comentarii

mara eseu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Un eseu foarte interesant pe - de Daniel Racovitan la: 13/10/2004 00:47:17
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
Un eseu foarte interesant pe tema interactiunii prin Internet a scris Iulian Nistea. Eseul il gasiti la
- http://www.nistea.com/ciber-relatia.htm ("Internet şi ciber-relatie")

___________________________________________________
"where did where do you want to go today go?"
problema de eseu - de blink la: 30/01/2005 01:10:41
(la: Sectiune noua: Ajutor)
am trimis un eseu dar trebuia sa ma adaug o nota d sfarsit. Il mai pot recupera/modifica pentru a adauga nota acum?Va multumesc!
#34910 (raspuns la: #13986) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mineriade - de Dinu Lazar la: 16/11/2003 15:37:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Despre mineriade sau despre alte momente interesante ale istoriei recente de la noi cred ca abia in 2-3 generatii se va putea vorbi deschis...
Deci in cazuri de genul asta eu m-am descurcat asa si asa; la mineriada din iunie `90 nu eram in tzara, si daca as fi fost cred ca poate nu mai stateam de vorba aici; la un foarte bun prieten de al meu, fotograf in acea vreme la Romania Libera - si anume Mihai Popescu Stoenesti, au venit minerii drept acasa cu ecsiva sa caute negative de la mineriada si de la revolutie... omul s-a suit batut in masina si drept in Belgia a ajuns, fara escala, unde e si acum.
Cum au aflat cei din abatajul 345 din Lupeni unde statea conu` Stoienesti, mister pina acum...
La celelalte mineriade am incercat ori sa ma amestec ca un cameleon printre trecatori, ori chiar printre mineri, nebarbierit si imbracat cu o salopeta si un aparat Zorki pe care nu- duceam la ochi... sau cind nu mergea asa ma dadeam si eu fotograf de presa in spatele cordonului de jandarmi... dupa caz. Am scapat ieftin, nu am luat decit un baston pe spate, si nu am avut decit o rollcaseta de film disparuta din buzunar - ca de, trebuia sa vada ce poze fac cine trebuie.
Dar nu problema securitatii personale e importanta, ci efortul de a incerca sa vezi ce se intimpla de fapt, dincolo de ce vezi la prima impresie.
In astfel de cazuri un fotograf trebuie sa se gindeasca intii la ce asista; cine trage sforile; ce se intimpla si cine pierde si cine cistiga; cine sunt jucatorii din fata si cine cei din umbra.
In afara de asta, multimea reactioneaza absolut imprevizibil si e de ajuns un mic catalizator ca sa sara pe tine la distractie o gashca si sa vada daca se poate juca fotbal cu aparatul ala de 3000$; asta nu numai la mineriadele din Ro, dar la evenimentele de acum o decada din Los Angeles sau la orice manifestatie din lume s-au vazut lucruri cumplite, nu mai zic de iesirile de la meciuri de oriunde sau de momentul Tirgu Mures, ca sa nu dau decit citeva exemple. Apropo de acesta din urma, operatorii si fotografii se suisera la hotel la caldurica si filmau fara sa stie ce, ceea ce mie mi se pare o blasfemie, o lipsa de profesionalism totala; cel care a dat stirea cu ungurul batut care era roman de fapt ar fi trebuit sa se lase de meserie, si cind colo cred ca a fost premiat.
Asa ca e mult de discutat pe tema asta... esential insa este pentru un fotograf sa vada ce se intimpla pe ansamblu, lucru mai greu decit ar parea. Cele mai bune fotoreportaje din Vietnam sau de pe toate teatrele de razboi sau de la orice manifestatii le-au facut in general oameni care au inteles ce se intimpla si care si-au redat creativ parerea si starea si povestea cu aparatul foto...
In astfel de cazuri, este din pacate extrem de usor sa manipulezi. Sa transformi victima in erou si invers. Nu ma refer desigur la reportajele de la noi din presa, care reportaje nu prea au existat, si in continuare nu exista si care atunci cind sunt nu se pot compara cu ce se face in lume.
aaa...ca sa fie clar... numesc reportaj o poveste, o descriere facuta in imagini, cu inceput, cuprins si sfirsit.
La un eveniment e relativ simplu de facut o poza de exceptie, dar e infinit de greu sa povestesti ce este de fapt acolo.
Si se mai si poate ca ce faci sa nu convina sau sa nu placa sefilor si deci nu apare in veci... cam asa merg lucrurile de fapt...
Eu imaginile cu mineri de pe situl meu le-am facut ca un eseu de imagine; recunosc ca nu stiu ce s-a intimplat de fapt nici acum si ca nu aveam o parere clara despre ce se intimpla. Dar am cautat sa fac citeva poze care sa descrie pentru timp cite ceva...
#4448 (raspuns la: #4402) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La Nichita si proza este poezie! - de Ingrid la: 17/11/2003 07:20:23
(la: Cele mai frumoase poezii)

21 de grame de suflet
I
Cercetatorul suedez, medicul Nills Jakobson, a avut recent lugubra idee de a cantari o serie de muribunzi in momentul fatal. El a constatat pe macabrele indicatoare ale cantarului sau ca, indiferent de sex sau de varsta, trupul uman pierde invariabil 21 de grame in clipa mortii. In conferinta de presa organizata, Nills Jakobson a declarat ca aceasta este greutatea sufletului.
II
Va sa zica 21 de grame!
III
(Inceputul unui eseu ramas neterminat...)

A fi scriitor intr-o limba "imprumutata" - de Florin Firimita la: 30/12/2003 02:00:59
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?
#7442 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nationalitatea Fricii - de Florin Firimita la: 03/01/2004 23:26:24
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Cred ca voi scrie un eseu cu titlul acesta....Nu, nu cred ca mai conteaza ce nationalitate are frica. Tocmai cind am crezut ca am scapat de frica romaneasca, tragedia din 11 septembrie s-a intimplat. Prima frica "americana," care nu credeam ca o voi intilni vreodata, care m-a facut sa-mi fie rusine de mine insumi. Rusine pentru naivitatea de a crede ca robinetul fricii poate fi inchis sau deschis la comanda. Ce diferenta era intre cel care alergam ingrozit in Piata Universitatii in '89 si cel care evitam New York-ul, dupa 9/11?
In primavara anului 2002, am petrecut o zi intreaga filmind intr-unul din metrourile care leaga Manhattan-ul de Coney Island, aproape zece ore de lucru. Nimic nu iesea cum vroiam. Am fost nervos, irascibil, vroiam sa ies la lumina, etc. Nu mi-am dat seama decit intr-un tirziu de ceea ce se intimpla cu mine: in decembrie 1989, am nimerit in statia de metrou de la Intercontinental, dupa ce am scapat cu citiva prieteni din Piata Palatului. Metroul, bineinteles, nu functiona, statia era pustie. M-am lovit de o tacere monumentala pe care mi-o amintesc inca, o materializare monstruoasa a fricii in albul rece al neonului. Poate fi frica tradusa?
#7567 (raspuns la: #7354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sfintire, consacrare, binecuvantare - de pr Iulian Nistea la: 09/01/2004 17:14:21
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, Otilia.

Cuvintele au fost inventate ca sa ne intelegem cu ele, dar uneori ne si baga in ceatza.

Cred ca intrebarea ta e leagata de fapt de o confuzie terminologica, provenita dintr'o imprecizie obligatorie a termenilor si sintagmelor legate de viata spirituala.

Cand vorbim de "sfintirea anumitor lucruri", termenul "sfintire" e prea puternic (sau rezoneaza prea tare in mintea noastra) fatza de realitatea pe care o acopera. In general, sinonimul pentru "sfintire" ar fi "consacrare", care e mai inteligibil pentru omul de azi; exemplu: "acest caiet mi'l consacru pentru a'mi scrie jurnalul".

Tot asa, Biserica (nu doar preotul, in mod magic), prin preot (investit cu un "ceva" primit de la episcopi ce au primmit de la inaintasii lor episcopi etc, care au primit de apostoli, care au primit de la Domnul), deci prin preot si toata comunitatea impreuna cu el, consacra anumite obiecte cultului. Astfel, fiind ele consacrate unei lucrari de sfintire, spunem ca sunt "sfintite".

Acum, mai sunt si alte feluri de "sfintiri", care au alte nuantze.

Cand vorbim, bunaoara, de "sfintirea darurilor de pâine si vin" (aduse la Sfânta Liturghie), termenii folositi sunt: "sfintire", "consacrare", "binecuvântare", "prefacere" (prefacerea pâinii si a vinului în Trupul si Sângele Domnului prin invocarea Duhului Sfânt la Sfânta Liturghie). Vezi, e greu de spus care din termeni ar fi cel mai just (îi folosim pe toti, în fapt!), dar percepem o realitate duhovniceasca reala acolo.

Ori, cand vorbim de "sfintirea apei" (ma gândesc ca de'aci a venit întrebarea, ca a fost Boboteaza acum câteva zile), iarasi sunt niste nuantze particulare. In slujba de "sfintirea mare a apei" care se face la praznicul Botezului Domnului se vorbeste de "sfintirea apelor". E vorba de un fel de binecuvantare a zilei celei mari (cum e binecuvantata ziua Pastilor, si noi simtim asta, ca produce ceva in sufletul nostru). Dupa vechile traditii, in ziua de Boboteaza, preotul si comunitatea ieseau la un izvor si acolo faceau slujba. Dar în acea zi apele toate erau binecuvantate ("sfintite") cu binecuvantarea zilei aceleia mari (considerata cea mai importanta praznuire dupa cea a Pastilor), cu ceva foarte real, la un alt nivel de realitate, cel spiritual.

Ar mai fi si alte nuantze, desigur, dar important e sa vedem ce e "in spatele" (sau, mai exact, "in interiorul") ritualurilor.

Toate cele bune.

pr. Iulian

P.S. Despre o astfel (si altfel) de imprecizie terminologica vorbeam candva intr'un mic eseu "Un aspect al mijlocirii", ce sa gaseste la mine pe site, la capitolul eseuri: http://www.nistea.com/eseuri.htm
#7867 (raspuns la: #7827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sugestii de lectura - de core la: 06/02/2004 22:19:38
(la: Literatura postdecembrista?)
Daniel,
pai in primul rand Levantul , Dragostea, Dublu CD (poezie), apoi Nostalgia (care e de fapt o editie integrala a "Visului" aparut in '89, deci cenzurat), Travesti, Orbitor-Aripa Stanga (proza) si, mai nou, Enciclopedia Zmeilor (pentru copii) plus Postmodernismul romanesc (eseu). oricum, nu rata Jurnalul!! mare parte din lucrarile lui le gasesti (re)editate la Humanitas, deci cu niste comenzi la ei poti rezolva decent achizitia cartilor sale. banuiesti, desigur, ca a scris mai multe, eu ti-am recomandat doar ce-am citit.

cu ce sa incepi? .....hm....grea intrebare...okay, incepe cu Nostalgia!
#9069 (raspuns la: #9014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
my 'culmea prostiei'-spui..cam dur! Iata raspund! :) - de Cristian C. FRANCU la: 19/02/2004 09:11:20
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
Iarta-ma daca te-am deranjat cu ceva! NU asta e intentia mea!

Faptul ca raspund la fiecare mesaj/comentariu/feed-back..sper ca arata ca:

1. apreciez ca cineva mi-a citit textul si a considerat important sa imi raspunda

2. citesc cu atentie si interes fiecare comentariu/feed-back!

Spune-mi te rog cu ce te deranjez, cu ce deranjez si cu ce gresec daca raspund la comentarii?

Spui tu: 'începi sa nu mai ai nici o scuza daca continui în stilul acesta.'

Ce te deranjeaza la stilul meu? Si pt ce anume ar trebui sa imi caut scuze?

Daca imi explici si inteleg, am sa iti multumesc si probabil am sa ma opresc!

Daca nu...am sa iti respect parerea si atat!

Citesc sus..."Club de conversatie. Te face sa gandesti"

Conversatie inseamna comunicare de tipul mesaj-raspuns...mesaj-raspuns.

Nu cred ca ideea e sa postezi un eseu...o parere, un articol, un text si atat!

Din respect pt cei ce imi raspund public, le raspund public.

Ma deranjeaza expresia 'bufon' si mai ales 'bufon PSD' la adresa mea.
Ce anume te-a determinat sa o folosesti?

Ai senzatia ca fac jocurile sau macar ca simpatizez PSD?? De unde?

Ne uitam amandoi la 300 de milionari (din care o parte sunt poate securisti, dar multi sunt TINERI, din care o parte au facut compromisuri mai mari sau mai mici dar multi au principii) si ce vedem???

Ce gandim???

Eu aleg sa gandesc:

"Daca in Romania vom avea in curand nu 10 miliardari si nu doar 300 ci 3000 de milionari...asta va insemna ca nivelul de trai va fi altul, mai bun pentru toti ceilalti!

Cat despre echitate si inechitate...

Nu accept si combat oricand cu frenezia ideea utopica si nedreapta a comunismului care ne vorbea de egalitate' Toti eram egali in sracie...

Apreciez si apar iinsa deea egalitatii de sanse...


Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!
#10053 (raspuns la: #10048) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am cam chiulit pe cafenea si - de Arcturus la: 30/03/2004 11:37:07
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
Am cam chiulit pe cafenea si vad ca s-au strans cam multe mesaje. Nu va scriu fiecaruia in parte asa ca dau un mesaj pentru toti.
Inca o chestie, m-am hotarat sa renunt la politeturi, nu va cunosc pe nici unul si nu stiu daca meritati toti un titlu de "domn" asa ca o sa va tutuiesc pe toti fie ca va place sau nu. (sa nu considerati asta lipsa de respect din partea mea)

MIRAMASH - nu vreau ca asta sa sune agresiv, dar O spun pentru a nu stiu cata oara si cred ca ultima: nu ma deranjeaza atat de rau ca mi se reproseaza lipsa de experienta de viata, cat ma enerveaza atacul asupra ideii mele prin propria-mi persoana. Desi foarte bine intocmit nu sunt de acord in anumite privinte cu asertiunea ta. "viatza ne face mai intz.. aproape era sa spun intzeleptzi". Pai viata chiar ne face mai intelepti, atata timp cat exista o inteligenta care sa o sustina, nu am cum sa il compar pe Mircea Eliade la 70 de ani cu bunicul meu la aceeasi varsta. In ceea ce priveste popoarele fara istorie si "istovite", istovite de ce anume, de prea multe esecuri? Nu ai cum sa compari tumultul istoriei Germaniei cu piuitul Bulgariei.

TOMBOLA- daca tu crezi ca eu arunc cu patetisme nationaliste nu ai decat. Nu vad nici o provocare in a discuta cu tine (asta nu e o jignire ci o constatare).

DINU LAZAR- Nu stiu daca iti bati joc de mine prin chestiunea tribunalului dar iti promit ca o sa o fac, nu stau in Bucuresti ci printr-un orasel de prin Prahova, o sa fac o vizita candva unui tribunal din Ploiesti, macar pentru a mi-l intalni pe cel mai aspru critic. Oricum va mai dura pana acel eseu va aparea pe cafenea, sunt totusi a12a, iar termenul limita de bac si facultate se apropie, fiecare ora este pretioasa. Oricum am folosit foarte mult din timpul meu pentru cafenea (desi a fost bine folosit, nu am fost tocmai practic pentru perioada asta a anului). Insa repet, o sa aduc eseul ala.

Cat despre voi care ati fost de acord cu mine sau m-ati apreciat, mi-e teama ca acum sunt facut responsabil pentru increderea voastra.
#13036 (raspuns la: #13025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Telefonografia - de Dinu Lazar la: 11/04/2004 01:45:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Un extraordinar eseu despre fotografierea cu telefonul si cum ar putea acest lucru modifica fundamenal felul nostru de a vedea si ce implicatii estetice si practice imense exista, citim in articolul de la
http://www.ojr.org/japan/wireless/1062208524.php
De fapt Japan Media Review este o revista extrem de importanta unde veti gasi multe alte articole interesante.
Intr-un fel, daca punem un telefon lipit cu scoci pe un Lomo sau pe un Smena sau chiar pe o Leica veche, obtinem imaigni mai bune, dar...
#13692 (raspuns la: #13645) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:(( - de NiceSmil3 la: 17/04/2004 11:13:35
(la: Sectiune noua: Ajutor)
pt ca sunt noua in pe aici normal ca am intampinat mici probleme. Am publicat un eseu. Problema e ca acum nu-l mai gasesc. :)) Nu e la eseuri si nici in alt loc. Unde il gasesc? Va multumesc.
Catalina/Nicesmil3
un super comentariu - de Liah la: 29/04/2004 06:36:51
(la: Despre blazare)
Felicitari pentru comentariu.
Era ceva la care ma gandeam si eu uneori, dar nu am ajuns la nici o concluzie pentru ca nu am acordat atentia si timpul necesar. Ai un eseu foarte interesant, original.

Tine-o tot asa!
Liah
Dan Iancu - Discursuri 23 - de Dinu Lazar la: 29/04/2004 10:28:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Inteleg perfect - cel putin asa cred - sensul acestui grozav eseu literar.
Este minunat ca exista oameni care creeaza fraze sublime si au si cu ce sa o faca.
Pe de alta parte, in alt diapazon, eu cred in continuare ca suntem marcati profund de doua chestii la care nu vad nici o iesire; o problema ar fi ca "las ca merge si asa" si alta ca suntem cumva legati de fire imposibile, imposibil de desfacut si imposibil de transformat.
Adica, daca un doctor ne omoara, cum ar zice poetu, ghinion; nu i se intimpla nimic, el practica medicina in continuare si viata merge inainte pentru cine are noroc.
Asta e valabil si la unu care scrie bazaconii, si la politzianu de pe strada, si in justitie, si in administratie, cam peste tot.
Lucrurile nu prea se pot indrepta pentru ca murphylogia ne spune ca incapabilii sunt promovati in locul de maxima incompatibilitate si acolo e alt spatiu unde nu se mai poate face nimic.
Bine ca exista supapa asta cu Internetul, ne ofera posibilitatea sa fim noi si sa incercam sa comunicam si sa indreptam macar virtual cite ceva; inainte exista parcul din Londra unde te puneai pe o banca si iti spuneai parerea de lucid sau de artist sau de poet.
Ar fi fost grozav ca la nenumaratele articole critice din Fotomagazin sau de aici sa ia cuvintul chiar unul din cei ce au stirnit discutiile si sa ne explice ce va face ca sa nu se mai intimple comicarii sau ca nu avem dreptate sau ma rog, sa spuna ceva, acolo.
Dar... las` ca merge si asa.
Care este.
Ara, din America, nu pricepe cum devine cazul.
Pentru el cazul e acuzativ; daca ai fi aici, Ara, ai vedea ca totul e la conditional optativ, atunci cind nu e imperfect simplu sau chiar imposibil complex.
Oricum, ramine poezia, a cuvintului sau a imaginii, care ne permite sa visam ca suntem.
#14727 (raspuns la: #14637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
texte parintele Nicolae Steinhardt - de pr Iulian Nistea la: 03/05/2004 14:13:52
(la: Nicolae Steinhardt, parintele si scriitorul)
Hristos a inviat !

In complement la micile fragmente ce le'ai dat, Madalina, spun si eu ca am adaugat texte noi (dar si mp3 + legaturi) la http://www.nistea.com/steinhardt.htm , pagina Parintelui Nicolae Steinhardt.

Daca ai texte mai mari, mai complete (ca, de pilda: un eseu intreg) eu sunt deschis desigur sa le public pe site, ca sa profite cat mai multa lume.

Toate cele bune.
pr_iulian_n
#14926 (raspuns la: #5195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nedumerire - de (anonim) la: 08/06/2004 16:22:13
(la: Un stop cadru in mentalul colectiv al tiganilor)
Niciodata nu o sa inteleg cum e posibil ca cineva care pomeneste de Cioran, Durkheim, Noica etc. sa faca atatea greseli gramaticale intr-un text prea lung sa fie o parere, prea scurt sa fie un eseu.
Iti argumentezi parerile printr-o pleiada de citate, un amalgam de curente si opinii, care imi aduc in minte imaginea unei case inalte cu turnulete de tinichea si arama. Kitsch...
Daca ai ceva de spus, sunt sigur ca poti sa o faci in cateva cuvinte. Sau e prea greu?
9 la romana! - de Alice la: 27/06/2004 22:38:01
(la: Sistemul de invatamant in Romania)
1. examenul, fiind ORAL, trebuia tratat ca atare - pe ciorna trebuia sa schitezi ideile principale ale argumentatiei tale, nicidecum sa dezvolti subiectul.
2. 'eficienta sistemului' nu se masoara in timpul pe care il petrec elevii asteptand sa le vina randul la examen.
3. rolul celor zece :) intreruperi este cat se poate de serios: profesorii trebuie sa stie daca elevul a memorat mecanic ceea ce tocmai prezinta. Nu vad de ce te-ar deranja intrebarile suplimentare - daca ti se cere sa nuantezi o idee pe care tocmai ai enuntat-o este o mana de ajutor, iar nu un obstacol. (ah, crede-ma, nu-i nici un profesor acolo care sa tina sa-si demonstreze superioritatea in fata elevului!)
4. 'tentativa de initiativa' :)zici? ei bine, la bacalaureat se evalueaza cunostintele acumulate in cei 4 ani de liceu, nu ... tentativele.
5. 'dreptatea' ? ... felicitari! ai intrat in lumea oamenilor mari, in care asa ceva se castiga nu se cere!
6. ar trebui sa stii mai multe despre cum se construieste un mini-eseu, respecatand niste reguli minimale pe care ai uitat sa le folosesti aici.
Ai omis sa-ti argumentezi ideile, ai sarit peste concluzie, iar titlul n-are nici o legatura cu textul.

Evaluarile nu vor fi niciodata 'corecte', se va gasi mereu careva avantajat - uneori vom fi noi, si-atunci vom uita sa lovim in sistem ...

Si, pisicutzo ... nota 9 la romana n-a fost niciodata un esec.

Draga Alice, - de desdemona la: 28/06/2004 16:25:05
(la: Sistemul de invatamant in Romania)
Comentariul tau poarta amprenta atitudinii de profesoara. Esti cumva profesoara de romana ? Drept sa-ti spun m-am inteles bine cu toti profesorii din timpul scolii si liceului (am fost eleva 'ieminenta' !) dar mult timp ma simteam cam intimidata de o prof. de romana cam autoritara. Felul ei de-a critica era foarte taios si in scurt timp nam mai avut chef sa deschid gura, chiar daca aveam o idee. Ca urmare, am ales sa ma orientez spre partea matematica, unde nu existau conflicte de opinie. Mai tarziu, in liceu, am avut noroc de un prof. care era si scriitor, si care ne-a incurajat sa gandim si sa ne exprimam ideile, si discutam ca egali. Atunci mi-am dat seama ce important este sa fii respectat, chiar daca esti 'copil'.
Sunt de acord cu tine referitor la punctele 1 si 3. Imi amintesc de oralul de la bac-ul meu (in 1994), am avut timp cat am dorit, intreruperile comisiei nu m-au deranjat ci dimpotriva, m-au facut sa simt ca sunt ascultata si aprobata. Era doar o verificare a faptului ca pot sa gandesc si sa imi exprim singura ideile; in fine: o experienta chiar placuta, si cate emotii avusesem inainte !
Referitor la 2, e drept ca poate nu e de vina sistemul pentru intarziere, dar stiu ca e foarte neplacut sa-ti astepti randul la oral ore intregi sub presiunea examenului, poate fi chiar traumatizant pentru cei mai nervosi. In cazul meu aveam o programare orara aproximativa, si n-a trebuit 'sa ne roadem unghiile' de dimineata de la 8.00 pana la ora 12.00.
La punctele 4. si 5. te legi de cuvinte, remarcile mi se par nerelevante.
Cat despre 6, critica e tipica pt. atitudinea profesor - elev. Daca nu stiai ca pisicutza e eleva i-ai fi vorbit la fel ? Sunt convinsa ca pe site-ul asta, unde a nu critica greselile altora e o conditie de utilizare, exista destule compozitii care nu respecta regulile unui mini-eseu. Dar fiecare scrie 'cum ii vine', relaxat. Daca m-as gandi, cand scriu, ca voi fi expusa criticilor literare, mi-ar piere curajul si as lipsi lumea de 'binefacerile textelor mele'.
In final sunt iarasi de acord cu tine, orice evaluare include si o parte de subiectivitate, si trebuie acceptata. Insa cand ma gandesc ca o nota mai mica (fie si 9) la bac poate sa iti refuze accesul la facultate sau la o bursa, poti sa o vezi ca un esec. Din fericire pentru mine, in '94 admiterea la facultate se facea doar pe baza examenelor.

___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
#16931 (raspuns la: #16882) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Alice, Nu stiu in ce d - de Pisicutza la: 29/06/2004 00:22:16
(la: Sistemul de invatamant in Romania)
Draga Alice,
Nu stiu in ce domeniu lucrezi,dar mi se pare ca argumentarile tale sunt facute pe langa subiect.In primul rand fiind olimpic nu ai cum sa iti fie frica de intrebarile in plus.
In al doilea rand,niciodata nu am cerut ci am castigat prin munca si fara meditatii la toate materiile-nu zic ca nu ajuta.Dar cine e istet intelege si pe cont propriu.
In al treilea rand nu am facut un eseu mai sus.ce am scris a respectat doar gandurile mele.
Iar ca o concluzie...nu consider nota 9 un esec.
P.S.: Unii oameni care inca mai sunt corecti isi vor da seama ca trebuie sa mergi in pas cu sistemul,pentru ca nu se mai poate spera la altceva in momentul de fata.
#16951 (raspuns la: #16882) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1-"si luna de ar stinge dorul - de (anonim) la: 07/07/2004 15:00:28
(la: O iubire neomodernista)
1-"si luna de ar stinge dorul parfumurilor doar in gand
tu ai pleca cu ei in rand"
2-"si sufletul in piatra de ti s-ar transforma acum
tu ai uita ca m-ai iubit candva"
1-"doar" nu isi are rostul in acest vers,apare ca un cuvant inutil de umplutura ce da impresia de muzicalitate versului insa nu este justificat, iar muzicalitatea este doar la nivel auditiv si nu cognitiv.Este un cuvant ce falsifica versul.
-cine sunt "ei"?In toata poezia nu ne oferi nici un indiciu.Oricat de neomodernista si plina de semnificatii vrei sa para ea trebuie sa aiba un fundament logic.Indiciul trebuie sa existe pentru a restrange sfera de simboluri.Nu trebuie sa ne lasi pe noi cititorii sa il gasim in orice ne vine noua prin cap.Tu esti un ghid al poeziei tale si trebuie sa ne deschizi un orizont de tine bine delimitat pentru a ne face sa intelegem mesajul pe care vrei sa ni-l transmiti .Ca mesaje si indicii putem noi sa gasim si fara sa citim poezia ta.Valoarea poeziei tale consta tocmai in faptul ca ne indrepti pe noi spre o sfera de idei mai mica decat generalul,ca altfel transformi poezia in eseu filozofic si isi pierde calitatea ei de poezie.
2-aceste doua versuri au logica impreuna insa contrazic tot ce ne-ai povestit tu pana acum in poezie.Daca lumea ar deveni mai sensibila,acesta este mesajul pe care ni l-ai expus pana la ultimele versuri,s-ar transforma in piatra sufletul lui.Ajungem aici la o contradictie logica.Efectul asteptat este cel de sensibilizare.Trebuie sa-ti organizezi sub alta forma ideile.Unele metafore mi se par bune in poezia ta insa alaturarea lor ar trebui sa fie alta.Iti dau o alta sugestie-incearca sa spui partea cu sufletul de piatra sub alta forma pentru ca expresia mi se pare foarte uzata.Reinventeaza ideea.Asa creezi ceva original.Nu te mai chinui ca "rand" sa rimeze cu "gand" si renunta la unele conjunctii care se repeta de prea multe ori,organizeaza-le altfel pentru ca in loc sa dea muzicalitate si sa valorifice procedeul repetitie aluneca in plictiseala.
-"acum" deasemenea nu isi gaseste rostul mai ales in contradictia pe care ti-am subliniat-o mai sus.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...