comentarii

marginele zarii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
atata mi-a ramas, un hohot fals!
nu, nu voi tacea, desi stiu ca asa ar fi intelept a face.
nu voi tacea fiindca de-as tacea ar ramane din mine doar "zarea pravalita-n cruci".
(nu, nu exista nici o aluzie!! in cele scrise mai sus; poezia asta mi s-a inmuiat in suflet in acelasi fel in care vorbeam de cuvintele lui Sorescu deunazi.)

uite dara bulgarele cum s-a rostogolit, ca statui eu impotriva-i au ba.

ce-o fi cu voi, oameni buni?
ce-o fi cu tine, Sancho? ce nevoie oi fi avand de consecventa lui unui user de pe cafenea atunci cand recunoasterea valorii tale in lumea de dincolo de .com e deja infaptuita? cui si la ce ajuta afirmatii de genul 'scuzati de deranj'?

ce-o fi cu tine, zaraza, sa-l pui la punct pe latu c-a avut "neobrazarea" de a-si exprima opinia? oare nu asta am facut si tu si eu inaintea-i?

ce-o fi cu tine, Lascare?
statusi pe margine pana acum si uite cum vii sa dai cu piatra... in cine...?
de ce? spuse oare vreunul de-aici ca Sancho nu-i binevenita? nu se vede oare din nominalizari si notele primite ce cred cafegii despre scriiturile ei?

....

#283330 (raspuns la: #283325) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omerta - de alex andra la: 18/03/2008 16:49:40
(la: Incoerenta)
Apoi am vazut.
Nisipul deseneaza apa, iar marginea rapune zarea.

