comentarii

marea iubire nu poate fi decat reciproca iubirile unilaterale si neimpartasite naziunte lipsite de realitate simple iluzii nu sunt decat niste fenomene de infirmitate


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
poate asa ne 'luminam' - de thebrightside la: 23/11/2005 10:21:00
(la: Despre complexul de inferioritate si grandomanie)
• denumit si Golden complex, poate declansa forte compensatorii foarte mari, transformandu-se intr-un aparent complex de superioritate. Uneori se cristalizeaza in jurul unei infirmitati reale, adesea insa poate impulsiona si conduite brutale, despotism acaparare etc.
• ansamblu de reprezentari, atitudini si conduite legate de un sentiment de inferioritate. Adler a dat o semnificatie centrala acestei notiuni, pe care o leaga de un deficit fizic real, de o inferioritate organica, morfologica sau functionala. Acordandu-i valoare etiologica, ii descrie efectele de supracompensare.
Complexul de inferioritate se leaga indisolubil de numele marelui psihanalist german Alfred Adler, insa radacini putem gasi si-n filosofia inceputului de secol XX la Friedrich Nietzsche in lucrarea "Asa grait-a Zarathustra ".
Teoria lui Alfred Adler incearca sa explice nevrozele, afectiunile mentale si mai general, formarea personalitatii prin reactii fata de inferioritati organice, aparute in copilarie, oricat de neinsemnate, morfologice sau functionale ar fi ele: "Defectele constitutionale si alte stari analoge din copilarie duc la aparitia unui sentiment de inferioritate care necesita o compensare in sensul exaltarii sentimentului personalitatii. Subiectul isi stabileste un scop final, in intregime fictiv, definit prin vointa de putere, scop final care pune in slujba sa toate fortele psihice".
Adler revine asupra acestui concept in "Sensul vietii", in special datorita unor critici ale parintelui psihanalizei la adresa psihologiei individuale adleriene, critici cu adevarat juste, insa pe fondul subiectiv al deteriorarii relatiei dintre cei doi.
Freud a demonstrat caracterul partial, nesatisfacator si sarac al acestor conceptii, ce apartin primei parti, bazandu-se in special pe exemple din activitatea sa de cabinet. Aceste critici il fac pe Adler sa-si revizuiasca fundamentul teoretic, oprindu-se cu mai multa atentie asupra laturii social-umane, a nevoii de legaturi, de atasament, asupra a ceea ce el numeste "sentimentul de comuniune sociala"
De asta data, Adler vede sentimentul de inferioritate ca insusi "motorul" civilizatiei umane ("A fi om inseamna a te simti inferior."), acest "sentiment de insuficienta" fiind o suferinta pozitiva ,"fiinta umana fiind mai degraba orientata spre dominarea lumii exterioare, decat spre echilibru", avand ca fundament teza: "Corpul uman este construit in mod vadit pe principiul securitatii."
Totodata Adler afirma: "sentimentul de inferioritate domina viata psihica si se lasa clar sesizat in sentimentul de imperfectiune, de neimplinire si-n permanentele nazuinte ale oamenilor si umanitii"; apoi acesta insista asupra importantei sentimentului de comuniune sociala, spunand, si pe buna dreptate, ca sentimentul de inferioritate este rezultat al "marilor carente ale sentimentului de comuniune sociala".
De asemeni el revine si asupra complexului de superioritate, vazut ca supracompensarea sentimentului de inferioritate pe plan fantasmatic, ideal." Aspiratia catre putere il face pe individ sa se retraga din fata pericolului de indata ce pare amenintat de o infringere sau din cauza deficitului de comuniune sociala, ceea ce se manifesta prin lipsa de curaj ", "lumea sa ideala il farmeca atat de mult incat este preocupat de rezultatele socului". Consecintele acestei supracompensari sunt lipsa sentimentului de comuniune sociala, o imagine deformata asupra propriilor capacitati pe linia supraevaluarii acestora.
In final Adler nota: "insecuritatea vietii nu a gasit pana acum – in general o solutie mai buna decat aspiratia la putere".
In ceea ce priveste originea complexului (sentimentului) de inferioritate, Freud a facut cateva precizari fara a trata insa problema in mod sistematic: sentimentul de inferioritate provine din cele doua pierderi, reale sau fantasmatice, pe care copilul le poate suferi: pierderea iubirii si castrarea. "Un copil se simte inferior cand observa ca nu este iubit, ceea ce este valabil si pentru adult. Singurul organ care este intr-adevar considerat ca inferior il constituie penisul atrofiat-clitorisul fetitei."
Structural sentimentul de inferioritate traduce tensiunea dintre Eu si Supraeul care-l condamna. O asemenea explicatie subliniaza inrudirea sentimentului de inferioritate cu sentimentul de vinovatie, dar in acelasi timp face dificila delimitarea lor. Mai multi autori au incercat dupa Freud sa faca aceasta delimitare. Dupa D. Lagache, sentimentul de vinovatie depinde de "sistemul Supraeu-ideal al Eului", iar sentimentul de inferioritate de Eul ideal.

Preluat de pe http://www.actrus.ro/buletin/1_2000/INFERIORITATE.htm
iubire imposibila - de Alexandros la: 28/03/2006 18:37:20
(la: IUBIRE IMPOSIBILA SAU PERSOANA IMPOSIBILA???)
Cred ca daca unul iubeste si celalalt nu simte nimic nu e iubire imposibila ci neimpartasita si e mai degraba obsesie.
Greu de recunoscut dar, "dragoste cu sila....."
Totul tine de compatibilitate; cu cat e mai mare(compatibilitatea) cu atat iubirea e mai durabila.

