comentarii

marete umbre


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
DESTEAPTA-TE ROMANE - de Catalina Bader la: 07/11/2003 08:14:31
(la: ROMANIA)
din somnul cel de moarte
in care te-azvarlira
barbarii de tirani, barbarii de tirani.

Acum ori niciodata
sa aratam in lume,
ca-n aste maini mai curge un sange de roman,
un sange de roman.

Zariti marete UMBRE:
MIHAI,
STEFAN,
CORVINE...
#3576 (raspuns la: #3559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Desteapta-te Romane" versu - de Ingrid la: 09/04/2004 00:39:19
(la: Imnul national)
"Desteapta-te Romane"
versurile lui Andrei Mureşanu (1816-1863) si muzica lui Anton Pann (1796-1854).

Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte
In care te-adancira barbarii de tirani
Acum ori nicioadata croieste-ti alta soarta
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani.


Acum ori niciodata sa aratam in lume
Ca-n aste maini mai curge un sange de roman
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator in lupte, un nume de Traian.


Inalta-ti a ta frunte si cata-n jur de tine,
Cum stau ca brazii-n munte, voinici sute de mii
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupu-n stane,
Batrani, barbati, juni, tineri din munti si din campii !


Priviti, marete umbre : Mihai, Stefan, Corvine
Romana natiune, ai vostri stranepoti
Cu bratele-narmate, cu focul nostru-n vine,
Viata-n libertate, ori moarte striga toti.


Pe voi va nimicira a pizmei rautate,
Si oarba nemurire la Milcov si Carpati !
Dar noi patrunsi la suflet de sfanta libertate,
Juram ca vom da mana sa fim pururea frati !
O mama vaduvita, de la Mihai cel Mare,
Pretinde de la fiu-si azi mana de-ajutor !
Si blastamata cu lacrimi in ochi pe orisicare
In astfel de pericol s-ar face vanzator.


De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand patria sau mama cu inima duioasa,
Va cere sa trecem prin sabie si foc !


N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam ,
Acum se-ncearca cruzii in oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam.


Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata,
Uniti-va in cuget, unitiva-n simtiri !
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri !


Preoti cu crucea-n frunte, caci oastea e crestina
Deviza-i libertate si scopul ei prea sfant;
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost'pamant.
whoaaa, "Lumini si umbre", "S - de Daniel Racovitan la: 08/01/2004 11:52:57
(la: Un Ev intr-o ora)
whoaaa, "Lumini si umbre", "Steaua fara nume"... vremuri... :)))
M-am gandit si la faza cu eBa - de mya la: 03/10/2004 22:56:05
(la: Incepeti un business (afacere personala),va incanta ideea?)
M-am gandit si la faza cu eBay-ul, am cont si tot tacamul da´nu prea am chef sa le dau procente alora pentru munca mea, uite asa...Si apoi oferta e enorma...sa zicem la tablouri in acuarela (dau si eu un exemplu acum). Sigur, teoretic poti sa vinzi in toata lumea doar ca am urmarit piata picturilor sa zicem si e slabutica rau, se vand din doi in sapte si prind alea cu teme de genul femei goale, musca in lanturi, baba cu chiloti de tabla (zic si eu asa ;-)...).

O sa-mi fac un website special, cu numele meu, chestiile pe care le vand (poze artistice precum zici, umbre si lumini :-P) si o sa-mi fac reclama la el punand pe fiecare produs vandut de mine (pe plaja sau in mall-uri) cate un abtibild cu adresa/reclama respectiva. Nu de alta da´poate vreun cumparator are vreo soacra/prietena/cunostinta etc. care-i vine in vizita si vede obiectul facut de mine. Pune mana pe el si citeste adresa. Ma contacteaza pe website si imi comanda sau...poate ma injura de mama da´rezist ca am nervii tari.

Deocamdata nici nu am viza definitiva de Sua in buzunar, miercuri ma duc la interviul final la consulatul american din Frankfurt asa ca...fac precum ala cu potcoava. Insa glontul e pe teava cum s-ar zice, raman pe felie cu ideea si continui cu ea.

