mare val iubire fericire

Dear One,

Time & clime, & wealth & health, & root & fruit, & state & fate May you in your majesty, continue in year and name Year joyous, clime pleasant, wealth plenty, and health whole Root constant, fruit enduring, state splendid, and fate tame. - Hafiz

Wishing you a magical holiday and blessed 2005!!!

FIE CA LUMINA SFANTA A CRACIUNULUI SA VA INCALZEASCA SUFLETUL, IAR ANUL NOU SA VA ADUCA TUTUROR PACE, SANATATE, IUBIRE, FERICIRE, LINESTE, BOGATIE, SI IMPLINIREA VISELOR SUB UN CER SENIN VEGHEAT DE DUMNEZEU !!!

With Love and Respect,
Imbratisari calde din USA
Adela-Adriana Moscu

pt.irma

spuneai ca " mai fericit prin ignoranta." poate prin naivitate din moment ce apoi spui ca atunci cand se trezeste.....etc,etc
vad ca multi te-au bombardat cu replici!
nu stiu de ce intri intr-o discutie cand nu ai macar experianta, numai zic macar pareri de luat in consideratie ci unele care provoaca doar comentarii!
cei drept comentariile si dialogul duc si la lucruri bune.
sa stii ca eu nu sunt un barbat care combate o femeie .sunt o femeie care la varsta pe care o are e inca tinara dar si cu000 experienta unei casnicii de 18 ani care s-a bazat pe dragoste reciproca dar la un moment dat nu a fost de ajuns! aici intervine cel care e mai intelept,iar celalat, daca nu e macinat de orgoliu (nu zic decat atat)si intr-adevar a iubit si iubeste alege ce trebuie si ce e mai bine: adica uneori poate fi vb. de stabilitate,bani,siguranta, liniste,revenirea la juramintul facut in biserica!
se poate discuta mult pe tema asta!
salutari si numai bine ! sa fii iubita si sa iubesti!

…grea intrebare…..iubirea ne transforma….nebanuit de mult……uneori nu putem avea ce iubim….si atunci, pentru a nu pierde, ramanem in lumea gandului……dupa dorinta, furie, neputinta, deznadejde, dupa ce valul iubirii ne ridica la cer si ne izbeste de fundul oceanului din noi…..dupa aceea vine teama…de a nu pierde….si odata cu ea, linistea….nu mai putem pierde cand nu mai avem ce…decat poate ce este in noi…..si atunci iubim fara sa cerem, fara vorbe, cu ochii larg deschisi…doar cate o lacrima uitata in coltul genelor incearca sa fie un bob din revolta trecuta……pur si simplu iubim si ne minunam cata frumusete se poate trezi in noi…..si nu putem sa nu speram ca intr-o zi va ciocani la usa.....

"Eu vreau cu Fulger să rămân!
Ah, Dumnezeu, nedrept stăpân,
M-a duşmănit trăind mereu
Şi-a pizmuit norocul meu!
E un păgân şi Dumnezeu,
E un păgân.

De ce să cred în el de-acum?
În faţa lui au toţi un drum,
Ori buni, ori răi, tot un mormânt!
Nu-i nimeni drac şi nimeni sfânt!
Credinţa-i val, iubirea vânt
Şi viaţa fum!"

Crezi ca exista Dumnezeu?
NU stiu cu ce te poate ajuta ceea ce cred eu...si din fericire menirea mea nu este sa te fortez sau corijez eu...
Alegerea a fost lasata fiecaruia...ca un drept si o obligatie

Daca da,argumenteaza,daca nu;la fel,un argument bun!
argumentul este bun atunci cand el corespunde interesului meu, altfel e vanare de vant si vorbarie la o cana de vin...

Ce iti ofera tie Dumnezeu?
chiar ca nu are importanta sau relevanta pentru tine ceea ce imi ofera mie...si apoi intrebarea care se iteste: ce asteptari ai tu de la Dumnezeu? i-ai spus ce vrei tu ca sa stie si El?

Crezi in viata de apoi?
te ajuta cu ceva daca eu cred sau nu?

ideal este ca fiecare sa-si caute drumul fara sprijin pentru ca (spune chinezul batran) atunci cand elevul este pregatit, profesorul apare.

"Dar ştiu un lucru mai pe sus
De toate câte ţi le-am spus:
Credinţa-n zilele de-apoi
E singura tărie-n noi,
Că multe-s tari cum credem noi
Şi mâine nu-s!

