comentarii

marci legico-gramaticale ale subiectivitatii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
definitie ?!? - de bluey2564 la: 17/03/2004 09:01:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Marturisesc ca, in contextul dat, nu-mi place cuvantul "definitie". Pur si simplu mi se pare ca suna nepotrivit, asa ca voi incerca sa raspund intrebarii "ce este sufletul?"
Am fost intrebata de un copil de 4 ani daca jucariile au suflet si i-am raspuns ca au, pentru ca au fost facute cu dragoste de oameni care si-au imaginat bucuria copiilor in ale caror maini urmau sa ajunga. I-am spus ca, in tot ceea ce facem fiecare dintre noi, este putin din sufletul nostru. I-am spus ca avem din ce in ce mai mult suflet, pe masura ce punem din el in lucrurile pe care le facem, ca - in loc sa se imputineze - sufletul nostru sporeste cu fiecare particica pe care o daruim.
Nu stiu daca a interpretat spusele mele in exact sensul la care ma gandisem eu, dar privirea lui mi-a aratat ca nu aruncasem seminte in piatra seaca si ca "rotitele" lui pornisera a se invarti pe un subiect nou pentru el.
Imi place sa vad sufletul ca pe un dar primit de fiecare dintre noi, o bucatica din infinit si din divinitate, materie prima ce ne este oferita si pe care suntem lasati sa o modelam dupa priceperea fiecaruia pentru ca, la ceasul nestiut al "examenului final" sa fim judecati dupa modul in care am stiut sa folosim ceea ce ne-a fost dat in timpul acordat.
Daca simte si gandeste? Atata timp cat poate fi frant, ranit, zdrobit, nu este oare evident?
Daca vorbeste? Cu glas mai soptit sau mai raspicat, sufletul fiecaruia vorbeste, doar urechii ii trebuie un oarecare exercitiu pentru a-i putea descifra spusele.
Si, scriind, mi-a venit o idee... Nu cumva sufletul se identifica cu ceea ce ne-am obisnuit sa consideram a fi "ingerul pazitor"?
Raspuns la admin - de Little Eagle la: 17/03/2004 15:17:17
(la: Mesaj sters)
Imi pare rau ca am stirnit atitea controverse prin subiectul meu ce ulterior a fost sters.Desigur admin are dreptul de a cenzura,insa eu NU am avut DELOC intentia de a face apologia sau ..reclama pt. droguri!!!!
A te ascunde cu capul in nisip precum strutul nu va anihila consumul de droguri niciunde in lume.Este o realitate din pacate grava a lumii in care traim.
Ceea ce am descris A FOST o parte din viata mea prin care AM TRECUT,de multi ani SINT FREE OF DRUGS,am considerat ca ar fi poate chiar educativ sa-mi ofer experienta mea personala in aceasta materie,cine a vazut-o ca "reclama" este total gresit!
Totodata am dorit sa spun ca SE POATE sa te lasi de ele daca ai tenacitate si ambitie si lupti cu tine insuti impotriva lor!
Greu sau f. greu depinde de tine si de constiinta ta de a-ti pasa nu numai de viata ta dar si de a celor dragi din jur,si SE POATE SA REUSESTI!
NU spun ca oricine se poate lasa,unii se pierd total si ajung epave la colt de strada incercind sa reinventeze o "realitate" a lor pt. a fugi de cea in care traiesc.La ce bun o alta iluzie?
Dar consider deplasate remarcile la adresa mea scrise de niste forumisti care NU AU HABAR ce inseamna drogurile de orice fel!E usor sa dai cu gura din spatele gardului cind nu stii cum e dincolo de el.
Dar nu ma simt deloc suparat pe nimeni,fiecare are dreptul la opinie.As intreba in treacat daca va place muzica Beatles-ilor ori Rolling Stones,Led Zeppelin imi vin aiurea acum in minte ca ex.dar ar fi cu sutele,oare chiar credeti ca muzicienii care au format aceste grupuri mult admirate in lume,au fost ...usi de biserica?Si ei au luat droguri in nestire si au si fost prinsi cu ele
asupra lor.Dar va place muzica lor,nu?
La fel si mari scriitori ai lumii ori pictori,acum trebuie neaparat sa dam cu parul in stinga si dreapta impotriva tuturor care au consumat ori consuma droguri?
De ar fi asa hai sa incepem cu George W Bush!!!!Fost alcoolic notoriu si cocaine addict!!!!De marijuana sa nu mai vorbim.Dar s-a lasat de ele si chiar daca duce America de ripa totusi S-A PUTUT LASA!
Nu e o apologie a drogurilor ci o realitate de care NU ar trebui sa ne ascundem si te asigur ca va exista mereu!!!!Depinde CUM o intelegem si CE facem pt. a o opri,NU prin criticism ci prin fapte!
Si astea le spun eu care cunosc efectul drogurilor si am crezut ca a scrie despre ele si experienta mea cu ele ar putea fi un subiect necesar.
La fel as putea scrie si despre alcohol pt. ca am baut f.f.f.f mult in trecut dar azi nu mai beau decit la ocazii si putin.La fel si despre fumat,obisnuiam sa fumez 2 pachete pe zi de Marlboro,azi inca mai am acest viciu dar....fumez CEL MULT 7 tigari pe zi ceea ce este pt. mine o mare performanta si singur mi-am impus asta.Eventual cu timpul ma las si de fumat.Se poate daca ai vointa sa faci orice vrei!
Astea am avut de spus,las admin sa traga concluziile.

