi convexe
unde ma vedeam de fiecare data, altfel
si mereu eram eu, acelasi strangator de cumpene.

tine-ma de mana si nu-mi da drumul!
...ai lasat in mine urme de pasi
rostogoliti de mers.

"mi-au obosit mainile scriind"...
odata si-odata,
voi povesti
moartea mea,
revazuta si adaugita
volum cu volum...
caramizi de aduceri aminte,
ca un zid cu iesire la mare.

...............

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16628/autobiografie-de-fiu-risipitor/1
Povestiri fara sens - Alex - Radu Herjeu - de Lady Allia la: 15/07/2008 12:17:49
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
Alex colectioneaza goluri. Asa cum altii strang timbre, cutii de chibrituri, pitici de gradina, neveste... Alex strange goluri. Cu pasiune, cu entuziasm, cu inconstienta... Ca orice colectionar care se respecta. Le simte de departe, le adulmeca, ii sticlesc ochii. Le ia, le intoarce pe fiecare parte, le trage in piept mireasma, le apropie, apoi le indeparteaza de ochi. Ce mai? O betie a colectionarii de goluri. Alex iubeste golurile. Golurile il iubesc pe Alex. Golurile ii iubesc pe toti oamenii. Dar Alex crede ca e privilegiul lui de a schimba, astfel, pareri cu viata. Alex e un om bun. Dar bunatatea n-are ce cauta in arta colectionarii de goluri. Iar povestea noastra, despre asta este. Nu despre bunatate sau frumusete.
Cateodata, nu mai poate respira. Si, ca sa nu se sufoce, isi da drumul la goluri, ca la cheaguri de sange care-i blocheaza venele... le-ntinde pe un camp, noaptea si se uita amuzat sa vada ce rodeste din ele... Asta, desigur, daca vantul aspru de coama le da voie sa se prinda.
Gol pe gol scoate?
Alteori... Alex e scriitor. De fapt, ar putea deveni unul, daca ar stii sa expire golurile asa cum le inspira. Alteori, cand golul da pe dinafara, Alex se aseaza si scrie. Rupe cate o bucatica din gol si-o intinde cu pixul... acum ma gandesc ca ii era mai usor daca era pictor... pe hartie... apasat, ca sa nu i se rostogoleasca spre marginea cuvintelor. Si umple foile cu tuse groase... uneori. Alteori, abia le vezi cum brazdeaza albul... Si ce cuvinte frumoase plamadeste Alex din golurile lui. Stai asa si te uiti la ele ca prostu' si te miri de cat de frumoase pot fi. Si-ti apleci capul spre stanga, apoi spre dreapta... si inchizi ochii si-apoi ii deschizi repede, ca sa le prinzi vreo stralucire hotomana. Din pacate, uita repede de scris. Si se-ntoarce la colectia lui... E ca si cleptomania... Nu poti sa te-abtii sa nu intinzi mana. Stii ca n-ai ce face cu el, stii ca o sa te-ngreuneze, stii ca n-o sa mai poti respira pe moment. dar gestul in sine iti face bine. Probabil. Iti da sentimentul de libertate. Si, pentru cateva minute, gestul acela ii da senzatia ca e plin. Simturile iau locul minciunii, doar pentru cateva secunde. Ce pacat ca, dupa aceea, mai apare un gol. pe care Alex il ia, il priveste un pic, cu intelepciunea celui care stie ca nu se poate opune, si cu naivitatea celui care crede ca fenomenele interne sunt la fel cu tornadele, cutremurele si eruptiile vulcanice. Si-l pune in sir cu celelalte goluri. Sau in cerc. Depinde ce joc vrea sa joace in dimineata aceasta.
Cateodata, zace. Alteori se agita si grabeste pasul in jurul golului. Mai intotdeauna pierde timp in fata oglinzii doar ca sa-si asorteze fracul la bascheti. Ar sta, ba ar pleca, ar vrea sus, si-apoi jos. Prea mic pentru lumea asta mare si prea mare pentru lumea lui mica. In ce gol din acesta isi va gasi locul?
Alex stie sa zambeasca. Alex stie sa planga. Alex stie sa-i iubeasca pe oameni. Lui Alex ii e frica de oameni. Lui Alex ii e frica de el.
Mie mi-e teama de un singur lucru. Ca-ntr-o zi, obosit... Alex va aluneca de pe marginea golului... Si-o sa-si devina cea mai tare piesa de colectie.

.................

