comentarii

marae iubire nu poate fi decta reciproca(alexandru paleologu)


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
rxnotta - de dianet la: 22/02/2005 22:01:14
(la: suflet ratacit)
As vrea sa-ti pot spune ca nu stiu prin ce treci. Si mi-e si mai greu sa recunosc ca am trecut si eu pe unde esti tu. Si mai e un mic secret: daca nu iti faci lectiile cum trebuie, adica nu inveti nimic din viata, istoria are un cinic simt al umorului prin simplul fapt ca tinde sa se repete. Pana si asta poate fi o recunoastere voalata a faptului ca nici eu nu sunt chiar "pe roze".

Dar nu vorbim despre mine aici. Stiu mult prea bine la ce te referi cand spui "Sunt seri in care aproape ca nu vorbim nimic, nu ne atingem,nu comunicam in nici un fel si, totusi ma vrea acolo.Stii care-i problema mea?Nu pot sa-l refuz niciodata!!!!!!!". Ca si atunci cand spui ca "Il iubesc dar nu sunt fericita decat atunci cand sunt cu el.In rest tot timpul imi pun intrebari si ma chinui cu o gramada de ganduri.". Si, intr-adevar, esti dependenta de el, adica una din cele mai periculoase lucruri, care pot avea consecinte neplacute. O sa te intreb ceva: daca ti-ar spune acum sa rupeti tot, ai face-o? Intuiesc raspunsul tau:nu, pentru ca il iubesti. Eu iti raspund altceva: nu, pentru ca esti dependenta, iar dependenta se confunda uneori fantastic cu iubirea. Desi varianta inversa e mai fericita, se gaseste foarte rar.

Un nene pe care-l chema Antoine de Saint-Exupery a zis candva o chestie, care suna cam asa: "Inainte de orice, iubirea este ascultare in tacere. A iubi inseamna a contempla. Va veni ora cand nu vei mai cere nimic. Nici buzele, nici zambetul, nici bratul dragastos, nici rasuflarea prezentei sale. Iti va fi de ajuns ca ea doar sa existe.[...] Nu confunda iubirea cu delirul posesiei, care aduce suferintele cele mai cumplite (as indrazni sa adaug: sau cu dependenta; nu e prea mare diferenta). Caci, impotriva parerii comune, dragostea nu te face sa suferi. Te face sa suferi instinctul de proprietate, care este contrariul iubirii."

Si tot pe aceeasi tema, un alt nene, Cioran, a fost chiar un pic mai cinic. Una din ideile lui spunea ca noi iubim din egoism, pentru ca fie vrem sa fim iubiti ca rasplata (asteptam reciprocitate de la cel caruia ii oferim sentimente), fie de teama de singuratate; in ambele cazuri, iubirea devine sinonima cu egoismul. Si in ideea lui s-ar putea sa gasesti ceva adevar. Eu am gasit, si m-a ingrozit. De abia atunci am inceput sa invat.

Punand cap la cap ideile unor oameni ceva mai destepti decat mine (redate mai sus), am intrat in ceata complet. Solutii mi s-au oferit: sa gasesc pe altcineva, sa lupt pentru iubirea mea (alta dovada de egoism - a lupta pentru iubire), sa il regasesc pe Dumnezeu etc. Atunci am ajuns la intrebarea pe care ti-am recomandat-o anterior: cine sunt? Nu stiu daca am raspunsul complet, dar macar am ajuns la pace cu mine insami. Si am realizat ca nu persoana iubita, altcineva sau chiar Dumnezeu ma pot ajuta, ci reprezinta doar alte forme de dependenta, sau alti "colaci de salvare". Si atunci? Simplu: stiu cine sunt, si sunt singura persoana pe care ma pot baza indiferent ce se intampla. Si atunci lucrurile se rezolva mult mai simplu.

