comentarii

mansarda


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ocheanul de la mansarda - de Sancho Panza la: 21/01/2007 14:19:39
(la: Versuri la comanda)
"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

...si intr-o camaruta la mansarda
te asteptam, oftand sfasietor,
camesha mi-e patata-n lung de lacrimi
si am halucinatii de-al tau dor...
mi-ar trebui, sa te zaresc, iubite
un ochi de soim,ori poate un ochean
mai bine ma apuc de-nsirat rime
in stilul clasic eminescian...

- ridicol
#170292 (raspuns la: #170239) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai dreptate (partial :))) - de catalina71 la: 17/10/2003 04:56:50
(la: Chiar conteaza cine sunt ?)
Draga Alice

Primul meu "entry" pe blog nu se referea la persoana mea. Incercam doar sa lansez in discutie un subiect care cred ca intereseaza pe foarte multi tineri in ziua de azi: cautarea sinelui, descoperirea adevaratei noastre personalitati, fuga de superficialitate si "sapaturile" dincolo de aparente.
Daca e vorba sa zic ce am EU in cap si-n suflet, sunt de acord sa ma prezint, cu bune si cu rele, pentru ca nimeni nu ma cunoaste mai bine decat mine, si nu ma ascund absolut deloc.
Ce-ai zice sa afli ca sunt o persoana deloc conventionala, prea putin interesata de moda, de bairamuri si de ultimele noutati in materie de muzica pop, house, rave si ce-or mai fi ?
Ce-ai zice sa afli ca, la cei 32 de ani ai mei, am trait cat altii intr-o viata si am invatat cat altii in doua vieti ?
Ce-ai zice sa afli ca, pe scara mea de valori, aspectul fizic al meu si-al celorlalti e ultimul care conteaza ? Si aici as vrea sa-ti reamintesc povestea cu cele doua fete de imparat, una frumoasa foc, dar cu "mansarda" cam goala, iar cealalta uratica, dar foarte desteapta ? La primul lor bal, toata lumea se aduna sa admire frumusetea celei dintai, dar pleca repede sa asculte cea ce spunea cea de-a doua. Eu ma identific cu cea de-a doua.

Iti multumesc foarte mult pentru superbul comentariu vis-a-vis de cei care se imbogatesc daruind. Aici spuneam ca ai dreptate. Si eu sunt dintre cei care cred asta. Si tocmai de aceea vreau sa daruiesc tuturor din experienta mea si din convingerile mele (izvorate tocmai din aceasta experienta), pentru a ma imbogati sufleteste stiind ca, poate, asta e de folos cuiva.

As vrea sa te mai "citesc". Ai idei foarte interesante si un stil de a le exprima care te indica drept o persoana numai buna pentru o cariera literara.
#1526 (raspuns la: #1409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Catalinei - de papadie67 la: 17/10/2003 22:40:48
(la: Chiar conteaza cine sunt ?)
E clar, mansarda-i mobilata!
Si-i bine ca-i asa.
Acum, stii cum e omu'...vrea si balcon, cherie, daca se poate!
De le gaseste-mpreunate, se bucura un timp de ele (tremurand c-o sa le piarda) de-l tine jebu'-aka buzunaru', macaraua si 'telectu'.
Dac' are lipsuri la sus-mentionatele, alege sau balconu' sau mansarda, sau pan' la urma e de fapt ales, sau si mai trist, devine filozof.
D-aia prolifereaz-Academiile-n Tecuci.
Sau nu te cuci, tot aia e!

Bun-venit, daca de-abea-i venit, la situl creativ si 'conoclast care ne face sa gandesti. Sau te face sa gandim...totuna!

(o:
#1570 (raspuns la: #1526) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
Of! - de Alice la: 14/03/2004 02:15:38
(la: Va place O-Zone?)
(doamne, ce mi-i dor de papadie67 ala, manca-i-as gura lui, sau nu, dejtele alea ca butucii din ograda, ca bine le zicea el, cand catadicsea s-arate ca-i pasa!!!)

