comentarii

manastirea libertatea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
libertatea fiecaruia... - de JCC la: 31/10/2003 06:10:46
(la: Ce este romanii?)
adi, faci zeflemea putin, mai inainte, scriind:
"La zambilica66 si papadia67...."

este libertatea fiecaruia sa-si ia pseudonimul care-i place, si dac-ar pune un nume, cum verifici ca e adevarat?

ca doar nu mai suntem in biroul securitatii, sa spunem si ce-am supt la sânul mamei...

Papadie, n-a jignit pe nimeni, vad ca respecta pe toata lumea, atunci care-i problema??
ca a pus in datele personale "NV"? cum zici tu deja cu capra??
#2790 (raspuns la: #2788) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
libertate, democratie,putere - de (anonim) la: 05/01/2004 19:36:01
(la: Misterele Revolutiei)
in primul rind LA MULTI ANI sa fim sanatosi si in putere
va rog sa tratati REVOLUTIA ROMANA cu respectul cuvenit si sa incercati sa pune-ti . si , intre evenimente din acele zile.datoram TOTUL EROILOR morti la BELU si celor ce AM iesit in strada in dec 89.altfel nu exista aceasta libertate electronica si altele
#7644 (raspuns la: #7315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Franţa şi libertatea - de Filip Antonio la: 23/03/2004 06:13:20
(la: America, o tara comunista?)
"Eu nu am spus ca Franta e perfecta si poporul francez e idealul meu. Franta nu adora nimic. Poate doar libertatea. Inclusiv aceea de a vota un partid trotkist sau extrema dreapta".

Eu cred că Franţa iubeşte mai degrabă egalitatea decât libertatea. Şi dacă are aşa o propensiune să voteze fascişti şi comunişti să nu mai arate cu degetul la alţii (ca Austria de pildă) care votează la fel.

"Am spus ca prefer sa ramin in Franta daca niste romani integrati (dupa cum ei insisi spun) in America pot trata asa de sus si de dur pe cineva prost integrat, neintegrat sau naiv pur si simplu".

Şi ai impresia că aceşti români o să te terorizeze dacă ajungi acolo? Au fost pur şi simplu nişte replici date unei ultragogomănii.