LOVE&PEACE,
Ozzy
SB - de belazur la: 17/03/2004 15:49:58
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
SB, am avut si eu ideea sa postez acest articol, si chiar l-am postat acolo unde se discuta despre "vina de a fi rus". :) Asta si pentru ca, asa cum spunea cineva, in RM subiectul este la ordinea zilei.

Andrei Vartic este un autor foarte controversat, dar sunt de acord cu el cand zice ca romanii au cu cine se mandri: "De ce nu s-ar mândri tot românul cu dnii Plesu, Nistorescu, Patapievici? Iar dl Nistorescu cu mama lui? Iar mama lui de ce nu ar intra în UE impreuna cu toate rudele ei de pe Valea Stretului?.. " - cred ca anume asa trebuie pusa problema. Asta nu inseamna sa nu se mai discute despre greselile din trecut, in nici un caz. Dar mi se pare crestineste sa accepti ca fiecare popor isi merita locul sub soare, cel putin pentru ca dumnezeu ii iubeste pe toti la fel, cu tot cu greseli si pacate. In acest sens, romanii sunt pe ACEEASI treapta cu oricare alt popor din lume - fie el mare sau mic. Si, la fel ca oricare dintre ele, are dreptul sa fie mandru de valorile sale...
Buna, mai, oameni buni! - de Duduia Lizuca la: 17/03/2004 19:34:25
(la: Romani in strainatate)
Ce-ati zice daca in loc sa ne hartuim, mai bine apreciem lucrurile bune zise de altii?

De exemplu, eu voi incepe prin a zice ca idea lui Andre de a vinde PSD-ul pe EBay ca sa scapam odata de el e nastrusnica! Ce ziceti, hai sa dam sfoara-n tara, si cine stie, poate romanasii nostri vor obine un vot unanim. PENTRU vanzare. :)

On another note: multi se plang ca in Ro lucrurile nu s-au imbunatatit prea mult din '89 incoace. Pai voua nu vi se pare ciudat ca de-atunci pana acum tot acelasi personaj conduce tara? Mai putin o pauza de cativa anisori de Constantinescu - Iliescu a fost presedinte aproape 10 ani (!!!) - '90-'96, '00-'04. Mai rau ca Bush (senior, that is). Mai sa fie, nu mai imbatraneste odata omu asta?

Toate cele bune,

D.

PS: Daniel, nu inchide subiectul, mie inca-mi place.
#12296 (raspuns la: #12269) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tombola si SB_One (si altii uneori....) - de Ly la: 17/03/2004 20:45:14
(la: Romani in strainatate)
Mai baieti, voi alta treaba nu aveti pe aici decit sa va luati de par ?????