Cat despre afaceri marete si cont gras in banca, sincera sa fiu nu ma pasioneaza subiectul. Eu sunt foarte modesta din fire, mereu am preferat sa fac ce-mi place si sa am timp mai mult, stres mai putin si viata mai linistita. Viata e facuta din lucrurile mici, marunte. Asa ca daca o sa ajung in viitor sa traiesc din arta mea (putin pretentios termenul) o sa zic "Saru´mana!" si o sa ma mut undeva cat mai retras, in natura. Asa am facut pana acum si nu am regretat (da´nu am trait din arta, deh.).

Nu vreau piscina, ceas cu vasle si nici bijuterii si blanuri (le detest!). Sunt genul care s-ar retrage la manastire...mai degraba...iti vine sa crezi asa ceva, ei? ;-)

Merci mult de sfaturi, mi-a facut placere.
#24109 (raspuns la: #24099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
crenguta - de latu la: 14/11/2005 23:27:52
(la: Iubire interzisa?)
astazi , cind stau la masa cu tatal meu , deseori imi dau dau lacrimile la faptul ca va veni o zi cind nu va mai fi ..
Maretia unui om se manifesta in multe feluri. De exemplu in a ierta.

Oamenii pot uita sau nu. Tu nu ai uitat ce-a fost, subiectul te sensibilizeaza si azi, dar pana la urma conteaza ca acum, multi ani mai tarziu, sufletul nu ti-e mistuit de sentimentele de atunci.

Ca subiectul te sensibilizeaza se poate vedea din tonul mesajelor de la inceput. Banuiesc ca in timp ce scriai, ai retrait multe din scenele de atunci, si pe masura ce scenele deveneau mai multe si mai vii, se infierbanta si tonul mesajului, umbrele din trecut amenintau sa te prinda din nou.

Daca am dreptate pana aici, atunci faptul ca ai scris mesajul #87314 ar putea fi explicatia pe care ai vrut s-o dai celor care citisera mesajele de dinainte. Pentru a-si explica tonul taios de dinainte. Pentru a nu crede ca tu te lasi prada urii.
Eu cel putin asa am inteles mesajul amintit...

Si eu cred ca ai un suflet frumos.
Nu lasa pozele din trecut, sa-l intunece, nici macar trecator. Experienta ta de viata iti da potentialul necesar pentru asta.
Iar drumul inca nu s-a terminat. Dar e cel bun....
Doare...sa visez - de goanga la: 30/01/2006 08:44:59
(la: Doare… să visez)
O viata fara vise e o viata inutila si sterila. Eu cred ca visele sunt cele care ne dau puterea si curajul de a trece prin viata. E important sa pastrezi un echilibru intre vis si realitate, insa iluziile sunt tocmai norocul sufletelor noastre. Cred ca nimic nu poate fi mai frumos decat sa poti sa visezi cu ochii deschisi, iar acest lucru ar trebui sa-ti dea putere sa-ti urmezi visul, sa incerci sa-l transformi in realitate. Chiar daca nu-ti va reusi ai pentru ce sa lupti, iar asta e pana la urma lucrul cel mai important.
___________________________________________________
,,Iluziile sunt umbre goale, fara indoiala; dar aceste fiice ale visurilor noastre au incitat popoarele sa creeze tot ceea ce face splendoarea artelor si maretia civilizatiilor". Gustave le Bon
Sper ca nu e una din umbrele - de eidos la: 01/12/2006 06:50:08
(la: Ingrijorări)
Sper ca nu e una din umbrele gen "ubi bene ibi patria"; oricum, lovesti bine cu bumerangul.
Ce faci cand avatarul umbrei - de Intruder la: 25/01/2007 02:08:53
(la: joc nou)
Ce faci cand avatarul umbrei proprii alearga mai repede decat venirea albastrului ?

legi avatarul de-un plop, sa pasca.
impaturesti umbra si-o pui sa se odihneasca sub nuci.
dai cu putin galben pe albastru, sa nu mai vina si s-aiba avatarul ce paste.

ce faci daca pierzi Canalul Manecii?
______________________________________
La mort est un état de non-existence. Ce qui n'est pas n'existe pas. Donc la mort n'existe pas.