Ma opresc aici, discutia nu are sens, fiecare are parerile proprii, iar discutia Franta/America seamana cu Evrei/Romania etc.
#12651 (raspuns la: #12650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă - de (anonim) la: 23/03/2004 10:59:47
(la: Catedrala Mantuirii Neamului: dezbatere si vot pe internet)
Duminică, 21 martie a avut loc în Parcul Carol un miting-plimbare organizat de “Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă” cu tema "Salvaţi Parcul Carol". Detalii pe www.humanism.ro - situl asociatiei
Datul in gat sau delatiunea - de ampop la: 06/07/2004 12:47:42
(la: Apropo coruptia)
My dear friend...daca "datul in gat" sau delatiunea ar fi o solutie impotriva coruptiei din Romania, fii sigur ca de vreo 15 ani am fi fost pe primele locuri din lume ca natiune necorupta dupa "transparency international"...Delatiunea, my dear, este sportul nostru national. Numai Ceausescu se mandrea cu vreo circa un milion de informatori ai securitatii. Acum ei functioneaza pe alte planuri. Cum crezi altfel ca un nenorocit de hot de gaini este prins dupa cel mult doua zile. Politia, prin "mijloace specifice" (recte delatiune) afla unde salasluieste nenorocitul de gainar. Povestea mai demult o femeie ca s-a dus sa se spovedeasca la o manastire, unde erau preoti cu "har". Sotul ei, gainar, se ascundea de executarea pedepsei. La o saptamana a fost ridicat din cuibar. Altii, cum ar fi spre pilda Gregorian Bivolaru, nu sunt de gasit, nici in gaura de sarpe. Nu ca nu ar fi yogini dornici de delatiune ci insusi sistemul il prefera in stare de libertate. Si exemplele ar putea continua, Ioana Maria Vlas, Sever Muresan (care a fost adus de la granita fara a i se pune la dispozitie un avocat, ca mai apoi sa se poata specula pe acest viciu de procedura pentru a fi pus in libertate si a pleca din tara) etc.
Nu delatiunea este solutia, ci un sistem judiciar independent (realmente, si nu doar in noile lozinci "europene"), judecatori si procurori incoruptibili, depolitizare administratiei etc.
Mario
Libertate - de Worldwide la: 18/07/2004 12:32:33
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
O vreme am fost si prin State. La fiecare 6 luni 1 an ma duceam in RO ca sa respir libertatea si sa vad oameni normali si nu vite indobitocite americane.
M-am intors sa vad un copac. Sa pot opri la marginea drumului fara sa ma ia nimeni la intrebari. Sa pot sa ma ducla munte si sa-mi pun cortul unde vreau fara s apaltesc si fara sa ma f.. politia la cap.
Sa pot sa iau o amenda pentru viteza de la o Politie normala si nu de la niste copchii de 19 ani care nici nu au voie sa bea pina la 21 si care sint spalati la creier de rahaturi TV.
Ma intorc in Romania ca sa pot umbla liber pe strada fara frica ca o sa ma impuste cineva. (se pare ca tiganii au cam plecat in marea lor majoritate
:-).
Ma intorc in RO pentru ca viata din Costinesti este unica in Europa.
Ma intorc pentru ca am chef sa pot intra in vorba cu o tipa normala si nu fucked up mintal.
Ma intorc pentru ca tineretul romanesc este mai liber in gandire si de 10 ori mai destept decit cel american.
Da - e plin de hoti si mincinosi si uscaturi care pupa in cur pe oricine pentru bani - dar exista si oameni deosebiti. In comparatie cu vitele xenofobe americane (aici intra populatia "culta"). Ca de ghetouri nu mai vorbesc.
Europa e alta mincare de peste - a nivel de civilizatie este deasupra Romaniei - singura problema fiind faptul ca esti un strain si aversiunea de cele mai multe ori motivata fata de emigrantii nenorociti de clasa joasa (muncind legal sau ilegal sau ce o fi facind). Astia are emigreaza pentru bani. Tot aa care vin dupa aia in RO dindu-se mari de cit cisyiga sau ce celulare au (multe furate).