Zau asa, ma gindeam ca e un forum de schimbat impresii, experiente etc nu de comentat inaltimea omului !!!!

Am ajuns ca in loc de pseudonimul Tombola sa citesc Tomberon - banui ca subconstientul imi joaca farse !!!

Apropo am 1.69 m sau 5.7" - ai ceva de comentat si trebuie sa fiu baned de aici ????

Daca aveti chef de o mica cearta trageti-i o Sf. Patrick celebration - ca tot e azi ! - racoriti-va la multe beri, cintati cu baietii in bar si intoarceti-va mai putin incinsi pe aici.

Cred ca am aprecia cu totii. Inclusiv voi doi. Idem si pentru altii care trec in paruiala unu la unul aici.

SE POATE VA ROG, SA DISCUTAM SUBIECTE FARA ATACURI LA PERSOANA CI NUMAI LA EVENTUALELE IDEI EXPRIMATE ALE PERSOANEI ??


Multumesc
Mersi
Thanks
Danke Schon
Grazie
Ideea centrala aici - de Ly la: 17/03/2004 21:01:31
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Dupa cite vad eu articolul si subiectul acestui forul de discutie se refera la faptul

CA SI ROMANII TREBUIE SA FIE MINDRI CA SUNT ROMANI, PENTRU CA AU DE CE. ASA CUM SI ALTE NEAMURI AU DE CE SI INTELEG ASTA.

Ce a facut sau nu Ana Pauker sau Andrei Vartic, autorul articolului, nu e relevant in contextul ideii. In marea ordine a lucrurilor ce conteaza ? Idea e sa uitam la padure nu la diverse tufisuri adiacente.

Ideea e importanta asa ca toate comentariile ar trebui sa se refere la ideea in cauza si nu la chestii partizane vis-a vis diversi indivizi pomeniti pe acolo.

Conteaza doar idea experimata CA SI ROMANII TREBUIE SA FIE MINDRI CA SUNT ROMANI, PENTRU CA AU DE CE.

Roxana Brinceanu: un scriitor de forta - de Ovidiu Bufnila la: 18/03/2004 06:49:09
(la: Ecologically right)
Lectura acestui fictional cu marca Roxana Brinceanu nu este spre stralumina noastra ca si cum am privi un tablou dalian sau daleean ci este lectura aceasta o INSURGENTA in non-liniaritate. Spatiul este pulverizat de Roxana nu spre constructia unei lumi alterate ci spre lumina lipsita de rigiditatea unei viteze fixe si fixate de catre filozofia desueta. Roxana Brinceanu ANUNTA non-liniaritatea cu forta, ipostaziind tragic ceea ce ne va domina in curand, ceea ce nje va urmari in somn, ceea ce ne va schimba vietile tragic sau ingeresc. ANALIZA pe fragmente este o constructie iluzorie. Roxana construieste o simultaneitate si o valurire a regimului fictional. TIMPUL NU ESTE NICI LINIAR nici CIRCULAR spune Roxana lasandu-ne prada unei alegeri dementiale: noi trebuie sa alegem temporalitatea acestui fictional caci Roxana ne lipseste. Bravo Roxana! Fictionalul nu trebuie citit in cheie parodica! Momentul in care ne vom vorbi, fictionalitate catre alta fictionalitate este acum. ramane sa constatam, sa verificam daca este si un aici. Roxana Brinceanu da o lovitura mortala literaturii desuete oricare ar fi ea realist-penibila si executanta sau SF-ist-blegoase executata. Roxana, te admir fara rezerve!
Presa din Romania/ Dilema veche - de Dinu Lazar la: 18/03/2004 16:07:30
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
<>

Da.

Dureroasa problema.