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/5861/povestiri-fara-sens-alex/1
*** - de Bitterdream la: 15/07/2008 22:43:37
(la: la prima ora)
Bulevardul Unirii, Piata Alba-Iulia, 2 iulie, 2008

ora 13

Spring Time, sau Snack Attack...

Pantaloni de stofa fina, usor lucioasa, pantofi de firma, camasa Bigotti, cravata de matase.
Inalt, brunet, ochi mari si incercanati. Parul foarte scurt si usor grizonat.
Miros de Black XS suprapus peste cel al shaormei.
Sta in picioare. Nu are timp si nici rabdare sa se aseze la o masa. Mananca o shaorma....sau se chinuie sa manance o shaorma. Se apleaca in fata, atent sa nu-si pateze cravata cu sosurile care i se scurg incet si ii murdaresc degetele lungi si nervoase.
Vorbeste continuu la telefon. Ledul de la hands-free clipeste albastru. Cifre, cuvinte in engleza, ore si procente.
Nu reuseste sa termine si arunca mancarea in cosul de resturi.
Isi curata degetele in timp ce stabileste o noua intalnire.
Desface cu o mana capacul unei sticle de Nestea, iar cu cealalata se chinuie sa scoata din pachet o tigara.
Si in timpul acesta vorbeste.
Nu a zambit niciodata.
Ia o inghititura si lasa sticla pe o masa spre marginea terasei. O va lua vreun cersetor care va trece pe acolo.
Trage din tigara si ramane imobil cateva secunde. Isi indreapta usor spatele. Parca ofteaza. O picatura de traspiratie i se prelinge incet pe tampla stanga.
Pleaca grabit, uitandu-se la ceas si vorbind.

Dintr-o masina parcata langa trotuar, o voce monotona repeta avertizarea de canicula...

#325592 (raspuns la: #322814) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
halta - alex boldea - de cosmacpan la: 16/07/2008 01:14:16
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
halta - alex boldea

acum ceva timp, nu conteaza cat, imparteam un compartiment de tren cu un cuplu in varsta din suceava. erau niste oameni foarte simpatici si, dupa cum sunt cei in varsta, foarte vorbareti. dupa obisnuitele "sunt singur la parinti, anul 4 la facultate, stau la camin" am inceput sa vorbim despre politica. era dealtfel cel mai la indemana subiect, pentru ca inca nu se stia daca basescu isi va da sau nu demisia. oricum, e irelevant pentru aceasta mica povestioara.
inainte de a urca in tren, in timp ce imi fumam tigara, i-am observat pe viitorii mei colegi de compartiment. el, la peste 80 de ani, isi scosese toti banii din buzunarul de la piept pentru a gasi o anumita bancnota. fiind foarte multi bani, mi-a fost sincer teama sa nu vina cineva sa-i fure chiar din mana lui, dupa cum e obiceiul pe meleagurile noastre.
mai tarziu, in compartiment, ea ii striga lui "george, nu mai scoate banii asa, poate sa ti-i fure cineva, ai nevoie de portofel". el era cam tare de urechi, motiv pentru care toata conversatia a avut loc la un volum ridicat. si era un mosulica tare simpatic, mi-a adus aminte de bunicul meu.
dupa cum e obiceiul pe meleagurile noastre, prin tren a trecut unul din acei vanzatori ambulanti ce lasa in fiecare compartiment cate ceva, lasand in al nostru compartiment, printre alte cevauri, un portofel. cred ca intelegeti acum unde merge aceasta povestire. sau cel putin asa credeti.
cand vanzatorul s-a intors i-am cumparat portofelul pentru o suma derizorie si i l-am facut cadou celui care imi aducea aminte de bunicul meu, spunandu-i "uitati, cadou de sf gheorghe. sa aveti grija ce faceti cu banii, vi-i poate fura cineva". aceasta nu a facut decat sa intareasca parerea buna pe care cei doi si-o formasera despre mine si sa ma umple de laude si multumiri. cred ca, intr-o mica masura, le-am redat speranta in tineretul din ziua de azi. sau, cel putin, le-as fi redat-o daca ceea ce tocmai am povestit s-ar fi intamplat cu adevarat.
in fapt, am avut intentia sa cumpar acel portofel, dar nu am facut-o. ceva m-a oprit, nu stiu exact ce. daca ar fi sa mor acum, si este, atunci acesta ar fi singurul meu regret. si este.
rog pe aceasta cale pe cei si mai ales pe cele ce m-au ucis sa faca tot posibilul sa ma reinvie, pentru simplul motiv ca am mare nevoie de mine. va multumesc anticipat.
drumul spre lumea de dincolo face o halta in green hours, pentru a-mi permite sa astern aceste randuri pe aceasta hartie nereciclata.
nu a ramas mare lucru din mine, tocmai din acest motiv este imperios necesar sa transcend. acum cativa ani as fi tratat totul cu o puritate si seninatate neintrecute, as fi stat nopti intregi de vorba cu vlad despre sensul sensului si tot felul de alte chestii intelepte. acum, in rarele noastre conversatii nu mai sunt decatreplicile devenite clisee, vestigii fara sens a ceea ce a fost, demult, inteligenta simtirii. vlad nu prea mai e, la fel cum nici eu nu prea mai sunt.
din fericire, cu o ultima, lacoma respiratie, am simtit din nou acea puritate. ingerul meu mi-a redat-o intr-o dimineata, intr-o zi, nu demult. traiesc acum din acea ultima gura de aer, incerc sa o prelungesc cu UBIK, sa nu arda prea repede, dar ma arunc si mi-o irosec tot pentru a asterne aceste randuri, pentru a lasa ceva in urma, aici, in aceasta halta spre transcendental.
voi, cei ce traiti letargic, intoarceti-va fata de la spusele mele, masureti-va pasii in minute, nu am nevoie de voi!
iar daca mai ramane cineva fata in fata cu sufletul meu, afla tu urmatoarele:
luni m-am indragoistit iar, dupa aproape un an. luni, 30 aprilie, a fost medicamentul meu pentru suflet. sunt cel mai norocos om din lume, caci m-am indragostit tocmai de cea pe care o iubesc, de ingerul meu. ea mi-a daruit aceasta ultima respiratie in drumul meu, aceasta halta, acest zambet ce, dupa nici nu mai stiu cat timp, nu mai e trist. ea mi-a daruit intelegere si iubire intotdeauna, chiar si atunci cand am fost prea orb sa le vad sau prea prost sa le apreciez. vreau sa ma bucur acum de acest entuziasm pe care nu l-am mai simtit de ani de zile. vreau sa uit ca 2007 a fost un an sec din punct de vedere literar, ca nu am mai reusit de la inceputul lui sa citesc o carte pana la capat.
ce urmeaza? voi pleca din aceasta halta, dumnezeu stie unde, pe drumul meu, pe jos sau cu bicicleta, il voi lasa in urma pe otto si voi continua UBIK, pana cand oasele imi vor fi cenusa si sufletul imi va fi pururi langa ea, undeva, pe strazi ascunse.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/13332/halta/1
Ganduri...69 - de Intruder la: 16/07/2008 11:47:25
(la: Ganduri...6)
mutilarea adevarului creaza dependenta.
miriapodele sunt cele mai jalnice creaturi din regnul animal. mai sunt molustele si arahnidele insa au reminescente consecutive...metadiscursive fiind ele, ashea.
daca induci in eroare pe aproapele teu, spectrul shpiritoal s-a carat la ma-sa!! nu stiu al cui shpectru...al teu, al aproapelui sau a lu' mama lui...dar pleaca, oricum!!
multi incearca peticirea shpectrului la vulcanizare. acolo, se adoarme shpectru', se acopera cu musamale si se lasa la mutilat fo 3 ore.
e simplu.
Nietzsche zice ca instinctul asta care ie...ne ajuta sa dominam dominum speciile regnului animal...inclusiv patrupedele si scorpionii!
ce mare lucru sa maschezi adevarul? ii pui un sac pe cap si zici ca-ti duci soacra la stomatologie.
noi, cu instinctele noastre uzuale...ne sitoam in fruntea lantului trofic. se rupe lantul, adieu!
ne impingem instinctele in fiecare clipa, non-stop, ducem lupte seculare cu ele si ne autoexterminam turbat. cine ramane in picioare - e patruped, cine nu - e beat.
lezbiencele, homosexualii si travestitii...i-am adus aici, sa fie! ii toleram, fi-r-ar curu' lor al 'reaqului!! huo!
bah! ne credem dumnezeu si ne sablonam onomatopeic (LOL) dar vine ele fortele alea invizibile si...lasa-lasa!
cele mai sablonate patrupede sunt 'omosecsualii si caprele...Nietzsche ne-a invatat!
avansul tehnologic e un pericol public. sistemul democratic, la fel.
intrebare: vom ajunge triumfatori in lupta cu noi??
raspuns: aham...daca rezistam cu mana, 52 de minute, fara paoza...dap.
daca nu...jonglam semintze si fitzolofam la mar'ne de shantz.

la messa è finita, andate in pace. amen.
cu drag,
Nelu
#325805 (raspuns la: #325749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: