|
te provoaca sa gandesti
mare albastra
Eu mi-am dorit sa am ochi albastri:)
- de
camyb1981
la: 10/12/2004 13:36:10
(la: Lentile de contact..frima sau medical?) Dar nu mi-as asuma corvoada si cheltuiala pe care, din punctul meu de vedere, o implica lentilele de contact...
Am un prieten care poarta, pt ca are dioptrii f. mari si zice ca e mai comod, dar costa destul... le pune seara in niste capacele cu lichid etc. El e nevoit, mie mi s-ar parea doar interesant ca din moment ce am parul negru sa am si ochi albastri :)) Dar daca nu e de la mama... asta e! Imi amintesc ca la o petrecere un tip incerca sa ma abordeze cu stupida faza :"Ce ochi negri ai!", iar eu foarte sobra si cu o dezamagire (mascata, desigur:) i-am zis : "De ce trebuia sa-mi spui asta, toata viata am crezut ca am ochi albastri:)" Iar el probabil m-a crezut nebuna si m-a lasat in pace!!! :)) mie imi place albastrul. pastel. chiar foarte mult. si bauhaus. si de ce sa vreau sa zbor cand prefer sa imi tund aripile? in fond, la asta se rezuma societatea in care ma balacesc.
ce este albastrul?
raspuns: culoarea ascunsa-n calimara intrebare: ce este oglinda?
vorbiti de balene...albastre?
- de
Cassandra
la: 28/12/2005 20:17:41
(la: Trancaneala Aristocrata "7") vorbiti de balene...albastre?? :)
e albastra? :)
FLOARE ALBASTRA – Iar te-ai cufundat în stele Si în nori si-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vietii mele. In zadar râuri de soare Gramadesti-n a ta gândire Si câmpiile asire Si întunecata mare; Piramidele-nvechite Urca-n cer vârful lor mare – Nu cata în departare Fericirea ta, iubite! Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi parul. Ah! ea spuse adevarul; Eu am râs, n-am zis nimica. – Hai în codrul cu verdeata, Und-izvoare plâng în vale, Stânca sta sa se pravale In prapastia mareata. Acolo-n ochi de padure, Lânga balta cea senina Si sub trestia cea lina Vom sedea în foi de mure. Si mi-i spune-atunci povesti Si minciuni cu-a ta gurita, Eu pe-un fir de romanita Voi cerca de ma iubesti. Si de-a soarelui caldura Voi fi rosie ca marul, Mi-oi desface de-aur parul, Sa-ti astup cu dânsul gura. De mi-i da o sarutare, Nime-n lume n-a s-o stie, Caci va fi sub palarie – S-apoi cine treaba are! Când prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vara, Mi-i tinea de subsuoara, Te-oi tinea de dupa gât. Pe carare-n bolti de frunze, Apucând spre sat în vale, Ne-om da sarutari pe cale, Dulci ca florile ascunse. Si sosind l-al portii prag, Vom vorbi-n întunecime; Grija noastra n-aib-o nime, Cui ce-i pasa ca-mi esti drag? Inc-o gura – si dispare... Ca un stâlp eu stam în luna! Ce frumoasa, ce nebuna E albastra-mi, dulce floare! ................................................ Si te-ai dus, dulce minune, S-a murit iubirea noastra – Floare-albastra! floare-albastra!... Totusi este trist în lume! (1873, 1 aprilie) <<(înapoi la Opera) Nu puteam sa trec fara sa ma uit, pe langa o pasare albastra. Raman in continuare favoritele mele. :o)
De fapt am citit poezia de mai multe ori, dar nu ma putea patrunde prin carapacea mai recenta. Nu ma puteam hotari daca mesajul nu e suficient de patrunzator, sau carapacea e prea blindata. Am realizat ca mesajul e suav, e ca un fir de argint, o valurire matasoasa taiata cu aripa pe-un lac linistit: "pe valul inspiraţiei tale aeriană şi nocturnă" Si mi-a mai trecut de "inima albastra", si-i bine. :o)
cand toata iarba din curtea ta se face, peste noapte, albastra?
- de
picky
la: 31/01/2007 10:39:41
(la: joc nou) Adrian Fuchs :
albastra, n-ai decat sa porti ochelari cu lentile verzi, cand vrei sa contempli iarba din curtea ta. Ce faci cand gheridonul o ia la vale si ventuzele sunt amanetate ?
Albastrul de metil se foloseste indeosebi...
- de
ioana2006
la: 28/08/2007 11:05:53
(la: joc: ''Completeaza fraza'' ) atunci când albastrul de Voroneţ e pe gătate.
Clovnul cu faţa plângătoare....
magie albastră
- de
alex andra
la: 30/04/2008 10:57:55
Modificat la: 30/04/2008 11:01:03
(la: Magie) Cer cu cozi de mătură
Peste câmpul pătură, Loc de joacă pentru melci Spiralati si codobelci. Vin apoi in roiuri mari Ţânţărime, furnici, cari, Muşte-albastre bâzâlău, Gărgăriţe multe rău, Prepeliţe-n picăţele Si gâini, pisici, căţele, Tot poporul cântător Ciripind încântător, Broaşte oacheşe şi grase, Capre prin inele trase, Iepuri albi pictaţi cu roşu, Baba Cloanţa, Sucă, Moşu, Mult norod cu chip de vraci, Îngeri mulţi, ba chiar şi draci, Toţi veniţi de dor albastru, Călători din astr-un astru. Poposiţi ici pre Pământ, Ca să facă legământ De magie Pe vecie. Cine crede prost să fie Şi să poarte o scufie Albastră pe scăfârlie:))))))))) http://www.nme.com/video/id/IX8CrACZsOY/search/albastra
Oamenii simpli, care lucrau toata ziulica sa-si castige o paine, vedeau numai pe cei avuti ca permitandu-si sa isi cante tristetile. Si cum cei avuti erau asociati cu nobilii, cu sangele albastru, doar ei pierdeau vremea fara rost, cu obiceiuri "de inima albastra". ;)
Albastrul e si culoarea tristetii, dar expresiile care au mai multe sensuri, alea rezista timpului. pai, fi’n’ca pentru cei (mai)multi, poetul nu-i decat un viteaz pe-un cal alb si-atat!
Si pentru ca-i periculos s-asculti muzica de-aceea potrivita pe..."autobahn" (ce-o fi ala?).Ca dupa aia dai cu el peste ai de dorm la soarele tau, convinsi ca ei sunt cei ce lumineaza! Si tot crima ar fi, Papadie, tot crima!(ca nu conteaza ce ucizi) PS. Sunet-Culoare - asta-i conceptul (de le-as putea scrie unul intr-altul!)Sunetele, nu le pricepem adesea prin culori, te-ntreb? Muziculori!Colorosunete! Luminicoloritmic!"Ma simt albastra." La Steaua
de Mihai Eminescu 1886 La steaua care-a rasarit E-o cale-atât de lunga, Ca mii de ani i-au trebuit Luminii sa ne-ajunga. Poate de mult s-a stins în drum În departari albastre, Iar raza ei abia acum Lucii vederii noastre. Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zarit, Azi o vedem, si nu e. Tot astfel când al nostru dor Pierii în noapte-adânca, Lumina stinsului amor Ne urmareste înca.
Hmm...
- de
papadie67
la: 19/10/2003 07:54:33
(la: EvZ: Absenteism urias in prima zi a referendumului) O fi fost prea frig afara?...sau prea putin coniac distribuit?
Sa fi fost doar lene si sictir? Ori poate ca e vorba de-nceputul Redesteptarii Romaniei? (fundal sonor de tobe si alamuri pe-un vizual de porumbei tricolori cu ochii larg-deschisi, ce se inalta inspre zari albastre si deasemenea, senine). ..tocmai visam frumos, dar uite, suna ceasu' si tre' sa fug sa vad cum ma-nvartesc de-o paine, de-o shpaga, de-o tzeapa, de-o bisnita super-dasteapta...da' ceva! ps: ai dracului, n-a DAT coniac la toata lumea...iar m-am fentat si n-am mai PRINS! ce importanta are culoarea, si daca ar fi legionara?
