comentarii

marea iubire nu poate fi decat reciproca


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dinisor, - de DESTIN la: 10/09/2004 01:08:53
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Voi raspunde sintetic la tot ce m-ai intrebat:

"crede-ma, simplu nu este sa dai rapsunsul la intrebarile mele. eu am incercat de multe ori. si de fiecare data cand am crezut ca m-am apropiat de raspuns, sub o forma sau alta mi s-a demonstrat ca m-am inselat. problema este ca nu suntem singuri in lume."

Totul se desfasoara in jurul comunicarii,eu am o vorba a mea...(poate au mai folosit-o si alti...nu stiu...)"atunci cand comunicarea pica...pica totul."

Sa ma explic:

Ca fiinte umane suntem prin creatie destinati iubirii,raportati la valori ale umanitatii,incercarile noastre in viata vor reusii.

Nimeni nu poate sa iti demonstreze ca te-ai inselat...sub o forma sau alta au fost "eschivari",falsuri,surogate...oameni deformati ce nu isi gasesc ritmul...automatisme si neimplicare serioasa in viata in doi...

Intr-o iubire pura,dealtfel iubirea nu poate fi decat pura...sunt si privatiuni si suferinte si teama...insa in doi se imparte totul...iubirea fiind singura care impartita la doi se "inmulteste".

"iti inteleg tacerea, Destin!
#21585, de dinisor la Fri, 10/09/2004 - 00:51


ti-am spus ca nu-i usor. si-ti inteleg tacerea...

gandesti sau doar renuntzi?"

Am fost inspirat ca am trimis portionat raspunsul...

Cum sa renunt!!!


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21587 (raspuns la: #21584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Baby Mititelu , - de DESTIN la: 18/02/2012 19:03:49 Modificat la: 18/02/2012 19:06:17
(la: 2012 - convulsii...sens !)
Intr-o iubire pura,dealtfel iubirea nu poate fi decat pura...sunt si privatiuni si suferinte si teama...insa in doi se imparte totul...aici "actioneaza"iubirea ca suflete pereche,iubirea fiind singura care impartita la doi se "inmulteste".
Da,cred.

#629637 (raspuns la: #629631) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De unde atata lupta...make love not war! - de ondine la: 18/02/2005 17:20:18
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Pana cand sa lupti pentru iubire? Pana nu mai e…

Presupunand ca tu esti cel ce iubeste, caci altfel nu ti-ai pune problema : pana cand celalalt nu mai poate sa te iubeasca (deci potentialul relatiei e pe cale de epuizare), sau nu mai vrea sa te iubeasca (altfel spus, potentialul e alterat). Ultimul caz e relativ la vointa si autosugestia persoanei.

Iubirea nu e posibila decat in reciprocitate. Si in sinceritate. Cel putin asa cum e inteleasa in discutia de fata.

Altfel…inteleg ca trebuie intotdeauna acordata o sansa, dar nici asta impinsa pana la absurd. Dar sa lupti ca sa fii iubit, eu sincer nu prea inteleg ce rost ar avea. Ori esti, ori nu esti.

Daca esti, nu se mai pune problema sa lupti ; daca nu esti…ok, poti deveni. Insa atunci e mai degraba vorba sa faci un efort pentru ca celalalt sa te cunoasca mai bine. Daca nu poti fii iubit pentru ceea ce esti, in esenta… e absurd sa lupti doar ca sa te incadrezi intr-o anume imagine, doar fiindca ti se pare ca ar capta mai bine iubirea celuilalt.

Sa preferi sa fii altcineva, dar iubit, decat sa ramai tu insuti, dar parasit... Si asta e ceea ce se intampla de obicei. Fiindca nu e usor sa mai stii sa si pierzi, din cand in cand, sau mai bine zis, sa renunti, mai usor e sa falsezi chiar si o viata intreaga.

Si uite asa ne facem rau unii altora, in numele iubirii…
iubire platonica - de Cassandra la: 29/05/2005 22:55:33
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
Iubire platonica – relatie afectuoasa intre doua persoane (barbat-femeie?), lipsita de elementul sexual. Totul este limpede pina la lipsa elementului sexual. De ce nu exista relatie sexuala intre cei doi? Pentru ca este o iubire spirituala, pura, bazata pe conceptele platonice ale iubirii asa cum reiese din dialogurile lui Platon (Simpozion si Phaedrus). In conceptia lui Platon, adevaratul scop al iubirii este frumusetea insasi. Platon credea ca majoritatea oamenilor isi limiteaza puterea iubirii la simpla placere fizica, considera actul sexual ca degradant si ca o risipa a puterii de exprimare a iubirii. Cum lui Platon ii placea sa-si expuna ideile in forma de dialog, ele sint exprimate de participantii la dialog - Socrate descrie in unul din discursuri ca adevarata iubire este cea care nutreste sufletul si nu are legatura cu sexul (asa incit unii sustin ca termenul corect este iubire socratica).

Exista iubire platonica? Poate, dar intr-o lume asaltata de stimuli sexuali conceptele platonice ale iubirii sint ideale. Are mai mult intelesul de iubire imposibil de a fi consumata, asa cum ar fi cea intre mistici (Sfinta Teresa din Avila si Sfintul Ioan al Crucii), iubirea intre Wagner si Matilde (desi unii spun ca Matilde i-a fost ceva mai mult decat muza) sau cum probabil a fost cea intre Hemingway si M. Dietrich (asa cum se pare reiese dintr-o serie de scrisori intre cei doi). Sau iubirea platonica in sens literar descrisa de T. Mann in Moarte in Venetia, intre Gustav si efebul de 14 ani Tadzio care avea frumusetea lui Apollo si zimbetul lui Narcis. Iubirea platonica nu este prietenie, se bazeaza pe o intensa atractie, pe frumusete, este o iubire pura in care sexul nu este protagonist. Greu de conceput mai ales in zilele noastre...

Cand iubirea se transforma in ura - de Bittersweet la: 26/01/2006 10:45:07
(la: De ce te urasc)
Iubirea se poate transforma in ura..asta e clar...citind textul tau(clody),imi dau seama k ai mare dreptate...desi din randurile tale reiese k iubesti si nicicum k urasti."Te urasc pentru k m-ai mintit prinvindu-ma in ochi"...de ce oare imi este atat de familiara fraza asta?Este cea mai adanca durere sa fii mintit "pe fata"...dar ce sa faci cand iubirea iti pune un val negru pe fata si din o mie de cuvinte le iei decat pe acelea care iti convin tie?"Te urasc pentru ca nu a contat k ai fost prima mea iubire"...vai!de ce oare atata minciuna?de unde atata incredere intr-un om care nu merita nimic in viata?Mi s-a intamplat si mie.. :(..1 an si 3 luni pierduti din viata...de c am fost atat de oarba(?!),nu imi dau seama...cred k iubeam...dar ce sa fac?Iubirea s-a transformat in ura...am fost si eu victima unui criminal...nu un criminal propriu-zis..ci unul care ucide suflete...d c am permis sa mi se rupa sufletul la o varsta asa de frageda?de ce aceasta relatie mi-a consumat toata increderea in oameni..si de ce acum nu mai pot iubi ca inainte?de ce sunt mereu suspcioasa??pt k sunt distrusa..sufleteste...ce sa fac sa ma vindec de aceasta depresie?Ce este ura?De ce urasc?
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iubirea si libertatea - de Radina la: 06/09/2006 19:43:48
(la: Telefonul nu mai suna...)
De ce, draga ondine, iubirea trebuie sa/ti ofere mai multa libertate? Eu cred ca in iubire nu e mai e vorba de libertate. O iubire in desfasurare iti lasa foarte putina libertate. Nu mai esti liber cand iubesti. Oriunde mergi, cu oricine te intalnesti esti mereu o prezenta dublata de persoana care te locuieste pentru ca te iubeste si o iubesti. Timpul petrecut in afara cuplului e cuantificat in dor, in lipsa si in unica bucurie posibila revederea."Iubirea nu ne lasa decat libertatea de a muri". Asta e o afirmatie pe care nu/mi amintesc unde am intalnit/o dar am simtit ca e f. adevarata. Cred ca intr/adevar o iubire adevarata iti ia din libertate.
Cred ca nu e rau sa doresti sa impartasesti cu celalalt orice experienta, pentru ca intr/o iubire te redefinesti continuu impartasind cu celalalt orice gen de experienta. E ca si cum ai avea un filtru dublu. De regula descoperi ceva si tot ceea ce doresti sa faci e sa impartasesti cu perechea ta. Asta iti reduce din libertatea pe care o aveai inainte de a decide sa te darui si sa te lasi locuit. Cand insa darui si nu mai esti primit in cuplu cu experienta ta, te intristezi si incepi sa nu mai darui ca sa nu suferi din pricina ca nu ti/e primita dorinta de impartasire.Si iti pierzi din spontaneitate si e tot un soi de maturizare cand incepi sa te indepartezi ca sa nu mai suferi. O maturizare fortata. Caci in cuplu fie unul fie altul, lasandu/se condus de necesitatile celuilalt devine oarecum copil. Se creaza inevitabil un soi de dependenta, pt ca celalalt iti umple niste goluri.In fond cam de acolo porneste totul, nu? Vb. aceea " astia doi se completeaza foarte bine".