#171063 (raspuns la: #171008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky, rogu-te... - de pantocrator la: 03/04/2007 11:47:45
(la: Inviere)
Uhhh....adancutza asta...hm... Cred io ca d-aia unii sunt critici innascuti...au nefrustrari si doar putinte...Nuuu ca altii... Hm... o sa-mi schimb optica...dioptriile... De-acum incolo ma voi infatisa umanitatii plin de izbanzi, de impliniri marete si iubiri intrupate... Am zis! Sau nu... ca mai bine... de-atata plin... m-as duce sa ma hodinesc un picut la loc cu verdeata, ferit de ispite si de umbre... Tu ce-ai face, picky? Da-mi un sfat, o povatza...save my immortal soul... Daca te rog io...
Litera ''U'' - de Areal la: 19/02/2009 06:38:21
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
UITARE
Timpul si distanta pot stinge iubirile mici, dar le fac sa creasca pe cele mari. - R. Wurmbrand

"Ma ratacesc in neaducerea aminte ..."

ULCER
Nu ce mananci iti face ulcer, ci ceea ce te mananca.

UMBRE
Niciodata sa nu te temi de umbre. Ele arata pur si simplu ca undeva straluceste o lumina.

UMILINTA
Orice om pe care-l intalnesti este, intr-un anumit domeniu, mai bun decat tine.

Umilinta este capacitatea noastra de a ne vedea asa cum ne descrie Dumnezeu.

"La voi in Biserica nu este nimeni mai rasarit, mai mare?" il intreaba primarul orasului pe reprezentantul crestinilor. "Nu domnule, Dumnezeul nostru este atat de mare ca nu poate avea decat slujitori umili."

Eu cred ca adevaratul test al oricarui om de seama este umilinta. Nu inteleg prin aceasta o continua indoiala asupra capacitatilor proprii, ci aceea ce am vazut mereu la cei cu adevarat mari si importanti: o convingere imensa ca acea "maretie" care-i caracterizeaza nu este "a lor", ci doar se manifesta cumva "prin intermediul lor." Asta ii facea gata sa vada ceva dumnezeiesc in oricare alt om si le dadea intotdeauna o atitudine de nemasurata ingaduinta fata de altii.

O gafa care te smereste iti este cu mult mai folositoare decat o fapta buna care te umple de mandrie.

Foarte putini oameni au despre ei insisi o parere mai proasta decat se cuvine.

#407786 (raspuns la: #407507) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dodii, aburi, shushanele - de Alice la: 06/10/2003 08:28:55
(la: DIA VS. MONO. Log.)
Pi, daca nu-i poti convinge, zapaceshte-i! Maret! Ce-i vina lui ca reuseste?
#769 (raspuns la: #584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lui Papadie67 - de Alice la: 14/10/2003 10:21:10
(la: Pilule)
Si?...si-atat! Vezi, mom ami, ramas-am nitel buimaca de maretia raspunsului (ca gest si sens, deopotriva..)
#1306 (raspuns la: #1114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu e chiar asa negru cum pare... - de Catalina Bader la: 03/11/2003 02:51:02
(la: Revelatia)
Citesc o carte minunata care se numeste ‚‚Conversatii cu Dumnezeu‘‘. Este scrisa de un american foarte original – Neale Donald Walsch. Poate o sa gasiti putin timp sa o cititi.

Sper ca Editura care a publicat aceasta carte nu ma va da in judecata pentru incalcarea drepturilor de autor; sper ca vor intelege si ca le fac reclama pe gratis. De fapt nu ma intereseaza cifra lor de afaceri; doresc doar sa va transmit mesajul ca aceasta carte merita intr-adevar sa o cititi...
Nu inseamna ca toti o s-o si apreciati...

Dar sunt sigura ca tu, Dark One, o s-o intelegi.

Mi-a atras atentia o parabola pe care doresc sa o supun atentiei voastre.