N-am auzit, belazur, 'versuri' d-astea ... mozica, cu atat mai putin!
Ascult cu placere Nicu Alifantis, Andries ... sunt unii care se numesc Vama Veche ... alteori Hara ...si, mai nou, moldoveni de-ai mei, Fara Zahar (aici gasesc eu autoironia muscatoare de care pomeneai tu ...)

Uite mostra de vama veche, bunaoara:
""Vama Veche


Se poate sa fie zi...
Se poate sa fie noapte...
Se poate sa fie vara...
La fel cum iarna poate fi.

Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara
Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara.

Vrei soare, soare iti dau
Sau pielea ti-e ruda cu luna
Pe stanci daca vrei te sarut
Sau in apa...mi-e totuna.

Sa pot sa te aleg dintr-o suta
In ochi sa ai inima mea
Sa-ncerc sa ma ascund de iubire
Dar sa nu te mai
Sa nu te mai pot uita

Iar noaptea sa ai pielea uda
Insetata sa tragi din tigara
Pe mare se aude sirena
Al tau san imi mangaie mana.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Caci eu mi-am gasit pereche.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Saruta-ma in ureche.

Am plecat la Vama Veche
Ca sa imi gasesc pereche
Am ajuns la Vama Veche
Si sunt apucat de streche
Stau pe plaja-n Vama Veche
Si-am sarutul in ureche
Doar pe plaja-n Vama Veche
Noi toti vom avea pereche."

Ei bine, nu-i Alifantis, fredonanad Nichita, cam asa ...

"Ploua infernal ,
si noi ne iubeam prin mansarde .
Prin cerul ferestrei ,oval ,
norii curgeau in luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti sub desene de creta .
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta .

O sa te ploaua pe aripi , spuneai ,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme .
Nu-i nimic iti spuneam , Lorelei ,
mie-mi ploua zborul , cu pene .

Si ma-naltam . Si nu mai stiam unde-mi
lasasem in lume odaia .
Tu ma strigai din urma : raspunde-mi , raspunde-mi ,
cine-s mai frumosi : oamenii ? ... ploaia ?...

Ploua infernal , ploaie de tot nebuneasca ,
si noi ne iubeam prin mansarde .
N-as mai fi vrut sa se mai sfarseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte ."

asta-i...
d-aici incep eu sa ma pierd printre metafore si ma droghez in nestire cu sensuri ... stii, unicul meu viciu...


#11996 (raspuns la: #11911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. oricine din cafenea,si mai aduceti cafea multa. - de Little Eagle la: 06/08/2004 22:30:45
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Mama mia,din nou tambalau si discutii aprige.Din pacate eu sunt adept al indepentei copiilor de parinti.Uite ca eu personal pot (iar!)fi un exemplu:de 23 ani am parasit Romania,rudele toate si mai mult pe ambii parinti,si sunt singurul lor fiu,ei traiesc acolo eu aici,ne vedem la 2-3 ani adica ei vin la noi acasa aici,noua nu ne place in Ro.Si la asta se rezuma ....recunostinta mea fata de parinti.

Nu-i critic deloc,sa ai parinti ca ai mei e ca si cum Dzeu ti-a pus mana pe cap.
Niste oameni rar de gasit,adicatalea....pe la 14 ani fumam deja si beam alcool,pe la 16 aveam sex in prostie si era un du-te vino de gagicute in casa,uneori se mai si imbaiau si Tata dadea din greseala peste ele(stau si ma gandesc acum....no,I can't think'bout it...)goale in cada...cred eu ca se facea ca da peste ele...din...greseala...

Apoi cate avorturi n-au vazut...?La vremea mea,sa platesc un avort ma costa o pereche de...blugi americani,dar era ca si aurul atunci.Apoi cate nu am mai facut?Si in final mi-am luat zborul si la figurat si la propriu,spre USA,de unul singur,plecand in neant si necunoscut.

Desigur ca au fost tristi,dar mereu le-am zis ca trebuie sa-mi fac viata mea,sa fiu independent de ajutorul lor,sa -mi creez viitorul cu mainile mele.Asa gandesc eu.Si singur am facut realmente totul.De la zero absolut.

Parintii au misiunea lor in viata ta ca fiu/fiica,dar la un moment dat e prea embarrassing sa stai pe capul lor si ei pe al tau...as face o analogie cu natura,vezi cum sunt pasarile?Parintii au grija de pui,ii cresc si cand fac aripi,trebuie sa plece zburand din cuib,o vreme parintii le mai dau de mancare dar afara si cei mici bat din aripi si fac galagie ca vor si vor,si mancarea
chiar le sta la cioc,vad asta zilnic in gradina.Si totusi puii inca vor ca parintii sa-i hraneasca...pana cand,parintii ii parasesc pt. ca e vremea ca puii sa se descurce singuri.Desigur ca unii mai si mor,am vazut personal in gradina cateva pasari prinse de ereti sau vulturasi,asta-i viata si pe undeva e la fel si pt. noi ca oameni.

Tu Bubulina,faci exact asa cum iti dicteaza sufletul!Dragostea e mare si nu face discriminari de situatie materiala sau de culoare!Nu parintii decid soarta ta si a iubitului tau!Voi doi o faceti.Si la fel nu conteaza educatia si scolitul(eu personal ma cac pe scoli),ci experienta vietii si cine esti si ce vrei de la tine,restul va veni de la sine,believe me!Poate nu chiar cat ai bate din palme,dar cu rabdare treci puntea(parca asa e zicala?Am uitat).Te poti scoli singur citind, si la scoala vietii mereu ca student ,pt. ca suntem mereu indiferent de varsta!

Nu-mi plac oamenii influentabili care asculta de altii,si mai ales cand tin cont de parerile vecinilor....stii ceva Bubulino,i-as cam lua la bataie pe parintii tai,ori as pleca de acasa de as fi tu.
Daca tu ii consideri cum scrii si vrei sa fii cu iubitul tau,ce va sta impotriva?
Ori esti la mana lor,cu locuitul,bani in casa,haine scoala etc?Si atunci chiar nu conteaza.Daca iubesti e imposibil sa nu te rezolvi ,muncesti,gasesti ceva de lucru si faci studii la seral,la fel si el ar trebui,inchiriezi o mansarda,garsoniera,si in cativa ani trebuie sa va puneti real pe picioare.

Dar poate consideri ca e mai comfortabil a sta cu parintii?Atunci...te vor santaja mereu!Atunci e alta situatie intre voi,si din cate descrii,el nu are studii si situatie materiala.Asta nu e mare scofala,dar intreb:Oare e interesat si hotarat si muncitor sa faca ceva pt. voi doi,sa creeze un viitor?Ori se complace in parazitism?

Atentie,bubulinica,poate azi il iubesti,dar maine poate nu....te simt tinerica si zic sa mai astepti o leaca.Dar ca idee,sunt impotriva amestecului parintilor in viata intima si alegerile copiilor lor!You know what?Just lock them in the basement and throw away the key.

Live your life and leave them out.Mai tarziu ei vor veni la tine.

Si ce daca are alta culoare, etnie?Indiferent ce culori avem pe noi si in piele,fii sigura ca avem acelasi sange rosu ce ne curge in vene si acelasi suflet.

LOVE&PEACE,
Ozzy
"Mitakuye Oyasin"(We are all related/Lame Deer)





















































































































































Apoi cate avorturi n-au vazut ?Sa faca gagica un avort ma co






















LCM, - de Jimmy_Cecilia la: 07/10/2004 13:39:04
(la: Palavre de week-end...)
LCM,râzi? glumesti?
care Lady ? care conac?
casuta este mica, abia 100 metrii patrati si la parter gradina garaj, pivnita si o terasa de 60 m patrati acoperita de apartament
daca deschizi poza a noua de pe prima pagina: "usine2", o vezi bine, sunt 5 vile, in stanga uzinei, a mea este ultima din sirul de 3...
si celelalte 4 au fost ale mele la inceput, dar le-am ingradit si ajungand la concluzia ca trebuia sa-mi prezerv viata privata, la inceput bagasem salariati-cadre, din intreprinderea mea, înauntru, le-am vândut si am investit in alta parte, la Nice...

asa ca nu este conac, doar o casuta modesta, in primavara am sa-i construiesc inca un etaj mansardat si am sa-i fac un acoperis clasic...

insa am pamant mult, constructibil...in jurul uzinei si casei... in total mi-au ramas dupa vânzarea celor 4 vile (pe 2600 mp de teren) inca 2 hectare... uzina este de 3000 mp la suprafata terenului, insa am sa incep sa o impart in loturi si sa incep sa vand...ma pregatesc si eu la o pre-pensie sau lucru la timp partial... si de preferinta in conseil (sfat) si cercetare (vanzare de formule) de preferinta in tarile subdevelopate, unde iarna la noi este vara la ei, sau cu vara vesnica...si pe malul marii :)))

LCM, n-ai deviat conversatia, ca suntem la "Palavre".. :)), este chiar si titlul subiectului...
unde putem bavarda despre ori si ce, ca doar week-endul poate fi prelungit :))

Unde locuiesti in Californie, LCM, nu ai paduri, rauri sau mare pe aproape?
Sa poti lua masina si pic-nicul si sa mergi sa petreci ziua??
Este important, foarte important, dupa ce vezi multi oameni si lucrezi mult in saptamana, sa te poti duce undeva la calm si liniste, sa nu vezi pe nimeni inafara de persoanele cu care esti, sa nu auzi pe nimeni (idem), daca ai chef sa tiui si sa urli Olalarioooo s-o poti face... si relax, relax... sa admiri frunze, copaci, flori, culori, peisaje...

altfel cu stresul zilnic, n-o mai razbesti...
#24398 (raspuns la: #24343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
horea-horica !!! - de desdemona la: 24/11/2004 15:53:30
(la: Trancaneala Aristocrata)
Stii tu ce graiesti, dar nu se poate chiar acum. Ca sunt la servici, si ma paste piscina.
De fapt eu nu prea beau de felul meu, dar cate-odata ma seduce cate-un pahar de ceva de calitate. Recent am fost in Olanda si mi-a cam ramas mintea la ceva beri de-ale lor. Totusi, daca beau tare mi se suie iute la mansarda si ma scap de sub control. Incep sa vorbesc prostii si nu ma mai duc la piscina, si e musai sa ma duc ca altfel o sa imi cada cerul deasupra capului si ma ajunge blestemul shuncilor. Care e mare blestem si incepe cu ciocolata.

Desdemona
#29692 (raspuns la: #29689) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cristiscu - de muma padurii la: 06/05/2005 08:51:36
(la: ...)
Parerea e desigur oarecum misogina si feminista :-), sau denota o doza de umor ce nu trebuie neaparat luat in serios.(cum le scrieti voi p/astea cu italice?)

Mai, mai, si misogina si feminista in acelasi timp, dar daca nici umorul nu/l mai luam in serios, pai ce ne mai ramine?

"Misogina" n/am cum sa fiu oricum, e un drept rezervat barbatilor. Ceea ce am scris, nu/mi apartinea: pentru partea cu "misoginismul" cum ii spui tu, e rezultatul unor ani de studii in domeniu(Psihanaliza maternitatii de monique bydlowski), care pe mine m/a ajutat enorm(nu ramineam insarcinata si asta din cauza ideilor de la "mansarda"- ca tot sintem pe forumul oamenilor maturi, nu:P)- si sa sti ca nu sa faci un copil e greu ci sa/l cresti.
Iar la partea cu feminismul... sa inteleg ca esti putin frustrat de prea multa responsabilitate? hai inapoi in Romania unde haladuieste aceeasi viata patriarhala dintotdeauna.
Nu neg ca exista si barbati responsabili(nu cred ca putem pune egal intre matur si responsabil), asa ca nu trebuie sa te superi. Eu personal nu cunosc, cu exceptia celor de virsta parintilor mei, ori....
Nu uita ca aici nu scriem generalitati ci ne exprimam parerea personala, izvorita in principiu din experientele personale...

si ca tot veni vorba... pierderea timpului prin cefenele, vi se pare o chestie matura?..:)

Hei(:)),tichar! liv za kids alaun!
#47246 (raspuns la: #46797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
buei, lume, lasa definire - de maria30 la: 06/06/2005 09:42:45
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
buei, lume,

lasa definirea platonismelor... vad ca sunteti asa de tari la teorie, cititi platon, si confucius...
ia bagati `meavoastra putin aici puterea exemplului...
de exemplu, chestia asta intra la platonicieni sau la neo-platonicieni? sau poate la postmoderni?
askulta `nkoa:
se da una bucata femeie de aproape 30 de ani... io... si una bucata barbat de 32... in tari diferite... dar tot romani... divortati sau pe drum... cu sau fara copii, nevermind...
vorbesc ei ce vorbesc pe net si ajung sa tina una la altu` si invers... cam intr-un an toata treaba asta... si incepe o relatie adevarata... amandoi stiu ce vor, stiu ca vor, si-au papat greselile pe paine si nu se mai intorc la sotroane interpersonale...
o relatie frumoasa, plina, cu substanta, care ma face sa ma intorc cu spatele la o alta posibilitate indigena... si sa raman cu spatele... si kestia misto e ca nici nu simt nevoia de descarcare sexuala... adica de un one-night-stand... in afara de faptul ca nu e genul meu si ma umfla rasu` la gandu` sa incerc asa ceva: am un umor subtil, cinic, care nu provine din complexe, conflicte in identitatea Eu-lui sau mai stiu eu ce aberatii, ci din faptul ca reusesc sa diferentiez intre a-mi da palme in oglinda si a redescoperi America de fiecare data...
pana acum nu am trait impreuna, nu am stat fata in fata, altfel decat prin webcam, dar... cine spune ca senzualitatea si erotismu` pe care le traim noi sunt platonisme, papa mult lucru de-ala deja digerat...

iaca intrebarea mea... asta-i platonism sau ba?... ca ma doare la mansarda sa-mi ard cirkuitele cu analize teoretice si multi multi clabuci...
maria
Pt. gigi2005 - de Paianjenul la: 24/06/2005 16:54:46
(la: 100 de fetze ale adevarului si minciunii)
"De ce pretindem noi adevarul daca nu recunoastem si celorlalti acelasi drept legitim la adevar?"


- Depinde daca ceilalti merita sa afle adevarul.

Ex: Berlin, 1939. Doi agenti ai Gestapoului imi bat la poarta (eu cetatean german fiind...) sa ma intrebe daca stiu cumva pe unde se afla Itzic, vecinul meu evreu. Foarte respectuos le spun ca nici idee n-am. Dupa un moment de ezitare, acceptind raspunsul meu ca fiind de buna credinta, agentii pleaca. Itzic - care mi-a fost toata viata mai mult decit un frate - e de fapt ascuns in mansarda casei mele.

Aveau gagiii vre-un "drept legitim" de a cunoaste adevarul?!... La "furat"!...
#56539 (raspuns la: #55717) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daca e lacul aproape e si pac - de gigi2005 la: 18/08/2005 01:32:30
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
daca e lacul aproape e si pacat sa nu iei ... o barca! Caiac, canoe, lotca, barca sa fie...

Am gasit azi o proprietate de mor dupa ea, un fost conac boieresc la 5 minutzele de un lac (de fapt Mostistea) ... pomana curata. Sa vaz de unde fac rost de banutzi sa-l iau... 2 ha de teren (5 acri) intravilan, 1 acru numai curtea, crama, demisol, parter si mansarda facute cu simtz de raspundere ca acu' 80 de ani...
Ce mai, o frumusetze! O sa va pun poza maine, sa va datzi cu parearea daca merita sa-l iau sau nu.
#66091 (raspuns la: #66083) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salve - de gigi2005 la: 18/08/2005 23:14:28
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
am sosit si eu.
V-am pus pozele casutzei sa va datzi cu parerea. Are cam 240 - 260 mp suprafatza utila (fara mansarda), cca. 1 acru de teren (4000 mp) numai aici.
Demisol cu: crama-40 mp, camera - 30 mp, camera - 15, camera-20, bucatarie - 15 mp, grupuri sanitare - 15 mp, holuri+scara - 10-15 mp
Parter: camera - 20 mp, hol - 25 mp, camera - 35 mp, camera-25 mp, camera 20 mp, grup sanitar - 10 mp, scara - 10 mp

Proprietatea mai contzine doua terenuri de cate 2,5 acri fiecare (2 hectare in total) teren intravilan, parcelabil, utilitatzi curent, apa, gaze(intr-un an).

M-am imbolnavit ca nu stiu cum sa fac rost de bani. Va spun suma, dupa ce ziceti voi. Proprietarul vrea banii jos cash.

#66422 (raspuns la: #66416) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ati scapat ieftin domnule Dinu, eu sunt urmarit de KGB SI CIA - de Narcis Virgiliu la: 28/09/2005 06:56:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ati scapat ieftin domnule Dinu cu domnisoara Carmen...... eu sunt urmarit de KGB si CIA ptr. ca am pacalit studentii.....

Acum ceva timp aici: http://www.badorgood.com/detailn.php?id=588 am sarit in apararea studentilor ce urmau si cred ca inca urmeaza sa fie pacaliti de o casa de cultura la un asa zis concurs foto ce si-a facut anuntul de mica publicitate pe badorgood, am scris acolo ce aveam de spus si astazi dimineata iata ce e-mail frumos primesc de la o tanti, Alina Ionescu despre care referintele sunt inexistente pe web-ul romanesc:

"Stimate domn,
Cred ca dumneavoastra stiti mai bine despre pacalirea
studentilor, din moment ce aveti antecedente."

I-am raspuns pe bog si ii raspund acestei minunate doamne si acilea sa vaza lumea ca n-am nimic de ascuns:

Stimata doamna ati baut gaz azi-noapte, aveti cumva febra aviara sau vorbeste gura fara dvs ?? Cred ca ultima varianta vi se potriveste sau poate cine stie nu e bine sa va urmez exemplu si sa vorbesc in necunostinta de cauza, dumnezeu stie pana la urma ce probleme aveti la "mansarda" daca debitati in asemenea hal, poate vreti sa fiti mai explicita sa stie tot poporul cu ce am pacalit eu studentii.... Eu nu-s decat un fotograf doamna mea, asistenti nu am din randul studentimii iar singurul concurs unde am pus umarul vreodata si la care am fost sponsor s-a desfasurat in cele mai bune conditii pe www.galeriafoto.com dar din pacate acum multi ani, nu cred ca ati auzit de site-ul acesta dar nu are asta importanta, mai important este sa spuneti poporului cu ce am pacalit studentii, poate cine stie e o chestie ptr. care-s si urmarit, KGB-UL si CIA sunt deja pe urmele mele si eu nu stiu, elucidati-ma stimata doamna, va rog HELP ME !! :-))

p.s. sau poate asa se gandeste organizatorul "concursului" sa reactioneze trimitandu-mi mesaje pe personala prin "bodyguarzii" sai FRUMOS SI AMUZANT CE SA SPUN..... !!!

Buna cafeluta in dimineata asta si haioasa, haioasa foc !!!

Narcis Virgiliu
www.narcisvirgiliu.ro
#75161 (raspuns la: #75160) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Re - de picky la: 30/01/2006 08:44:59
(la: Emil Cioran - viziune asupra vietii)
Adrian Fuchs :

Cioran, a fost el insasi un zeu.
Asa ca putea discuta de la egal la egal cu Dumnezeul !
(Pe firul scurt sau rosu).
Chiar si Ra avea ambasador la curtea lui Cioran !
Numai Romania n-a prea avut plenipotential in mansarda Cioranului !!!
...