Poate fata de la club a inteles gresit intentia. Multi barbati cer numarul de telefon in speranta ca asta o impresioneaza pe fata si ii cedeaza in acea seara. Poate fi un tertip pur si simplu. Daca vede ca nu e rost de un one night stand nici dupa ce a lasat impresia ca e interesat de inca o iesire sau mai multe, pur si simplu nu mai suna.
De obicei intr/un club se danseaza, se bea, se flirteaza si e locul de unde poti sa pleci pt o noapte cu fata acasa. Sau pt mai multe cine stie?

#143588 (raspuns la: #142990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este iubirea - de sperantao la: 07/12/2007 13:35:54
(la: Ce este iubirea?)
EDITURA FLORI SPIRITUALE
Judetul Hunedoara, Deva,
Str. Aleea Păcii Bloc K3 ap.14,
Telefon: 0254214049
Mobil: 0748868127
E-mail: florispirituale@hotmail.com
Director Ileana Speranta Baciu



Am sa va prezint in urmatoarele randuri parerea scriitorului australian de origine romana Octavian Sarbatoare, despre iubire. Este o noua lumina asupra vietii reale.


Ce este iubirea? - O evaluare de opinii.-


De-a lungul istoriei s-a scris enorm despre iubire, un subiect care continua sa ramana neelucidat. Bogatia informationala formata in jurul acestui nucleu conceptual ne face sa ne intrebam, pe buna dreptate, daca o astfel de tema va putea fi vreodata clarificata. Autorii de teme sentimentale inclina mai mult sau mai putin catre o anumita definire specifica.
În literatura genului si in opinia publica si-au facut loc cateva tendinte.

1. Iubirea este sex (Love is sex)

O astfel de opinie este foarte raspandita. Romanele de dragoste sunt cele care o intretin cel mai mult. Intr-o astfel de acceptiune, mai devreme sau mai tarziu, aspectul tactil devine dominant. Protagonistii cred ca satisfacerea simturilor le va astampara setea de iubire, aducandu-le implinirea.
La aceasta opinie populara adera şi cei care sunt preocupati cel mai mult de aspectul emotional al iubirii, aducandu-le multumirea superficiala ca li se ofera ceva facil, iubirea tactila fiind cea mai la indemana.
Totusi, ulterior, viata infirma faptul ca iubirea ar fi doar sex. Partenerii casatoriti, care au prilejul de a-şi satisface iubirea prin sex, oricat de mult doresc, nu pot spune ca au gasit stabilitatea cuplului exclusiv prin activitatea sexuala reusita.
Omul realizeaza ca exista un mister al sexualitatii, generand o alta judecată, ideea ca iubirea ar fi o taina.

2. Iubirea este o taina (Love is a mistery)

Este credinţa cea mai vehiculata in crestinism, în definirea iubirii. Propozitia are cu adevarat incarcatura spirituala, dar din nefericire se opreste aici. Aspectul de mister nu este elucidat, lasand la indemana credinciosului sa-l descopere, cumva.
Cei care pornesc sa afle taina iubirii, in acceptiunea crestina, pe parcursul cautarii ajung in cele din urma la sentimentul vinovatiei si al pacatului. Reconcilierea dintre misterul iubirii, ca definitie data de crestinism si doctrina pacatului actului sexual prin care omenirea a cazut in dizgratie (vezi povestea Evei si a sarpelui din Biblie) este imposibila. Concluzia la care ajung cautatorii din aceasta directie devine evidenta: pacatul actului sexual nu poate fi un mister.
O astfel de libertate de introspectie poate duce oriunde. Cei care se aventureaza pe un astfel de drum sfarsesc rataciti pe cai laturalnice, fara repere.
Inspirat de ideologia crestina a generozitatii totale, exista conceptia ca iubirea este o daruire neconditionata.

3. Iubirea este o daruire neconditionata (Love is unconditional surrender)

Este iluzia vehiculata de cei/cele care ajungand la capatul puterilor de a mai trai iubirea visata, fiind in stare sa ofere totul, sa-si inlature si ultimele rezerve, de autoprezervare, in speranta ca iubirea li se va implini.
La suprafata raţionamentele par ca duc la rezolvarea dilemei. „Daca ofer totul, mi se ofera totul. Nu tin nimic pentru mine, astfel ca Dumnezeu ma va rasplati.” isi spune cel/cea ce crede in iubire neconditionata.
Dar, in realitate, o astfel de practica este ca semnarea unui cec in alb. Celui caruia i se ofera o astfel de ocazie poate trece pe cec oricat doreste. Intr-o astfel de situatie se asteapta reciprocitate, dar viata este cu totul alta. Putini sunt cei care raspund pozitiv la astfel de gesturi. In cele mai multe cazuri astfel de metode de a implini iubirea sfarsesc in suferinta. Neconditionarea in iubire nu poate functiona fara ca cei implicati sa posede un nivel inalt de constiinta.
Opus unui astfel de crez este conditionarea in iubire, aparenta ca ea sa fie un rezultat al satisafacerii altor nevoi, in deosebi a celor materiale.



partea intaia

Octavian Sărbătoare, scriitor australian de origine romana, decembrie 2007, Sydney, Australia. Autorul prozei romantice IUBIRE IN INDIA, aparuta in iunie 2007 in Romania la Editura Flori Spirituale. Articol publicat de Ileana Speranta Baciu, directorul Editurii Flori Spirituale, cu permisiunea autorului.

#263727 (raspuns la: #90455) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Alexandros la: 30/05/2009 08:21:08
(la: Provocare)
Te-as intreba (retoric, nu te speria;), daca X iubeste pe Y, iar Y nu iubeste pe X...atunci X in fond nu iubeste pt ca dragostea nu-i impartasita/reciproca? ;)
E retorica da-ti raspund.
Iubirea dintr-un singur sens si ma refer aici doar la iubirea dintre doua persoane, cea dictata de Eros nu la iubirea de Dumnezeu, de fiu, de mama, etc, nu poate avea decat o viata extrem de scurta si asta doar ca o reminiscenta a unei iubiri impartasite. Cand se prelungeste neavand ca suport exceptiile pe care le-am enumerat intr-un alt comentariu isi pierde sensul de iubire si e orice altceva.
Daca y nu a iubit niciodata pe x iubirea asta e obsesie, prostie, greseala de perceptie a lui x dar nu iubire.

#445354 (raspuns la: #445335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Putem trai si fara iubire. At - de nadia la: 16/09/2003 11:59:07
(la: Se poate trai fara iubire?)
Putem trai si fara iubire. Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere, n-avem nevoie de iubire. Iubirea nu aduce altceva decat suferinta... intr-un final; pentru ca mai devreme sau mai tarziu va fi un final... nimic nu dureaza o vesnicie. Dar daca avem respect, ajunge sa fim impacati cu noi insine. Ma intrebi cum ramane cu fericirea? Eu te intreb ce e exact fericirea? Nu exista fericire, atata timp cat exista valori "materiale" in lume. Si astea vor exista intotdeauna. Asa ca va sfatuiesc sa gasiti pe cineva care sa va respecte si sa inteleaga ce aveti nevoie si nu doar atat, dar sa-i si pese si daca simti acelasi lucru, e OK.
ura - de anonim la: 24/10/2003 08:12:58
(la: Primul ZID)
Intr-adevar, daca ar fi ura gratuita.
Motivatia insa e mult mai profunda, e vorba de pamant, de viata, si de o parte si de alta.

Apropo, un autor evreu, Arthur Kostler, in cartea sa "Al 13-lea trib" afirma ca marea majoritate a actualilor evrei sunt descendentii cazarilor, popor turcic, care adopta religia mozaica in secolul 8, statul cazar aflandu-se la nordul Marii Caspice.

Daca e asa, atunci formarea statului Israel apare intr-o cu totul alta lumina decat cea a eliberarii unor teritorii stramosesti.

Altminteri, insusi autorul, militant sionist, dupa o scurta sedere in nou creatul Israel, renunta la convingerile sioniste, declarand ca armata israeliana nu e una de eliberare ci una de ocupatie.

Totusi, orice popor care are simtul identitatii trebuie sa aiba o tara a sa.
Or, un stat evreu nu poate fi altundeva decat in Palestina iar capitala sa nu poate fi decat Ierusalimul.

Din pacate, valurile istoriei au facut ravagii si nu se poate face dreptate unora nedreptatind pe altii.

Din pacate, si mai grav, guverneaza dreptul fortei.

O impacare istorica, in sensul acceptarii reciproce, intre arabi si israelieni este singura garantie a unui viitor civilizat pentru ambele parti.