Din pacate, exista mereu fotografi doritori sa ilustreze pe de-a moaca si sa aiba imagini in publicatii in care se vobeste de Cohello, Caraion, Liiceanu, si alte multe nume sonore, in ideea ca e o vecinatate onoranta care se va rasfringe si asupra lor cumva.
De fapt mie mi se pare o hotie de la a la z, se profita de niste amariti si treaba merge inainte.
Exista publicatii culturale care platesc mii de dolari pe luna chirie la sediu si citeva sute de dolari iau numele "sonore" pentru un articolas de o mie de cuvinte, si care nu platesc fotografia sau o platesc mizerabil, pentru ca asa e cutuma, fotografu` sa fie mindru ca publica ceva cite o data si il mai ia cineva in seama.
Exista fundatii culturale cu bugete de multe milioane de dolai pe an care nu dau un sfantz pe imaginea pe care o folosesc; exista trusturi de presa cu venituri tot de multe milioane de dolari, care nu vor sa plateasca, si care se bazeaza pe barteru` clasic "te mai publicam si noi, tu nu ceri bani, noi iti mai facem un lobby ceva, mai te vede lumea, facem o simbioza, hai ca e bine, bate palma"

In tarile civilizate sunt calculate sumele care trebuie platite pentru o coperta, pentru o optime de pagina, pentru orice imagine, pentru orice tiraj; stii ca pentru o coperta de carte ar trebui sa iei intre atit si atit si pentru un editorial de 6 pagini care apare intr-o revista de tirajul x, atitia bani.
Nu se spune nicaieri pe acolo ca o revista de cultura si arta ar trebui sa plateasca mai putin sau de loc.

Eu as avea multe de spus pe tema asta, dar din pacate subiectul nu intereseaza pe nimeni, reactiile sunt cu 2-3 exceptii ca si nule, asa ca asta e, fotografii din Ro nu au decit sa se lase furati si sa se intrebe pe tacute rar, din an in pasti, cum devine cazu`.

Nu este adevarat ca in Ro nu exista bani in presa ori aiurea; exista, dar pentru fotografie nu se da nimic, pen`ca merge si asa si pentru ca perceptia generala e ca fotografu` e un bou care mindru este sa se vada tiparit, sau e un artist, el zboara si se hraneste numai cu lumini si umbre, sau e un gindac ce cu sfioshenie trebuie sa se strecoare pe la colturi, mindru ca il baga cineva in seama.

Dragos e intr-un oras moldovean, nu cred ca stie el cit se plateste pe aici fotografia in presa ori in Dilema Veche.
Ii spun eu; prafu` de pe toba se plateste, si nici ala.
Dar ar fi interesant sa fie intrebati pe mail cit se plateste o poza tiparita, cred ca ne-am distra in hohote.