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
om - de Alexandros la: 30/05/2009 08:21:08
(la: Provocare)
Te-as intreba (retoric, nu te speria;), daca X iubeste pe Y, iar Y nu iubeste pe X...atunci X in fond nu iubeste pt ca dragostea nu-i impartasita/reciproca? ;)
E retorica da-ti raspund.
Iubirea dintr-un singur sens si ma refer aici doar la iubirea dintre doua persoane, cea dictata de Eros nu la iubirea de Dumnezeu, de fiu, de mama, etc, nu poate avea decat o viata extrem de scurta si asta doar ca o reminiscenta a unei iubiri impartasite. Cand se prelungeste neavand ca suport exceptiile pe care le-am enumerat intr-un alt comentariu isi pierde sensul de iubire si e orice altceva.
Daca y nu a iubit niciodata pe x iubirea asta e obsesie, prostie, greseala de perceptie a lui x dar nu iubire.

#445354 (raspuns la: #445335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nasucul pisicutzei - de Pisicutza la: 07/08/2004 22:59:07
(la: Se cauta un scriitor! Gasitorului buna recompensa!)
Pisicutza nu pretinde sa te inteleaga meteora,iubirea care ai simtit-o si inca o mai simti e a ta personala...eu ma ofer doar sa iti transpun cateva ganduri pierdute,uitate in adancul ochilor ei dar si nefolosite la timp....Fiecare simte iubirea in felul lui-ca o replica pentru aliciul-indragosticiul-...eu o pot simti ca o tornada ce trece si lasa impresia unui vis ratacit prin multe altele,iar tu o poti simti ca pe un foc ce iti arde creierul,sufletul si viata.Sufletul e ca o comoara ce nimeni altcineva nu poate descoperi...decat piratul ce a ascuns-o.So...the decison is yours sailor! ...let us know!....adresa mea e lorelei_im@yahoo.com
Daca te decizi...
*****************************************************
Putinta de a trai noi insine in sufletul altuia e singura adevarata valoare omeneasca,
Love Pisicutza
Dinisor, - de DESTIN la: 10/09/2004 01:08:53
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Voi raspunde sintetic la tot ce m-ai intrebat:

"crede-ma, simplu nu este sa dai rapsunsul la intrebarile mele. eu am incercat de multe ori. si de fiecare data cand am crezut ca m-am apropiat de raspuns, sub o forma sau alta mi s-a demonstrat ca m-am inselat. problema este ca nu suntem singuri in lume."

Totul se desfasoara in jurul comunicarii,eu am o vorba a mea...(poate au mai folosit-o si alti...nu stiu...)"atunci cand comunicarea pica...pica totul."

Sa ma explic:

Ca fiinte umane suntem prin creatie destinati iubirii,raportati la valori ale umanitatii,incercarile noastre in viata vor reusii.

Nimeni nu poate sa iti demonstreze ca te-ai inselat...sub o forma sau alta au fost "eschivari",falsuri,surogate...oameni deformati ce nu isi gasesc ritmul...automatisme si neimplicare serioasa in viata in doi...

Intr-o iubire pura,dealtfel iubirea nu poate fi decat pura...sunt si privatiuni si suferinte si teama...insa in doi se imparte totul...iubirea fiind singura care impartita la doi se "inmulteste".

"iti inteleg tacerea, Destin!
#21585, de dinisor la Fri, 10/09/2004 - 00:51


ti-am spus ca nu-i usor. si-ti inteleg tacerea...

gandesti sau doar renuntzi?"

Am fost inspirat ca am trimis portionat raspunsul...

Cum sa renunt!!!


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21587 (raspuns la: #21584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marea iubire - de DOR SI DOR la: 13/10/2004 00:31:06
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
Marea iubire... o fantasma pe langa ai trecut... si ai iluzia... ca asta ar fi putut fi...
Marea iubire ... intotdeauna ..cea care va urma!!!
Marea iubire... nu este mereu implinita dar asta nu inseamna ...ca nu este Marea iubire!!!
Daca nu o vei observa...atunci nu va fi marea iubire!!!
#24882 (raspuns la: #24695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
reactii - de ondine la: 18/02/2005 11:01:37
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
Multumesc tuturor pentru contributii. Imi pare rau ca reactionez asa tarziu : am urmarit cateva zile sa vad daca apare mesajul pe site, dupa care am crezut ca…s-a pierdut in spatiu. Din intamplare am descoperit ca fusese totusi postat. Sunt foarte multe replici interesante la care as vrea sa raspund.

Maan :

Foarte limpede si frumos. Ce bine ar fi daca s-ar putea aplica la fel de usor si la altii.
"Atunci cand iubesti, celalalt are dreptul s-o stie, asa cum esti dator sa-i spui cand s-a sfarsit."
Asta ma tem ca e mai degraba dovada de curaj decat de iubire. Mai bine zis, de lipsa de lasitate. De care nu toti sunt capabili, din nefericire.

"Ce om normal ar accepta sa traiasca alaturi de un partener care tocmai i-a declarat ca nu-l mai poate iubi? ce om indragostit ar tine langa el, cu sila, un suflet care nu-i impartaseste sentimentele?"
Din pacate, in afara de sentimentul pur si simplu aici-si-acum, mai exista tot soiul de iluzii si sperante, de genul : "poate ca totusi o sa ma iubeasca intr-o zi", precum si un intreg arsenal de alte mijloace de persuasiune decat sentimentul, si anume, de exemplu, culpabilizarea (si aici societatea, familia, religia si morala, pot juca in unele cazuri un rol determinant). Pentru unii, e mai important sa pastreze proprietatea decat sentimentul si poate am sa revin mai tarziu la aceasta idee.

"Toti cei care insala, s-au inselat pe sine, in prealabil, de mult prea multe ori..."
Corect. Dar ma intreb daca poate spune cineva cu inima impacata ca nu s-a inselat pe sine niciodata.