M-ai facut si pe mine sa vad:)
Bine ai revenit:)
partea a IIIa - de cosmacpan la: 14/04/2008 07:29:57
(la: Leandru)
Într-o zi, pe când se preumblau ei prin grădină, Împăratul îndepărtă ceilalţi curteni şi îl întrebă pe Leandru, căci aşa îi vom spune de acum, dacă n-ar vrea să-l ajute. Acesta privi mirat la împărat neînţelegând ce vrea să zică. Atunci împăratul îi povesti cum auzise de la un bătrân pribeag despre Ziurel de Ziua, fata cea frumoasa a Prierului, care locuia în palatul de cleştar şi ar fi vrut ca Leandru să meargă în numele său şi s-o ceară de soţie pentru el. Leandru nu ştiu ce să zică, dar ceru răgaz de-o zi ca să se gândească. Ieşi Leandru din palat şi merse la grajduri, acolo unde era calul său, încălecă şi plecă în galop, dorind să rămână singur cu gândurile lui. Inima îi dădea ghes să plece după fata Prierului, dar gândurile nu-i dădeau pace. Ştia că nu va fi o călătorie şi o misie tocmai uşoară, dar tocmai asta îi stârnea dorul de ducă. “Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri” îşi spuse şi găsi de cuviinţă să se întoarcă la palat. Intră şi merse la Împărat spunându-i că va face acest drum căci ştie, că cine îşi încredinţează lucrările în mâna lui Dumnezeu aceluia sigur îi vor izbuti planurile. Îi mai spuse că într-o săptămână vrea să plece şi îl roagă să-i pregătească cele de drum şi cele de trebuinţă pentru când va ajunge la Prier să-i ceară fata. În acest timp, toată ziua stătea la grajd pregătindu-şi calul şi armele sau în capelă rugându-se Domnului să nu-şi întoarcă faţa de la el, să-i îndrume paşii: “o Doamne, tu ai învăţat leul şi şoimul cum să vâneze şi să le fie bine cu ajutorul dinţilor şi al ciocului. Învaţă-mă cum să vânez cu cuvintele ca să nu-mi fac duşmani şi să-mi fie cu izbandă în toată intreprinderea mea”.
După ce luă de la Verde Împărat carte şi daruri pentru Prier şi fata lui, Ziurel de Ziuă, îşi luă ziua bună şi plecă fără a şti încotro s-o apuce. Ei dar iată că plecă Leandru al nostru şi merse şi merse până ajunse la horatul zmeilor. Acum toată împărăţia lor era pustie şi peste tot erau stârvuri şi leşuri ciugulite de corbi lacomi, sau sfârtecate de tot felul de dihănii. Deodată în marginea drumului zări un pui de solomâzdră ce se chinuia să scape de urmărirea unui corb nesăţios. Dar oricât se străduia să se pitească, petele galbene o dădeau de gol şi ciocul corbului o ajungea din urmă. I se făcu milă de mica făptură şi alungă pasărea luand-o în ocrotirea sa. Abia când ajunse într-un loc mai ferit ăi fără zburătoare, îi dădu drumul în iarbă şi puiul dispăru printre frunzele de brusture, nu înainte de a-i lăsa un mic solzişor galben în palma.
Merse Leandru ce merse, zi de vară până-n seară şi din seara-n ziua iară şi de ce mergea lumea se schimba, până şi iarba şi pomii şi pământul toate erau altfel de parcă s-ar fi întors iarna aşa arătau toate. Întâi pomii îmbobociţi şi apoi golaşi şi fără nici un boboc ca în plină iarnă, iar iarba se ghemuise pentru ca până la urmă să se ascundă cu totul sub pământ la căldură, căci peste pământul pustiit se aşternea o pătură subţire de zăpadă pufoasă. Dar iată că în zarea-ndepărtată în aburi înveşmântată era cetatea Prierului şi Palatul său de Cleştar care sclipea în razele soarelui ca un giuvaier. În apropierea palatului era un crâng şi ajuns acolo, Leandru opri, îşi primeni hainele de drum, îşi îngriji înfăţişarea pentru a nu se arăta în faţa Prierului ca un nimeni. Ajunse apoi la poarta palatului şi bătu cu stăruinţă chiar dacă se lăsa înserarea. Nu trecu mult şi la poarta palatului îşi facu apariţia însuşi stăpânul, Prier. Înfăţişarea acestuia ar fi îndepărtat orice fată căci ochii lui erau roşii ca focul şi se ascundeau sub perdeaua deasă a sprincenelor. Urechile erau prelungi şi rotunde ca ale leilor iar gura ascundea dinţi uriaşi ca ai mistreţului, dar Leandru al nostru îşi ţinu firea şi ceru găzduire spunând că avea poruncă şi carte împărătească. Prier îl pofti să intre şi după ce îl conduse şi-i arătă camera de găzduire îi spuse că-l aşteaptă la masă pentru a ospăta şi a discuta. După ce se aranjă, luă cartea şi darurile de la Verde Împărat şi coborâ în camera de ospeţie. Focul ardea vesel şi era destul de plăcut în încăpere iar la masă nu erau decat Prier şi fata lui, Ziurel de Ziuă. Leandru se înfăţişă după cuviinţă, făcu o plecăciune în faţa fetei şi aşteptă să fie poftit. Prier îl pofti să ia loc şi abia atunci îndrăzni Leandru să-i înmâneze cartea şi darurile aduse. Ziurel de Ziuă tăcea şi nu spunea nimic dar cu ochii pe ascuns, tot la Leandru al nostru pentru care prinsese drag chiar de când îl văzuse. Şi cu toate că era fată, lui Leandru nu putea să nu-i placă boiul şi alcătuirea gingaşă a fetei. Prier citi cartea de la împărat şi întrebă de ce nu venise chiar acesta să-i ceară fata de soţie.
Leandru găsi cuvinte de laudă pentru prietenul şi stăpânul său şi spuse că treburi mult prea grele îl împiedicase pe acesta să vie şi ceru iertare în numele lui.
nici parul meu nu mai face pere - de cosmacpan la: 19/06/2008 20:15:54
(la: nu are orgasm)
da tot nu ma-ndur sa-l tai...

sa fii bolnav de dorul orgasmului...si sa sufere altul...mare e drumul tau...

numai io in drum spre bunici am vazut un lan intreg de orgasme de gemea tot vazduhul...mama ce de gemete...si nicik dracu nu se baga sa culeaga...ba parga zarii vreo doua mogaldete fofilate prin marginea lanului smotoceau din alea mai miculute si fara vlaga...

intre doua babe surde...dar dornice...
- azi s-a dat pensia...ai luat-o?
- ei am luat pxxx
- nu zau? si io proasta am ales pensia...