sunt români ce vrei sa stii exact Valentin? Daca sunt urmas de legionari?Iti spun si eu ca Bogdan Da, sunt urmas de legionari si ma mândresc cu asta.. Esti lamurit acum? Si? tu esti evreu? Si apoi? Cât esti om de treaba, politicos, discuti civilizat si-ti respecti interlocutorii, chiar daca esti de opinie contrara alor mele, te respect si discutam dar nu uita nici o data, daca vrei sa fi respectat, respecta si tu pe altii. ne intelegem, cred? si cu astea zise, bine te-ai reintors pe sit! p.s. pentru trenuri, nu cumva se spune "mersul trenurilor"? :-) 'Cu masina... acum.' Cristina se gindeste. 'La film; si vine si Dan. De ce oare nu simte el ca am nevoia de a fi numai cu el acum. Am nevoie de atentie, de vorbe frumoase...' Blazata, Cristina isi da jos camasa cu gindul de a se pregati pina soseste Fanel. Isi deschide incet nasturul de la blugi, si fermoarul, ca si cind ar fi obosita. Aplecindu-se si proptind o mina linga oglinda, isi trage blugii incet, ginditoare, dezvaluind pielea ei fina, cu o urma de bronz, ramasa din vara de pe litoral. Incetul cu incetul realizeaza ca se priveste in oglinda. Cu toate ca parul ei scurt of face sa arate un pic cam baietoasa, restul trupului ei tradeaza o feminitate de statuie greceasca. Trasaturi fine, cu solduri duioase, mijloc subtirel, sini plini cu sfircuri ca doi ochi mari, caprui, intariti acum de raceala din camera. Involuntar, se admira si-si doreste in sufletul ei sa fie linga Fanel. Nevazuta, mina ei cu degete lungi si delicate, cu manichiura subtila, calatoreste de la sold spre sinul ei sting. Il prinde si'l ridica de desubt, trecind mina peste el, apoi lasindu-l sa cada. Cu ochii inchisi simte un curent ca un fulger trecind din cap pina in picioare. Dintr-odata isi da seama ca un motor de masina se aude in parcare, sub geam. E Fanel, sigur. Intr-o clipita isi pune sutienul, o bluza de matase albastra, frantuzeasca, aproape ca ochii ei, trage o fusta de pe cuier si sare in ea rapid. Cu toate ca e un pic frig, isi alege o pereche de pantofi cu toc subtire, italienesti. Isi pune geaca de piele si un drop de Chanel 69 in palma, apoi frecindul pe git, si e gata. Pe drum poate sa-si puna un pic de machiaj, subtil. Ca-tro facuta, in acel moment Fanel bate la usa.
Limba noastra
Limba noastra-i o comoara In adîncuri înfundata Un sirag de piatra rara Pe mosie revarsata. Limba noastra-i foc ce arde Intr-un neam, ce fara veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastra-i numai cîntec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zari albastre. Limba noastra-i graiul pîinii, Cînd de vînt se misca vara; In rostirea ei batrînii Cu sudori sfintit-au iara. Limba noastra-i frunza verde, Zbuciumul din codrii vesnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfesnici. Nu veti plînge-atunci amarnic, Ca vi-i limba prea saraca, Si-ti vedea, cît îi de darnic Graiul tarii noastre draga. Limba noastra-i vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Si citindu-le 'nsirate, - Te-nfiori adînc si tremuri. Limba noastra îi aleasa Sa ridice slava-n ceruri, Sa ne spiue-n hram si-acasa Vesnicele adevaruri. Limba noastra-i limba sfînta, Limba vechilor cazanii, Care o plîng si care o cînta Pe la vatra lor taranii. Inviati-va dar graiul, Ruginit de multa vreme, Stergeti slinul, mucegaiul Al uitarii 'n care geme. Strîngeti piatra lucitoare Ce din soare se aprinde - Si-ti avea în revarsare Un potop nou de cuvinte. Rasari-va o comoara In adîncuri înfundata, Un sirag de piatra rara Pe mosie revarsata. Alexei Mateevici (imnul Republicii Moldova) de Mihai Eminescu 1886 La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins în drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Lucii vederii noastre. Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, şi nu e. Tot astfel când al nostru dor Pierii în noapte-adâncă, Lumina stinsului amor Ne urmăreşte încă.
|
 loading... loading...cautari recente
"demonstnturi polisemia cuvintelor:a se razbuna ochi pamint"
"poiezii de toamna" "insusiri pentru invatator" "visele nu au limite" "valeriu penisoara" "ideal" "o cafea in zori de zi" "cobitor" "natură" "o lume in care binele invinge raul" "fel de a fi al unei persoane" "George enescu text argunentativ odihnestete prin munca" "vitalie" "ucimsia apredeliati cislo imion susiestvitelinih" "service" "o dupa amiaza frumoasa" "casatorii cu tailandeze" "fiul ploii" "explicatia cuvantului razbunat" "infine" "management comparat" "suflet pereche test" "mostenirea in silabe" "copiii sunt din rai de John GRAY" "as-spect - s-a intamplat ceva" "esti violent" "vorbe de seara" "cuvinte cu grupul de litere ia" "despartire in silabe Dochia" "ingerul meu" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Multumiri!
Eliane Roussel : Povestea Pasarii Albastre si a Motanului Negru
(poveste - cu ilustratii de Iulia Cojocariu si Eliane Roussel, pe
fotografii de Dinu Lazar)
http://www.liternet.ro