Pisica. - de Florin Constantinescu la: 05/04/2006 21:45:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnule AG, in primul rand va rog sa imi ziceti pe nume, scurt, Florin. Nu-
mi place chestia cu domnule pentru ca sunt foarte tanar (sau vreau sa
par).
In ce priveste polemica, Doamne fereste! Nu mai vreau polemici, ca in
lumea fotografilor romani numai polemici s-au tinut, iar rezultatele au
fost aproape nule. Cata risipa de energie si......
Deci nu e nici o suparare.
La sugestii sunt deschis 100%. Pentru ca am aceasta ambitie de a rupe
pisica in doua. Pisica concursurilor si saloanelor de mucava, in care o
gramada de fotografi talentati sunt dati la o parte. Probabil multi se vor
supara....E treaba lor. Am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa te
iubeasca toata lumea.
De aceea am si propus jurizarea electronica, juriu international,
publicarea listelor de note acordate de membrii, pe net, astfel orice
neconcordanta sa poata fi semnalizata etc.
Cred ca o dezbatere pe tema asta ar fi vitala pentru viata fotografiei de
arta. A cam sosit timpul.
Domnul Lazar zicea mai jos despre AAFR....trista poveste. Cine are
urechi sa auda si sa bage la mansarda. Pentru ca prevad aceeasi soarta
si pentru saloanele de arta fotografica din Romania. Vor ajunge niste
manifestari fantomatice, lipsite de orice credibilitate, daca nu au ajuns
cumva.

Ce a spus mai jos Mircea m-a lasat, sincer, cu gura cascata. Nu
credeam ca voi intalni un fotograf roman care sa faca o asemenea
declaratie. Si m-a bucurat fantastic.
Un asemenea fotograf nu il poti dezamagi. Nu poti sa-ti bati joc de buna lui credinta. Si banuiesc ca sunt multi care gandesc precum Mircea.
Si pe cuvantul meu ca ma doare rau cand vad artisti fotografi autentici,
calcati in picioare de toti ciumetzii.
Si pentru ca cineva ma intreba intr-un mail, as vrea sa mai spun ceva.
Intre saloanele de arta fotografica nu exista nici o batalie ! Nu exista nici
un fel de diferend sau concurenta, pentru eliminare. Saloane de arta foto ar trebui sa existe peste tot prin tara. Si asa sunt putine, deci in
nici un caz nu se pune problema eliminarii, marginalizarii sau desfiintarii
vreunuia.
Singura concurenta ar trebui sa existe la nivelul fotografiilor acceptate si
premiate. Dar probabil aiurez deja si unii s-or gandi ca am cateva vodci
cu lamaie la bord..........da sincer, sunt cat se poate de treaz.
Nu ramane decat ca cei care decid soarta fiecarui salon in parte din Romania, sa bage pe urechi si sa miste ceva cat nu e prea tarziu. Domnul Lazar a tot prorocit pe acilea ca se va intampla asa. Probabil ca
marea majoritate nu au dat crezare. Dar io zic ca acestia sa se uite mai
bine in jur si sa constate ca lucrurile chiar asa stau.

Si tare mi-ar place o dezbatere in lumea fotografilor la care sa participe
toata lumea, cu pareri, idei sau sugestii.

Toate cele bune,
Florin
www.crosslight.ro
picky - de alex andra la: 12/04/2006 21:27:27
(la: Indispensabili sau intersanjabili?)
Iubirea nu e o chestiune de "mansarda". Cand intervine ratiunea, sentimentele intra intr-un con de umbra. Si invers.

Menajul a trois este un joc al mintii si al trupului, nu al inimii.

Iubirile simultane ale lui Anais Nin sunt fragmente, cioburi ce incearca sa construiasca un intreg, o unica mare iubire, pentru ca niciuna din ele nu o satisface total, fiecareia ii lipseste ceva esential, ceva ce ea cauta in celelalte. Si asta o justifica, o "salveaza" de imoralitate. De fapt ea cauta tot timpul marea iubire si crede, din cand in cand si pentru scurte momente, a o fi gasit. Barbatii, deci, o mare dezamagire:)))))

Lost without music in a world of noises
#117013 (raspuns la: #116874) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latule - de anisia la: 20/05/2006 00:07:17
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
fluturul cel dansator
disparut-a el in zbor
:(
si-ntr-o zi, gaza a sosit
pe neasteptate a venit
hopa tzopa hai pe sus
unde sunt cand nu m-am dus...

ei, dar asta e, viata sa zic
cand esti mare, cand esti mic
cand mai zbori, ba prabusesti
cand nu stii unde gasesti
vorba, gandul, semn curbat
bucurie de luat
ba cu masca, ba se-arata
uneori e o... mansarda
unde sufletu' mai locuia
cand, batut de o nuia
se-ascundea si incerca
bariera sa o lase
timp s-ascunda in trei plase

ei, dar nu e timp de filozofi
ci mai bine in pantofi
sa ma cocotz eu pe loc
si sa trec la dans cu foc
muzica imi canta in surdina
nu va zic cine-i de vina...
___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#123240 (raspuns la: #123233) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lui cosmiK - de Nanina la: 28/05/2006 21:48:27
(la: GELOZIA)
Casniciile, dupa parerea mea, se destrama din mai multe motive si dependenta de celalalt nu constituie un motiv de divort ci de ,, agatare''cu toate puterea de subiectul care ne face dependent.
Casniciile au motive de intemeiere destul de subrede.
Rutina, plictiseala se constituie ca principal motiv de destramare a a unei relatii.
M-am intrebat adesea,in contextul de la sine inteles ,de ce suntem gelosi. Cred ca unul din motive este simtul proprietatii, dezvoltat in fiecare in procente diferite;un al doilea motiv este lipsa de incredere in propria persoana.
Pe parcursul vietii, unii au experiente traumatizante legate de infidelitate. Aceatea pot duce la ,,golozie cronica''. E un fel de a nu mai avea incredere in nimeni. Unii sunt atat de ,, ciupiti la mansarda'', dupa cum se exprima un bun amic de-al meu- medic psihiatru- incat fac viata amara persoanei de langa ei. Si asta in scop de intimidare. Mai bine zis isi manipuleaza partenerul in asa fel incat sa-si linisteasca fiinta atat de chinuita de gelozia maladiva.
Casnicia poate devenii o temnita, iar iubirea, in functie de felul ei poate deveni o suferinta.






__________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
#124983 (raspuns la: #122158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lui cosmiK - de Nanina la: 28/05/2006 21:48:27
(la: GELOZIA)
Casniciile, dupa parerea mea, se destrama din mai multe motive si dependenta de celalalt nu constituie un motiv de divort ci de ,, agatare''cu toate puterea de subiectul care ne face dependent.
Casniciile au motive de intemeiere destul de subrede.
Rutina, plictiseala se constituie ca principal motiv de destramare a a unei relatii.
M-am intrebat adesea,in contextul de la sine inteles ,de ce suntem gelosi. Cred ca unul din motive este simtul proprietatii, dezvoltat in fiecare in procente diferite;un al doilea motiv este lipsa de incredere in propria persoana.
Pe parcursul vietii, unii au experiente traumatizante legate de infidelitate. Aceatea pot duce la ,,golozie cronica''. E un fel de a nu mai avea incredere in nimeni. Unii sunt atat de ,, ciupiti la mansarda'', dupa cum se exprima un bun amic de-al meu- medic psihiatru- incat fac viata amara persoanei de langa ei. Si asta in scop de intimidare. Mai bine zis isi manipuleaza partenerul in asa fel incat sa-si linisteasca fiinta atat de chinuita de gelozia maladiva.
Casnicia poate devenii o temnita, iar iubirea, in functie de felul ei poate deveni o suferinta.






__________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
#124984 (raspuns la: #122158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...