"In sfarsit, nu cred ca exista un singur raspuns corect pentru intrebarile tale."
Cu siguranta, si nici nu urmaream asa ceva. Raspunsul depinde, cred, in mare parte, si de tipurile de temperament in cauza, printre altele. In situatii identice nu alegem cu totii acelasi lucru. Tocmai de aceea mi s-a parut interesant.

Anonim :

Intr-adevar, existenta unui copil schimba destul de mult datele problemei. De asemenea, forta de autosugestie a fiecaruia. Iata un raspuns bun la intrebarile retorice ale lui maan : chiar daca sentimentul se sterge, mai exista si vointa. Iata un caz in care cineva a avut motive sa continue sa traiasca alaturi de un partener, desi iubirea nu mai era impartasita : cu timpul, lucrurile s-au rezolvat in favoarea sa, si nu a amantei.

De altfel, statistic vorbind, cred ca asa se intampla in majoritatea cazurilor. Faptul ca in discutia noastra opiniile au fost mai degraba de partea cealalta nu dovedeste, poate, decat o tipica eroare statistica, si anume ca aceia care aleg o solutie de genul "renuntarea la iubire" se simt poate mai putin mandri de fapta lor si, implicit, mai putini dispusi sa vorbeasca despre asta. Mai poate sa dovedeasca, de asemenea, o anume medie de varsta / experienta a interlocutorilor. In cazul de fata imi pare ca e vorba de cineva care a lasat in urma o astfel de poveste de mult timp. Merci pentru sinceritate.

"Nimeni", Criss

Ipoteza nu presupunea neaparat ca respectiva casatorie sa se fi realizat din dragoste. Se subintelege ca, daca mariajul in cauza nu avea nici o hiba, nu ar fi fost posibila o atare pasiune extra-conjugala.

De asemenea, unele persoane nu sunt neaparat constiente de ceea ce inseamna "animus" ori "anima" pentru ele. Unii nu descopera nici dupa o viata, timp in care au trait alaturi de altcineva…Insa in momentul cand acest lucru se produce, poate fi intr-adevar o revelatie, si n-are cu nimic de-a face nici cu nesinceritatea prealabila a persoanei, nici cu inconsecventa, nici cu descoperirea unor calitati anume. Poate fi cu adevarat un coup de foudre, chiar si stiintific vorbind. Este vorba pur si simplu de o determinare psihologica careia ii suntem supusi cu totii, care teoretic se poate intampla oricui. Nu putem decat, cel mult, sa diminuam posibilul impact al unei eventuale "revelatii", incercand sa constientizam cat mai bine aceasta latura obscura a inconstientului nostru. Atunci procesul poate deveni controlabil. Dar nu inevitabil.

In ce priveste inertia, cred ca ea trebuie privita ca o problema individuala si apoi relationala. Si mai cred ca are si mult de a face cu imaginatia, mai bine zis cu lipsa ei. Evident, it takes 2 to tango, dar…nu e neaparat nevoie de tot atatia pentru a induce o schimbare.

Wild wind (frumos nickname) :

Dupa cum ziceam si dupa cum a si precizat cineva foarte bine la un moment dat, oamenii se pot casatorii si din motive mult mai jalnice decat simplele iluzii.
Iar dilema nu este neaparat a mea (asta ca o paranteza, doar in caz ca nu era foarte limpede). Eu am lansat intrebarea pentru ca m-a interesat cine ce ar face in atare situatii si de ce. Sau cine ce experiente similare a avut. Nu a fost o intrebare din categoria "ce sa fac?"

"Intrebare: Putem iubi intens si adevarat de mai multe ori in viata?"
Da, daca suntem destul de norocosi…Orice e posibil, de ce nu? Cine spune ca numarul maxim e unu? Uneori murim, in sufletul nostru, de mai multe ori in decursul unei vieti. De ce n-am avea si sansa sa renastem cu adevarat, printr-o noua iubire?

Paianjenul

Foarte exact. O lista de motive foarte…realista. Punctul pe i. Asa e, si pentru atare indivizi, poate ca mai importanta decat toate e consecventa. Adica daca tot te resemnezi, sa iti asumi decizia, nu sa ravnesti toata viata la ce ai renuntat. Asta ar insemna, cum zic francezii, sa vrei "le beurre et l'argent du beurre". Si, cu siguranta, totul are un pret.

Imi permit sa adaug un singur motiv : principiul practic potrivit caruia "sa nu dai vrabia de mâna pe cioara de pe gard". Functioneaza incredibil de bine.

Samadhi, Little Eagle :

Merci ca ati impartasit cu noi niste experiente atat de frumoase. Ma face sa ma gandesc ca a meritat intr-adevar sa lansez intrebarea. E frumos sa vezi ca la unii in suflet e asa verde si luminos...

Ice Queen

M-a impresionat profund povestea. Dar m-a si revoltat putin, incercand sa ma pun in situatia respectiva. Merita sa va acordati mai multe sanse, amandoi! Si care e problema, sa adopti un copil? E un lucru minunat. Oricine poate sa faca copii si s-au vazut atatea cazuri de mame ingrate, dar sa adopti un copil orfan e cu adevarat un act nobil. Si nu era singura solutie; sa nu mai spun ca, in ziua de azi, stiinta ofera atatea posibilitati...

Povestea are o doza de tragism care o face sa para desprinsa din romane. Ca esteta, nu as putea spune decat "superb", insa m-a miscat destul cat sa nu ma opresc la atat.

Nu vreau totusi sa incep a da sfaturi, fiindca realizez ca experienta a fost devastatoare. As spune numai ca, uneori, ne-ar fi mai bine sa nu fim atat de aspri cu noi si sa ne sacrificam mai putin. Poate sa sune meschin, dar fiind vorba de riscul de a interioriza o suferinta, dincolo de anumite limite subiective acest lucru poate avea efecte nedorite inclusiv la nivel somatic. Si asta nu aduce nimic bun.