Vorbeam zilele trecute cu o doamna care se invirte in cercurile artistice americane din LA; imi spunea ca acolo treaba e simpla, daca esti bun ai bani si daca esti prost nu ai bani; nu te intreaba lumea ce artist esti, ci citi bani faci; daca vinzi sau nu. Acolo o Dilema Veche ar alerga innebunita sa aiba ilustratii produse de un fotograf cu renume si scump, ca asa i-ar creste si ei actiunile; aici e invers, ca multe altele.
#12375 (raspuns la: #12358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
¨Cred ca nu prezenta culturi - de gabriel.serbescu la: 18/03/2004 16:30:51
(la: Integrarea tiganilor)
¨Cred ca nu prezenta culturilor minoritare este impedimentul in calea integrarii unei etnii sau a alteia¨
Nu inteleg formularea.
In rest ai dreptate, pana la urma e vorba de a accepta sistemul educational, tutorele oficial adica, ca de aici porneste totul, si asa se produce integrarea. In rest colega ta e un caz fericit. Eu cunosc pe Putu, Zorala, Iancu, Spic, Trut, Romica Martinescu, Romica Macelaru, Bodo, Vasi si multi multi altii, care impreuna ca mamele si familiile lor nu au degand sa accepte o cultura romaneasca nici sa stea in cap, reinventeaza permanent limba romana, si sodomizeaza orice regula gramaticala. Sa-i asculti e un deliciu: ¨dig, shavelu n-are mazi, Zarie! du-te saracio, la ce mai venisi la Club? daca n-ai bulan stai dracu acas, sau produ´ cehva!¨
#12377 (raspuns la: #11932) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am impresia ca voi aveti o id - de eamd la: 19/03/2004 08:33:03
(la: Imaginea Romaniei in afara)
Am impresia ca voi aveti o idee foarte gresita despre ce inseamna media. Exista teorii si teorii si cenzura este mai puternica de cat va inchipuiti voi. Si nu se pune problema de lipsa de libertate. Dar pur si simplu dupa ani si ani de studii si experimente sa ajuns la o oarecare selectivitate a ceea ce se poate spune si ceea ce nu se poate spune, dar mai ales la modul in care se spune. Este si o problema de etica la mijloc. Si ceea ce au facut acei oameni semnand o petitie nu are prea mult a face cu emisiunea care a fost difuzata deja pentru ca nu se mai poate schimba nimic acum - a fost difuzata si atat. Dar atrage atentia pentru alte emisiuni viitoare de acest gen. Faptul ca nu vrem sa se difuzeze anumite tipuri de reportaje nu inseamna ca ascundem ceva. Dar cu ce ne ajuta pe noi ca lumea stie despre drogatii din Romania cand romanii sunt total ignoranti la acest subiect? Intelegeti pozitia mea? Anumite emisiuni creeaza defvoruri. Si atunci se impune sa atragem atentia! Si nu are nimic de a face cu mandria (sau rusinea) de a fi roman. Dar sa ne apucam sa aratam pe toate posturile despre toate problemele din Romania nu inseamna 'sa spunem adevarul'. Ar fi timpul sa ne intrebam de ce o facem? Ne ajuta cu ceva? Daca nu, ar trebui sa ne apucam de lucruri mai constructive. Pentru ca mass media este despre manipulare si propaganda. Pentru ca asta este! Get over it.
Am sa raspund la ultimele tre - de miramash la: 19/03/2004 08:54:31
(la: Romania, in Africa economiei)
Am sa raspund la ultimele trei texte in acelasi timp!
Trei directori care cer 7 miliarde despagubire fiindca au facut inchisoare timp de 11 luni si au fost?!? sau nu vinovati, inseamna 7 milioane de aspirine care in loc sa ajunga gratuit la cei care au nevoie medicamente ajung in buzunarele celor trei directori, care intre timp si-au refacut vietile, si-au recistigat dreepturile, sunt in continuare mici regi ai micilor lor regate si cer despagubirile de la stat pentru a marca un punct. Dar cine este statul asta care i-a tratat rau si de la care vor banii inapoi? Noi! Cei care nu avem nici in clin nici in mineca ci itels, alsit sau orice alta firma au avut sau au ei in prezent, cei care platesc taxele si borcanele sparte de altii. Asa ca termin ca tine, cum sa merga treaba, cum sa aiba lumea slujbe daca... Cer despagubiri morale si dreptate pentru ca au suferit familiile... intre noi fie vorba, ce ar trebui sa facem pentru cei care nici alocatie de somaj nu mai au, care nu au cu ce cumpara caiete pentru copii fiindca firmele la care lucrau au dat faliment?
Asa ca ar trebui sa alegem mai bine cui sa dam cele 7 miliarde (pe care intre noi fie vorba oricum le scoatem din buzunar si le dam si nu prea stim unde...), celor trei "nefavorizati" de soarta sau celor citeva milioane care au intr-adevar nevoie?
#12410 (raspuns la: #7904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Predictiile: - de Ovidiu Bufnila la: 19/03/2004 09:25:05
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Vom discuta despre predictii in amanunt.
Dar inainte de asta trebuie sa reflectam cu atentie sporita asupra Obiectului Fictional. OF are o structura interesanta si este subiect in multe istorii. Un subiect pasionant.
#12416 (raspuns la: #12398) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tombola, nu crezi ca ar fi ma - de Daniel Racovitan la: 19/03/2004 16:00:00
(la: Religia mortii)
Tombola, nu crezi ca ar fi mai bine sa discuti despre subiect si nu despre ceilalti utilizatori?

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#12441 (raspuns la: #12417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tratamentul in armata - de (anonim) la: 19/03/2004 21:52:26
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
N-as putea spune ca sunt surprins de comentariu, pentru ca am auzit comentarii similare inainte cand eram in tara. Pentru referinta, am facut si eu armata, asa ca n-as putea spune ca vorbesc din auzite.
In primul rand conceptiile din comentariu sunt putin cam pe langa subiect.
"Recrutii trebuie tratati corect" De cand si de unde pana unde a aparut principiul asta? Si ce inseamna?
Principiul serviciului militar este o perioada de ucenicie care sa invete recrutul cu greutatile fizice si morale pe care le poate intalni intr-un razboi adevarat . Sunt de acord ca prostia troneaza in armata, si la randul meu a trebuit sa-mi caut fagasul prin ea . Evident ca cei mai putin pregatiti de viata platesc pretul. Cam dezamagitor sa spui ca taranii erau prea puturosi , cand ei sunt cei care pun painea pe masa in conditii dificile . Sigur e dezamagitor sa critici problemele romanesti , si in timpul asta sa te uiti "peste gard" cu jind la americani. Sigur inteleg ca este greu sa intelegi realitatea americana de asa de departe in Romania. In principiu insa asa cum folosesti "regula de trei simpla" in matematica, ar fi folositor sa realizezi ca situatiile pe care le consideri asa rele in Romania, s-ar putea sa fie de multe ori mai rau in America, asa ca nu fii asa de grabit sa arunci spiritul romanesc la gunoi.
Sper ca nu intelegi comentariul meu prea critic, insa sunt relativ familiar cu viata americana, si am trait suficient si in Romania, inclusiv in timpurile lui Stalin, Dej, si Ceausescu.
Cu stima,
Dan Ghiocel
#12446 (raspuns la: #12021) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns - de ddghiocel la: 19/03/2004 22:02:25
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
Imi cer scuze ca raspunsul care l-am trimis mai inainte, arata "anonim" Nu am inteles si nu am acordat atentie la procedura de login . De fapt am semnat comentariul. Sigur, de acum incolo, o sa stiu! Apropos, cine vrea sa stie realitatea despre conditiile in armata americana , poate sa le gaseasca singur, nu sunt interesat sa tratez subiectul. Doar am scris ca realitatea aicea nu este chiar asa cum multi visatori cred, asa ca e bine sa nu-si faca iluzii si sa construiasca o imagine falsa.

Dan Ghiocel
#12447 (raspuns la: #12021) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspunsul exista ! - de hgrancea la: 20/03/2004 04:46:33
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Da ..exista raspunsuri la toate intrebarile tale si ele sint scrie in carti...
nu ramine decit sa le cauti si sa le citesti ...
Una din aceste carti pe care ti-o recomand cu caldura este
'Din tainele vietii si ale universului' scrisa de Scarlat Demetrescu intre cele doua razboaie mondiale, in prezent cartea a fost editata si reeeditata de multe ori, daca te interesaza iti pot da adresa editurii.
Despre subiectul asta se poate vorbi la nesfirsit dar ... nu parerea unuia sa altuia conteaza ci a celor care au studiat asta o viata intreaga si care au aptitudinile necesare acestui studiu.
Multi cred ca despre acest gen de subiecte nimieni nu stie nimic lamurit
pentru ca la scoala nu se invata asa ceva iar stiinta oficiala nu se amescteca in astfel de subiecte... dar toate astea au o explicatie ...
In scoala nu se invata despre asta pentru ca nu toti cei care fac scoala
au realmente nevoie de astfel de informatii si aceste informatii predate cu forta mai mult dauneaza decit sa ajute la ceva. Asa ca omul e lasat liber daca il intereseaza cauta si citeste ..daca nu ..nu.
Stiinta nu abordeaza aceste probleme pentru ca isi da seama ca folosind instrumente materiale nu poate pune in evidenta aspecte de dincolo de materia comuna, asa cum nu poti masura curentul electric cu instrmente de lemn.
Singurul instrument cu care spiritul poate fi analizat e spiritul insusi dar o astfel de experienta nu poate avea girul obiectivitatii, tot ce se poate face spre a obtine o anume obiectivitate este sa comparam diverse experiente subiective intre ele ... si diverse carti ... si vom vedea ca in esenta lor cele mai multe spun aceleasi lucruri.
Si in final un ultim sfat cei care cauta raspunsuri la aceste intrebari minati doar de o curiozitate superficiala si doar ca sa alunge plictiseala sa nu se mire daca nu vor gasi nimc lamurit.
Cu bine !
--------------------
Horia Grancea
Punct(um) si de la capat(um) - de Dinu Lazar la: 20/03/2004 06:56:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am mai vorbit aici de situl Punctum.ro