Nu vreau sa judec problemele altora - avem noi destule, inclusiv cu evreii (nu le amintesc aici exista pe alt forum) - dar lumea azi a devenit un mare sat si putini sunt cei capabili sa inteleaga durerea altora.
Noi romanii, care am avut parte de destula durere, fara insa a ravni la ceea ce nu ne apartine, poate ca putem intelege (chiar si ajuta!) pe altii.

Weekend placut tuturor, in oricare 'tabara' va aflati.
#2078 (raspuns la: #2068) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Afaceri cu Romania - de Stefan Niculescu-Maier la: 23/02/2004 16:35:59
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Dan, raspunsul tau e cat se poate de edificator si corespunde unei realitati pe care o cunosc. Pe de alta parte eu am o firma de productie de software si servicii IT in Romania, care dureaza de cativa ani si ofera o paine la peste 20 de suflete. Au inclusiv o conexiune Internet de mare viteza (1/2*T1). Daca te mai gandesti vreodata ca ai putea realiza un proiect in Romania de ce n-am incerca sa facem ceva impreuna? Mie mi se pare ca noi, cei aflati in diaspora, comunicand, ne putem uni eforturile si pune cap-la-cap elemente care ne vor ajuta si pe noi si pe cei ramasi acasa. Nici nu concep sa pornim de la ideea unei "opere de binefacere" - inainte de orice, binefacerea nu se autosustine... Dar oameni sanatosi care castiga un ban bun si curat in Romania pot avea grija si de cei aflati in nevoie, aflati alaturi de ei.

Ma poti contacta pe adresa personala (editor@romanialibera.com) daca vreodata te gandesti sa dai curs unui astfel de gand. In cadrul Grupului pe care-l construim exista si alte persoane interesate in afaceri, in spirit occidental. Desigur, cu totii am putea avea o viata fara griji aici - deci in ultima instanta tot o forma de binefacere este cea catre care tindem, promovand afaceri (ce n-au voie sa fie decat reciproc avantajoase!) cu Romania, dar cel putin nu pierdem, si evitam dezamagirile.

Vor aparea curand si factorii politici in Romania care ne vor incuraja sa dezvoltam acolo, refuzand ciubucurile si birocratia. Eu sunt optimist!
#10399 (raspuns la: #10366) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Combaterea coruptiei nu poate - de Daniel Racovitan la: 26/04/2004 06:02:05
(la: Sa vorbim deschis despre coruptie)
Combaterea coruptiei nu poate fi realmente eficienta decat daca porneste de sus. Cliseul cu "fiecare dintre noi poate contribui la combaterea coruptiei" e simpla amagire. Nu vei rezista nici macar o saptamana, deoarece sistemul a fost in asa fel conceput incat sa nu se poata trai decat cu spaga.

.....................................................................................
Ce-o mai face domnu' Melcu?

Te contrazic !!! - de desdemona la: 30/04/2004 04:38:47
(la: Iubirea-cum e ea vazuta?)
'Iubirea' de pe vremea lui Shakespeare si cea de acum ... sunt aceleasi.
Depinde ce sens dai iubirii !!!
Daca e vorba dintre iubirea dintre un barbat si o femeie, sensul e prea limitat si nu justifica toate cantecel si versurile ce i-au fost inchinate. Iubirea e mai mult decat atat. Cea mai pura si neconditionata iubire e cea dintre parinti si copii. Iubirea se manifesta si in familie (intre frati, rude) si intre prieteni, intre colegi, vecini, sau oameni in general.
In esenta ei, iubirea e pura si dezinteresata, si nu poate fi afectata de nimic. Iubesti atunci cand tot ce doresti e sa daruiesti si nu ceri nimic in schimb. Pentru unii e greu sa simta aceasta iubire pentru ca nu au incredere in ei si in altii, si se simt singuri si straini, intr-o lume rece. Insa aceeasi lume poate sa para un ocean de iubire cand ai inima deschisa. Cand simti adierea brizei pe fata si razele soarelui incalzindu-te, cand respiri parfumul unei flori purtat de vant si vezi jocul frunzelor in vant, iti simti inima plina de un fel de lichid care nu cere decat sa se reverse, si cauti din ochi pe cineva caruia sa zambesti. Iubirea are multe forme de manifestare, dar cele mai frumoase sunt cele neposesive, care curg din sine, indiferent ca sunt sau nu impartasite.
Nu mai lungesc discursul, fiindca cineva spunea:
"Sa nu vorbesti despre iubire, ci chiar sa iubesti cu adevarat".
___________
"Fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
Pasajul de care amintesti nu - de rational rose la: 24/05/2004 14:38:59
(la: Existenta Diavolului)

Pasajul de care amintesti nu e chiar original, el se gaseste in Biblie, in Apocalipsa, de sute de ani, cu modificarea ca Cel care se 'plange' e Dumnezeu.



"Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot!

Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea."
(Apocalipsa 3, 15)



Diavolul nu poate decat sa se bucure de situatia asta, nu vad de ce s-ar plange. Nu exista decat Bine sau Rau. Starea intermediara este inventatata de el, de diavol. Starea asta de "caldut" este periculoasa, pentru ca e o stare de amorteala, de amanare a luarii unei decizii, si se poate croniciza. Ne nastem rai, nu sfinti, asa ca daca nu luam o decizie transanta spre Bine, ajungem Rau.



Aparitia Raului si a pacatului este o taina. A explica aparitia Raului ar insemna sa-i gasesti o justificare.
Dupa cum spune Biblia, Diavolul, din pozitia pe care o avea de capetenie a ingerilor a ajuns sa jinduiasca la pozitia lui Dumnezeu si sa nege autoritatea si principiile Lui.




>'duce oare studierea divinului la o proximitate periculoasa cu diabolicul?'



Apropiindu-te de divin iti dai tot mai bine seama de cum este Diavolul, de cat de departe esti de Dumnezeu si cat de aproape de Diavol. Cand te apropii de standardul divin constientizezi mai bine Raul si il detesti.



>Este ceva in contemplarea divinului, asemenea unui revers al medaliei inevitabil, care te face mai vulnerabil la "apele diavolului"?



Asta-mi suna a sofism... Diavolul este fiinta creata de Dumnezeu, deci este inferior. Dumnezeu l-a lasat 'sa-si' faca de cap doar in virtutea liberului arbitru, in virtutea faptului ca Dumnezeu este dreptate, dar si iubire. Iubirea nu poate exista fara posibilitatea alegerii, silita, ca sa iubesti trebuie sa ai si posibilitatea de a nu iubi. Desi este atotputernic si atotstiutor, Dumnezeu a riscat, din iubire, sa creeze niste fiinte care au avut posibilitatea sa aleaga raul.

Diavolul a pus la indoiala caracterul lui Dumnezeu si principiile universului (dreptatea si iubirea), de aceea trebuia demonstrat in fata universului pana unde va ajunge Diavolul cu razvratirea lui, si ca incalcarea acestor principii duce la moarte, la eliminarea din universul guvernat de ele. Dumnezeu si-a demonstrat caracterul prin jerfta lui Isus Hristos. Diavolul a pierdut razboiul.



In concluzie, apropierea de Dumnezeu ne face sa ne dam seama de Raul care e in noi si ne da putere sa ne schimbam.


nasucul pisicutzei - de Pisicutza la: 07/08/2004 22:59:07
(la: Se cauta un scriitor! Gasitorului buna recompensa!)
Pisicutza nu pretinde sa te inteleaga meteora,iubirea care ai simtit-o si inca o mai simti e a ta personala...eu ma ofer doar sa iti transpun cateva ganduri pierdute,uitate in adancul ochilor ei dar si nefolosite la timp....Fiecare simte iubirea in felul lui-ca o replica pentru aliciul-indragosticiul-...eu o pot simti ca o tornada ce trece si lasa impresia unui vis ratacit prin multe altele,iar tu o poti simti ca pe un foc ce iti arde creierul,sufletul si viata.Sufletul e ca o comoara ce nimeni altcineva nu poate descoperi...decat piratul ce a ascuns-o.So...the decison is yours sailor! ...let us know!....adresa mea e lorelei_im@yahoo.com
Daca te decizi...
*****************************************************
Putinta de a trai noi insine in sufletul altuia e singura adevarata valoare omeneasca,
Love Pisicutza
culturi diferite... trecut diferit? Poate... - de romanul_vesel la: 15/01/2005 02:11:10
(la: Bush-Personalitatea Anului)
Culturi diferite...trecut diferit
#33355, de ampop la Fri, 14/01/2005 - 08:13