Eu cred ca exista intotdeauna o compensatie si, cu cat pretul de platit e mai mare, cu atat ceea ce ar putea fi obtinut in schimb e mai important. Si nu e vorba de fatalism, ci de la o ecuatie simpla, potrivit careia suma energiilor care, din diverse motive, nu se pot cheltui intr-o directie, ar putea fi canalizate in alta directie, daca nu substituibila, dupa cum spuneam, macar compensatorie. Dar e o simpla probabilitate, si tocmai de aceea e important sa-i dam totusi o sansa sa se manifeste.

Destin
Maxima de la sfarsit e absolut geniala...
In ce priveste felul dilemei, nu am vrut sa dau prea multe detalii fiindca mi s-a parut limitativ pentru discutie. De aceea am spus „sa ne imaginam”. Intr-adevar, felul casatoriei poate fi un factor care sa accentueze dilema, la fel si autenticitatea „marii iubiri”. Cu toate acestea, mai exista si alte posibilitati. De pilda, pentru naturile duale, profund scindate, sa iubeasca doua persoane in acelasi timp. Este posibil sau e doar o dovada de superficialitate? Astept pareri si pe tema asta.
Pentru calypso, - de DESTIN la: 12/07/2005 02:29:57
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)

"...adaug..........

traiesc o iubire pura si cred in ea,mai stiu ca ea, iubirea pura, este eterna.

iubirea nu poate fi altfel decat pura"

Adevarat,iubirea nu poate fi decat pura...

Am raspuns cu intarziere comentariului tau, dupa o absenta de pe forum sorry!

Sunt trairi de care sper sa ai parte o viata intrega.

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#59032 (raspuns la: #57903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
defintely the real thing - de maria de la medgidia la: 10/11/2005 09:47:56
(la: Dragostea asta...)
e dragostea adevarata, legatura acea speciala care nu se poate intampla decat intre fiinte de-o seama...
e sansa ta, sansa voastra sa va impliniti iubirea fizica in sufletesc... imgemanarea celor doua este legatura totala, doua fiinte intr-una singura, il simti cu tine, in tine, si atunci cand e departe...

iubeste fara rezerve... chiar daca s-ar intampla later (prin absurb) sa se termine, gandeste-te ca sunt oameni pe lumea asta care nici macar nu ajung sa-si cunoasca jumatatea intr-o viata intreaga...
io ma consider norocoasa pentru sufletul meu pereche care m-a invatat sa nu ma mai tem si sa iau lucrurile asa cum sunt...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
cele doua masuri - de spirit_intelept la: 17/11/2005 06:17:51
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga Cata, apreciez faptul ca ai incercat sa dai niste raspunsuri la intrebarile mele, chiar daca evident ca dupa parerea mea respectivele raspunsuri sunt destul de superficiale. Hai sa vedem despre ce e vorba:

- in primul rand se pare ca revii din nou la proiectiile tale pe care le faci asupra mea. Aproape o treime din raspunsul tau de fapt consta in pareri subiective la adresa mea, in loc sa fie folosit pentru a raspunde la intrebari. Din fericire pot sa-ti spun ca esti departe de adevar si de fapt, asa cum am mai zis-o, proiectezi asupra mea propria ta viziune ingusta si sectarism.

- relativ la catolici, din raspunsul tau inteleg ca minunile pe care le-au realizat sfintii lor vin de la Dumnezeu. Ma refer la sfinti autentici, care chiar au purtat stigmatele lui Iisus si a caror viata a fost un exemplu pentru toti, cum ar fi Sfantul Francisc de Assisi sau Padre Pio.
Am insistat cu aceasta intrebare pentru ca in catolicism exista unele viziuni opuse ortodoxismului, cum ar fi de exemplu rolul papei. Cu toate aceste diferente doctrinare, desi acesti sfinti au fost supusi papei si intregii dogme catolice, care dupa cum am mai zis este uneori opusa celei ortodoxe, au primit totusi Gratia lui Dumnezeu, cel putin in aceasi masura ca sfintii ortodoxi. Concluziile care se pot trage de aici sunt cel putin interesante...de exemplu o concluzie imediata ar fi ca de fapt nu dogma de care apartineau a fost fundamentala pentru starea lor de sfintentie ci chiar felul plin de iubire, daruire si umilinta cu care s-au raportat la Dumnezeu. Aceasta concluzie este in deplin acord cu invataturile directe ale lui Iisus din Biblie, care NICIODATA nu a mentionat ca fiind necesara medierea unei alte persoane ca un devot sa poata ajunge la Dumnezeu.

- relativ la parerea ta despre alte cununii religioase decat cea ortodoxa si eventual cea catolica: sunt curios daca ce-ai zis tu constituie si parerea oficiala a Bisericii Ortodoxe Romane, fiindca in cazul asta preotii pot linistiti sa afirme ca toti evreii, arabii, hindusii, etc...sunt curvari (si eventual sa se si comporte in consecinta fata de acestia). As fi curios daca vre-un preot ortodox ar spune asta vreo-data la televizor :). Oricum, ideea asta mi se pare jalnica, tocmai din cauza ca niciodata casatoria nu va sfinti o relatie la fel de mult ca iubirea.