Dumnezeu spune urmatoarele:

‚‚Odata a existat un suflet care stia ca el este lumina. Acesta era un suflet nou si, prin urmare, nerabdator sa traiasca experiente. ‚‚Eu sunt lumina‘‘, spunea el. ‚‚Eu sunt lumina‘‘. Totusi, nici faptul ca o spunea, nici faptul ca o stia nu puteau sa se substituie experientei de a fi lumina. In Imparatia din care venea acest suflet nu exista decat lumina. Fiecare suflet era maret, fiecare suflet era magnific si fiecare suflet radia stralucirea luminii Mele impresionante. Si, astfel, micul suflet despre care vorbeam era ca o lumanare in soare. In mijlocul lumii marete – din care el era o particica – el nu putea sa vada, nici sa traiasca experienta ca CINE si CE era el cu ADEVARAT.
Si, astfel, acest suflet tanjea continuu sa se cunoasca. Si, atat de fierbinte era aceasta dorinta, incat intr-o zi am spus:
‚‚ stii tu, Micutule, ce trebuie sa faci ca sa-ti implinesti aceasta dorinta teribila?‘‘
‚‚Doamne! Ce trebuie sa fac? As face orice! ‘‘,a spus micul suflet.
‚‚ Trebuie sa te separi de toti ceilalti‘‘,am raspuns Eu ‚‚si trebuie sa aduci intunericul asupra ta ‘‘.
‚‚Ce inseamna intuneric, Atotputernice? ‘‘, a intrebat micul suflet.
‚‚ Ceea ce tu nu esti‘‘,am raspuns eu si sufletul a inteles.

Si asa a si facut, rupandu-se de Intreg, da, trecand chiar intr-o alta imparatie. Aici sufletul a avut puterea de a trai experienta tuturor felurilor de intuneric. Si asta a si facut.

Si totusi in mijlocul intunericului de necuprins, el a strigat: ‚‚Tata, Tata, de ce m-ai parasit? ‘‘ Asa cum ai facut si tu in zilele tale cele mai negre. Dar Eu nu te-am parasit niciodata, totdeauna sunt alaturi de tine, gata sa-ti amintesc Cine Esti Tu cu Adevarat; gata intotdeauna sa te chem acasa.

De aceea, fii lumina in intuneric si nu-l blestema.
Si nu uita Cine esti in momentul in care esti inconjurat de ceea ce nu esti. Si adu slava creatiei chiar daca te straduiesti s-o schimbi.
Si sa stii ca ceea ce faci in timpul celor mai mari incercari va fi spre marele tau triumf. Pentru ca experienta pe care o creezi este afirmarea lui Cine Esti – si a lui Cine Vrei sa Fii.‘‘


Mult succes pentru a intelege Cine esti cu adevarat intr-o lume cuprinsa de intuneric. Si nu uita ca LUMINA si RAIUL exista. Trebuie doar sa la vezi.

Cu toata dragostea,

Catalina
Mai intai, enunt o presupuner - de ninel la: 05/11/2003 16:02:30
(la: "Nu exista intelectuali")
Mai intai, enunt o presupunere de baza (fara de care restul argumentului meu nu tine): intelectualitatea recunoaste inechitatile existente si incearca sa le corecteze.

Argument:

Exista un sambure de adevar in afirmatia ca nu exista intelectuali. Pornesc de la faptul ca speculatiile rationale conduc deseori la concluzii irationale cand supozitiile de baza sunt neverificabile sau chiar eronate. Exemple perfecte de baze neverificabile sau eronate, dar des folosite de multi intelectuali atat in trecut cat si chiar in prezent si viitor: majoritatea religiilor, comunismul, anarho-capitalismul, samd. Pe scurt, relativ vorbind, un sistem de valori oarecum consistent din punct de vedere rational poate fi eronat la baza sau misinterpretat, deci pan' la urma urmei, "intelectualii" pot gresi la fel de mult ca cei mai putin inzestrati in materie cenusie.