Draga Mario,

Unele din concluziile tale sint corecte. Avem aproape aceasi virsta... eu, doar citiva ani implus... Dar daca te gindesti ca as fi avut un trecut comunist?!... te inseli! In clasa a IXa am refuzat onoarea de a fi facut UTC-ist pentru ca am aflat citeva din secretele familiei.
Intimplator am gasit diploma de facultate a tatalui meu, pe care de cind il stiam muncise ca lucrator comercial.
Punind intrebari am aflat ca in tinerete i s-a rafuzat dreptul sa-si practice profesia pentru ca nu a vrut sa devina legionar.
Mai tirziu comunistii l-au persecutat si dat afara din serviciu pe motiv ca ar fi fost legionar.
Asa ca aflind aceasta isotire, la virsta cind eram pionier si educat in spirit socialist, toate visurile mi s-au spulberat. Cred iti dai seama ca nu pot simpatiza cu nici una din politicile extreme.
Nu accept nici extrema dreapta si nici pe cea stinga.
Linia politica cea mai apropiata de idealurile mele este politica de
centru-dreapta. Cea care este in Germania-Suedia- Franta -...

"Trebuie ca tinerii de pe acest forum sa fie "educati" , dar intr-o maniera normala iar ...PROPAGANDA atat de intensa impotriva TUTUROR valorilor lumii occidentale nu poate face decat sa arate ceea ce este "obvious". Let's make fun of it!"

Ce-ar fi ca acestor tineri sa le aratam adevarul, asa cum este, si sa-i lasam pe ei sa decida de ce parte trec?

Crede-ma ca nu am nimic personal impotriva nici unei tari. De cind am plecat din tara am calatorit aproape in toate lumea.
M-am, amestecat si comunicat cu toate categoriile de oameni si am aflta care este opinia generala "from the horse's mouth" si nu de la CNN.
Ce ne spune Cristiana Ammanpoor (sotia lui James Rubin) nu este intotdeauna corect.
Vreti sa-ti dau un exemplu concret?: "odata ii luat interviu unui comandant combatant din trupele KLA (Kosovo Liberation Arme) - tipul respectiv avea par blond, cirliontat si vorbea engleza la perfectie dar cu accent american.
Citi dintre Americani stiu cum arata un Albanez? Dar noi stim foarte bine ca albanezi cu parul blond si cirliontat nu gasesti pe toate drumurile...
Nu-i asa? ;-))

"PROPAGANDA atat de intensa impotriva TUTUROR valorilor lumii occidentale nu poate face decat sa arate ceea ce este "obvious". Let's make fun of it!"

Nu fac propaganda nici pentru si nici impotriva nimanui. Asta este un forum, in limba romana, in care avem posibilitatea sa discutam deschis opinia noastra personala. (si pentru noi, ce plecati, sa exersam limba romana... hahahaha...)

Numai ca de multe ori nu stiu daca trebuie sa rid sau pling cind vad cum unii, plecati din tara, vorbesc urit despre Romania si in dorinta lor de
a-si intari argumentele impotriva comunismului ataca tot ce s-a realizat prin munca grea si inteligenta poporului roman. Poate fac asta ca sa-si scuze mediocritatea rezultatelor pe care le-au avut in Romania si poate si in tara unde au emigrat...

Altii mai "inteligenti" se leaga de diferentele de ortografie. De exemplu daca scrii Roman cu "R"-mare, zice ca o faci din nationalism. Asta este o tactica Americano-Israeliana. Pe vremuri o foloseau si comunistii... Dupa cum vezi toate politicile extremiste folosesc aceeasi tactica. Greu de spus cine de la cine a invatat-o...

Very enough...:-)))))))

Alex
#33442 (raspuns la: #33358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cocoloase - de maan la: 23/02/2005 22:43:27
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
dintre cei care au reactionat circumspect sau ironic la adresa subiectului, nu mi s-a parut unul macar invidios sau rau.
Am citit doar pareri diferite, ironie si multa circumspectie, chiar mirare.
Nu dispret, nu ura.
Dimpotriva, cei doi au fost aceia care au reactionat cu obraznicie.

Tot ce pot face e sa tolerez si s-accept ca exista si oameni care nu-s ca mine.
vad iubirea cel putin invers decat se propovaduieste aici, nu pot s-apreciez pe careva ce declara amor divin unei femei, cand acu ceva timp isi adora nevasta, dupa cum nu pot aprecia decat vulgar gestul fericitei alese, care se lauda cu iubirea ei pe un forum la care stie ca poate avea acces si cealalta, daca nu ranita, macar jignita de zoaiele din albia familiei, care-i vin in cap din batatura cafenelei.
Mintea mea obosita refuza sa primeasca drept autentica iubirea urlata in majuscule, cu fustele-n cap in piata publica.

Respectul, masura si bunul-simt sunt notiuni pe care le percepem diferit, din nefericire.