Şi-oricât de amărâţi să fim
Nu-i bine să ne dezlipim
De cel ce vieţile le-a dat! -
O fi viaţa chin răbdat,
Dar una ştiu: ea ni s-a dat
Ca s-o trăim!"

fiecare crede in ceva : iubire, fericire, hazard, coincidenta, shansa, educatie, bun simtz, etc, etc..
fiecare are valori proprii de respectat, percepte de aplicat in viatza, un cod de conduita

unii le dau un nume, altii cred in ele fara sa le numeasca, altii le aplica in acelasi timp le refuza existenta...

sa te apuci sa demonstrezi si sa dovedesti existeznta cuiva sau a ceva care n-are contur si nu poate fi dovedid, ceva abstract...
eu va doresc curaj :))

crezi sau nu crezi, ai crezut si nu mai crezi, n-ai crezut si acum crezi...
ce program.... :)

simti?? este in suflet.. crezi?? este in inima si aplici in modul de a fi de fiecare zi...

UN LUCRU ESTE SIGUR :
credinta nu se vinde cu kilogramul la alimentara si nici nu poti s-o bagi cu tolcerul in capul cuiva...

poti învatza pe cineva sa pescuiasca, este ceva concret
nu poti invata pe cineva ceva care tu singur nu stii sa definesti...

Adevarat si dureros , ce ne spune noua Destin, dar e o hiba a umanitati nu numai a societatii romanesti. Tocmai ce am amintit intr-un alt comentariu de "educatia care incepe inainte de nastere". Poate ar parea aberant ptr cei mai multi ce urmeaza sa spun dar eu cred ca mai intai trebuie educati parintii si apoi copiii...si incepand cu mamele, mamele gravidute. Si asta ptr ca educatia copilului incepe o data cu existenta abia conceputa in pantecul mamei. Cred ca tot ce simte, traieste si chiar gandeste pe parcursul celor noua luni se inregistreaza iremediabil in fiinta fatului..., acele 9 luni au o importanta cu mult mai complexa decat li se acorda. Chiar cred ca mama, in timpul sarcinii isi poate modela (ca o schita bineinteles, nicidecum in intregime) personalitatea si fizicul!! viitorului copil. Asadar starile inalte, de bucurie, entuziasm , iubire, fericire, gandurile bune si elevate, imaginatie creatoare se imprima la fel de bine asupra fatului ca acele stari de disperare, descurajare, sau intentii ascunse, sau ganduri de invidie, de vinovatie ale viitoarei mamici.
Si nu mai vorbesc de comunicarea permanenta cu viitorul copil (atat verbala cat si non verbala, prin simturi, mai subtil :-)) care este esentiala... Deci cauzele unor comportamente ale noastre consider ca nu sunt inradacinate numai in copilarie, fie ea happy sau cu traume, ci cu mult mai in urma.

da mi s-a intamplat,a fost o iubire imposibila ,interzisa,impotriva careia am luptat din rasputeri,eu impotriva mea si dupa ani[3]pot sa spun ca am reusit sa-mi ameliorez suferinta,am castigat dar victoria e amara.Am trait un sentiment total el era divinitatea mea,eu nu mai existam ,,ajunsesem sa comunicam in unele momente mental,ii simteam prezenta inainte de-al vedea.Afost un sentiment demn de-o cauza mai buna.Intr-un caz ca acesta ori lupti cu tine sau te las dus de val.iubirea primeaza dar trebuie sa fii atent la semafor...,salveaza sufletul caci remuscarea e mai grea ca tristetea.O gluma amara..Sant la fel de grele amandoua.Sa-ti traiesti viata impartita intre ce este bine sa faci si ce nu,ce iti este permis sa faci si ce nu,sa ucizi fiecare zi frumoasa pentru sufletul tau numai ca opinia publica sa nu te sfisie...voi credeti ca o poti lua orcand de la inceput?

"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

uneori nu putem avea ce iubim….si atunci, pentru a nu pierde, ramanem in lumea gandului……dupa dorinta, furie, neputinta, deznadejde, dupa ce valul iubirii ne ridica la cer si ne izbeste de fundul oceanului din noi…..dupa aceea vine teama…de a nu pierde….si odata cu ea, linistea….nu mai putem pierde cand nu mai avem ce…

Amaruie "linistea asta", care mai degraba seamana a resemnare.Linistea nu se poate naste din teama,asa cum aurora boreala nu poate straluci la ecuator.Sunt doua notiuni care se anuleaza reciproc.Iar ramanerea asta in lumea gandului se plateste din plin cu frustrari,cu refuzuri de gand, cu refuz de autocunoastere si oglindire.Nu-i decat o fatza a neputintei pe care ne-o toleram, neindraznind sa o infruntam.
Cand nu mai avem ce pierde devenim liberi? In aparenta...Dar e libertatea naufragiatului lasat in larg fara barca de salvare.