Nu zic ca e o solutie desteapta, sau un panaceu universal. In plus, e si cumplit de greu de realizat pana la capat. Insa poti incerca, treptat, sa aloci din timpul pe care il petreci cu "imi pun intrebari si ma chinui cu o gramada de ganduri" gandindu-te la tine ca individualitate, fara a lua in cosiderare nimic si pe nimeni din jurul tau. Ai ceva de pierdut daca incerci sa te iubesti un pic si pe tine? Eu zic ca nu. Poate ai putea avea o surpriza placuta sa descoperi ca esti o persoana pe care te poti bizui, un om leal, care are si mandrie (a nu se confunda cu orgoliu) si onoare, pe care nu l-ai schimba pentru nimeni si nimic. Asta nu va atrage dupa sine decat moartea iluziilor false pe care si le cladeste oricine, lasand in urma doar sentimentele reale. Te pup dulce.
#37250 (raspuns la: #37026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cat mai costa o iubire - nimeni - de dianet la: 23/02/2005 08:25:35
(la: cat mai costa o iubire)
Vreau sa inteleg si eu un lucru. Nu e prima data, si probabil nici ultima, cand aud sau citesc ceva de genul acesta. Poate sunt doar ceva mai grea de cap. Iubirea costa? Iubirea se cumpara si se vinde? Iubirea e o marfa? Nu inteleg de ce optica generala asupra iubirii este exclusiv economie de piata, ceva de genul "freaca-ma pe spate, ca sa te frec si eu pe spate". Sau poate mentalitatea de comert cu orice e la moda. Insa nu am cum sa alatur cei doi termeni (comert si iubire; sau comert cu iubire), pentru ca sunt incompatibili. Sau cum zicea nenea Antoine de Saint-Exupery (citat aproximativ): "Prietenii se gasesc foarte greu in ziua de azi. Pentru ca oamenii s-au obisnuit sa cumpere lucruri de-a gata de la pravalie. Si inca nu s-au inventat pravaliile de prieteni.". Si eu cred ca cele de mai sus sunt foarte valabile si in iubire. Pana la urma, ce costa? Iubirea? Sau posesivitatea, confundabila foarte tare cu egoismul (dorinta de a primi raspuns la sentimentele tale)? Acelasi Exupery mai spunea: "Iubirea se ofera, fara a astepta nimic in schimb. Si este bunul cel mai de pret, deoarece nu poate fi furat. Cine ar vrea sa fure ceea ce oferi de bunavoie?".
Deci, va rog sa ma lamuriti: cum ramane? Iubirea e o marfa de vandut/cumparat sau nu?
Cat ma costa o iubire? - de roxa la: 23/02/2005 17:09:20
(la: cat mai costa o iubire)
Marea iubire se transforma intr-un soi de prietenie?... Poate!
Sau poate nici macar atata... Se transforma in ignoranta, in ura sau pur si simplu in indiferenta... V-o spun dupa o iubire de 7 ani care m-a pustiit... m-a devastat mai ceva ca un uragan. Acum am trecut peste...sau cel putin asa imi place mis sa cred, cu toate ca realitatea este altfel.Privesc in urma si ma doare...M-a costat SUFLET!Atat de mult suflet. N-a ramas in urma decat un gol imens care nu mai poate fi umplut usor...Au fort 7 ani de bucurii, tristeti, copilarie, maturitate, joaca... Aveam eu 16 si el 17 ani. Am crescut impreuna, am iubit, am invatat sa iubim...impreuna. Si atat!Ne-am despartit, am suferit, am plans...si-am trecut peste...
Am investit!
Cat m-a costat? - ENORM - 7 ani din viata PIERDUTI !!!
Eu cred ca femeile care criti - de mya la: 01/03/2005 21:17:07
(la: De ce critica femeile barbatii ?)
Eu cred ca femeile care critica mereu barbatii si se simt oarecum mai presus decat ei (discutii nesfarsite pe tema acestei "rivalitati" fara sens) sunt ele insele frustrate, cu probleme. La fel si reciproca cu barbatii care critica mereu femeile. Nu vorbesc de critica
de zi cu zi, din cuplul obisnuit (critica din iubire sincera in fond), vorbesc de cei/cele care fac asta in mod constant. Daca stii sa ASCULTI critica o SI intelegi. Macar o recunosti, pe urma incepi sa o tratezi…etc. (vezi subiectul despre defecte ;).

De ce zic ca sunt frustrate? Fiindca se compara mereu cu barbatii cand fac comentariile in cauza. De aici greseala. E ca si cum ar vrea sa fie ca barbatii (cu care se compara) da' nu reusesc. Feministele sunt asa si din cauza asta chiar ajung sa fie precum barbatul, fiindca se straduiesc sa fie ca el (luat de ele insele ca punct de reper...culmea culmilor...aici e vorba de un complex clar de inferioritate la mijloc). Feministele sunt cazul extrem.

Femeile sunt diferite de barbati, punct. Nu sunt nici mai presus si nici mai prejos, sunt doar diferite.
Femeia e mai emotionala (emotiva, sensibila etc.) decat un barbat fiindca asa a facut Dumnezeu lumea. Asta este. In femeie predomina partea emotionala si nu cea rationala. Nu trebuie sa tragi imediat concluzia gresita ca asta e ceva rau. Nu este. Nu inseamna ca daca rationalul din ea e pe planul doi - femeia e instantaneu proasta. Nici gand! Pur si simplu emotionalul predomina. O femeie poate sa fie si rationala cand vrea si asta nu implica neaparat pierderea feminitatii. Femeile nasc (tortura pe viu - si totusi nasc!), femeile au mai mare grija de copii, de parinti bolnavi etc. Femeile sunt mai atente la detaliile armonioase din lumea ce ne inconjoara (flori, armonie de culori, haine, etc.). Din cauza asta intuitia functioneaza mai bine la femei decat la barbati. E o chestie mai subtila la mijloc. D-aia se zice "intuitie feminina"... eu asa cred.

Barbatii sunt mai rationali, in ei asta predomina. Iarasi, asta nu inseamna automat ca nu pot sa si simta sau ca sunt "fara inima". O prostie! Pot sa simta - si inca simt foarte mult - insa nu se manifesta ca femeile, sunt diferiti. (Daca nu plang cu lacrimi adevarate si nu simt nevoia sa-si exteriorizeze dramele nu inseamna ca nu simt!). Rationalul predomina in ei fiindca asa a fost sa fie. Barbatii se duc la razboi (iad curat si totusi se duc fiindca altfel ar navali nebunii/dezaxatii/toti frustratii peste familia lor si i-ar omora pe toti). Barbatii castiga mai mult (de regula), barbatii sunt mai agresivi, dominanti, ambitiosi, razbatatori. Asta este adevarul. Barbatii au instinctele sexuale mai puternice si de aici dorinta de competitivitate mai arzatoare pe pamant. Nu e usor sa-ti reprimi instinctele de orice fel pentru nici un om (femeie sau barbat). Cine face asta e sfant (Isus, Budda etc.).

Daca nu ar fi diferiti nu s-ar mai cauta unul pe altul ca sa se completeze. Trebuie sa-i lipseasca unuia ceva si sa caute in altul acel ceva ...ca sa se simta implinit (ca om traitor in viata activa a societatii).

Si cu toate astea inlauntrul sufletelor lor, femeile si barbatii sunt mai asemanatori decat pare privind din afara.

P.S. Cele/cei care se complac in relatii si casnicii traumatizante o fac din inertie, frici, insecuritate, lipsa de bani (copii de crescut) sau perspective (singuratate). Dar asta e deja alt subiect si e prea delicat. Fiecare le stie pe ale lui...
Sa lupti ptr.iubire! - de babi la: 02/03/2005 23:22:05
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Nu exista dusmani în iubire,dar exista "lupta"..Luptam cu sentimentele,cu noi,cu cei în jurul nostru ca sa mentinem aceasta armonie si pace.Exista o forta ce vine din exterior ce poate distruge simfonia frumosului..Daca iubesti încearca sa nu lupti ptr.iubirea pe care o ai,sa vezi cît timp o vei mai avea?
#37974 (raspuns la: #37045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Merită să lupţi - de Anca Tudor la: 07/03/2005 16:45:00
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Merită să lupţi pentru iubire. Întotdeauna. Chiar dacă, la urmă, nu câştigi, ci pierzi afecţiunea celuilalt. Merită să mergi pe drumul acesta până la capăt, pentru a şti, în caz de eşec, că măcar ai făcut tot ce puteai. Nu merită să te umileşti dincolo de limite, să te înjoseşti, să te calci în picioare. Nimeni nu merită să-ţi uiţi demnitatea umană, să te negi ca individualitate pentru a-l mulţumi pe celălalt, chiar dacă îl iubeşti.
Cine spune că, dacă dragostea e adevărată, nu necesită luptă, nu a cunoscut poate momente dificile în iubire. Din fericire pentru el. Eu însă cred că uneori e nevoie să lupţi ca un tigru pentru a proteja cuplul din care faci parte. Că trebuie efort pentru a întreţine o relaţie de dragoste aşa cum orice lucru pe care îl facem necesită stăruinţă. Că nu e suficient să iubeşti şi să fii iubit, e nevoie de mici renunţări la orgoliu, de lupta cu propria mândrie, cu mândria lui sau a ei, cu supărările, cu nervii întinşi pe care îi aducem acasă de la serviciu, cu acele momente în care suntem, fiecare, dificili, încăpăţânaţi etc.
dacă însă o parte a încetat să iubească, iar acest lucru este evident, desprinderea e singura soluţie viabilă. să te agăţi de o dragoste care nu mai e reciprocă e nu numai dureros, dar reprezintă o negare a realităţii, o recluziune în sentimentul care a fost, o imposibilitate de a trăi dragostea la timpul prezent. Iar asta nu ne este permis.
iubire sau hormoni - de gigi2005 la: 11/03/2005 04:32:55
(la: Legatura interzisa?!?)
E ceva ce imi scapa in toata povestea ta. Ai iubit un barbat si rodul dragostei voastre e o mandrete de copil. Pe el il doare in... paishpe de voi iar toata raspunderea si-a asumat-o fratele lui. Miroase a telenovela. Nu cumva este casatorit? Altfel nu-mi explic. Un barbat este mandru cad i se naste copilul... daca este primul. Apoi madria se cam duce. Sau este prea tanar si ii este frica de responsabilitati, fratele lui fiind mai matur.
Indiferent cat ar fi de complicata acesata poveste, sfatul meu este sa faci dupa cum iti dicteaza inima. Tu poti sa iti dai seama daca acel om te mai iubeste dar, cum am spus, s-a speriat de responsabilitatea unui copil si de faptul ca isi pierde libertatea. Intrebarea acum este: tu il mai iubesti? Pentru ca daca raspunsul este "nu", te sfatuiesc sa nu mai stai o clipa pe ganduri si sa renunti la el. Pe de alta parte, ar trebui sa-ti pui intrebarea de ce fratele lui "a sters rahatul" cum spui tu, daca nu sti deja raspunsul. Sacrificiile acestea sunt de film artistic. Sa nu cumva sa aveti o relatie de conjunctura, fiecare ancorat in durerea personala, avand propria dragoste pentru himerele ce v-au marcat destinul. O sa va treziti ca va plingeti pe umar unul altuia si in afara de compasiune nu o sa simtiti nimic. Cel putin eu daca as fi in locul tau asa as simti. Degeaba te simti atrasa de acest barbat. E un semnal fals pentru ca te simti abandonata. Daca nu exista acel "ceva", nu poate fi iubire. Cel mult o relatie bazata pe respect. Te vei simti obligata toata viata fata de omul acesta si-ti va fi mila sa-l parasesti daca nu-l vei iubi. De asemenea poti sa te gandesti ca-ti va reprosa, daca nu te iubeste, ca te-a scos din rahat.
Citind aceste pareri personale, tot tu esti cea care va decide! Te mai astept cu precizari.
m-am gandit mult dupa ce am - de corina_rizea la: 14/03/2005 12:06:36
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
m-am gandit mult dupa ce am citit ceea ce ai scris...dar din pacate nu este chiar asa. si eu credeam la un moment dat ca exista inca mai cred dar altfel. dupa ce experimentezi pe o perioada mai lunga si in anumite conditii realizezi ca iubirea te transforma. din pacate pe unii oameni nu ii transforma pozitiv. pentru unii devine obsesie...pentru altii chin.. dar nu ramane niciodata aceeasi. oamenii au uitat sa mai aiba incredere in ei si atunci nu mai cred nici in ceilalti. iar cand li se intampla ceea ce scriai tu nu mai cred.uneori sunt de vina evenimente trecute peste care nu au putut trece...alte ori chiar este atat de frumos de incredibil in cat au impresia gresita ca in realitate asa ceva nu se intampla. doar in carti.
chiar citeam acum FEMEIA CARE ASTEAPTA DE MAKINE si ma gandeam daca intr-adevar se poate intampla asa ceva. sa astepti 30 de ani un barbat.. sa-l astepti pe el sa iubesti atat de mult incat sa nu te poti resemna. apoi pe de alta parte cum era vazuta Vera de catre ceilalti cei care sunt invidiosi, gelosi..cei care o cunosteau stiau ca asteapta ceilalti o catalogau drept curva... asta este adevarata realitate . poate exista acea iubire . societatea in schimb te vede altfel. oamenii iubesc diferit. reciprocitatea consta in sentimente dar modul de exprimare difera de la om la om...
raspuns - de corina_rizea la: 08/04/2005 19:52:22
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)

ma numesc asa cum scrie si in nick rizea corina si sincer nu imi este rusine sa spun ca am facut sex oral.. era un banc.. exista doua feluri de oameni: unii care o fac si recunosc altii care o fac si nu recunosc...
noi avem aceasta idee comunista inradacinata in noi ca daca facem anumite lucruri oamenii ne considera intr-un anumit fel..ex: daca fac sex oral si afla lumea o sa ma considere curva.. daca afla mama ca nu mai sunt virgina ma omoara... astea sunt niste porcari. cand a aflat mama ca nu mai sunt virgina mi-a explicat cat de important pt. relatia pe care o am este sa traiesc cu alesul pt. a vedea daca ne potrivim si cum poate va asteptati mi-a explicat ca multe relatii se destrama din cauza problemelor sexuale. mi-a explicat cum iubirea dispare atunci cand doi oameni " nu se inteleg la pat". cum relatia se distruge daca nu comunicam. aveam 17 ani cand mi-a spus: daca nu ii explici barbatului tau ce iti place cum iti place si invers pierzi. probabil va imginati ca imi era o rusine de muream si nu am aplicat acele sfaturi decat tarziu si sincer viata mea sexuala s-a imbunatatit vizibil...
da fac sex oral pentru ca iubutului meu ii place si el imi face pt. ca imi place .. nu este ceva pervers este ceva normal iar daca il iubesti pe cel de langa tine ii oferi totul .. l-am sarutat pe iubitul meu din cap pana in calcaie .. l-am facut sa simta ca este iubit pt. ca asa trebuie sa fie.. pt sex , pt. a se usura se poate duce oricand in alta parte. femei gasesti in cluburi ,discoteci, pe strada dar omul pe care il iubesti il gasesti doar langa tine iar daca te iubeste daca totul este reciproc de sa ne fie rusine sa facem aceste lucruri ? de ce sa nu ne daruim.de ce sa piedem magia pentru niste concepti idioate? intotdeauna am considerat ca atunci cand iubesti oferi fara a astepta ceva in schimb... oferi fara sa te gandesti daca este bine pt. ca dragostea inseamna a oferii si a dori binele celuilalt neconditionat.
concluzie: cine spune ca aceste lucruri sunt anormale si nu trebuie facute este un idiot... daca iubesti imparti totul.. absolut totul.
pt Cristall - de athos la: 08/04/2005 22:21:37
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
1)daca te mistuie nu ramane nimic,decat scrum...si atunci te ridici din cenusa,ca pasarea Phoenix...)

2)daca e iubire de acest gen,poate mai des intalnita in generatiile anterioare decat in zilele noastre,nu se termina,ramane,se poate doar consolida prin respect reciproc si intelegere,dincolo de prima faza a iubirii "de paie"-acu' pricepushi?
#42694 (raspuns la: #42655) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Infidelitate - de Cassandra la: 13/04/2005 22:08:48
(la: Avem curaj sa discutam deschis despre infidelitate?)
Fidelitatea in relatiile inter-umane implica onestitate in respectarea unui ‘acord’, de exemplu promisunea matrimoniala sau de exclusivitate in relatiile sentimentale si sexuale (monogamia). Dar este omul monogam prin natura sa? Biologii si-au dat seama de mult ca monogamia nu este in natura speciilor in general, iar Homo sapiens nu face exceptie. Pina si mitul lebedelor monogame (vrei monogamie, cauta-ti o lebada) s-a stins! Ca urmare fidelitatea sexuala la speciile monogame din punct de vedere social, nu este la ordinea zilei. Cu toate astea omul are nevoie pentru avantajele sale, sa mentina in general o societate de tip monogamic.

Pe baze biologice se crede ca barbatul este mai predispus la infidelitate dar ultimele stiri spun ca femeia poate fi cel putin la fel de infidela perechii sale. Daca infidelitatea sexuala masculina poate fi oarecum ‘inteleasa’ biologic, intrebarea este – de ce femela (femeia) imperecheata social cauta relatii sexuale in afara relatiei de pereche?

Vorbind de infidelitate sexuala si sentimentala, daca sintem angajati intr-o relatie bazata pe iubire in care afectul nostru apartine persoanei iubite, nu am putea sa ne simtim bine cautind sex in alta parte (sau cel putin asa cred). Iar daca iubirea s-a sfirsit, intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem este – merita sa continuam aceasta relatie? Si daca merita, pentru cine si de ce?

Nu numai ca nu e usor sa vorbim despre infidelitatea personala dar in multe situatii e greu sa o acceptam. De aceea vom auzi mereu ‘explicatii’ si justificari care nu sint altceva decit incercari de autoinselare, de a continua cu orice pret o relatie care este destinata esecului. In alte cazuri acordul initial se schimba si capata caracter ‘contractual’ din multiple interese – criterii economice, stabilitate, copii... asa incit pentru unii merita. Dar pentru altii nu.

In orice caz important este ca infidelitatea apare atunci cind unul din parteneri incalca acordul reciproc oricare ar fi acesta. Consecintele sint mai mult sau mai putin grave in functie de toleranta pe care cel afectat o are la infidelitate (gelozie). Gelozia este un sentiment foarte putin rational. Pentru unii e foarte grav cel mai mic accident sexual, altii pot accepta accidente sexuale dar niciodata lipsa de exclusivitate in sentimente.

iubire+convietuire=... - de anuk31 la: 23/04/2005 22:58:59
(la: Scrisoare despre iubire 1)
se intampla destul de des ca intr-o relatie unul sa iubeasca iar celalalt sa fie doar indragostit (cu intelesul de "indragosteala" expus de tine). Mie mi s-a intamplat in viata asta sa ma indragostesc de trei ori: prima data la gradinita, a doua oara la 20 de ani si ultima data definitiv(sper eu ) si de fiecara data am ajuns sa iubesc si am iubit neconditionat si am "plecat" din relatiile respective fara a inceta sa iubesc. Si ii iubesc intr-un fel special si azi deoarece au fost si sunt oameni "frumosi" si cu cat i-am cunoscut mai bine i-am iubit si mai mult.Am plecat doar din considerente "rationale" deoarece sunt o fiinta rationala si am inteles ca daca as ramane, pentru ca as fi putut ramane, nu as face decat sa "ucid" iubirea dintre noi deoarece sa iubesti "pentru totdeauna " inseamna sa imbini iubirea cu convietuirea si , daca nu realizezi la timp, asta kiar ca poate duce de cele mai multe ori la "indragosteala".
toate cele bune!
anuk
poate ca stii ca ea/el a fo - de sa fim seriosi la: 26/04/2005 23:54:43
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
poate ca stii ca ea/el a fost marea iubire dupa... ce dispare (?)


-------------------
suma viciilor ramane mereu constanta
Eu cred ca iubirea e pentru t - de Honey in the Sunshine la: 07/05/2005 15:44:23
(la: iubire? acum serios vorbind...)
Eu cred ca iubirea e pentru toti... doar ca "ataca" in moduri diferite, nu doar de la om la om ci si de la relatie la relatie... depinde de "combinatia" care se formeaza. Asta ii e si farmecul.Poate ca ai dreptate, unora le e mai bine singuri dar mie mi se pare al naibii de trista chestia asta.
iubire - de no_name la: 09/05/2005 12:23:06
(la: iubire? acum serios vorbind...)
eu cred ca toti iubim, ca asta e marea calitate a acestei specii numita OM ... numai ca fiecare iubeste in felul sau ...
a-ti dori singuratatea nu inseamna neaparat ca nu esti in stare sa iubesti, unii oameni care nu se tem de adevaratul lor ego, mai stau uneori de vorba cu ei insisi, poate ca invata sa se iubeasca pe ei insisi, poate ca au nevoie sa se inteleaga pe ei si lumea din jurul lor, momentele de singuratate sunt ca un popas in goana asta teribila care se numeste viata.
uneori ne e teama sa mai iubim si atunci stam iar singuri ... dar toti iubim ... macar ceva anume daca nu pe cineva anume ...
normalitatea cred ca inseamna sa iubim, chiar daca in tacere, cei incapabili sa iubeasca cred ca-s alienati, sau au deviatii comportamentale ...
pot iubi pe cineva desi am ales sa nu fim impreuna si am ales singuratatea ... cand stiu ca fara mine i-ar fi mai bine cred ca asta ar fi dovada de iubire, cand binele celui de langa tine este mai important decat binele tau ...
sau gresesc eu? altceva sa insemne iubirea? voi ce credeti?
poate ca da poate ca nu - de evil13dark la: 10/05/2005 21:39:15
(la: iubire? acum serios vorbind...)
Me Multi spun ca nu orice persoana este capabila sa aiba sentimente atat de nobile, nu sunt capabili de iubire. Poate ca este adevarat dar totusi iubirea vine atunci cand nu te astepti exact cum spui si tu cand iti este bine asa cum esti , vine atunci cand crezi ca ai totul. Nu stii ce se intampla cu tine si cand te-ai indragostit , nu stii ce te-a facut exact sa te indragostesti de acea pesoana. Cred ca toti oamenii sunt capabili de iubire poate nu toti au o iubire la fel de intensa dar ea exista indiferent de masura . Poate nu vrem sa acceptam nevoia de a avea langa noi pe cineva . Poate suntem prea superficiali si prea neatenti pentru iubire. Nu stii cand si de unde vine dar daca a venit si este pura lipsita de interes nu pleca prea curand , poate o sa plece atunci cand si tu pleci de pe acest pamant.
iubirea - de copilul la: 11/05/2005 16:50:29
(la: iubire? acum serios vorbind...)
Oare cum poate fi definită iubirea?????????
Când nu eşti iubit, eşti săraccccccc................De ce unii oameni nu sunt iubiţi?????? De ce trebuie să dăruiască iubire unor persoane sărace sufleteşte??????? Iubirea poate fi definită ca fiind ca un bibelou de porţelan, având o existenţă efemeră, care trebuie pastrat precum o comoară.
PHIIIIIIIIII.. ce dracie.... - de Jimmy_Cecilia la: 15/05/2005 10:04:45
(la: Sandra Mae iubeste! Si tace...)
Sandra,

dumireste-ma... arunci o pietricica in gârla, sa atragi pestii??
nu vin la pietre ci doar la momeala... aici, dupa cum il prezinti tu,
ar fi ceva intelectual ce l-ar atrage....
da cateva eshantioane de momeala, sa vedem rezultatul...

si .. ma deranjeaza ceva... sfaturi, vrei sfaturi?
dar pentru ce exact...???

cunosti tipul? vorbesc de cunoastere fizica, nu de ce pare sau
vrea sa para scriind pe net...
l-ai vazut cu ochii tai?
este casatorit sau nu?
unde locuieste? aproape de tine?
ai venit pe acest sit, pt ca stiai ca vine si el?

sau,
doar ai impresia virtuala ca te-ai indragostit de cuvintele
mesajelor lui aici pe net...
in cazul acesta e grav, tare grav... si nu mai este de domeniul
sfaturilor pe care esti susceptibila sa le primesti pe cafenea,
ci mai repede de domeniul medical...

ce astepti de la tipul respectiv , daca totul este virtual?
iubire? nu confonda!
iubirea este un tot, complect, bazata pe cunoastere profunda si reciproca, pe comunitate de idei, obiceiuri, mentalitate, moarala si respect reciproc...

nici de cum o simpla admiratie, rau interpretata,
pt ce scrie asa zisul "scriitor"....

nimeni nu te poate sfatui eficace, daca nu dai cel putin
informatiile pe care te-am intrebat mai sus...

ai dat subiectul si ai disparut...
singura ta reintoarcere a fost ca sa beshtelesti pe unii sau altii,
destul de agresiv de altfel, acuzandu-i indirect ca
ei te sufoaca, ca din cauza lor (e subantzeles) tu n-ai putea trai,
sau poate (???) nu poti atrage atentia tipului, ca .. poate...
atentia lui este atrasa de altii, care trancanesc tot timpul...
si poate din cauza asta nu ai ocazia sa-l cuceresti?

te-am intzeles bine, sandra?
sa merg mai departe cu analiza si concluziile?
poate ma inshel? s-ar putea.. dar felul in care scrii, obscur , in ceatza, fara detalii,
poza pe care o pui, dezbracata, si destul de sugestiva de altfel,
preteaza la interpretari, subîntzelesuri si remarci diverse,
asa cum ai avut...

ti-as mai indica, fara nici o pretentie de altfel, ca
cei care ti-au raspuns si scris mesaje, au dat dovada de o
gentillesse amabila si prietenoasa si de multa simpatie
pentru tine,
ar fi putut pur si simplu sa-ti raspunda altfel,
ca o urmare fireasca a celor ce-ai scris si la poza
afisata...

fi cinstita cu tine insutzi, la ce te asteptai exact???
in loc sa raspunzi la intrebari.. ai agresat direct...
pt cineva care cauta sfaturi, nu cred ca faci eforturi ca sa
le poti capata cu adevarat...

o alta parere - de cico la: 16/05/2005 02:19:23
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
Cred sincer ca ce fac doi oameni in intimitatea lor, de comun acord, n-ar trebui sa priveasca pe nimeni altcineva. Nu trebuie sa dai seama nici prietenului, nici mamei, nici popii, nici in "sedintele de partid" sau pe forumurile de discutii. Si nici sa le impui altora optiunile tale, acuzindu-i ca sint fie "perversi", fie ca au prejudecati sau lipsa de experienta. La fiecare libidoul si mentalitatea sint lejer diferite. Cum consimt partenerii sa-si gaseasca si sa-si provoace reciproc placerea nu are nimic de-a face cu teoriile altora privitoare la dragoste, respect, grotesc sau dezgust, cit timp nici unul din cei doi DIRECT implicati nu simte vreo atingere in acest sens.

Ce scapa cred din vedere unii "oripilati" e ca exista foarte multe cupluri care-si salveaza chiar casnicia prin sexul oral. Sint enorm de multe femei la care orgasmul nu e vaginal, ci pe clitoris (si foarte putine din ele o stiu!). Ajunse in casnicie, traiesc cu gindul ca poate sint frigide, sau ca placerea actului sexual se limiteaza la auzul gemetelor barbatului :). Foarte multe n-au avut de fapt niciodata un orgasm real. Destule se prefac ca-l au, sa nu fie luate drept frigide sau sa nu jigneasca orgoliul partenerului. Cele care au depasit barierele si au descoperit placeri nebanuite stiu despre ce vorbesc si sint convins ca si-au iubit poate si mai mult partenerul.

Mentalitatile retrograde si lipsa de informare exista. Injuratura romaneasca te face sa gindesti ca sexul oral e ceva abject, sau ceva atribuit doar curvelor. Parintii poate-o fac (sex oral), dar ei cauta sa-si fereasca odraslele cit mai mult si de sexul normal, darminte de forme mai avansate. Altii ori nu stiu ce-i aia, ori religia sau conceptiile de-o viata ii impiedica sa gindeasca mai departe, ori nu stiu cum sa abordeze discutiile cu adolescentul din voi. Si la baieti, citi cunoasteti ca masturbarea e mijlocul normal prin care sa va descarcati de tensiune si de frustrarea unor dureri mari, cind va excita ceva\cineva si n-aveti posibilitatea sa faceti sex? Scria cineva pe alta conferinta ca toti barbatii ar cunoaste si-ar practica masturbarea inainte de-a avea prima experienta sexuala. Bine-ar fi, dar nu cred.

Ma mai uit rapid la doua din ultimele comentarii pe-acest subiect. Intr-unul din ele se sustine ca sexul oral n-ar fi normal firii, ca introduce "o asimetrie". Cu tot respectul pentru parerea enuntata acolo, nici sexul normal nu este "simetric" (ca gura pe gura, in cazul sarutului). Simetriile perfecte te duc mai degraba cu gindul la homosexuali si lesbiene. Si apoi, de unde si cine a scos teoriile acestea? Se sare rapid la "grotesc" (justificat prin contrastul cu "puritatea iubirii"), fara sa se vada grotescul teoriei in sine. Se uita ca sexul oral exista totusi din timpurile cele mai vechi, si-au fost si epoci nu neaparat perverse, dar cu singuranta mai libertine sexual decit cele din ziua de azi. La urma urmei, daca iubirea se vrea atit de "pura", ar trebui sa nu mai facem nici sex, din cel normal ;).