Combina intelectul cu aroganta, egoism, avaritie sau spiritul de autoprezervare, si poti intelege de ce omenirea nu a depasit cu mult, relativ vorbind, stagiul de acum zeci de mii de ani. Adica, inca ne hlizim la umbre pe pereti prin pesteri, inca ne uitam in oglinzi strambe, sclavagismul inca exista, razboaie si genocide in care mor milioane de oameni inca exista, si nimic nu prezice o schimbare in mai bine. Unde este intelectualitatea asta absenteista? Taie frunza la caini? Nu credeti ca este doar o autoamagire menita a ne mentine noua insine o iluzie de superioritate nemeritata?
Trebuie multa bagare de seama - de dogmatic la: 07/11/2003 02:19:43
(la: Virtutea si intelegerea!)
Trebuie multa bagare de seama sa putem lamuri ceea ce este una si ceea ce este alta, aceasta pentru ca alaturi de virtuti se afla viciile, alaturi de usurinta exprimarii obraznicia, alaturi de blandete lasitatea. S ia aminte bine oricine crede cã este stapan al unei virtuti, pe cand el nu are decat viciul. Asadar, ce este blandetea si ce este lasitatea? Sa nu ajuti pe cei jigniti, sa ramai mut cand sunt asupriti, aceasta-i lasitate; sa suferim jignirile pe care ni le fac altii, asta este blandetea. Ce este curajul opiniei? Acelasi lucru: a lupta pentru altul. Dar obraznicia? Când vrei sa te rãzbuni tu insuti. Blandetea si curajul opiniei merg impreuna, si tot impreuna, pe alta parte, obraznicia si lasitatea. Marinimia este o virtute, dar e vecina cu risipa. Economia, asemenea e o virtute, alaturi de ea se afla zgarcenia. Sa apropiem iarasi virtutile. Risipitorul nu-i marinimos. Nu dispretuieste bogatiile, ci-i stapanit de alte patimi. Cel ce merita bun nume, este acela care cheltuieste cu întelepciune, nu la întamplare si fara discernamant. Cu totul altceva este omul zgarcit. Economul nu cheltuieste decat cand trebuie, cel zgarcit nu se atinge de avutul sau, nici chiar cand nevoia cere. Economia, putem zice, este sora cu marinimia. Astfel virtutile se tes din micimea de suflet, altele, din maretia lor.
#3446 (raspuns la: #3097) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
comentariu ,Revelatia' pentr Drak One - de Catalina Bader la: 07/11/2003 08:02:07
(la: ROMANIA)
Citesc o carte minunata care se numeste ‚‚Conversatii cu Dumnezeu‘‘. Este scrisa de un american foarte original – Neale Donald Walsch. Poate o sa gasiti putin timp sa o cititi.

Sper ca Editura care a publicat aceasta carte nu ma va da in judecata pentru incalcarea drepturilor de autor; sper ca vor intelege si ca le fac reclama pe gratis. De fapt nu ma intereseaza cifra lor de afaceri; doresc doar sa va transmit mesajul ca aceasta carte merita intr-adevar sa o cititi...
Nu inseamna ca toti o s-o si apreciati...

Dar sunt sigura ca tu, Dark One, o s-o intelegi.

Mi-a atras atentia o parabola pe care doresc sa o supun atentiei voastre.

Dumnezeu spune urmatoarele:

‚‚Odata a existat un suflet care stia ca el este lumina. Acesta era un suflet nou si, prin urmare, nerabdator sa traiasca experiente. ‚‚Eu sunt lumina‘‘, spunea el. ‚‚Eu sunt lumina‘‘. Totusi, nici faptul ca o spunea, nici faptul ca o stia nu puteau sa se substituie experientei de a fi lumina. In Imparatia din care venea acest suflet nu exista decat lumina. Fiecare suflet era maret, fiecare suflet era magnific si fiecare suflet radia stralucirea luminii Mele impresionante. Si, astfel, micul suflet despre care vorbeam era ca o lumanare in soare. In mijlocul lumii marete – din care el era o particica – el nu putea sa vada, nici sa traiasca experienta ca CINE si CE era el cu ADEVARAT.
Si, astfel, acest suflet tanjea continuu sa se cunoasca. Si, atat de fierbinte era aceasta dorinta, incat intr-o zi am spus:
‚‚ stii tu, Micutule, ce trebuie sa faci ca sa-ti implinesti aceasta dorinta teribila?‘‘
‚‚Doamne! Ce trebuie sa fac? As face orice! ‘‘,a spus micul suflet.
‚‚ Trebuie sa te separi de toti ceilalti‘‘,am raspuns Eu ‚‚si trebuie sa aduci intunericul asupra ta ‘‘.
‚‚Ce inseamna intuneric, Atotputernice? ‘‘, a intrebat micul suflet.
‚‚ Ceea ce tu nu esti‘‘,am raspuns eu si sufletul a inteles.

Si asa a si facut, rupandu-se de Intreg, da, trecand chiar intr-o alta imparatie. Aici sufletul a avut puterea de a trai experienta tuturor felurilor de intuneric. Si asta a si facut.

Si totusi in mijlocul intunericului de necuprins, el a strigat: ‚‚Tata, Tata, de ce m-ai parasit? ‘‘ Asa cum ai facut si tu in zilele tale cele mai negre. Dar Eu nu te-am parasit niciodata, totdeauna sunt alaturi de tine, gata sa-ti amintesc Cine Esti Tu cu Adevarat; gata intotdeauna sa te chem acasa.

De aceea, fii lumina in intuneric si nu-l blestema.
Si nu uita Cine esti in momentul in care esti inconjurat de ceea ce nu esti. Si adu slava creatiei chiar daca te straduiesti s-o schimbi.
Si sa stii ca ceea ce faci in timpul celor mai mari incercari va fi spre marele tau triumf. Pentru ca experienta pe care o creezi este afirmarea lui Cine Esti – si a lui Cine Vrei sa Fii.‘‘


Mult succes pentru a intelege Cine esti cu adevarat intr-o lume cuprinsa de intuneric. Si nu uita ca LUMINA si RAIUL exista. Trebuie doar sa la vezi.

Cu toata dragostea,

Catalina
MUNTII NOSTRI AUR POARTA,, NOI CERSIM DIN POARTA-N POARTA - de Catalina Bader la: 08/11/2003 07:58:29
(la: ROMANIA)
CARPATII
lant format de univers pentru a ne proteja pe noi ca popor

noi nu am avut nevoie de marele zid chinezesc.
nici de zidul rusinii.
pavaza ne-a fost natura si intelepciunea strabunicilor nostri.

Fagaras - cetatea de rezistenta a romanilor dupa al doilea razboi mondial.
Locul in care s-au jertfit romani care au crezut in ideal.

Bucegi - unde crucea ne aminteste de mostenirea noastra spirituala pastrata cu atata greutate de stramosii nostri.
zamolxe, sa stii ca noi nu ne-am uitat credinta.

Ciucas - unic in peisajul romanesc

Raraul -fruntea moldovei

Apuseni - cetatea motilor - avram iancu -sa-ti dea dumnezeu odihna
atunci cand visul tau despre natiunea romana va prinde contur.

Retezat - minunea noastra, locul in care trebuie cu totii sa ajungem pentru a intelege maretia naturii, conservata intr-un parc national
locul in care ne putem regasi pe noi insine.
#3731 (raspuns la: #3730) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sara buna! - de Alice la: 13/11/2003 11:32:45
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
M-au fascinat intotdeauna fotografiile alb-negru: profiluri, nuduri, umbre...
Am, de fiecare data, impresia ca aceste fotografii surprind detaliile cele mai frapante, in defavoarea celorlalte imagini, ce fixeaza culorile in detrimentul senzatiilor.
Care e parerea specialistului?

Multumesc.
Sper sa nu fi pus prea tarziu intrebarea...
Omar Khayam - de Ingrid la: 17/11/2003 11:22:17
(la: Cele mai frumoase poezii)
Ulciorul
Ramii sa mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri
Caci pentru vin si pentru tine
Mai am in sin trei pumni de aur.
Ramii sa-nmormintam tristetea
Si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.
Stii tu, frumoaso, ca ulciorul
Din care bei infrigurata
E faurit din taina sfinta
Din taina unui trup de fata.
L-a faurit cindva olarul
Cel inspirat de duhul rau
Din taina unui trup de fata
Frumos si cald ca trupul tau.
Inmiresmeaza-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii
Cit zarea-i plina de albastru
Si lumea plina-i de vedenii
Si-atit cit drumurile vietii
Mai au pe margini bucurii
Ca miine in zadar vei bate
La porti de suflete pustii.
Iubeste-ma acum caci anii
Nebanuiti vor pune friu,
Iar clipele iubirii noastre
Se scurg ca undele pe riu.
Ca miine-om putrezi-n morminte
Uitati, nepomeniti de nimeni,
Ca miine vor veni olarii
Sa fure lut din tintirime.
Iar trupul tau care mi-e astazi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanuri.
Gala Galaction, parintele si omul - de Ingrid la: 18/11/2003 06:40:44
(la: Antisemitism)
Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:

Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite...

In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa.

Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice!

Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu!

In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar.

Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor.

Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti.

Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...