si atunci iubim fara sa cerem, fara vorbe, cu ochii larg deschisi…doar cate o lacrima uitata in coltul genelor incearca sa fie un bob din revolta trecuta……pur si simplu iubim si ne minunam cata frumusete se poate trezi in noi…..
Iubirea pe care o descrii aduce mult cu fetisizarea nevoii noastre de a ne oferi.Cautam un recipient in care sa ne varsam prea plinul inimii,fara a-l intreba daca el poate duce...sau daca vrea sa duca.Fiecare din noi a trecut macar o data prin asta, fie la varsta adolescentei, fie la varsta insingurarii.Fiecare femeie si-a cioplit,macar odata ,o Galatee de sex opus...
Si atunci ce iubim, de fapt? Un om sau ideea noastra de iubire?

Iubirea nu poate fi inlocuita. De acord. Dar nu pentru ca nu moare niciodata. Si iubirile mor. Dar una n-o inlocuieste pe alta. Fiecare e unica in felul ei si fiecare isi pastreaza un loc numai al ei in fiinta noastra. Zicea Intruzu ceva de cimitir. Cred ca suntem un soi de cimitir al iubirilor moarte. Nu unul sumbru, bantuit de stafii, ci unul al impacarii cu destinul muritor al iubirilor. Fericiti cei care, in ciuda iubirilor moarte, pastreaza vie iubirea.

Maria care ar fi bucuria ta atunci?
Ce ai invata tu de la un suflet de copil si ce i-ai da tu unui suflet de copil mai departe?
Copilul inseamna mult mai mult decat o jucarie simpatica... - inseamna responsabilitate, candoare, iubire, fericire...ROST...pentru tine, pentru el...

.........

eu am vrut in urma cu cativa ani sa infiez o fetita.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/8089/ati-adopta-un-copil/2

am mai scris despre ea de multe ori... - este o fetita absolut minunata. am sa o iubesc mereu ca si cum ar fi fost a mea si cu mine. sper sa fie bine si fericita oriunde se afla ea. am fetita mea acum, dar ma rog si pentru Ioana in fiecare seara :).
din pacate mi-a fost refuzata aceasta fericire.
nu as fi lasat-o singura niciodata - nu mai mult decat o las pe Augusta mea (atat cat e nevoie pentru un spatiu de libertate al copilului si mamei...)

Maria draga...o mama e o mama inca din momentul in care a decis sa devina mama - indiferent sub ce aspect...

daca il infiezi draga mea...ia copilul cu tine catva timp si dupa cateva luni...rescrie la acest subiect, da? :)

Dincolo de aerul de "proaspat", rebel, sfaramatoriu de idoli si,in general, lipsit de inhibitii, discursul domnului student e cotropit de noua-veche meteahna: e mai usor sa critici, inainte de a cunoaste... Asta ca principiu general. Nu orice impotrivire sau rebeliune la adresa unor "clasici"... mai mult sau mai putin in viata... inseamna ca ESTI... ca exista o valoare. Valoarea apare cand in locul a ceea ce contesti, pui altceva in loc si cu efecte mai bune. Abundenta de "perimari" pe care domnul Florea le vede aproape la tot pasul in expunerea lui Gabriel Liiceanu (despre iubire, fericire, rolul infranator al Bisericii Ortodoxe samd...), arata ca, intr-adevar, domnia sa este doar in anul I al Facultatii de Filosofie... si ca are varsta potrivita pentru acest an de studiu... Il sfatuiesc sa pastreze cu sfintenie randurile domniei sale de acum... si sa le reciteasca peste 10 ani... apoi peste 20 de ani... apoi... cam pe la varsta lui Liiceanu... Fara ura si fara partinire...:)Trebuie sa mentionez ca am destule rezerve fata de unele...destule... dintre ideile expuse public de Gabriel Liiceanu ori chiar fata de modul "la vedere" in care le va fi expus. Dar asta nu inseamna ca nu imi dau seama ca doar ca nimeni nu e perfect - nu in timpul vietii - si ca doar in pomul cu roade se arunca pietre...

O femeie a visat ca intra intr-un magazin complet nou si, spre surpriza ei, il intalneste pe Dumnezeu la casierie.
- Ce vinzi acolo? l-a intrebat ea.
- Tot ce iti poate dori inima, i-a raspuns Dumnezeu.
Nevenindu-i sa-i creada urechilor, femeia s-a decis sa ceara cele mai bune lucruri la care poate spera o fiinta umana.
- Doresc pace interioara, iubire. fericire, intelepciune si eliberarea de teama, a spas ea. Apoi, dupa ce s-a mai gandit, a adaugat:
- Nu doar pentru mine. Pentru toti oamenii de pe pamant­
Dumnezeu a zambit:

- Cred ca m-ai inteles gresit, draga mea. Noi nu vindem fructe aici, doar seminte!

ma ierti pt intarziere, ca-s tot plecata si nu intru in net...

LA MULTI ANI, Geta!
Plini de iubire, fericire, sanatate si noroc!

Nu stiu daca atunci cand scriem o poezie de calitate, putem afirma ca nu ne regasim in acele randuri.
Poetul ramane intotdeauna un visator romantic, privind viata doar cu frumoasele clipe, si asteptand ca intr-o zi luna, sau soarele sa il ridice la cer. Poetul e persoana care simte iubirea doar in acele randuri, iar sufletul sau este greu de cunoscut, de patruns, acolo totul este pastrat doar pentru el. Poetul este o persoana egoista, crede ca marea iubire doar lui i se cuvine, crede ca natura este doar a lui, ca doar el conteaza cu adevarat pe pamant. Poetul trebuie sa ne amageasca, sa ne faca sa retraim sentimente pe care cei de rand le uita(iubire, fericire, zambet, cantec etc.)
Dupa cum imi spunea profesorul de filozofie: Fiecare roman in adancul sufletului este un poet.

cred ca-i prima oara... cand nu pot fi de acord cu Plesu... Cred c-a avut un moment de elan optimist... Altfel.. e absurd sa condieri ca iubirea ferice-i cea creatoare... Aia se traieste, pur simplu... Da, ma rog... in miezu iubirii incercanate-s atatea dantelarii... cate suflete o traiesc. Dar, nu... de data asta.

'avem dreptul'....

de ce-am avea drept la iubire?
de ce-am astepta sa avem drept la iubire?
de ce credem ca dreptul la iubire ii neconditionat?
cin' imparte dreptul la iubire?
cine-l hotaraste?

un barbat imi zise mai demult: 'stii bine ca noi, barbatii, ne dam peste cap pentru o femeie, cand vrem'.
cu accent pe 'cand vrem'.
deci,
ca vrea, isi ia dreptul la iubire. face efortul. si-asteapta meritele. se-ncrede.
o femeie imi zise deunazi: 'si e ciudat, ca nici macar nu ma mai asteptam la asa ceva'. cu accent pe 'nu ma mai asteptam'. (vorbea despre cum a intalnit iubirea. intr-un magazin alimentar. langa un carucior verde plin cu marafeturi.)
deci,
ca i s-o aratat, fu o intamplare. pe care o accepta, cu recunostiinta. traind fiecare dram, fiecare secunda, cu intelepciune. pentru ca ceea ce azi este maine poate nu mai fi.

asa ca,
dreptul asta la iubire nu crez sa fie un drept, per se, ci o binecuvantare. nu tot omul intalneste iubirea. nu tot omul (re)cunoaste iubirea. nu tot omul accepta iubirea.
fericiti cei saraci cu duhul, binecuvantati cei curajosi! c-au trait una ori mai multe iubiri, curajosi fura de se lasara dusi pe mrejele iubirii :)

In iubire trebuie sa ne asumam o multime de riscuri.Riscul de a iubi,de a se lasa abandonata,riscul de a fi fericit,apoi de a pierde tot...de a plati fericirea.
Si e normal sa fie greu sa lipesti inima franta de cineva...dar totusi...e atat de frumos sa iubesti...

fericirea inseamna a iubi neconditionat...cand iubesti esti fericit!

Lumina fie-ti calea si sufletul Iubire,
De-acum inainte traieste-n Fericire!...:)

Putem trai si fara iubire. Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere, n-avem nevoie de iubire. Iubirea nu aduce altceva decat suferinta... intr-un final; pentru ca mai devreme sau mai tarziu va fi un final... nimic nu dureaza o vesnicie. Dar daca avem respect, ajunge sa fim impacati cu noi insine. Ma intrebi cum ramane cu fericirea? Eu te intreb ce e exact fericirea? Nu exista fericire, atata timp cat exista valori "materiale" in lume. Si astea vor exista intotdeauna. Asa ca va sfatuiesc sa gasiti pe cineva care sa va respecte si sa inteleaga ce aveti nevoie si nu doar atat, dar sa-i si pese si daca simti acelasi lucru, e OK.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mindri aste le nutresc;
Căci ramine stinca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negru ca mormintul
Spada ta de sânge dusman fumegind,
Si deasupra idrei fluture ca vintul
Visul tau de glorii falnic triumfind,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vilvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizind,
Ce pe Marte-n glorii să orbeasca-l face,
Când cu lampa-i zboara lumea luminind,
El pe sinu-ti vergin inca să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il stringe-n brate, tu îi fă altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!

Eminescu