Nu veniti asadar cu isterii ca samadhi si little eagle au fost jigniti de cei care s-au multumit sa spuna ce gandesc.
Am citit un mesaj al bellei, care expunea o opinie personala si care a fost catalogata drept ‘invidioasa’, ca la mahala. N-am vazut pe nimeni s-o traga de urechi pe samadhi.
Fata draga, probabil nu stiu io ce-i iubirea, nu-i exclus, dar faptul ca esti surescitata azi, nu-ti ofera nici o scuza sa fii obraznica si sa-i jignesti pe cei care n-au facut decat sa nu fie de acord cu tine, in cel mai elegant mod posibil.
Personal, am apreciat foarte tare comentariul laconic al bellei (“huh?”), faptul ca a tacut crystall, ca anisia si-a dat seama ca n-are rost, ca vlad_tepes si rembrandt dau dovada de ingaduita si mult mai multa intelepciune ca mine.
Am chiar certitudinea ca fiecare dintre cei amintiti ar fi putut sterge podelele cu trupshorul samadiei bine-ingrijit si fara riduri, dar ca, totusi, din curtoazie, s-au ferit s-o faca.

Daca cineva e ‘lovit la ego’ de acest mesaj, imi voi lua libertatea de-a intelege ca n-are cu ce citi si-am sa-l rog sa ma ierte ca nu-s in stare sa-i raspund.
#37415 (raspuns la: #37396) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ciocolate - de maan la: 28/02/2005 23:16:54
(la: Dragoste prin Internet)
Am intalnit multi oameni pe care i-am cunoscut pe net, cand am considerat eu necesar. Toti au fost asa cum ii stiam, cum ii mirosisem: simpatiile au sporit, antipatiile mi-au fost confirmate. Cativa mi-au devenit prieteni intimi.

Internetul e ca un bar la care poti avea sansa sa intlanesti un narcoman, un escroc un politzai, o muiere beata, o naiva-n cautare de-aventuri nerostite. Se-ntampla ca oamenii sa se desfaca mai usor in spatele unei porecle, uitand ca nickul e doar un val iar nu un scut – protectia e virtuala. Mincinosii vor ramane mincinosi, trufasii se vor bate-n orgolii, narcisistii se vor iubi mai mult, palavragii vor fi ca-n paradis.
Poti juca orice rol pe net, smekeria e ca in final ajungi sa te joci pe tine, mai real decat ai crezut ca esti dincoace de tastaura.

Iubirea, pe net?
Iubirea se poate isca din orice si-n oricine … locul e ultima categorie de dicutat.
Zicea rembrand mai jos ca proiectam in celalat toate fanteziile si dorintele noastre … pai si-n real life, nu-i identic, man?
Nu-i, asa-i, ii oarecum in oglinda si mult mai fain si periculos.

o cunosti pe strada … mmmm …cu fustita aia a ei mica si popou obraznic …hm, tarfulitza, ce-ai mai ofili-o cu ne-satz intr-o sara, poate asta, chiar in sara asta, daca te gandesti … si-o iei catinel in urma-i salivand, mustacind ganduri porcesti, le stii tu … si-o vezi cum intra-n casa fugutza, tremurand de vant rece si pasi de-ai tai in urma-i.
Si te frige amintirea fustei toata noaptea si te munceste doru, pana maine, cand te gaseste spanzurand ca prostu’n usa ei …si cand va catadicsi sa te remarce, sirena si cand gura ei ti-o lichefia propriile-ti soapte-n ureche, iar fusta va zace-n amintire si-aiurea pe covor, tu ai sa te gandesti ca n-are decat zece clase, ca fumeaza prostii, si e fan britney spiiirs???
Aiurea, mosule, la shtrasse, daca te fura fustita, nu te-alegi decat c-o penicilina, in caz de nesansa minora. Pe net ii caz de soapte, de creieri fierbinti si-asta produce mai mult decat mancarimi.

Csa cascam ochii, nu tot ce zboara-i de mancat: nu locul de-amplasare-a tastaturii face diferenta dintre lumi, ci omul insusi.

… ma pot indragosti pe net ca si pe plaja: ramane sa vaz cat ma duce capu si pana unde.
Acu’ ma veti vedea pe plaja defiland semetz in slip, ma veti putea citi focos la cafenea.
Intre mine si duduitza asta cu fustita precum focu’, ce s-o-ntampla, de s-o-tampla, dea domnu’ sa nu stie nimeni: nici macar nurii ei, ogoindu-mi trufia.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...