Voios gheneralu' trecea
si-orgasmu' pasul batea...

da stau si io si-ntreb ca ala...daca ea nu vrea, de unde pofta asta nebuna de a obliga cu forta?

PS: va rog scuzemoi de limbaj lecensios
Sancho Panza - In jur e zare pravalita-n cruci - de thebrightside la: 15/07/2008 10:36:34
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )


fereastra asta, ca o tăietură
din vintrele cuvintelor, spre gură:

de ce să ningi?
n-ai unde să te duci,
în jur e zare prăvălită-n cruci.

tu nu auzi?
mă fluieră a vânt
o buză tălmăcindu-mă pământ,
mă strigă un sobor de maci spre vară
sa-mi creasca cer în tălpi a doua oară,
să-mi înfloreasca ochiu-n miez de pâini
şi ciocârlii să-mi cuibărească-n mâini,
să cern a ger cu limbi prelungi de crini,
să-mi clocotească luna-n rădăcini.

unde să cerni?
te frângi în val de gând
cioplită-n piatră aspră de
nicicând,
te-ai logodit în zodie de bozii
şi te-au lăsat
niciundelui
irozii.

vinde-mă nopţii,
vreau să-mi crească-n păr
seninul îngheţat în flori de măr.

multumesc - de aqua la: 30/09/2008 14:03:27
(la: matematica)
Stiam ca tatal meu traieste in mine, in fiica mea care scrie si ea (poate odata voi posta cate ceva, mai ales ca primul ei volum-tot fara pretentii- are ca moto "din versurile mamei mele" iar ca epilog "din versurile bunicului meu"). Ma bucur insa ca traieste si in cafenea, unde intru des si cu mare placere. Si bucuria mea are dublu motiv: desi matematician de profesie i-a placut enorm sa imparta..cuvinte, ganduri, trairi. Numele lui este Cezar Avramescu si cred ca inca exista cate ceva din ceea ce a scris intr-o banala gazeta locala pe net.
Iar voua in loc de multumiri...o poveste. Textul nu imi apartine, doar zambetul interior pe care mi-t trezeste si bucuria de a-l dori sa-l impart.


Intr-un deshert fara capat, fara dimensiuni, necunoscut, se afla o cetate.
Cetatea este singura cunoscuta in acest deshert. In ea se afla toti oamenii, strazi, cladiri, muzee, fabrici, statiuni turistice :), are de toate aceasta cetate. Unii oameni sunt dulgheri, altii fierari, alti primari sau oameni politici, unii dintre ei sunt politistii care asigura ordinea si altii sunt pur si simplu oameni care isi cauta locul pe acolo.
pe meterezele cetatii, care dau inspre deshertul din jur se afla unii care scruteaza zarile necunoscute, din jur. Isi noteaza ce vad, fac masuratori cu binoclul si apoi se intorc catre acei dulgheri si fierari spunandu-le: "totul est ein ordine, in jur nu se vede nimic periculos, se poate construi". Dulgherii si fierarii ies pe poarta cetatii si incep sa ridice noi metereze, noi sosele, noi locuinte, dupa planurile celor care le-au dat semnalul.
Aceia sunt oamenii de stiinta

altii isi iau un sac cu merinde, sfoara si tarusi pentru a face semne in deshert si hartie pentru a nota in jurnal expeditia pe care o vor face iesind pe portile cetatii. merg prin deshert observand tot ce este injur, isi noteaza constiincios ceea ce vad, sau simt, sau le apare. Cand sacul cu merinde ajunge la jumatate, se intorc catre cetate pe urma firului de sfoara lasat in urma lor. Ajungand la cetate le dau insemnarile celor de acolo. Pe baza insemnarilor cei de pe metereze fac noi calcule si dau noi indicatii zidarilor si dulgherilor.
cei care pleaca in deshert sa exploreze necunoscutul sunt filozofii

dar mai sunt unii care la fel, pleaca pe poarta. Cu merinde, tzarusi, sau nu. Si pleaca. Si merg si merg si efectiv sunt fascinati de necunoscutul deshertului. Ajungand la jumatea merindelor nici nu baga in seama ce inseamna aceasta, drumul inapoi sau notitele din jurnalul de calatorie. Pur si simplu merg mai departe, fascinati de necunoscutul din fata lor. Si acolo probabil ca vor descoperi o mie de lucruri care nu exista, plante care nu vor mai exista printre zidurile cetatii, semne ale deshertului care au alt inteles, un inteles originar al necunoscutului, inteles care este dincolo de schemele si structurarea care exista in cetate. isi noteaza toate cele ce vad si simt pana cand li se termina si merindele, si puterile si apoi pur si simplu mor sau se sting printre dunele nisipului.
acestia sunt poetii :)

mai devreme sau mai tarziu cetatea va ajunge in acel loc. Si ii va descoperi urmele acestor poeti; cateva oare lustruite :-D, notitele usor de neinteles pentru cei care au in spatele lor conturul si marginile unor ziduri de aparare. Apoi vor spune "wow, acest om a vazut deshertul asa cum era el aici, inainte de a pune semnul cetatii peste locurile din jur".

ps- uneori poetii se intalnesc intre ei, tot umbland prin necunoscutul deshertului. Se recunosc, se bucura, isi schimba intre ei impresiile :) si mai ales se bucura enorm vazand pe unul ca el la fel de uimit de superbul necunoscut al existentei. Sau ma rog, vazand ca nu este singur intre acele minunatii. Mai ales de cand oamenii cetatii, dandu-si seama cat de seaca era cetatea intre zidurile ei, au inceput sa "reconstituie" portiuni de deshert artificial printre casele si soselele lor. Numai cei care au fost afara simt diferentele enorme intre aceste oaze cu deshert si deshertul "adevarat"


Pe marginea trotuarului, un inger sufocat de caldura, stergandu-si fruntea... - de Bitterdream la: 07/10/2008 21:53:30
(la: ...."Ingerul spulbera-vant"... )
Bulevardul Unirii, Piata Alba-Iulia, 2 iulie, 2008
ora 13
Spring Time, sau Snack Attack

Pantaloni de stofa fina, usor lucioasa, pantofi de firma, camasa Bigotti, cravata de matase.
Inalt, brunet, ochi mari si incercanati. Parul foarte scurt si usor grizonat.
Miros de Black XS, suprapus peste cel al shaormei.
Sta in picioare. Nu are timp si nici rabdare sa se aseze la o masa. Mananca o shaorma....sau se chinuie sa manance o shaorma. Se apleaca in fata, atent sa nu-si pateze cravata cu sosurile care i se scurg incet si ii murdaresc degetele lungi si nervoase.
Vorbeste continuu la telefon. Ledul de la hands-free clipeste albastru. Cifre, cuvinte in engleza, ore si procente.
Nu reuseste sa termine si arunca mancarea in cosul de resturi. Isi curata degetele in timp ce stabileste o noua intalnire. Desface cu o mana capacul sticlei de Nestea, iar cu cealalata se chinuie sa scoata din pachet o tigara.
Si in timpul acesta vorbeste. Nu a zambit niciodata. Ia o inghititura si lasa sticla pe o masa spre marginea terasei. O va lua vreun cersetor care va trece pe acolo.
Trage din tigara si ramane imobil cateva secunde. Isi indreapta usor spatele. Parca ofteaza. O picatura de transpiratie i se prelinge incet pe tampla stanga.
Pleaca grabit, uitandu-se la ceas si vorbind.

Dintr-o masina parcata langa trotuar, o voce monotona repeta avertizarea de canicula...
#348646 (raspuns la: #348631) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
luna - de Bucu la: 08/12/2008 00:09:46
(la: La o cafea...)
bob ross

bob ross, da ...occidentalii (si americanii în special) au câteodata prostul obicei de-a da impresia ca oricine poate sa faca arta. de unde si inflatia. daca comunistii amestecau meseriile alandala de se ocupa instalatorul de reparatii tv si brutarul era si macelar si agricultor in acelasi timp, occidentalii -prin reprezentantii lor cei mai de soi- au ajuns la concluzia ca arta si cultura e asa o chestie care sta pe marginea drumului si oricine o poate lua si baga-n rucsac ...asta facea si maestrul bob ross (a murit între timp) cu pictura la minut: facea un peisaj cât ai zice peste, înregistra toata povestea pe casete video, dupa care le-mprastia în toate zarile...încât, nu-i de mirare, daca stai de vorba cu vreunul prin cafenele si vorbesti de una-alta, o sa-ti raspunda inevitabil la intrebarea "cu ce te mai ocupi?" cam asa: pictez. bob ross school!
pe unde treci, pe unde calci, oameni în toata firea se falesc cu pânze "împodobite" multicolor. primeaza culoarea reflectorizanta si conturul de-n-ori retusat, gen canal de aductie, pe-o tema de cele mai multe ori peisagistica, alteori "abstracta", ca-i mai usor de mascat lipsa de idei. o oroare pentru un ochi onest .....

si m-am gândit ca-ti place si tie, nu se poate sa nu fi dat peste asa ceva, de-obicei tablourile astea se agata lânga rapirea din serai si au pe masa din fata o vaza cu trandafiri de plastic. erotism? da. la ei... :)))))
#370599 (raspuns la: #370415) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
celor care scriu pe margine - de zaraza la: 03/04/2009 20:26:08 Modificat la: 03/04/2009 20:26:22
(la: Cum cititi?)
imi placea sa scriu notite pe margine

dati-mi si mie un exemplu de notita pe care o scrieti pe margine. intotdeauna m-am intrebat ce au oamenii de notat pe marginea cartilor, la anumite idei. si mai ales, cum suna adnotarile :)
#424481 (raspuns la: #424478) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"ma gindesc sa fac din locul asta un birt la margine de drum " - de cosmacpan la: 09/11/2009 09:07:33
(la: Fără)
sunt birt la margine de drum
si-s scorojit de setea asta mare
fantana-i moarta apa nu mai pica
si speli paharele si halbele-n caldare
uscatu-s-a si marul cochircit din coasta
si umbra e-o poveste amortita
ca un cuptior e cerul fara pata
si vi[pia topeste ghiata de indata...
#497777 (raspuns la: #497768) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zara... - de monte_oro la: 30/01/2010 07:53:50
(la: Burqa)
In fine... in fine... a venit clipa sa ti se spuna. Stii ultimu castig la loto? Babuta aia nevinovata, cu ochelari... din Tg Jiu, da' care era prin Resita...;) cand a jucat beletu norocos? Ei bine, Zara... DA... Noi eram... Si-amu ma duc sa strang rahatu de caine de pe peluza... ca panarama aia de Saint Bernard a lu Intrusu tot nu si-a bagat mintile-n cap... Plus ca-mi zgaraie Lexusu in fiece sambata... Oameni, deh... zi si tu....:)
#521356 (raspuns la: #521346) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zara... - de monte_oro la: 13/02/2010 23:13:03
(la: Despre "corectitudinea" patologica...)
..aha...am banuit eu ca-i o conspiratie manipulatorie.... Da'...la noi...poate abia acum... se zari... lumina culorii ce-a murit... in departari albastre...:))
#525204 (raspuns la: #525200) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare 2 - de sami_paris74 la: 02/09/2010 13:12:25
(la: Tiganii ,prima parte.)
Eu consider ca oamenii care primesc o educatie si cultura frumoasa se pot integra in orice societate de pe pamint,indiferent de rasa si origine,indiferent de culoarea pielii..
Ii cunosteam pe toti din familia lui Ghita ,un mare mardoias si cartofor,jucator de barbut.
Purta pe timpuri la bràu o maciuca din lemn de cires si purta maciuca in permanenta la cureaua de la pantaloni,cind juca babaroase o aseza linistit linga el si se uita mereu amenintzàtor la jucatori ;asta doar ca sa-i intimideze.
Unchiul meu àl dispretuia pe Ghita,un jucator ordinar din Oaga
pierduse la barbut vreo 15 000 de lei.
Jocul de barbut se tinea de obicei in oaga,intr-o enormà groapa de gunoi,plina cu pungi,conserve ruginite,sticle sparte, caramizi sparte asezate haotic in stive ,probabil de la o casa foarte veche care se demolase probabil prin anii 60.
Unchiul scuipa in palma,rostea o rugaciune,mereu aceiasi rugaciune"tatàl notru binecuvinteaza mina mea de aur.Doamne minca-ti-as....
Zarurile se rostogoleau cu viteza.
Unchiul a dat 6-5,ceea ce reprezenta doar jumatate din potul jucat la mijloc.
Miza era mare si ca sa cistige mai avea nevoie de inca -un 6-5.
Unchiul era asezat impreuna cu toti tiganii in forma de cerc si toti cei care mai puneau o mina pe margine, se numea « braila »
Ochii tiganilor erau intreptati spre gramada de bani si la zarurile aruncate la misto.
Ghita a dat ultimul ,si-a dat pentru a patra oara 6-6.
Toate inimile bateau a nebunie,unchiul a luat zarurile si le-a privit foarte atent.
Bà f...grejania matii! ba banditule! Bàààà nepieptanatule !!!!
tu d'ai la misto cu zarurile ? Ba sa moara sorumea ,daca zarurile tale nu sunt masluite ….
In acelasi moment a spart un zar intre doua caramizi.
Mercurul s-a scurs cu repeziciune prin praful caramizilor,Ghita a lovit cu maciuca de cires si unchiul meu a cazut gramada acolo unde fetele intunecate ale tiganilor,il priveau cu nepasare.Pamàntul parcà
s-a desprins in momentul cind a cazut unchiul meu ! in cadere unchiul a cazut peste màna mea dreapta.
Am observat ca din tàmpla stanga ,se scurge un firicel rosu de singe.
Dar ce-a reprezentat unchiul meu pentru mine si pentru familia noastra?Traia simultan cu mai multe femei,(chiar la Iasi avea una cu care facuse 5 copii,o alta tiganca adusa de la Tàrgul Frumos,care in momentul mortii lui,era in spate lui Ghita.
Cum se facu-se mare invalmaseala,tiganca l-a lovit pe Ghita pe la spate cu un cutit mare de taiat porcii,cutitul a intrat prin spate si-a iesit undeva in fatzà.
Militia a ajuns dupa citeva ore,pe seara,nimeni n-a recunoscut cine la omoràt pe Ghità.
Eram fascinat de Mircea Eliade,Sadoveanu,Balzac,Homer ,cu Iliada si Odiseia,Cosbuc si Eminescu.
Bunicul mi-a dat un sfat.
-Dade, tu esti baiat inteliget,pune mina pe carte si lasa mahalaua!
Sa-i dai unui adolescent un sfat....poate sa faca exact contrariul! Da,eu l-am ascultat.


#566486 (raspuns la: #566480) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da, mah, zara... - de monte_oro la: 24/07/2012 23:07:05
(la: De ce mă duc să votez...)
da vezi ca abia ce te zari..si deja ii esti..draga...deh...Tinereii din ziua de azi..ce rapid muta piesele..;))
#634142 (raspuns la: #634140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de la "Cult" la "Cultura"... - de NeaAlecu la: 10/09/2003 22:30:40
(la: Muzica culta si ciuma religiei)
Profesoara respectiva nu putea sa "inteleaga" decit o parte din muzica lui Händel. Sigur ca te poti rezuma numai la forma atunci cind analizezi o "opera de arta" dar atunci si "intelegerea" este marginita la acest aspect. "Obiectul vizat", aici Mesia de Händel", ramine un "act de cultura" piezindu-si semnificatia de "cult". O limitare paguboasa (hmm nu avem emoticoane, ca as baga unul)...
RE: Dor - de (anonim) la: 15/09/2003 06:58:26
(la: Prejudecata despre cuvantul "dor")
Decit "to long" din engleza, care nu apare in aceleasi contexte cu "dor" din romana, ar fi fost mult mai indicat exemplul din portugheza "saudade" care ar cam acelasi sens din romana si apare si cam in aceleasi ocurente contextuale. Ar fi indicat sa nu mai faci apel la dictionarele bilingve atunci cind incerci sa explici anumiti termeni pentru ca aceestea nu sint cel mai indicat instrument de lucru intr-o analiza semantica serioasa. Mai mult decit atit, in cazul unor termeni care au mai mult de un sens, este bine sa se cerceteze ananuntit atit etimologia, cit si contextul cultural in care apar si functioneaza. Evident, pentru o mai mare siguranta trebuie sa ai in vedere, in afara de inrudirile culturale si genealogice dintre limbi, limba materna, cu toate variatiile sale, in acest caz ar fi indicat nivelul diastratic. Oricum, faptul ca nu accepti niste idei concepute si ca ai spirit polemic este un lucru foarte bun, dar, retine ca lingvistica este, inainte de toate, o stiinta, nu un subiect pe marginea caruia se pot face varii speculatii in sprijinul carora nu sunt aduse argumente solide. Daca vrei mai multe detalii sau o bibliografie despre studiile contrastive si despre semantica, in general, adresa mea este : veramanole@yahoo.com
imparatia tiganilor - de (anonim) la: 22/09/2003 06:38:14
(la: "Regele International al Tiganilor")
nu ar fi rau daca tiganii ar incerca sa ajunga la mentalitatea de secol 21 inainte de a se gandi la coroane si sceptre ale Romaniei. prin Europa nu prea se poarta curtea regala cu coviltir si cai in dormitoare. cum au ajuns tiganii la ideea ca Praz-ilia e tara lor? au dat cu zarul si a iesit in sus fata cu Oltenia? pacat, pe partea de jos a zarului trebuie sa fi scris India.
#347 (raspuns la: #340) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nichita..."Cantec de dragoste la marginea marii" - de sanjuro la: 14/10/2003 03:21:33
(la: Cele mai frumoase poezii)
Cu gleznele julite, eu te pîndesc cînd treci
printre rocile tarmului, reci.
Marea se va preface-n pasari stravezii,
cîte le-ncap ochii spre ea,
si vor zbura fîlfîind, cînd ai sa vii,
pîna-n piscul vazduhului cu o stea.

Vor ramîne prapastiile si pesterile goale,
pestii vor plesni aerul prabusit cu cozile,
stîrnind margeanele domoale
si corzile.

Uite, epava corabii lui Simbad, marinarul
cu un colt se sprijina-n scoicile cenusii,
cu un vîrf înjungie-n mijloc clestarul,
peste toate puntile alearga raci vii.

Îti daruiesc o stea de mare, un crab si un delfin!
Adu-i în spinare pîna la nisipuri.
Ma voi preface orb si am sa vin
cu bratul întins, sa-ti mîngîi chipul.


sanjuro
Alice - de ofemeie la: 14/10/2003 09:58:03
(la: Dragoste)
Alice draga ,si daca totusi vedem ceea ce nu ne e dat sa zarim spre a deslusi...etc. etc. etc.,cu ce rezolva asta idila noastra:cum sa facem pt. a ne deschide inima fara a trece prin buzunare?!Alexandra
#1297 (raspuns la: #1277) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ca definitie pur metaforica , - de dogmatic la: 16/10/2003 03:41:01
(la: suflet pereche?)
Ca definitie pur metaforica , suna foarte bine! Cel putin anticii pe care-i pomenesti, aveau destul timp sa contempleze si sa citeasca pe marginea acestui subiect. Evident vorbim de elita lor aici. Esti o romantica incurabila :) lucru intalnit destul de des dar pe care majoritatea prefera sa-l tainuiasca foarte bine. Singuratatea accentueza, din nefericire, starile de sensibilitatea sufleteasca. Cand vei iubi cu adevarat si ti se va raspunde in acelasi fel, vei simti cu siguranta daca ti-ai gasit jumatatea. Curiozitatea ta este data de oarece lipsa de experienta in domeniu. O replica pe care o vei adopta negresit este:" Toti barbatii sunt niste porci" si replica va fi" Toate femeile sunt tarfe". Nimic nu ne impiedica sa visam sau sa filosofam pe aceasta tema, dar ai grija la realitate caci foarte rar corespunde cu ceea ce noi cream virtual!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...