- evident ca am citit din Pateric, si din alte materiale. Chiar printre ultimele carti crestine pe care le-am lecturat se afla una despre ingeri in viata crestinilor si alta despre intamplari cutremuratoare tot la ei. Pot sa spun ca aproape fiecare din aceste minuni si intamplari deosebite a venit ca urmare a unor influente din planurile subtile. De fapt aici ipocrizia celor afirmate de tine e uriasa. Gandeste-te doar la Biblie...cum ar fi fost daca Maria nu l-ar fi ascultat pe ingerul Domnului? La fel si Iosif...cum ar fi fost daca nu ar fi fugit in Egipt, la sfatul aceluiasi inger? (si asta pe motiv ca nu trebuie sa credem in aparitii, vedenii, vise, etc :) ). De fapt si in Biblie, si in vietile sfintilor abunda de asemenea vedenii, si bune si rele. Dar daca sfintii nu le-ar fi urmat pe cele bune, nu ar fi ajuns nicaieri.
Din acest motiv ti-am zis clar: daca vrei sa stabilesti un criteriu dupa care sa vedem sursa unui anumit gen de manifestari subtile sau puteri paranormale, macar sa fii corect si sa-l aplici in aceasi masura si la ortodoxi si la altii. Fiindca daca ar fi dupa tine, toti pe care i-am enumerat mai sus, in frunte cu Maria si Iosif, ar fi gresit foarte grav ca au dat ascultare unor asemenea vise sau "vedenii".
Cu aceasta ti-am raspuns si la ce ai scris despre puterile paranormale...unde evident faci dovada aceleiasi purtari duplicitare.

- despre Kali, eu ti-am zis ce se intelege cu adevarat prin ea. E clar ca in acest sens, daca cineva se raporteaza la Kali, de fapt nu se poate raporta decat la un aspect a lui Dumnezeu.
Este cumva analog unei persoane care inca nu stie de Iisus de exemplu, dar care in sufletul ei simte existenta unei Fiinte Supreme si Atotputernice. Normal ca orice nume i-ar pune acestei Fiinte, de fapt tot Dumnezeu este Acela. Si sa stii ca in Biblie se spune mult mai mult decat crezi tu acum...de fapt daca as face o comparatie intre aspecte fundamentale yoghine si cele analoage crestine, probabil ai ramane uimit. Este firesc sa fie asa, din moment ce adevarul este unul singur.

- in sensul celor de mai sus, daca spui ca "Gresit este si sa-L consideram pe Dumnezeu o idee, o forma de energie, alte manifestari", de fapt spui o prostie, chiar crestineste vorbind. Trinitatea inseamna ca Dumnezeu este trei in Unul, Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Dupa cum stii si tu, Sfantul Duh de fapt este Puterea Atotputernica a lui Dumnezeu, energia pe care El o foloseste. Or, daca Sfantul Duh este parte din Treime, si deci Dumenezeu, este clar ca si din punct de vedere crestin Dumnezeu este si energie. Evident ca nu e doar atat ci mult mai mult.

Spirit Intelept
#88198 (raspuns la: #88038) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noi, Intelepti?? - de think_4Paul la: 22/11/2005 17:59:45
(la: Intelepciunea - o virtute demodata?)
"Intelept e doar zeul", spune Heraclit. Noua, oamenilor. nu ne ramane decat sa fim cat mai buni filosofi: "philo"=iubire, "sophos"=intelepciune. Nu putem fi decat intr-o mica sau mai mare masura iubitori de intelepciune. Intelepciunea pura nu poate avea decat un sens supra-uman. (si asta pt ca omul nu are nici un atribut pur..). Iar daca suntem macar putin iubitori de intelepciune dupa ce vom ajunge la inexistenta zeului vom concluziona si inexistenta unei intelepciuni..pure.
#89589 (raspuns la: #89441) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florinu-le - de latu la: 21/12/2005 19:39:24
(la: Inbox pentru Mos Craciun de la cafegii)
cand a murit tata si eu stateam pe marginea gropii ce avea sa-i fie mormant, mama trebuie sa fi observat ca ma uit tinta la sicriul impodobit. Mi-a zis: "Ce-i acolo inauntru, nu-s decat straiele pe care sufletul le-a lepadat, inainte de a deveni inger. Iar ingerii sunt in cer si acolo au grija de noi, cei care mai zabovim aici pe pamant.".
Asta a fost acum douazeci de ani...
Nu stiu daca mama a avut dreptate, daca tata a avut tot timpul grija de mine de acolo din cer, dar trebuie sa fie asa, ca de fiecare data cand n-am mai stiut cum sa razbesc, am vorbit seara, inainte de a adormi cu el. I-am zis ce si cum, si l-am intrebat ce-ar face el in locul meu?
Si nu stiu cum se face, ca a doua zi sau in zilele urmatoare s-a gasit de fiecare data o solutie.

Anul asta a plecat si mama...
Ma gandesc ca s-a saturat sa stea despartita de tata si ca acum stau amandoi acolo sus si au grija de mine. Ma bucur, ca sunt iarasi impreuna, ca stau la taifas cum faceau cand eram mic, ca poate tata iara glumeste cum facea de multe ori si mama se preface suparata...
Asta-mi da putere.
Ma face sa pot tine piept greutatilor din viata mea, sa nu-mi fie asa frica de lipsa alor mei, sa nu ma simt singur.

Si stii ceva? De iubit nu se poate iubi decat frumos. Daca nu-i frumos nu-i iubire iar daca e frumos atunci - nu-ti fa griji - e iubire...