Aparitia lui si mai ales citeva elemente precise din "termeni legali si conditii" au declansat o sumedenie de miscari de trupe si de pareri pro si mai ales contra, din care o parte semnificativa pot fi citite cu interes la
http://www.badorgood.com/detailq.php?id=393

La o analiza la rece, mie punctum.ro mi se pare o initiativa grozava, ratata din start din cauza unei proaste gestiuni a stimulilor reali ( daca se intimpla aia ce fac, daca se scrie asa cum reactionez, daca se raspunde asta ce raspund, si care e religia mea si crezul meu, sau ii bag pe toti in ma-sa si nu-mi pasa si o sa-i bag in ceatza si s-or linisti poate cumva); asistam mai ales, lucru caracteristic oricarei intimplari in Ro, la o dezastruoasa politica de public relations.

Pot sa intuiesc ca cineva sau un numar de buni fotografi au vrut sa faca un sit de inalta calitate a lucrarilor, dupa standardele hotarite dar nespuse, in care sa expuna colegi de suferinta si sa fie analizate lucrarile acestora de cei ce ar putea sa aiba un cuvint mai adevarat de spus si sa aiba astfel un permanent feed back la lucrarile expuse.

In loc sa spuna in statut din prima mai nene, uite in jurul lui icsulescu sau pur si simplu pe motiv de simpatie reciproca la bere sau la idee se face o grupare formata din ics si igrec si noi gruparea credem ca o poza buna e neaparat asa si asa si un comentariu bun e asa si asa si cine nu se inscrie in aceste coordonate pa si pusi, au scris un regulament care aparent e OK dar care de fapt pacatuieste in niste puncte fundamentale.

In loc sa aiba curajul sa spuna uite, suntem astia si cream curentul cutare care are urmatoarele coordonate si credem cu tarie in ceea ce facem si cine vrea sa vina pe aici trebuie sa fie asa si asa, si daca vrei sa intri cu poze sau vorbe trebuie sa ai poze cu zimti, sau fara zimti, vorbe dulci, sau artzagoase, au pus fraza care toarna gaz peste foc in loc sa-l stinga sau macar sa-l controleze:

"6. Din lipsa de timp, juriul Punctum isi rezerva dreptul de a nu comenta sau justifica deciziile sale referitoare la formularele de inscriere primite. Indiferent care este decizia finala, nu veti primi din partea juriului comentarii la fotografiile trimise."

Adica dati voi poze, ca noi nu avem timp de vorbe si cind o sa le vedem daca o sa ne placa esti membru, daca nu, nu, dar nu vei sti in veci ce ne place si ce nu si mai ales de ce, ca noi cream aciulea, nu ne jucam.

In general, toate gruparile din arta, intotdeauna, au avut curajul sa-si asume cumva apartenenta si personalitatea si stilul; la noi nu, totul se abureste, in loc sa se spuna " asta e un sit cu poze asa si asa, nu au ce cauta incepatorii fara glagorie, salonarzii si editorialii" se lasa totul in ceata, trimite tu poze ca noi in voie tacem si daca ne placi, dar de obicei nu e cazu`, al nostru esti.

Alta chestie trista este :

"10. Daca se intimpla sa nu primiti acceptul, aceasta nu inseamna ca fotografiile Dvs. sunt slabe. Pur si simplu juriul Punctum nu a fost convins de acele fotografii pe care le-ati trimis, si nimic mai mult."

Cum se face convingerea asta a juriului, daca trebuie un peste de la Galati sau o felicitare de la Haarper`s iar nu se spune; sau un vinisor sau pe shestache? Trebuie sa fii membru al unui partid sau sa publici pe de-a moaca la 22 ori sa fii plin de Dileme...
Daca s-ar preciza clar, tehnic, stilistic, estetic, conceptual, cum devine cazul, poate lucrurile ar fi mai in avantajul tuturor.

Poate, poate, ciinii latra, caravana trece.

Trece lasind sperante:

"Va asteptam pe Punctum oricand fotografiile Dvs. vor fi mai convingatoare."

Dar noroc ca suntem in Ro, unde:

"Regulamentul de fata nu poate fi contestat."

Asa ca am vorbit si eu aici degeaba putin, mirindu-ma cum devine cazu` de niste oameni altfel extrem de onorabili si importanti, fara indoiala, pentru fotografia romaneasca, reusesc sa faca atitea valuri pe care nu se vor sui ca sa surfeze, ci care ii vor uda daca deja nu au facut-o.

Nu neaparat cine se pricepe senational la imagine trebuie sa se priceapa la cuvinte si la organizare; dar in toate cele trebuie sa ai simtul masurii si sa cauti oameni care sa se priceapa in niste domenii tot atit de bine ca tine in fotografie, si sa scrie un regulament si sa conceapa un crez explicit si sa organizeze de o maniera multumitoare treaba.

O initiativa care poate fi grozava, risca sa ridice impotriva sa niste valuri nemeritate.

Si daca ar fi numai valurile ar fi bine...

Pentru ca fraza asta ne da iar cu capu` de pereti:

"5. Va rugam sa trimiteti in formularul de inscriere fotografiile Dvs. cele mai bune, indiferent de stil, subiect, categorie, tehnica folosita etc"

Pai, ori la bal ori la spital.
Traiasca ghiveciu`!
Ashtept pupat piatza endependentzi, sa fac si io o poza...
#12453 (raspuns la: #12439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspunsuri LA SUBIECT, va rog! - de Paianjenul la: 20/03/2004 09:41:25
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Exista cineva care poate sa dea raspunsuri CONCRETE la cele trei intrebari ale mele:

- ce este SUFLETUL?

- poate SUFLETUL sa existe si sa se manifeste ca entitate SEPARATA de trupul material al individului?

- este sufletul MURITOR sau NEMURITOR (in sensul PROPRIU al cuvintului... nu in sensul METAFORIC al cuvintului...)?...
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
Sint pe "faza" - de Paianjenul la: 21/03/2004 00:26:01
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Multumesc tuturor participantilor pentru atentia acordata acestui subiect... si pentru participarea propriu zisa!... Ramineti invitatii mei!...

In momentul in care abordam acest subiect eram perfect constient de COMPLEXITATEA lui... si n-am facut-o deloc sub impresia ca eu AM raspunsuri satisfacatoare pentu orisicine... Am totusi o conceptie proprie despre notiunea de "suflet" si felul in care acesta "functioneaza"... - conceptie care satisface logica mea...- dar nu consider e cazul sa ma grabesc s-o impartasesc cu dv....

Pina una - alta mi-a retinut atentia raspunsurile lui Daniel Racovitan care afirma - cu toata certitudinea de sine, se pare - ca sufletul

- POATE sa existe si sa se manifeste ca entitate separata de trupul material al individului
- este NEMURITOR... la sensul propriu al cuvintului...

Nu insist sa dezbatem punctul nr. 1, la care sint de acord cu Daniel Racovitan, dar il invit sa elaboreze cit se poate de

- succint
- exhaustiv
- pe intelesul tuturor

raspunsurile sale la punctele 2 si 3!

Aveti cuvintul stimate Daniel Racovitan!...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...