Iar in USA si Canada - papagalii. Yes men cum li se spune. Chinezi, indieni, romani nici o diferenta. Poate doar ca romanii au educatie mai buna ca-s triati mai bine. (exista si exceptii desigur nu vreau sa generalizez). Idioti care se leapada de putinele valori europene car ele ami au romanii (totusi sintem in Europa) si se coboara la nivelul de cultura comun al imigrantului nenorocit. Oameni fara idelauri - limitati la nvoile de baza - mincare proasta, o casa proasta si vanitate - da sa nu uitam de una din PRINCIPALELE motive de emigrare - VANITATEA.
Sa te dai mare ca esti "american" sau "canadian", laudindu-te exact cu valorile negative ale societatilor respective.
Nu prea cred ca cineva care a emigrat in Norvgia sau Suedia cine sa se umfle in pene ca ce tare e el - nu pentru ca imprumuta ceva din societatea avansata - in schimb nordamericanu va cauta sa impresioneze si sa se dea mare prin bani - singura valoare acceptata in societatile respective - valoare foarte bine vazuta si in RO.
Libertatea, egalitatea, civilizatia (si nu regulile sau inchisorile gen USA) sint valori care sint prea avansate pentru stadiul actual al societatii romanesti. Dar sa nu uitam ca sintem in Europa - sa speram ca ne vom indrepta in directia corecta.
Lumea emigreaza ca o duce prost dar asta nu inseamna ca nu are dreptul sa critice sau sa nu fie de acord cu societatea unde a ajuns. Este dreptul imigrantului legal ca sa spunem asa.
Ca la o adica imigratia nu este decit o forma de sclavagism modern in care imigrantu este adus pentru ca indigenu e sau prea puturos sau prea prost (sau prea scump) sa faca munca respectiva. Asta e 95% din imigratie.
Deci in concluzie - imigrati emigrati - fiecare cum vrea dar nu uitati dracului ca sunteti din Europa si nu dintr-o tara bananiera.
Nu trebuie sa traiesti in Europa ca sa-ti insusesti valorile europene.
As putea sa povstesc multe intimplari care sa arate cealalta fata a medaliei - deocamdata numai pentru nord america in viitor si pentru Europa dar nu prea ma spatiu. Poate ar trebui sa scriu carte.
Oricum ideea principala este:
ROMANII SINT MULT MAI UMANI decit Nord americanii si probabil unele tari europene!!!!!!!!!! Buni rai asa cum sint macar sint oameni si nu roboti. (ar fi bine sa se mai schimbe proportiile totusi).
Liberatea care a fost in Romania dupaa Revolutie nu va ma exista niciodata. Intotdeauna vor fi "vanatoari de vrajitoare" folositi pentru scopuri politice sau economice - din fericire inca in RO nu e foarte la moda - esi m-a scarbit total o faza de la televizor in care cei de la controlul sanitar aruncau laptel smantana babutelor de la piata pe motiv ca nu aveau "certifiat de producator". Iar smantana aia organica naturala nici macar nu o gasesti in USA. Si daca o gasesti platesti bani grei pentru ea.
Eu as interzice babelor sa faca politica in Romania - sint prea fraiere si oricum li se trage teapa si au obiceiul sa se pieptene cind arde casa.
Astept cineva sa ma contrazica cu macar o baba care sa fi facut ceva folositor in RO. In Suedia o fi plin de femei in politica - dar e alta politica - si proabil alte femei. Oricum as interzice accesul in functii de raspundere a tuturor mosnegior schlerozati de pe peste 50 ani pe motiv ca s-au invatat prost de pe vremea lu ceasca si nu au cum sa se schibe pste noapte (in afara e faptul ca sint schelrozati mintali).
Astept comentarii. Poate am sa si raspund la ele. Daca se poate fara atacuri personale sau alte subterfugii logice de 2 bani.
P.S. Intr-un comentariu era o tipa care zicea ca austriceii sint cei mai "intelegatori" din Europa - ALO???????????????
E cineva acasa????????????
Pina si ciinele meu stie ca austriceii sint cei mai rasisti si xenofobi din Europa. Iar Italia si Spania sint cei mai OK. (si tarile nordice evident).
Relaţia specială dintre libertate şi cauzalitate. - de DESTIN la: 08/08/2004 17:46:10
(la: Cum gandim?)
Asemanator cum în ştiinţele naturii multe explicaţii nu sunt teleologice pur şi simplu ci cvasi-teleologice, în ştiinţele sociale explicaţiile de tipul „Actiunea Z a avut loc deoarece...” nu sunt cauzale veritabile, ci cavsi –cauzale.

Baza unor astfel de judecăţi, universul uman se află în consonanţă cu relaţia specială dintre libertate şi cauzalitate.

Potrivit lui Georg Henryk von Wright, nici acţiunea nu va putea fi complet prinsă în reţelele cauzalităţii, nici nu putem susţine că de fapt cauzarea presupune libertate.

Nici că modul în care operează natura ar fi dependentă de omenire.

Admite însă afirmaţia conform căreia conceptul cauzării presupune conceptul de libertate, pentru că numai prin ideea de a face lucruri, a acţiona, ajungem să sesizăm ideile de cauză şi efect.

Demersul cognitiv care are ca obiect realitatea fizică diferă de cel care are ca obiect realitatea socio-umană pentru că, în primul rând, societatea poate fi explicată doar din găsirea unei ordini necesare a elementelor ei primare care sunt faptele sociale. La rândul lor, acest fapte sunt acţiuni fizice sau spirituale, cu autor şi rezultat.



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

libertatea si cum? - de AlexM la: 08/08/2004 22:11:26
(la: Cum gandim?)
"Asemanator cum în ştiinţele naturii multe explicaţii nu sunt teleologice pur şi simplu ci cvasi-teleologice, în ştiinţele sociale explicaţiile de tipul „Actiunea Z a avut loc deoarece...” nu sunt cauzale veritabile, ci cavsi –cauzale."

Mi-e teama ca nu prea intseleg. Ce legatura au stiintele naturii cu teologia ? O a doua problema ar fi definirea conceptului de "cauzal" pentru a avea aceasi imagine cand este folosit cuvantul.

"Baza unor astfel de judecăţi, universul uman se află în consonanţă cu relaţia specială dintre libertate şi cauzalitate. "

Pe baza a ce fel de judecati? Care este acea relatie speciala dintre libertate si cauzalitate care creeaza o armonie cu universul uman?

"Potrivit lui Georg Henryk von Wright, nici acţiunea nu va putea fi complet prinsă în reţelele cauzalităţii, nici nu putem susţine că de fapt cauzarea presupune libertate. "

Pentru a intselege paragraful este probabil necesar sa-l citim pe Georg Henryk von Wright. In ce carticica anume spune dumnealui asta si cu ce ocazie?

"Nici că modul în care operează natura ar fi dependentă de omenire. "

Iata o propozitie clara. Intradevar, modul in care opereaza natura nu este dependent de omenire.

"Admite însă afirmaţia conform căreia conceptul cauzării presupune conceptul de libertate, pentru că numai prin ideea de a face lucruri, a acţiona, ajungem să sesizăm ideile de cauză şi efect."

Cine admite? Acelasi domn van Wright? Si cum o admite? "conceptul cauzarii presupune conceptul de libertate" suna ca un postulat care se cere explicat. Explicatia sa fie "pentru ca numai prin ideea de a face lucruri, a actiona, ajungem sa sesizam ideile de cauza si efect" ? Hmm.... ce are asta e a face cu conceptul de libertate?


"Demersul cognitiv care are ca obiect realitatea fizică diferă de cel care are ca obiect realitatea socio-umană pentru că, în primul rând, societatea poate fi explicată doar din găsirea unei ordini necesare a elementelor ei primare care sunt faptele sociale. La rândul lor, acest fapte sunt acţiuni fizice sau spirituale, cu autor şi rezultat.

Aista fu mai clar. Un demers(?) al cunosteri ce studiaza o piatra diferã de cel care are ca obiect al studiului un om. Dar inceputul e tare dubios. Aparent textul se adreseaza cuiva care a citit mai mult despre astfel de "nazbâtii" si e familiarizat cu un anume gen de a prezenta un fel de idei. Io fusãi cam depashit de text, de aceea, acolo unde era ceatsa am pus intrebarile necesare.

cu stimã,

AlexM
#19397 (raspuns la: #19380) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
libertate? cat de putin cunoa - de luli10 la: 18/08/2004 18:03:31
(la: Preoti homosexuali?)
libertate? cat de putin cunoastem adevaratul sens al acestui cuvant..
biblia numeste liber pe acela care poate alege sa traiasca o viata sfanta in ciuda "stimulilor care sunt prea numerosi ".....etc etc.
asta e adevarata libertate nu a te lasa condus de stimuli/////atunci esti altceva....Dar nu liber
#19942 (raspuns la: #18843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
preot, biserica, comunitate, manastire - de pr Iulian Nistea la: 20/08/2004 16:21:31
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, Otilia.

Sfatul meu ar fi sa mergi pe la mai multe biserici, ca sa-ti gasesti o comunitate unde iti place atmosfera slujbei. Incepe cu biserica din cartierul tau si continua cu cateva comunitati mai cunoscute din Bucuresti (biserica studentilor http://www.geocities.com/cuvant_bun/index.html - cea de la universitate si cea de la politehnica -, biserica stavropoleos http://www.stavropoleos.ro, manastirea antim, de exemplu).

Apoi, daca tot nu te regasesti undeva, va trebui sa-ti iei inima-n dinti sa vezi un duhovnic cunoscut, ca parintele Teofil Paraian de la Manastirea Sambata.

Iarta-ma.
pr_iulian

inistea@yahoo.com

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.egliseroumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
#20021 (raspuns la: #19905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Nu cred ca libertatea de exp - de admin la: 27/09/2004 15:22:44
(la: Reorganizare)
"Nu cred ca libertatea de expresie acordata ar periclita existenta site-ului...in definitiv, cu cit e mai liber, cu atit are mai multi vizitatori ( asta d.p.d.v. al marketing-ului ). "

Conform principiului "Libertatea ta se sfarseste acolo unde incepe libertatea altuia", trebuie sa existe un minim de reguli, precum si vointa de a le aplica, altfel se instaureaza anarhia, anarhie ce poate fi vazuta din pacate pe o multime de forumuri romanesti. Iar anarhia n-are nimic de-a face cu libertatea de exprimare.

Cat despre nr. de vizitatori, e similar cu alegerea intre calitate si cantitate. In orice caz, faptul ca la Cafenea exista o politica de publicare retativ mai stricta decat la alte forumuri nu a impiedicat ca audienta sa ii creasca in mod constant.

In orice caz, avem in vedere gandirea unui mod de organizare care sa impace atat publicarea libera cat si pastrarea unui raport semnal/zgomot cat mai mare.
#23471 (raspuns la: #23282) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre libertatea presei - de Dinu Lazar la: 11/10/2004 13:40:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
S-a vorbit mult zilele astea despre libertatea presei.
Ar fi de amintit un aspect fundamental, care a scapat in umbra pina acum.
Fara jurnalisti ( si fotografi...) independenti, (freelancers, cum se zice in tara cu stelutze pe steag,) nu o sa avem niciodata nu presa libera, dar nici presa de calitate.
In ultimii 15 ani, jocul in presa romaneasca a decurs cam asa: cineva cu bani sau mai shmeker sau mai cu relatii, pile si proptele, punea de o publicatie; facea o redactie; angaja niste scribalai si niste purtatori de aparate pe la conferinte foto; si gata jurnalul.
Cei alesi, virfurile piramidei, au strins si string milioane si poate miliarde de dolari ( in total, nu de caciula) si redactorii sunt tinuti cu una, doua, hai trei sute de euroi pe luna, si daca flaminzii au ceva de zis, sunt liberi sa scrie si acasa si sa-i citeasca pisica.
Imi povestea un foarte bun prieten cum a citi pe un stilp un anunt cum ca se fac angajari la o noua publicatie ilustrata; pentru ca redactia era in capul strazii unde sta, s-a dus sa se intereseze cum devine cazu`.
Directoarea i-a spus ca ii da o suta de euroi pe luna, sa faca poze digitale cu sculele lui si sa aduca CD-ul la tipar cu imaginile editate, dar ca primele trei luni sta de proba si nu primeste nici un salariu.
Cam asa e cu presa romana.
Nu e adevarat ca nu se fac bani; numai reclama pentru lansarea acelei publicatii, (banerele, spoturile, media, haleala la clubul select unde s-au facut onorurile, manechinele de acolo) s-au cheltuit trei, catre patru miliarde de lei.
Dar, redactorii si fotografii in Ro neavind nici un sindicat si fiind asa de multi si dornici de lucru, nimeni nu ofera in industria presei un salariu decent in bransa.
Sa ma refer numai la fotografi, desi chestia e universal valabila in spatiul presei mioritice.
Vinovati sunt numai cei care accepta sa se bata joc astfel de ei.
Toata lumea e scandalizata inauntrul bransei - ca din pacate nu e o bresla, ai aduce grave prejudicii daca acestei mase de manevra i s-ar spune bresla - dar nimeni nu face nimic, pe motiv ca nimeni nu vrea sa-si piarda micul ciolan nenorocit si sa se puna rau cu patronii.
Ar fi multe de zis, dar, cel putin dintre fotografii de acu` de presa din Ro, pe aici nu discuta nimeni problemele dinauntrul meseriei, asa cum nu le discuta nicaieri; concluzia mea este ca ce este e foarte bine ca asa e si nu altfel; daca nu ii preocupa nimic, daca nu au probleme, daca nu ii vad nicaieri pe netul romanesc cu dureri si ofuri, si sunt absenti in forumurile mondiale de discutii, cum ar fi fotoeditorial, atunci ce presa nu e libera? Care presa? Exista o presa?
Exista un numar de fotografi de presa romani foarte simpatici si bataiosi la o berica - chestia e valabila si in fotografia comerciala - dar incapabili sa se uneasca intr-o bresla, sa analizeze ce e bine si ce e rau din ce se intimpla cu ei, si sa ia deciziile care ar trebui luate in ceea ce priveste nevoile meseriei.
Sigur, nebunia este totala si pentru ca la facultati si pe unde se mai invata fotografie, nimeni nu preda la studenti cum sa faca un deviz, ce e aia abordare economica, cum sunt organizati fotografii in lume, etc.
Deci asta e cu libertatea presei.
Ce libertate sa fie cu o ceata de flaminzi care se calca unu` pe altu` pentru un ciolanash?
#24687 (raspuns la: #24643) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Libertatea presei in Romania - de ikoflexer la: 28/10/2004 15:56:05
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
In alta ordine de idei, Romania e pe locul 70 din 167 la libertatea presei.

Alte tari: Danemarca 1, Slovakia 7, Germania 12, Canada 18, Franta 20, USA 23, UK 30, Rusia 140, Corea de nord 167.

Mai multe detalii la:
"http://www.rsf.org/article.php3?id_article=11712"

--ikoflexer

P.S. Si ce are asta de a face cu conflictul?
Libertatea religiosa Art.2 din Constitutie - de Vasy-Marian la: 29/10/2004 16:59:21
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
După umila mea părere instabilitatea apare ca o forţa majoră împotriva Constituţiei,ceea ce se poate vedea şi în Romănia de astăzi mă face să nu mă mir de această dezorganizare intenţionat creată de unii...prin nerespectarea libertăţii fiecăruia şi ceea ce implicit duce la o violarea conceptelor religioase ale fiecăruia.
De fapt noi ne înşelăm singuri afirmănd că avem libertate pe care nici n-am dobăndit-o.
Libertatea - de Anca Tudor la: 11/11/2004 16:40:23
(la: Interzis interzisul)
Eu m-am ghidat, chiar şi în adolescenţă, când eram, ca toată lumea, rebelă şi veşnic neînţeleasă, după următorul principiu: Libertatea este dreptul de a face ceea ce doreşti, cu condiţia să nu lezezi astfel libertatea persoanelor din jurul tău. Nu ştiu dacă e cuprinzător principiul sau dacă voi sunteţi de acord, dar vă aştept eventualele comentarii. oricum, procedând astfel mi-am atras şi simpatii şi antipatii...
Manastirea Pasarea - de Ionut Dipse la: 16/11/2004 02:06:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cateva imagini facute cu ocazia sesiunii organizate de "Fotoclubul de Bucuresti" la Manastirea Pasarea:

http://photobucket.com/albums/v497/kork/14%20noiembrie%202004/
#28837 (raspuns la: #28775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Libertatea - un elixir plin de reacţii adverse - de SB_one la: 16/11/2004 21:31:19
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
“ Cu un glonte în ceafă” îşi şoca publicaţia Spiegel de curând publicul. Atras de un asfel de titlu dramatic, cititorul putea afla amănunte despre cariera criminală a unui tânar rus. Ajuns aici în Germania, Eugen N. a devenit în scurt timp şeful unei grupări internaţionale criminale, care are deja şapte oameni pe conştiinţă, dacă se poate vorbi de vreo conştiinţă în acest caz.