Iti doresc sa-ti aduca Mosul tot ce-ti doresti tu dar in primul rand sa-ti redea credinta in tine.
Iti promit ca ai multe motive sa fii mandru de tine, si-ti promit ca daca le cauti, le gasesti. Si eu nu promit niciodata daca nu sunt sigur ca ma pot tine de promisiunea facuta...
Bucuria de a trai, modestie, harnicie, curaj printre oameni - toate astea si multe altele vin odata cu credinta in puterea ta...
Tot cu credinta in tine vine si puterea de a muta muntii, de care a scris Intruder...
#96449 (raspuns la: #96057) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am sa te las... - de nesigura la: 04/01/2006 20:39:51
(la: am sa te las)
predomina negarea eterna ca celalalt nu poate afla decat ceea ce vrei tu sa afle!....dar n-ai sa stii nici tu ca e doar propria-ti oglinda.Totul pare un joc vinovat, dar nu-i decat stiinta de a infinge un dinte de indoiala in carnea tare a iubirii!.....
lacrima............... - de ROXANA NAE la: 19/02/2006 12:15:49
(la: cat mai costa o iubire)
Ai nevoie uneori de liniste , de o discutie cu tine insati! Sa vezi daca poti trai in continuare cu aceasta povara in suflet sau renunti la tot, sa vezi de ce e in stare sufletul tau…poate trai fara el!o plama pe obraz aduce suparare si impovararea sufletului, e mare lucru sa te poti rdica din noroi si sa nu ai nici o pata, dar ce e a ceasta pata?

Suferinta , lacrima , durere , poate acel COST….care spui tu… fiecare dintre noi o percepem altfel! atunci cand cel care pleaca iti ia sufletul si nu trupul e foarte greu, simiti ca toata energia ta moare!

Dar daca nu e vina ta si totusi el pleaca nu e destula iubire, nu e destula intelegere! Ce poate fi…….. decat durere!as da ani din viata sa te am alaturi sa-ti simt sufletul, sa-ti spun de iubesc …iubi! O lacrima pentru ceea ce a fost…………!
pt iubire - de loria la: 20/02/2006 20:20:06
(la: lupti pentru iubire?)
...fiecare lupta pt iubire intr-un fel sau altul , cred ca nici nu s-ar numi astfel daca in forul tau intim , un beculet rosu nu ar survola tot arsenalul acelui dulce-amar de vibratie acaparatoare...semnalul lui incita intr-un mod specific eului a carei cruce o porti , de aici manifestari aparent aleatorii dar in fapt absolut dirijate de motivatia, perceptia ta...Evident nu poti pastra o iubire cind nu mai este macar si din simplul motiv ca...nu mai e , dar oare cu cita dezinvoltura , cu cita disponibilitate iti insusesti aceasta perspectiva ? Toate acestea vorbind in cazul iubirii in starea ei de ...iubire pur si simplu si nu neaparat convertita in tipuri de relatii consfintite sau nu de lege. Si totusi in toate situatiile UNDE se situeaza EA de fapt, daca ar fi sa o materializam ? In tine-care-o-simti ori in cel-pentru-care-o-simti ?
thebrightside - de Homo Stultus la: 13/03/2006 17:43:52
(la: Unde ne sunt valorile?!)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

In principiu sunt de acord cu tine (desi in ultimul timp rar se intampla din motive independente de vointa mea:)) Eu as duce discutia asta ceva mai in concret. Omul este o fiinta personala (care prin definitie nu poate exista decat in perspectiva deschiderii relationale catre celalalt). Asta este o prima dimensiune. Omul nu poate trai deci cu adevarat in afara relatiei. Valorile in atare conditii sunt acele "bunuri in sine" care inlesnesc si ajuta relatia intre un eu si un tu sa creasca. Este totusi o diferenta majora intre a recunoaste valoarea si a o impropria fiintial. De aici si criza existentiala a omului. Totusi e mare lucru daca omul este capabil sa recunoasca acele "bune de dorit" - valori. Pana la dragoste de aproapele este insa un drum lung. E bine daca ajungem si la acceptarea celuilalt in imediatitatea noastra. Ca omul sa aiba acces la o relatie autentic personala cu semenul sau trebuie sa caute mai intai in "de sine". Rezultatul firesc al acestei cautari ar fi o constientizare acuta a realitatii personale. Suntem moduri unice de a fi si tocmai de aceea valorile in care credem se vor particulariza distinct in fiecare dintre noi fara ca ele sa cunoasca insa o alterare a fondului lor specific. Omul ajuns la acest punct va intelege ce sursa inepuizabila de "nou relational" este celalalt si chiar el insusi. Ca sa poti sa accezi la iubire trebuie sa ai mai intai un acces adanc la propria-ti realitate pesonala si mai apoi la realitatea personala a celuilalt. Doar astfel omul constienizeaza importanta relatiei si implicit importanta valorilor care il pot ajuta in aceasta crestere relationala. Valorile asadar sunt puse cel mai bine in lumina in persoana nu in individ.
#111273 (raspuns la: #111222) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Persoana .... - de Homo Stultus la: 01/04/2006 16:11:26
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Iisus Hristos este o persoana divino-umana. Astfel el isi arata atat omenitatea cat si dumnezeirea. De exemplu Toma ii spune Domnul meu si Dumnezeul meu . Daca Toma gresa numindu-l Dumnezeu atunci cu siguranta ca Iisus i-ar fi atras atentia. Pe de alta parte cand vor sa-l omoare evreii El ii intreaba De ce vreti sa ma ucideti? Pentru ca tu om fiind te faci Dumnezeu. Se spune (epistolele Sf. Ap. Ioan ca "trei sunt care marturisesc in cer Tatal, Fiul si Duhul Sfant iar Acestia trei Una sunt"
Nu trebuie sa uitam ca Hristos este in acelasi timp si Dumnezeu adevarat si om deplin. Pe de alta parte nu stiu daca ai disponibilitatea de a intra in domeniul dogmaticii. Se afirma in Biblie ca Dumnezeu este iubire. Iubirea este insa o relatie. O relatie nu poate exista decat la nivelul persoanelor. In iubire este nevoie de cel putin un eu si un tu care sa se iubeasca. Dumnezeu pe de alta parte este imutabil, El nu devine in timp si spatiu. Asta inseamna ca el este iubire la nivel etern. Daca ducem insa discutia la nivel etern trebuie sa fie si persoanele intre care exista relatia de iubire. Cu alte cuvinte trebuie ca aceste persoane sa fie eterne. Daca sunt eterne ele trebuie sa aiba Fiinta divina pentru ca eternitatea este o calitate a lui Dumnezeu. Trebuie ca fiinta divina sa fie ipostaziata la nivel personal. Pe de alta parte Eu si Tatal una suntem inseamna ca impartim aceeasi fiinta. Daca te uiti in limba greaca vei vedea ca termenul folosit pentru Iisus este monogenesis (singurul nascut). Inseamna ca prin aceasta nastere Fiul isi primeste fiinta de la Tatal. Totusi nu putem cugeta un moment in care existenta Fiului da inceapa pentru ca la nivelul eternitatii nu exista decat acel acum etern. "Fiul meu esti Tu eu astazi te-am nascut". Acel astazi etern este timpul lui Dumnezeu. Am mai scris un comentariu legat de modul in care raportam timpul la Dumnezeu asa ca nu revin. Toate faptele si vorbele lui Iisus trebuie intelese in realitatea teandrica a Persoanei sale. Este clar ca toti apostolii au crezut in realitatea divinitatii lui Iisus abia dupa ce acesta a inviat din morti. Si chiar lor celor care El le vorbise le era greu sa creada. Cu toate astea realitatea era evidenta si tocmai aceasta realitate ii mana in dorinta de a raspandi vestea cea buna indiferent de costuri (chiar daca pretul platit era viata lor). Argumentul cu musulmanii nu tine. Ei apar abia in secolul sase. Mahomed insusi la inceput incearca un sincretism iudeo-crestin. Iar citatul din Asimov nu ma impresioneaza in nici un fel. Au fost altii si mai meseriasi decat el. Observa te rog ca indiferent de un tip sau altul de societate mesajul continut in Biblie continua sa stea in picioare si va continua pana la sfarsitul veacurilor indiferent daca cei care cred sunt 5 sau 5 miliarde. Nu mesajul Bibliei e pus aici la indoiala ci modul in care unii sau altii il interpreteaza. Pentru a intelege in adanc trebuie un studiu serios de istorie, de limba greaca veche si latina (ca la aramaica e mai greu) si un studiu al istoriei doctrinei. Abia atunci vei putea avea pretentia ca poti interpreta textul biblic intr-un mod just (desi chiar si asa exista riscul de a te insela).