Celalalt comentariu impinge lucrurile si mai departe : se vorbeste de "scarbosenie" si "lipsa de respect" (si inteleg sentimentul, asa vezi mereu lucrurile inainte sa treci eventual peste bariere). Cititi prin pagina 3 mesajul extrem de interesant al unei anonime, ce insista pe necesitatea logica a igienei corporale. Doar ca aceeasi cerinta de igena se aplica (sau ar trebui!) si sexului normal. Si chiar saruturilor.

In sexul oral n-apare nici un element anatomic nou, care sa te ingretoseze in asa hal. Cei ce vorbesc de "scirba" (si-o alatura "lipsei de respect"), uita ca se refera de fapt la organul genital al femeii\barbatului iubit. Daca parte din trupul ei\lui te ingretoseaza deja, unde e "respectul"? Cu-atit mai mult mi se pare ca-ti dovedesti dragostea, ca poti merge pina la a te confunda, a te contopi total cu trupul celuilalt.
Kharisma - de a rose la: 18/05/2005 02:50:42
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Kharisma

Ti-am citit mesajul aci pe site si-am ramas cam fara cuvinte la super-imaginatia pe care o ai. Eu cred ca ar trebui sa citesti cartea inca odata, poate in limba originala si sa realizeze ca in nici o pagina in cartea lui Brown nu se neaga moartea lui Isus si reinvierea sa, ba din contra se reaminteste de asta si se precizeaza - potrivit istoricilor(mai mult sau mai putin adevarat, ramane de vazut intr-o buna zi), ca Maria, dupa transmiterea mesajului omenirii ca Isus e reinviat, ar fi plecat spre taramul Frantei, pentru a apara viata copilului sau si al lui Isus pe nume Sarah cu care era insarcinata.

Iar cartea are multe mesaje, intemeindu-se pe idea 'Feminitatii Sacre' - 'the Sacred Feminine' care a fost ponegrita, neglijata, pusa in minoritate si indiferenta deliberata milenii de-a rundul.

Sunt multe scrise in carte despre Biserica, despre evrei, despre scrierea si rescrierea si traducerea si retraducerea Bibliei de-a lungul secolelor, cand s-au priedut printre randuri anumite cuvinte pe care unii le-au considerat de prisos. Sunt multe lucruri scrise in carte despre multe, mai putin sau mai mult adevarate, dar cea mai importanta misune spun eu pe care cartea o face e cea de-a trimite oamenii la reconstituirea credintei lor in Dumnezeu, la Biblie, la Istorie religiilor, la Arta.

Cartea da hrana mintii cititorilor facandu-i sa inteleaga ca mesajele in cartea sunt foarte profunde:

Mesaj 1. Ideea Feminitatii Sacre si ignorarea si ponegrirea femeii de-a lungul secolelor de catre masculinitate, femeia in trupul careia se sustine viata uni embrion timp de 9 luni, misiunea fundamentala de a crea viata si in principiu cea mai importanta misiune de pe pamant. acest mesaj trimite indirect la Biblie, unde Isus nu a ponegrit nici o femeie, unde Isus, a fost intodeauna bun, intelegator cu femeile, raspunzandu-le la intrebari si dandu-le dreptul la libertatea de a se informa si mesajul ca Isus a venit pe Pamant intr-o lume in care evreii tratau femeile foarte urat. Daca masculinitatea la vreamea aceea considera femeia o capcana privind ganduri necurate, atunci, de ce a fost Isus, fiul si trimisul bunului Dumnezeu pe pamant a fost atat de bun, intelegator cu femeile, asa cum era cu barbatii, si le-a tratat cu tot respectul.

Mesaj 2: Isus ar fi dorit ca Biserica de azi(in general) sa fi intr-un fel diferita. Mesajele lui Isus pe pamant ar fi fost imterpretate gresit si traduse si retraduse si interpretate si reinterpretate de atatia traducatori care au decis ei insisi, subiectiv care e traducerea cea corespunzatoare.

Mesaj 3. Ca anumiti piloni ai Bisericii ar fi corupti.

Mesaj 4. Cartea trimite la crimele care s-au comis de-a lungul istoriei, in numele Bisericii, religiei...dar nu in numele lui Isus pentru ca Isus nu a spus niciodata sa ucidem in numele bisericii, Isus a vorbit de fratie, intelegere, iertare, credinta in bunul Dumnezeu, iubirea aproapelui, ajutorul reciproc. NİCİCAND NU A MENTİONAT ISUS DE CRİME İN NUMELE BİSERİCİİ, de faptul ca Biserica trebuie sa arda pe viu oameni care se opun, ba din contra sa gaseasca calea cea mai buna pentru a le arata lumina.
#49632 (raspuns la: #49502) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...