Sursa: Spiegel Online

Eugen N. a şocat autorităţile prin lipsa de scrupule dovedită şi energia criminală dezlănţuită la vârsta de 20 de ani, când alţii abia întâlnesc prima iubire.

Tânărul rus nu este o excepţie, ca el sunt mulţi, cu un trecut şi prezent mai mult sau mai puţin dramatic şi cu un viitor dedicat “drumului strâmb”. Anul de cumpănă din istoria Europei, 1989, a deschis multora, larg, porţile înspre libertate. Numai că transferul de bunuri, oameni şi informaţie între ţările Europei a facilitat şi strecurarea, “mărfurilor negre”, circulaţia drogurilor între graniţe, a deschis portiţa din spate a mafiei internaţionale spre o piaţă nouă: copiii comunismului, adolescenţii perioadelor de interdicţie, tinerii aflaţi după “ perdeaua de fier”, flamânzi de nou, avizi de senzaţii tari. Pentru că nu scrie pe fruntea nimănui “bun” sau “rău” au ajuns destule elemente criminale din est în El Dorado-ul mafiei – Occidentul. Urmările nu se lasă mult aşteptate.



http://www.rom2.de/pietre.php?name=News&file=article&sid=208
#28951 (raspuns la: #28944) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si inca libertatea... - de Coralie la: 02/12/2004 20:21:51
(la: Libertatea de a trimite mesaje private...de a deranja...)
libertatea de a intra cu bocancii plini de noroi in viata privata a fiecaruia...
pai hai c-am sa-mi fac si eu fishe despre fiecare...
ce mai lipsea?
poate: numarul de telefon, adresa unde locuim, daca avem o instalatie de alarma acasa, ce salariu avem

studiu? hai sa râdem...
ce bine ca unii ne considera mult mai prosti decât suntem în realitate....

Omul recent, ideile in libertate si televiziunea romana internat - de (anonim) la: 07/12/2004 03:09:34
(la: Ultima carte)
Astept doua legitime rinduri de la autrul "Omului recent" de aproape noua luni! Asigurari de la distinsa doamna Camelia Gobe - redactorul excelentei emisiuni "Idei in libertate" - am, cum ca textul de mai sus ar fi parvenit d-lui Patapievici. A nu raspunde unui comentariu educat si, banuiesc, deloc banal, mi se pare cel putin o "cadere de stil", expresia - poate, cine stie - a unei vanitati ranite. Indraznesc urmatoarea observatie: daca o persoana de calibrul "suscitatului" nu gaseste de cuvinta sa raspunda cu patru cuvinte textului, extrem de civilizat si afectuos ce i-am adresat, ei bine atunci nu avem voie sa ne plingem de imaginea cam ponosita ce-o dam noi romanii din tara, celor din afara. Sintem si am ramas, din pacate, niste figuri triste, autarhice - sintem noi cei ce ne excludem - cu o elita provinciala, complexata, penibila. Sintem perceputi "afara" exact precum fratii nostri basarabeni cind ne viziteaza acasa, trecind Prutul. TVR-i-ul, in schimb, dupa o perioada florida de mare curteneala, nu-mi mai primeste scrisorile. Repet si suliniez: educate, motivate, critice dar mai ales pline de sfaturi, opinii si consideratii ce nu pot face decit bine tuturor... "Va bene, comunque!", horia ivan, Roma, 07.12.2004
#30910 (raspuns la: #29625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...