(Bibliografie recomandata pentru subiect: Pr. Acad. Dr. D. Staniloae, "Teologia Dogmatica ortodoxa" - vol II pp. 7-129 Buc. 1997; Idem, "Sfanta Treime sau la inceput a fost iubirea" Buc. 2005; Jaroslav Pelikan, "O istorie a dezvoltarii dogmelor" vol I "Nasterea Traditiei Universale anii 100-600", pp.188-278, Buc. 2004; Sf. Vasile cel Mare, "Despre Sfantul Duh" PSB vol 12, pp. 5-92, Buc. 1988; Sf. Ioan Gura de Aur, Omilii la Evanghelia dupa Matei, in PSB vol 23, pp. 15-1006, Buc. 1994, Sf. Maxim "Ambigua" imi scapa acum celelalte detalii si nu am cartea ca sa le pot oferi*)

Astea sunt cateva repere pentru o abordare introductiva a problemei. Acesti specialisti iti pot explica mai bine decat mine cum sta treaba:)
#114848 (raspuns la: #114838) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri_cri - de thebrightside la: 03/04/2006 11:01:32
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Datele 'problemei' imi sunt mai familiare decat as vrea. Mi-am luat portia de 'dragoste ciudata'. Si..parca inclin mai mult catre jumatatea goala decat catre cea plina.
Insa cum spuneai si tu "fiecare o simte in felul lui". Iar povestile sunt fiecare unice.
Din propria experienta, si nu numai, iti pot spune ca o 'iubire' ca asta nu-ti poate aduce decat un gol imens in suflet. Asa ca "avantul" ar trebui franat intr-un fel sau altul. Asta presupunand ca povestile noastre de iubire coincid in mare masura.
Asa spuneam si eu. Ca nu pot trai fara el. Ca desi nu-l plac, il Iubesc. Iar asta e ceea ce conteaza. Poate ca da. Azi, maine, vineri, luna viitoare. Insa vine un timp in care sa-l iubesti nu mai e deajuns. In care ai nevoie sa-l placi. In care ai nevoie sa-ti dea mai mult decat o face. Iar el nu va putea... Cea mai mare greseala este sa stai si sa astepti acel timp. Nu ai de ce. Oamenii nu se schimba ca vrem noi. Nu il placi acum, nu-l vei placea nici peste 10 ani. Asta e sigur. Cu cat amani mai mult confruntarea cu 'adevarul despre voi doi", cu atat vei avea mai mult de suferit.

Inca odata, sper sa fi vorbit degeaba si iubirea ta ciudata/imposibila sa nu semene cu a mea decat in aparenta..:)
Si, indiferent de situatie, nu uita niciodata cine esti si ce-ti doresti atunci cand iubesti.
Numai bine,
Bright.
Dupa umila mea parere, fem - de I3r_dna la: 07/07/2006 14:46:36
(la: De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii)
Dupa umila mea parere, femeile traiesc mai mult decat barbatii pentru ca pur si simplu sunt mai puternice decat noi. "Sexul slab"...nimic nu poate fi neadevarat. Desi, aparent, noi avem toate atu-urile, femeile par sa aiba ceva in plus, ceva insesizabil(sa fie oare acel al saselea simt?). Nu pretind ca stiu ce e acel lucru. Dar stiu ca exista. Il simt, cu totii il simtim sau l-am simtit la un moment dat. Dealtfel unele lucruri nu trebuie descoperite niciodata. Din punctul meu de vedere nu pot decat sa ma bucur ca femeile traiesc mai mult decat barbatii.
Trebuie sa va marturisesc ca am o iubita pe care pur si simplu o ador. Insa mai presus de orice o iubesc! Intre noi fie vorba toate lucrurile pe care le-am expus aici, mi-au fost insuflate de ea, indirect, prin toti porii personalitatii si fiintei sale. Se spune ca o femeie isi lasa amprenta asupra barbatului pe care il iubeste. Cat e de adevarat!
Intre noi fie vorba...este minunata, eu nu sunt decat umbra ei, i-as aduce si luna de pe cer, numai ca nu mi-a cerut-o...inca. De la ea am inteles ce inseamna cu adevarat sa fii puternic, am inteles ce inseamna sa iubesti, ce inseamna sa traiesti. Inveti atat de multe cand traiesti cu o femeie. Si dupa cum spuneam, nu pot decat sa ma bucur, ca ea va trai mai mult, caci nu as suporta sa o vad vreodata plecand de langa mine, sa vad cum toata frumusetea, puterea, gingasia, durerea, tristetea si iubirea se scurge din viata mea.
Mi-a spus odata un prieten ca pun femeile pe un piedestal prea inalt. Ca le supraestimez. Am inteles atunci ca o femeie nu poate sta decat pe un piedestal pe varful unui munte, pe care noi, barbatii trebuie sa il escaladam, pentru a reusi sa atingem cu varfurile degetelor acel piedestal. Poate ca acel prieten avea dreptate, sau poate ca nu. Eu atat am inteles pana acum:femeia reprezinta toata gloria si decadenta din viata unui barbat. Trebuie sa le accepte pe amandoua in egala masura. Dar, vai, am divagat prea mult de la subiect. Ca sa concluzionez, oarecum, aceasta pseudodisertatie, eu consider ca femeile ar trebui sa traiasca mai mult decat barbatii, o merita cu varf si indesat. Caci pana la urma "munca femeii nu se termina niciodata"...

Aaa...era sa uit. Despre femei se spune ca reprezinta "sexul slab" iar despre barbati ca reprezinta "sexul tare". Insa daca femeile reprezinta si "sexul frumos si destept", noua ce ne mai ramane, prin comparatie? :)))


Va rog sa treceti cu vederea posibilele erori de judecata si va rog sa nu priviti cu prea multa ostilitate gandurile mele, chiar daca prezinta contradictii flagrante cu propriile voastre convingeri...Caci pana la urma...sunt doar un biet indragostit care vrea sa aduca un mic omagiu celei fara de care viata sa nu ar fi avut nici un sens.

Va multumesc pentru timpul acordat!

*********************************
"Iubeste-ma si iti voi pune lumea la picioare!"
Adevarata problema - de Marghiolita la: 13/07/2006 01:20:15
(la: Imi sacrific dragostea...)
Cred ca ceea ce iti lipseste este ceva maturitate. Nu stiu pentru ce motiv te-ai casatorit, in afara de cel financiar pe care il recunosti. Nu am impresia ca esti cu adevarat indragostita de celalalt : nu poate fi decat o pasiune trecatoare daca faptul ca nu are bani si/sau pozitie sociala te impiedica sa traiesti cu el. Morala nu te da nici ea afara din casa, dupa cate marturisesti. Nu-l cunosc pe sotul tau, dar presupun ca un om care ti-a dat numele lui merita cel putin respectul tau. Nu-l poti iubi, pentru ca nu l-ai iubit niciodata, si oricum iubirea nu este un sentiment care depinde de vointa cuiva. Nu-ti poti impune sa iubesti pe cineva, iti poti insa impune sa fii corecta fata de el. Inteleg ca are mult mai putin farmec un om pe care il vezi in fiecare zi, venind obosit de la servici (daca are multi bani, inseamna ca si lucreaza mult), decat unul care nu are alta grija decat sa se joace de-a Fetii Frumosi pe langa femeile maritate. Un pic de cinste, nu ti-ar strica. Dar unde sa o gasesti, daca in tine nu o ai, nu ai stiut sa o cultivi, nu ai fost educata sa o apreciezi, pentru ca numai banii conteaza, o casa, o situatie, o viata de parazit (daca ai munci pe jumatate din cat munceste sotul tau, nu ai mai avea timp sa visezi la cai verzi pe pereti). Nu de un psihanalist ai nevoie, ci de o ocupatie. Tu nu vezi ca iti creezi singura false probleme? Esti casatorita. Fa-i omului aluia un copil, ocupa-te de el, cauta-ti de lucru, nu mai sta cu ochii zgaiti la telenovele, pune mana si invata, continua-ti studiile, sau completeaza-le, si ai sa vezi ce fericita esti seara cand te culci un pic mai putin idioata decat atunci cand te-ai sculat.
E interesant de analizat faptul ca "ai fugi cu el" (cu amantul) daca ar deveni bogat peste noapte. Ti-a trecut prin minte ca ai putea avea o discutie cu sotul tau, sa-i marturisesti ca nu-l iubesti, ca te-ai casatorit cu el numai pentru ca are bani, si corect si cinstit este sa va despartiti ? Dar pe tine o viata cinstita nu te intereseaza, nu poti trai decat in mocirla morala pe care singura ti-ai creat-o si in care te simti bine. Reusesti sa te privesti in oglinda fara sa-ti vina sa vomiti? Esti tare!
Si ca o concluzie, cat timp crezi ca o sa dureze iubirea ta pentru celalalt? Un an, doi? In momentul in care va avea si el o situatie materiala "corespunzatoare" ce te face sa crezi ca nu te va arunca ca pe o otreapa si-si va alege o frumusete de 18 ani care si ea viseaza numai bani si situatie, si concedii la mare ?
Nu-ti urez sa ai noroc, se pare ca il ai deja dar nu stii sa-l apreciezi !



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: