comentarii

marginele zarii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Stimate domn, Dinu Lazar - de Dinu Lazar la: 09/03/2004 16:04:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Bun venit la o cafea!

Ce pot sa spun, e ca interventia Dvs mi se pare foarte buna, dar am avea cu totii de cistigat daca ati da si ceva amanunte, unde e expozitia, care expozitie, cine a facut imaginile... si unde vin numai oameni de cultura.

Ca sa va spun sincer, eu colind mult pe la tzara; fac si 800km pe zi pe drumuri de tara, prin sate uitate si vad foarte multe, dar nu fotografiez tot ce vad; caut un anumit tip de peisaj, mai putin lumesc.

Acum, daca fac o fotografie mirifica cu un copac inflorit pe cimp si un cer sidefat, nu pot sa nu vad ca drumul pe care merg e ca dracu` desi s-au luat milioane bune din fonduri europene ca sa-l reabiliteze, nu pot sa nu vad mizeria si uritenia gardurilor putrezite, cocinile imputzite, casele cu tencuiala fleshcaita, shantzurile de la marginea drumurilor, pline de gunoaie, si miliardele de gunoaie de pe cimp.

Privit la rece, spectacolul satului romanesc contemporan e dezolant; aceasta imagine nu denota saracie, ci delasare, nesimtire, nepasare; poate ca taranul roman merge asa, cu vaca, pe marginea drumului, si recita in gind Luceafarul, si nu vede mizeria din jur; nu stiu.

Cu banii dati altfel pe citeva sticle de tzuica se poate spoi si aranja un gard, se poate face macar curat, ca asta e gratis, si cite se mai pot face; dar nu le pasa.
Nu cred ca nu au bani cind eu vad atitea masini bengoase in curti.

Si atunci fotograful, care este, sa nu faca poze la baligi?
Sa faca portete semanatoriste la hora de duminica ( atent sa nu ii suteasca flacaii rotile la masina) si sa fotografieze floricelele din lunca si nu mizeriile aflate peste tot?

Cred ca nici un set de imagini roz si pashuniste despre un sat nu ar fi insa in regula, nici numai mizerii si cai morti; daca cineva ar vrea sa spuna ceva cu ajutorul imaginilor, unu` la mina, are dreptul sa spuna orice, doi la mina, ar trebui sa foloseasca cu discernamint puterea imaginii.

Nici mie nu imi place sa ma duc la google si sa caut imaigni din Romania si sa vad numai rahat, mizerii, tzigani mizeri, cersetori, copii ai strazii, pentru ca stiu ca sunt si alte chestii pe lumea noastra, nu toate facind parte din acea multime.

Nu neg ca exista multe nasoleli vizuale in jurul nostru, cauzate in principal de incompetentza celor ce ar trebui sa faca ceva, nesimtirea generala si degradarea generala a unui etalon de viatza; baietii de dupa blocuri te fac sau iau iarba si li se rupe de mizeria ajunsa la etajul unu.

Dar a arata, cind se face o imagine de ansamblu, numai chestiile astea, care, repet, sunt dureroase, exista si nu pot fi negate, mi se pare cam shpanchiu, mie personal.

Un artist are dreptul - poate si chiar obligatia - sa faca orice crede si ce il inspira si ce ii place; daca vrea sa faca o serie cu cerul vazut in gaura de la latrina, asta este, ceea ce face, daca face, este, fara indoiala, arta, si omu` poate face o expozitie si poate fi chiar remarcat de Le Figaro ca fiind creatorul unei viziuni mai putin idilice asupra unui spatiu mioritic.

Istoria artei este plina de intimplari de acest gen.

Buba este in titlu.
Niste tzigani jegosi nu sunt "Romania, 2002" si o balega nu e un sat.

Dar, sa vedem ce zic ceilalti cafegii.
#11710 (raspuns la: #11668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
11688/Armata mea - de Tombola la: 10/03/2004 01:36:01
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
In ciclul unu am avut 3 sergenti ca instructori. Unul sas,unul ungur si unul moldovan. Cel mai domn a fost neamtul dupa care ungurul .
Cel mai al dracului ,o secatura si un betiv a fost moldoveanul.
Ca subofiter aveam un tablar analfabet magazioner care fura totul din magazia din gestiunea lui.Ne fura tigarile, biscuitii din ratia lunara cind ne venea solda de citiva lei pe care-i cumparam de la un chiosc din interiorul cazarmii ...ne dadea bocanci si uniforme reciclate in loc de noi plus ca in primele 6 luni meniul tot din cauza lui si a celor superiori in grad lui cu care furau impreuna ,ne -a fost asa:

Dimineata : ceai si piine veche cu marmelada.
Gustare pe cimpul de instructie intre sapatul transeelor: ceai cu piine plus obisnuita marmelada.
Masa de prinz la cazarma: ciorba de varza cu pine.Carne si cartofi nu erau in ea. Desert nu a existat.
Masa de seara :Ceai cu pine veche cu marmelada.Mincat asa cam 2 luni.Aratam toti ca niste schelete in uniforme vechi dintr-un film de groaza.Ei sergentii si ciclul doi aveau cunostinte la bucatarie si mincau de acolo carne pine cu untura ca unt nu era,
Intr-o zi toti recrutii din ciclul unu ne-am revoltat la masa unde am aruncat ciorba pe jos si am inceput sa batem cu lingurile in masa pina a venit ofiterul de serviciu si comandantul unitati un bou de colonel numit Tamas care nu putea sa vorbeasca romaneste bine.Securistul pe regiment maior si el a aparut si ne-a promis ca totul se va schimba .A venit ancheta de la partid prin el.Da, s-a schimbat ceva.In aceiaisi supa au aparut citeva farmituri de carne...pe care si pe astea le culegeau sergentii nostrii caci ei erau sefii de la masa si blidul statea in fata lor. Dupa aia venea la noi. Asta a fost marea schimbare.
Am avut un maior bun ,Maiorul Stef Aurel ,sa-i dea D-zeu sanatate ca a fost milos cu noi. Lt.Col Popp o secatura.Striga si ne injura sau ne dadea suturi in fund pina isi pierdea vocea si puterea ...devenea rosu in obraji mai mai ca sa aiba un atac de inima.
Slagarul anului suna cam asa:

"Privesc in zare spre liberare...."

Cu Stima

Andre Morariu
#11729 (raspuns la: #11688) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Portretele participantilor la "Big Brother" - de Dinu Lazar la: 14/03/2004 12:05:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cred, banuiesc, adica cel putin mi place sa cred, ca emisiunea amintita de Dvs e un produs international care are un program de identitate vizuala extrem de clar, de precis si de elaborat.
Adica cindva, un grafician, un director artistic, un producator, au detaliat toate aspectele grafice, de la sigla la generic si de la culori la maniera de filmare, pentru seria respectiva ; le-au cunatificat intr-un caiet, sau manual, care se numeste program de identitate vizuala al acelui produs.
E posibil sa fi vrut sa fie asa acele imagini.
Insa, pe de alta parte, cultura vizuala e in general la pamint la noi, din cite mai vad si eu pe ici pe colo.
Mai e si multa rea vointa sau incompetenta sau delasare; si cum o imagine proasta nu doare, penibilul e peste tot.
Asa ca asta e, trebuie sa ne detasam, sa inspiram si ne uitam la un apus sau pur si simplu in zare, sa facem poze pentru book-ul personal, si sa incercam sa nu murim de inima rea cind vedem cum sunt masacrate imaginile facute totusi cu atita daruire...
Statistic vorbind, daca eu fac o lucrare si dau clientului mai multe variante sa aleaga, alege cele mai proaste imagini posibile; nu stiu daca asta se intimpla si la alti fotografi, dar la mine e lege.
#12022 (raspuns la: #12012) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rosioara romaneasca? - de SIXPACK la: 14/03/2004 19:17:39
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Nici nu-i de mirare ca avem ceva compatrioti care sa-si investeasca milionul de dollari propus in cafenea la cumpararea de rosii, brinza sau slanina...:-)))). Sinteti chiar comici; eu acum va intreb:
- Va ginditi vreodata in momentul cind va cumparati rosioarele cu "gust romanesc" (din piata CRANGASI.....LOL) ca ele au fost plantate/recoltate la numai doi metri de WC-ul sapat in curtea unui micro-agricultor la marginea orasului natal si super-iubit?
-Domnule, iti doresc succes, spor la munca, pofta mare (verifica-ti colesterolul mai des).
#12047 (raspuns la: #11797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tigrii tineri: - de Ovidiu Bufnila la: 16/03/2004 06:03:50
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Hei, am gasit niste tigri tineri in
www.poezie.ro!
Si il cunosc si pe Eugen SUMAN: uite un poem de Eugen:

Alte lumi
poem de
Eugen SUMAN


afara huruie camioane oameni se închina umili
un carturar scrie istoria religiilor viitoare
în care
Blimunda si sfântul Sapte-Sori se plimba
fericiti prin Baator sau asa presupun eu fiindca
în asemenea conditii câta fericire poti duce
si totusi stirpea umana e produs de export
spre alte lumi mi-a soptit cineva ca vointa
e un nor negru n-am crezut întotdeauna am
vazut vointa ca un animal mic si sprinten
ca un soi de nevastuica azi aici mâine dincolo
inconstanta ca si lumea azi asa mâine altfel
ma întreb daca n-ar trebui sa dorm cumva
o sa-mi cumpar un camion si o sa-mi fac adepti
îmi voi închiria visele pe bani frumosi pe metale
oxidate mai poate spune cineva ceva televizorul
a-nceput sa se agite pe masuta sa cafeaua
da în foc pâna si cerul s-a întunecat o fi sarit
siguranta iubitele nu mai construiesc decât haos
daca le arat un vitel de aur ma vor urma oare
pe drumul meu lipsit de finalitate peretilor
le cresc unghii ciudate în special fiindca sunt
lipsite de degete ca sa nu mai vorbesc de
mâini brate capete ochi urechi suflete si oase
orasul a înviat tocmai când toti îl credeau
un hoit zdrobit la marginea drumului
justitie divina striga preotii înainte de a-si
pierde capetele chelnerii se tânguie
cu ce va servim domnule
afara urla Camioa. Neoameni se închina umili.
raspuns pentru domnul Daniel Racovitzan - de ema word la: 18/03/2004 04:48:38
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Stimate domn,
Avem si (destul de ) multi autori (de toate virstele) care sint deja foarte cunoscuti ca mari scriitori ai lumii. Suficienti pentru a sta linistiti. Iar succesul, daca sintem cinstiti, nu este un fenomen de masa, cum doriti, chiar daca voalat, domnia voastra. Pe de alta parte, unele epoci au impus multe nume mari romanesti in Europa(au fost, deci, context de progres si libertate de exprimare)-vezi perioada interbelica din Romania scolului trecut, in timp ce alte epoci au fost anti culturale (mai trebuie sa exemplific?)
Astazi? Avem un mozaic. Diferente colosale. Scriitorii din exil au putut urca , in general, in trenul consacrarii artistice si al impunerii pe piata culturala reala a valorilor prin metodele actuale tipice economiei de piata(care includ si reclama, si promovarea, si activitatea agentului literar, sau rolul exceptional al editorului...)
Dar multi, din cei ramasi in tara, traiesc in mare saracie, nu au nici macar masina lor de scris, nicidecum calculator sau...internet, pentru a fi la curent cu tot ce misca. Sint si mari scriitori in tara. Dar politica de acasa pentru promovare este inca lipsita de agresivitate, si poate si de eficienta, caci lumea de acasa, oricit de mult va displace, este inca in curs de organizare, este primitiva, corupta si salbatica.Oamenii se bat acum in Romania pentru a acumula capital, pentru a prinde un partidulet sau pentru a supravietui foamei si bolilor, nu pentru a impune un nume sau altul in literatura sau in arte...
Prin urmare, la asa contraste, avem cazuistica din gros. Si peste toate acestea avem , repet, mari scriitori, recunoscuti in lume. Si cine este mare nu are sentimentul provincialismului, el este insusi un centru.
De altfel, insusi conceptul acesta de provincialism a devenit anacronic in era tehnologiei de comunicatii moderne si rapide. Centrul este acolo unde este informatia, adica pe internet. Marginea este acolo unde nu este tehnologie. Valorile au astazi unde sa se puna in evidenta. Ceea ce insa ne trebuie este o bursa reala a valorilor, bine reglata si functionala in stabilirea cotelor de apreciere.
Domnul meu, cu toata saracia ei, cu toate ca intelighentia a fost distrusa de totalitarism, Romania este provinciala doar in ceea ce priveste consumul de marfuri, nu si in ceea ce priveste consumul de idei. Caci toate modele, toate curentele de idei, inclusiv artistice ne viziteaza instantaneu, gratie tehnicii. Iar arta si literatura plutesc in zona ideilor.
Cind vom fi o tara bogata, nu ne va mai fura nimeni Premiile Nobel, iar toate numele mari din cultura, stiinte, arte s.a. vor putea fi promovate in Occident la timp.
Deci, va rog, puneti corect accentul> pe bani, iara nu pe raportul centru/margine, caci evidentierea numai a celui din urma(plus vaicareala) este insasi o nota de provincialism, de bovarism de tip slav (plingaret si fatalist, tragic in imposibilitatea evadarii din starea de ratare)
(Si inca un calup de frisca...)
#12322 (raspuns la: #12319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
¨Cred ca nu prezenta culturi - de gabriel.serbescu la: 18/03/2004 16:30:51
(la: Integrarea tiganilor)
¨Cred ca nu prezenta culturilor minoritare este impedimentul in calea integrarii unei etnii sau a alteia¨
Nu inteleg formularea.
In rest ai dreptate, pana la urma e vorba de a accepta sistemul educational, tutorele oficial adica, ca de aici porneste totul, si asa se produce integrarea. In rest colega ta e un caz fericit. Eu cunosc pe Putu, Zorala, Iancu, Spic, Trut, Romica Martinescu, Romica Macelaru, Bodo, Vasi si multi multi altii, care impreuna ca mamele si familiile lor nu au degand sa accepte o cultura romaneasca nici sa stea in cap, reinventeaza permanent limba romana, si sodomizeaza orice regula gramaticala. Sa-i asculti e un deliciu: ¨dig, shavelu n-are mazi, Zarie! du-te saracio, la ce mai venisi la Club? daca n-ai bulan stai dracu acas, sau produ´ cehva!¨
#12377 (raspuns la: #11932) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Andrei - de Florin si atat la: 21/03/2004 04:40:42
(la: De ce atata ura in lume, frati romani?)
NU cred ca sint mai bine informat decit tine sau altcineva. S-ar putea sa am un punct de vedere diferit...care depinde de multe lucruri: experienta diferita, locul unde traiesc, nivelul de intelegere si educatie etc. Ar fii foarte gresit sa fie comparate.
Oricum, sa-ti spun o poveste adevarata.
In '89 stii ce s-a intimplat in Romani...nu in detaliu, ci in mare...
Eram student in Bucuresti pe atunci (nu conteaza mai mult) si, pe 21 Decembrie, autoritatile ne-au fortat sa parasim caminele (eram din provincie) si sa plecam acasa. Unii au plecat altii au stat.
Un coleg de-al nostru a plecat la munte...a decis sa stea o luna (era cald in acel decembrie).
In luna care a urmat, toata suflarea Romaniei stia si discuta politica. Peste tot erau mari dezbateri si fiecare credea ca avea dreptate....
Luna a trecut si colegul nostru s-a intors din vacanta lui dar ne-avind nici un radio, TV sau ziare habar n-avea ce se intimplase.
Se simtea ca un 'martian', nu intelegea cum lumea se certa, stirile de la TV erau extrateresti...Nu, nu , nu era ignorant, doar ca stirile (TV, ziarele etc) nu-i afectasera psihicul, ratiunea de a gindii, ca pe rest.
Era un flacau inteligent si a ramas pe margine, observindu-ne.
Intr-o zii l-am (noi) intrebat de ce.
Ne-a spus ca ceva ne schimbase...lui nu-i mai paream normali, nu numai noi, dar majoritatea societatii...etc.
Era un baiat foarte istet si avea note mari la facultate. Cred ca era printre primi 5 din an. In vara lui '90 pur si simplu a renuntat la facultate si a emigrat.

E o mica povestioara la ca n-am sa-ti spun parerea mea si, te rog, nu te grabi sa-mi raspunzi la cele de mai sus. Mediteaza putin.

Dar insa te-as intreba: oare chiar merita sa-ti pese chiar de tot ce se intimpla peste tot si sa te afecteze?

Cu ginduri de prietenie,
Florin si atat
#12484 (raspuns la: #12457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lasitate si ignoranta - de Filip Antonio la: 22/03/2004 03:42:39
(la: Dupa atentate. Motive ale retragerii din Irak)
"Nimeni nu vede posibil un nou atentat terorist din partea Al Qaeda, sau cel putin nu atata vreme cat se afla la marginea conflictului irakian si neimplicati in el".

Seamana cu paicifistii care inainte de 1939 isi imaginau ca Hitler poate fi "impacat" cu concesii. Daca ar fi asa, stimate pacifist, de ce atentate ca cel de la Bali, din Indonezia, cele din Maroc, Tunisia, Filipine sau chiar Arabia Saudita?
Inaintarea frontierei NATO si UE si criza din Republica Moldova - de belazur la: 24/03/2004 19:01:54
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
În statul multinational al Imperiului sovietic, tendinta ruseasca în directia statului centralizat a intrat în coliziune cu renasterea constiintei nationale a mai mult de o suta de minoritati din republicile autonome. În cazul Republicii Moldovenesti, raportul dintre crearea statului si crearea natiunii era chiar mai complex, deoarece atât identitatea nationala, cât si cea statala, erau creatii artificiale. Natiunea moldoveneasca fusese inventata de rusi pentru a preveni (re)nasterea unei constiinte nationale românesti la populatia basarabeana. Statul moldovean fusese creat în Imperiul sovietic în 1924.”
Wilhelmus Petrus Van Meurs,1
„Ideea ca moldoveni sunt o natiune distincta, în sensul obisnuit al cuvântului, e problematica astazi. Limba pe care o vorbesc ei este româna, chiar daca a fost numita mult timp moldoveneasca de locuitorii din zonele rurale si este în continuare numita astfel în constitutia republicii post-sovietice. Istoria Moldovei moderne este o parte ce nu poate fi ignorata a istoriei mai largi a latinitatii rasaritene, regiune ce se întinde de la padurile Transilvaniei si dealurile Bucovinei, în nord, pâna la Câmpia Dunarii si Marea Neagra, în sud, si pâna la dealurile rotunde si stepele ce se întind de-a lungul Nistrului, în est. Toate aceste regiuni, incluzând teritoriul de astazi al Republicii Moldova, au apartinut României Mari aparute dupa primul razboi mondial si distruse de cel de-al doilea. Moldovenii de astazi nu au reusit sa se afle în acelasi stat cu românii mai mult de câteva decenii, dar cultura, limba si traditiile folclorice provin incontestabil din aceleasi radacini. Eroii nationali si marile personalitati dintr-o regiune sunt, cu siguranta, recunoscute si în cealalta. În acest sens, din punct de vedere cultural, sunt astazi doua state 'românesti’ în Europa de Est, chiar daca ambele adapostesc si multe alte minoritati etnice – unguri, ucraineni, rusi, romi si turci.”
Charles King 2

„Cei care încearca sa dezvolte o constiinta moldoveneasca ar putea sa revina, astfel, la interpretarile sovietice de alta data privitoare la istoria si cultura Basarabiei. Prin urmare, putem fi martorii unei renasteri a unor pareri comuniste cu privire la trecutul Moldovei si ai unei reactii concomitent a românilor fata de ele.”
Denis Deletant3

Preambul. Republica Moldova – spatiu de frontiera euro-atlantica

Acest text va vorbi despre asa numita Conceptie a politicii nationale de stat a R. Moldova si Dictionarul moldovenesc-românesc a lui Vasile Stati încercând sa le aseze pe fundalul geopolitic adecvat. Nu doar informatia legata de aceste chestiuni lipseste astazi în România, dar si cadrul geopolitic just în care aceste evolutii sa fie plasate si citite. Caci, dincolo de amprenta locala pe care aceste evenimente o au neîndoielnic, ele sunt parte a unor evolutii politice si geopolitice mai ample care nu pot fi ignorate în nici o analiza. De prea multe ori aspectele legate de Republica Moldova sunt abordate într-o grila provinciala, în care actorii principali sunt personajele politice de la Chisinau iar evenimentele majore - alegerile locale sau parlamentare (vag, este pomenita si Rusia). În realitate, toate evenimentele de la Chisinau poarta, mai mult sau mai putin, amprenta unor evolutii geopolitice globale. Mai concret, ele sunt determinate de înaintarea frontierei NATO si UE spre Republica Moldova, de decizia acestor institutii de a fixa granita pe Prut si de reactia pe care aceste evolutii le genereaza.4

Frontiera ar însemna, în cadrul teoretic utilizat aici, aspectul dinamic al unei evolutii geopolitice, respectiv totalitatea proceselor prin care se manifesta o expansiune istorica, un popor, o civilizatie sau un imperiu etc. Frontiera, ca aspect dinamic, declanseaza si întretine o gama larga de procese spirituale sau institutionale, pe care le denumim procese ale frontierei. Granita este aspectul static, stabil (stabilit) al înaintarii unei frontiere. Înaintarea unei frontiere se fixeaza (este fixata) undeva, pe o granita. Dar asta nu înseamna, automat, ca, o data fixata granita, dinamica procesului de înaintare a frontierei dispare sau ca este suspendata. Dimpotriva. Atunci când avem de a face cu o fixare artificiala (politica, geo-strategica) a unei granite vom asista la perpetuarea manifestarilor de frontiera, iar spatiul în care asemenea evolutii se petrec îl numim spatiu de frontiera 5 . Aceste spatii de frontiera6 sunt, geopolitic vorbind, de multe ori, spatii de criza, de turbulenta geopolitica, care nu pot fi decriptate sau întelese just fara a lua în considerare aceste aspecte7.

Un asemenea spatiu de frontiera este astazi Republica Moldova. Nimic nu se poate întelege acolo daca se ignora înaintarea frontierei euro-atlantice si consecintele pe care aceasta înaintare – si, mai ales, fixarea granitei artificiale pe Prut - le genereaza. Republica Moldova este astazi un spatiu de frontiera euro-atlantic. Decizia politica (geo-strategica) de a fixa granita înaintarii frontierei euro-atlantice pe Prut, cuplata cu refuzul majoritatii populatiei din Republica Moldova de a accepta aceasta decizie sunt responsabile de evenimentele care au loc acolo. Razboiul din Transnistria, refuzul Moscovei de a retrage armata si armamentul de acolo, proiectul de federalizare, manifestarile din Piata Marii Adunari Nationale sau din fata Ambasadei Ruse, Conceptia presedintelui Voronin, chiar si Dictionarul lui Stati etc. sunt consecinte directe sau indirecte ale acestei decizii8.

Acesta este cadrul în care momentele punctate mai jos trebuie citite si percepute.

„Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova”

„Proiectul Conceptiei politicii nationale de stat a R. Moldova, inclus pe agenda de lucru a parlamentului R. Moldova, este un document politic, în esenta provocator, ce îsi propune, în ansamblul sau, sa anuleze Declaratia de Independenta din 27 august 1991, ca act juridic de nastere a celui de al doilea stat românesc, si sa-i confere R. Moldova o noua identitate etno-culturala, istorica, lingvistica si politico-juridica. El reprezinta suma tentativelor ideologice privind crearea unei doctrine nationale de stat si ideologizarea fortata a întregii societati. Axul respectivei doctrine îl constituie preceptele false din punct de vedere stiintific, cultural si istoric al existentei unui asa-numit popor moldovenesc si a unei limbi moldovenesti, camuflate inabil si de o maniera totalitara cu notiuni la moda, precum ‘multiculturalismul’, ‘multilingvismul’, ‘polietnicismul’ - toate amalgamate si ambalate sub drapelul tolerantei’, ‘pacii interetnice’ si ‘concordiei civice’”.9

Într-o ancheta a publicatiei Contrafort pe tema asa-zisului Dictionar moldovenesc-românesc, academicianul Mihai Cimpoi facea urmatoarea constatare: „Ma întristeaza atât aparitia, sustinuta oficial, a Dictionarului cât si atentia extraordinara pe care i-o acorda posturile TV din România (o ora la Pro TV, doua ore la Realitatea) fapt care nu s-a întâmplat cu nici o carte a vreunui scriitor basarabean” 10.

Naduful reputatului academician trebuie înteles corect: nu doar dezamagire fata de liderii de opinie din România care se întrec în a neglija si uita performantele culturale autentice ale carturarilor de peste Prut (supararea ar fi fost justificata fie si numai din aceasta pricina!), dar si deceptie fata de cecitatea vadita a acelorasi personaje care, lipsite de perspectiva si viziune, au transformat un eveniment minor, totusi, în eveniment de presa ignorând vinovat ca gestul ridicol al lui Stati – „renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai joasa speta” cum numeste academicianul pe autorul acestei „monstruozitati” – este numai vârful de aisberg, expresia rizibila a unei evolutii politice mai profunde care se petrece în Republica Moldova si care, ea, ar fi trebuit sa se afle în colimatorul presei sau a societatii civile de la Bucuresti. O evolutie politica si geopolitica inedita, ale carei expresii reale si consistente sunt, pe de-o parte, asa numita Conceptie a politicii nationale a Republicii Moldova – document programatic complet ignorat, cu rarisime exceptii, în România! - si, pe de alta, dezbatere în jurul problemei federalizarii (incluzând aici chestiunea transnistreana). Aparitia Dictionarului lui Stati nu este decât partea cea mai putin consistenta a acestor evolutii ce se desfasoara astazi si despre care asa zisa „societatea civila” din România (analistii, jurnalistii si „purtatorii ei de cuvânt”) sau politicienii de la Bucuresti se încapatâneaza sa nu vorbeasca sau sa nu stie nimic. Ciudata reactie a celor chemati sa ghidoneze opinia publica a unei societati care sta sa se integreze în NATO si UE, adica institutiile a caror granita viitoare va fi, într-o prima instanta, tocmai Prutul...

Proiectul legii numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova a fost publicat pe 25 iulie în oficialul guvernamental, Moldova Suverana. Este un proiect de lege initiat de presedintele Voronin. Cum se va vedea mai departe, exista o legatura evidenta între aceasta conceptie si Dictionarul moldovenesc-românesc al lui V. Stati, publicat, în aceeasi zi, în ziarul partidului de guvernamânt, Comunistul. Validarea lui de catre guvernul de la Chisinau s-a facut recent, fara a stârni, nici de data asta, o discutie atât de necesara la Bucuresti.

Textul este aproape necunoscut publicului din România, astfel ca remarcile si comentariile vor fi flancate de ample apeluri la text .11

Axul definitoriu al documentului este indicat în deschidere: „Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova, denumita în continuare conceptia, reprezinta totalitatea principiilor, obiectivelor si sarcinilor prioritare privind integrarea si consolidarea poporului unic multicultural si multilingv al Republicii Moldova prin armonizarea intereselor nationale generale cu interesele tuturor comunitatilor etnice si lingvistice din tara”. Baza juridica este si ea sugerata din plecare: „Conceptia se bazeaza pe prevederile Constitutiei Republicii Moldova, pe normele legislatiei nationale si ale dreptului international, inclusiv ale: Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Pactului International cu privire la drepturile civile si politice, Pactului International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale altor acte internationale referitoare la drepturile omului si ale persoanelor apartinând comunitatilor etnice si lingvistice la care a aderat Moldova”. Temeiul elaborarii proiectului este acesta: „Actualitatea elaborarii si adoptarii conceptiei este determinata de necesitatea de a stabili principiile si sarcinile politicii nationale de stat, orientata spre consolidarea independentei si suveranitatii tarii noastre, crearea unor conditii favorabile pentru dezvoltarea libera a tuturor comunitatilor etnice si lingvistice, spre integrarea lor în poporul unic al Republicii Moldova”. Despre importanta textului vorbeste limpede un paragraf întreg: „Conceptia este documentul de baza pentru autoritatile publice la promovarea politicilor social-economice si culturale în domeniul dezvoltarii si consolidarii independentei si suveranitatii tarii, a poporului multietnic, multicultural si multilingv al Moldovei. Tot de aceste principii trebuie sa se conduca organele de stat ale Republicii Moldova în activitatea de sustinere a eforturilor de edificare a unei societati civile”.

Urmeaza apoi cinci sectiuni care cuprind: I. Dispozitii generale; II. Principiile politice nationale de stat; III. Scopurile politicii nationale de stat; IV. Sarcinile politicii nationale de stat; V. Asigurarea politicii nationale de stat.

Sa vedem însa ce spune, în detaliu, acest text, dincolo de protocolarele declaratii de intentii.

O declaratie explicita de politica interna si externa

Atmosfera textului este data deja de paragrafele citate. Înainte de a intra însa în substanta (!) lui, sa sesizam contextul în care se lanseaza documentul: momentul aparitiei proiectului coincide, practic, pe plan intern, cu demararea campaniei electorale în Republica Moldova (este vorba de alegerile parlamentare din primavara lui 2005), proiectul servind, implicit, drept platforma electorala pentru Partidul Comunistilor aflat la guvernare. Cel putin al acelei factiuni din acest partid care va merge neconditionat cu actualul presedinte, Vladimir Voronin, chiar daca, pentru asta, va fi necesara o scindare a partidului între linia dura si cea „moderata”, capabila sa faca o alianta cu partide necomuniste de genul Partidului Democrat al lui Diacov. Proiectul initiat de presedintele Voronin este un semnal clar si o conditie explicita pentru viitorii sai suporteri.

Pe plan extern, aparitia proiectului vine în consonanta cu presiunile pe care Rusia le face din ce în ce mai insistent asupra republicii, presiune „stimulata” tot mai mult de dorintele exprimate insistent în ultima vreme de catre UE de implicare a acestui organism în solutionarea conflictului din Transnistria, deci într-o chestiune care afecteaza direct interesul Rusiei în zona. Proiectul este, din acest punct de vedere, o declaratie de politica externa, cel putin prin atentia si grija deosebite care se acorda limbii ruse în document sau încapatânarii de a ignora organismele europene în care Moldova ar putea nazui sa fie parte12 .

Un text nul din punct de vedere academic

Conceptia este în primul rând un text politic, dar „argumentatia” sa deriva însa dintr-o perspectiva ce se vrea „stiintifica” asupra proceselor de formare si dezvoltare a natiunilor.

În primul rând, textul este parte a unui proces mai amplu de „nation building” (demarat însa în Basarabia de ocupantul sovietic si continuat astazi de Partidul Comunistilor). Ideea care fundamenteaza argumentatia este una de tipar modernist (inventionist, instrumentalism etc.) dupa care natiunile se nasc prin proiect (by design), ca o creatie de sus în jos si în care un rol crucial trebuie sa revina statului si institutiilor acestuia. Agresivitatea cu care este promovata o asemenea perspectiva în document este cel putin stranie, mai cu seama ca este vorba despre un teritoriu care, vreme de mai bine de 60 de ani a fost supus de catre puterea sovietica, cu sistem si încrâncenare, unui proces de nation building (asta este, în esenta, moldovenismul), respectiv de creare a unei Republici Moldovenesti de limba, traditie si istorie rusesti. Procesul a esuat, dupa cum evenimentele de la 1989 au demonstrat-o cu prisosinta. Acest esec trebuie sa faca pe cei care pariaza fara rest pe asemenea abordari mult mai circumspecti.

Cert este însa ca perspectiva constructivista a demersului – „Am creat Moldova, acum sa-i cream pe moldoveni...” –, lipsita de minimale precautii sau spirit critic, sfideaza ridicolul când încearca sa justifice tentativa.

În al doilea rând, frapeaza în text confuzia (voita sau nu) si inconstienta cu care autorii textului se joaca cu vorbele si conceptele. Un text care nu urmareste decât sa „legitimeze” un stat, o limba si o etnie nu gaseste de cuviinta decât sa.... vitupereze „nationalismul”. Iata o mostra inclusa în „Expunerea de motive la proiectul Conceptiei politici nationale de stat a Republicii Moldova”: „Însa evenimentele de la sfârsitul anilor ‘80 si începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, inspirate, în republica de fortele politice radicale de orientare nationalista, au dus le dezintegrarea statului si societatii moldovenesti, la confruntarea interetnica si la scindarea teritoriala a tarii, scindare care mai persista. Din aceiasi perioada dateaza tentativele, care continua si astazi, de a nega existenta natiunii moldovenesti si a limbii moldovenesti, de a discredita istoria Moldovei - bazele politico-juridice si national culturale ale statului moldovenesc”13.

Prin urmare, tot ce s-a petrecut în perioada indicata este manifestarea fortelor „de orientare nationalista” împotriva carora Conceptia îsi propune sa lupte. Sofismul este aici la ele acasa: caci Conceptia, care îsi propune, cum spuneam, explicit, sa impuna un stat, o limba, o etnie, o limba etc. reprezinta, dupa toate normele sociologiei natiunii si nationalismului, chintesenta unui proiect sau program nationalist, în ciuda lipsei de consistenta si a falsului pe care se bazeaza argumentatia. Pentru autorii conceptiei, a fi nationalist moldovean nu e nationalism, dar a sustine limba, natiunea si etnia româna... da! Utilizarea atributului cu conotatii negative - nationalist – doar pentru ceea ce înseamna „românesc” nu este, în fond, decât o tehnica de propaganda sau proba unei confuzii majore care fundamenteaza acest document.

În al treilea rând, documentul se bazeaza pe o manipulare grosolana a textelor si conceptiilor europene privind drepturile omului sau ale comunitatilor etnice. În pofida filosofiei de la care pretinde ca se revendica, Conceptia nu face decât sa impuna de sus o carcasa identitara unei comunitati (populatia Republicii Moldova), ignorând nepermis dreptul individual la optiune al fiecarui cetatean. Altminteri spus, în loc sa plece de la drepturile omului pentru a ajunge la drepturile colective (multiculturalismul), textul le decreteaza pe cele din urma neglijându-le sistematic pe cele dintâi! În ciuda retoricii, este exact invers decât traseul european pe care documentul îl invoca cu obstinatie. Cum bine a sesizat un comentator de la Chisinau: „...atât actele privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, cât si actele referitor la drepturile minoritatilor etnice si nationale, vizeaza doar individul si autonomia sa ireductibila. Drepturile culturale si lingvistice sunt considerate drepturi individuale, dar care se exercita în mod colectiv. Ceea ce înseamna ca unui grup etnocultural i se acorda drepturi nu pentru a pastra si perpetua cu orice pret existenta acestui grup, indiferent de optiunile membrilor grupului. Dimpotriva, grupului i se acorda drepturi deoarece pentru persoanele respective apartenenta la acest grup este plina de sens si importanta pentru exercitarea libertatii lor”. În opozitie, cum sugeram deja, Conceptia, dimpotriva, propune o viziune si un sistem de valori care ar trebui împartasite de catre toti cetatenii. Autorii Conceptiei considera drept scop strategic: "afirmarea unui sistem de valori nationale la baza carora se afla constientizarea de catre toti cetatenii tarii noastre a apartenentei lor la poporul unic al Republicii Moldova" (partea IV, Sarcinile politicii nationale de stat)”14.

În esenta, este vorba despre „un proiect totalitar”, cum îl numea academicianul Cimpoi, care nazuieste sa impuna, de sus în jos, o unica identitate tuturor cetatenilor Republicii moldova, indiferent de optiunile sau dorintele lor. Indiferent, adica, de ceea ce comunitatea internationala numeste „drepturile omului”...

Mitul „fondator” al Republicii Moldova: moldovenismul

Axul principal al textului este ideologia modovenismului. Documentul vizeaza, în esenta, impunerea „moldovenismului” ca ideologie de stat. Cu vorbele unor reprezentanti ai societatii civile de la Chisinau: „Moldovenismul ca doctrina a asa-zisului specific national al ‘poporului moldovenesc’, cu istorie, cultura si limba diferite de cele ale poporului român, este, precum se stie, o fabricatie a regimului tarist de ocupatie si, în special, a ideologiei sovietice staliniste, menita sa justifice anexarea provinciei românesti Basarabia de catre Rusia tarista si, ulterior, prin aplicarea prevederilor Protocolului aditional secret la Tratatul sovieto-german din 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov) de catre Uniunea Sovietica”15.

Nu avem spatiu suficient pentru a descrie evolutia acestei ideologii relativ la teritoriul dintre Prut si Nistru (dar nu numai). Genealogia aceste idei indica limpede emitentul: Moscova si Kominternul, iar aparitiile ei pe scena istoriei – dupa cum sugereaza un comentator de la Chisinau - nu este lipsita de semnificatii: „De fapt, aceasta teza conceptie cominternista a mai fost formulata în aceiasi termeni si în noiembrie 1988, când au aparut faimoasele teze ale Comitetului Centra al PCM si cuvântarea lui N. Bondarciuc, la acea vreme secretar al CC al PCM, azi fruntas al aceluiasi partid, care se încheia cu celebrul ‘niet, niet I niet’. Anume acele teze au catalizat miscarea de emancipare nationala a românilor basarabeni si procesul de acordare a limbii române a statutului de limba de stat si de revenire la alfabetul latin”16.

Fenomenul moldovenismului a fost resuscitat în Republica Moldova mai ales dupa venirea la putere a Partidului Comunist, dar el nu este, în nici un caz, apanajul acestei formatiuni politice, caci versiunile în care acesta este livrat pe piata sunt diferite (cazul Partidului Democrat Agrar si a reuniunii acestora din 1994 – „Casa Noastra – Republica Moldova” – este primul care vine în minte). Recent, fenomenul a beneficiat de o analiza pertinenta sub forma unei teze de doctorat si care merita tata atentia. Una dintre concluziile lucrarii merita reluata: „ ... moldovenismul nu este ‘minciuna întreaga’, ci o semiminciuna. De aceea, demontarea acesteia nu este un lucru usor: a afirma ca basarabenii nu sunt moldoveni ar fi la fel de gresit cu a afirma ca ei nu sunt români. Într-o eventuala disputa privind tezele moldoveniste, este foarte important a nu se ataca partea asa-zis pozitiva a moldovenismului – faptul de a fi moldovean nefiind o contradictie cu a fi român. Pe de alta parte, faptul existentei statului Republica Moldova implica recunoasterea politonomului ‘moldovean’, care nu este o emanatie a moldovenismului, ci o realitate geopolitica. În calitatea lor de cetateni ai Republicii Moldova, si românii basarabeni si minoritarii sunt moldoveni. Speculând însa pe chestiunea identitara, moldovenistii comit în mod deliberat tot felul de confuzii, mizând pe deruta si ignoranta. (...) Astfel, moldovenismul se prezinta ca o manifestare a crizei identitare în Republica Moldova (urmare a politicilor de rusesti de deznationalizare si rusificare), dar si ca o continuare a acestor politici”17.

Miturile fondatoare ale Republicii Moldovenesti (2)

Proiectul de constructie se bazeaza pe câteva „axiome” repetate obsesiv. „Republica Moldova constituie continuarea politico-juridica a procesului multisecular de statalitate continua a poporului moldovenesc. Moldovenii - nationalitatea fondatoare a statului, împreuna cu reprezentantii altor etnii: ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, românii, belorusii, tiganii (romii), polonezii si altii constituie poporul Moldovei, pentru care Republica Moldova este Patria lor comuna”.

Textul este uluitor. În primul rând, prin acreditarea ideii ca actuala Republica Moldova ar fi succesoarea de drept a Principatului Moldova, principat al Tarilor Române care a participat la fondarea României moderne în 1859. Mai mult, acreditarea unui „proces secular de statalitate” este rizibila când implica un teritoriu (actual Republica Moldova) care nu a participat, de fapt, nici la unirea din 1958 (se afla atunci sub ocupatia Imperiului Rus). A doua chestiune, contradictorie, se refera la compozitia etnica a populatiei: acreditarea unui „melanj etnic” într-o republica care are, conform recensamântului în vigoare, o majoritate clara de circa doua treimi, nu face decât sa reia o ideea mai veche, de sorginte cominternista, referitoare la acest spatiu.

Românii ca „minoritate etnica”

O alta intentie clara a autoritatilor de la Chisinau este transformarea românilor într-o minoritate etnica. Plasarea „românilor” undeva între evrei si belorusi în textul Conceptiei sugereaza clar unul dintre obiectivele strategice ale Chisinaului. Unul dintre instrumentele cu care se va realiza acest obiectiv este recensamântul din 2004, unde confuzia etnie/cetatenie – se spera – va transforma „românii” într-o minoritate etnica, covârsita de... „moldoveni”. Textul Rezolutiei este relevant la acest punct: „Beneficiarii respectivei conceptii vor fi Rusia si diaspora rusa din R. Moldova: Rusia îsi va asigura astfel, pentru decenii înainte, dominatia sa în regiune si realizarea intereselor geostrategice în raport cu Uniunea Europeana si NATO. Pentru mentinerea statutului de mare putere în afacerile europene, Rusia impune R. Moldova, prin intermediul actualilor guvernanti comunisti de la Chisinau, un plan de deznationalizare definitiva a românilor basarabeni, de creare a unui "popor unic" în care elementul românesc majoritar va fi "dizolvat" în asemenea masura încât va putea fi ignorat. Diaspora rusa, care are la ora actuala suprematia economica si mediatica, va dobândi oficial si suprematia cultural-lingvistica si îsi va prezerva toate drepturile politice necesare pentru realizarea scopurilor geopolitice ale Rusiei. Astfel, R. Moldova i se pregateste, prin aceasta conceptie funesta si prin tentativa de federalizare, statutul de enclava rusa la frontiera Uniunii Europene si NATO, dupa modelul regiunii Kaliningrad”.

Aceasta idee ca românii sunt o minoritate etnica nu este noua în Republic Moldova, dar, odata cu recensamântul, va capata o confirmare „stiintifica”. Cu voie sau fara, aceasta ideea a mai fost invocata la Chisinau chiar de gazetari aflati în tabara democratica . Cea mai importanta „contributie” la impunerea acestui sofism periculos apartine însa lui Renate Weber, Valentin Stan si Gabriel Andreescu cei care, în studiul „Relatia României cu Republica Moldova”19 sustineau acelasi lucru: optiunile cetatenilor care se declara români sau a celor care se declara moldoveni trebuie respectate deopotriva etc., etc. Nu e de mirare ca textul a fost republicat rapid de catre publicatiile guvernamentale de la Chisinau!

Consecintele unei asemenea evolutii sunt extrem de grave si periculoase, pe termen scurt, iar pe termen lung insolubile. Pe termen scurt va exista atunci „baza legala” pentru impunerea limbii ruse ca a doua limba de stat – limba româna va deveni a limba a minoritatilor – a eliminarii cursului de „istoria românilor” sau chiar a... etnicizarii Mitropoliei Basarabiei prin transformarea ei într-o biserica româneasca, deci minoritara. Pe termen lung, însa, acest multiculturalism extrem – caci pulverizeaza bazele consensuale ale oricarui stat - nu are nici o solutie, pentru ca intra într-o serie de contradictii din care nu se mai poate iesi. Inutil sa spunem ca acest mod de gândire nu este acreditat de nici un document european si, mai ales, nu este practicat (caci este imposibil!) de nici un stat de pe continent20.

Multiculturalismul sau noul „marxism-leninism”

Socheaza aproape, în textul Conceptiei, abundenta termenului „multiculturalism”, „multicultural”, „multilingv”. În primul rând, e ciudata aceasta strategie pentru un text care vrea sa promoveze unitatea unui stat si a unei „natiuni”. Se vadeste însa în acest document – veritabila struto-camila din acest punct de vedere – dorinta de a pune cap la cap tezele mai vechi si mai noi ale internationalismului proletar, pe de-o parte ideologia moldovenismului, pe de alta, cea a multiculturalismului. Dupa cum comenta un ziarist de la Chisinau: „Daca în perioada sovietica politica de deznationalizare si rusificare a popoarelor ocupate se desfasura sub acoperirea ideologica a internationalismului proletar, iar temelia doctrinara o asigurau Marx, Engels si Lenin, astazi politica de asimilare, promovata de Rusia prin intermediul comunistilor, utilizeaza terminologia împrumutata din limbajul occidental despre societatea civila multinationala, stat polietnic, popor multicultural si multilingv”21.

Este limpede însa ca aceasta incoerenta doctrinara nu poate pretinde pretentii de document fondator.

O limba, doua limbi...

O alta contradictie ce brazdeaza textul se refera la limba. Iata textele: „Limba moldoveneasca, având statutul de limba de stat, se foloseste în toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale. Una din prioritatile nationale ale Republicii Moldova este asigurarea însusirii limbii moldovenesti”. Dar si: „Limba rusa care, în conformitate cu legislatia în vigoare, are statutul de limba de comunicare interetnica, se aplica si ea în toate sferele vietii statului si societatii. Pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus si ruso-moldovenesc statornicit istoriceste, care, în actualele conditii, este necesar sa fie dezvoltat si perfectionat”. Pe de-o parte: „crearea neîntârziata a conditiilor necesare pentru însusirea limbii moldovenesti de catre o parte a populatiei Moldovei”, pe de alta: „neadmiterea restrângerii sferei de folosire a limbii ruse în toate domeniile vietii statului si societatii” si „asigurarea de conditii pentru pastrarea si dezvoltarea în continuare a functiilor oficiale ale limbii ruse”22.

Textul este cel putin ambiguu. Pe de-o parte, daca, programatic, „limba moldoveneasca” va deveni o „prioritate nationala”, ce sens mai are acordarea unui statut egal limbii ruse? Care este, în mod real, intentia celor care au lansat documentul? Publicatia Flux, ziarul de limba româna cu cel mai mare tiraj, încearca sa raspunda: „autorii acestui plan cauta sa mentina, în mod artificial, situatia când majoritatea româneasca si toate minoritatile, cu exceptia celei ruse, vor cunoaste si vor vorbi obligatoriu limba rusa, în timp ce minoritarii reprezentând fosta natiune dominanta a imperiului sovietic vor cunoaste doar limba rusa. Prin urmare, avem de-a face cu un asa zis bilingvism cu totul distorsionat, care ar trebui numit mai corect aparhaid, adica dominatia discriminatorie a unei minoritati asupra majoritatii. Sa nu uitam ca aceasta majoritate include atât majoritatea româneasca cât si minoritatile ruse” .

O conceptie represiva a unui regim represiv

Chestiunea cea mai grava, probabil, si care ridica semne serioase de întrebare asupra acestui demers, este maniera în care acesta va fi implementat în societatea moldoveneasca. Indiferent de parerea pe care o avem fata de tezele documentului, o discutie sau dezbatere democratica pe aceasta tema nu are, în principiu, a dauna. În fond, democratia presupune si dreptul la eroare: poti gresi, te poti însela, dar pentru asta nu poti fi eliminat din spatiul discursului public.

Alta este însa problema grava – apropo de democratie – care apare relativ la acest document. Ea tine de maniera în care puterea politica propune si vrea sa impuna acest proiect. O discutie reala lipeste si, mai mult, textul stipuleaza explicit pedepse pentru cei care se vor opune. Acesta este principalul motiv pentru care academicianul Cimpoi o definea, la conferinta deja invocata, „cu caracter totalitar”: „Conceptia pusa în discutie este, de fapt, o anticonceptie, deoarece ignoreaza adevarul stiintific despre românii moldoveni si limba româna. Este construita pe un temei de nisip, o utopie ce nu tine cont de realitate. Ea nu are nici o sansa de a fi transpusa în practica, fiindca nu se tine cont de parerea intelectualitatii. Asa-zisul dialog fructuos între autoritatile publice si societatea civila s-a dovedit a fi o farsa mincinoasa. Aceasta conceptie nu respecta drepturile fundamentale si principiile democratice recunoscute pe plan european si international, libertatea de gândire si exprimare, valorile democratiei, drepturile omului etc. Este o conceptie cu caracter totalitar”23.

Textul contine, explicit, avertismente limpezi si deloc linistitoare în legatura cu viitorul Republicii Moldova. Astfel, documentul sustine orientarea politicii de stat catre: „neutralizarea juridica si politica a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existentei natiunii moldovenesti si a statalitatii moldovenesti, de discreditare a istoriei moldovenesti, de negare a etnonimului „moldoveni” si glotonimului „limba moldoveneasca””. social-economica a tuturor regiunilor Republicii Moldova. Dupa cum s-a exprimat presa democratica de la Chisinau, „într-o singura propozitie avem concentrata dorinta expresa a comunistilor de a neutraliza, din punct de vedere juridic si politic, pe toti cei care vor îndrazni sa împartaseasca o alta opinie. Însusi faptul ca Voronin urmareste neutralizarea juridica si politica a celor pe care îi considera indezirabili, arata, fara putinta de tagada, adevarata fata a regimului comunist de la Chisinau. Acesta a ramas fidel traditiilor marxist-leniniste si staliniste de practicare a terorii ca norma politica si a violentei ca mijloc de anihilare a oponentilor. Aceste rânduri sinistre trebuie privite în contextul tuturor ajustarilor legislative operate de comunisti în ultimii doi ani, prin care sunt distruse în mod premeditat si metodic institutiile democratice si suprimate drepturile fundamentale ale omului”24.

Aceste planuri apar si mai periculoase daca ne gândim la initiativa comunista de modificare a Constitutiei care urmareste introducerea unui regim de functionare a unor legi speciale si extraordinare, ce ar anula, de fapt, principiile constitutionale democratice si ar distruge statul de drept, ca si prin Legea privind combaterea activitatii extremiste. Dupa prognoza aceluiasi ziarist: „Ar fi de asteptat ca dupa intrarea în vigoare a acestui document monstruos sa urmeze modificarea Codului Penal si a altor legi care sa permita lichidarea Opozitiei si a presei incomode”.

Dictionarul moldovenesc-românesc

„A promova sub orice forma o limba moldoveneasca deosebita de limba româna este, din punct de vedere lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocid etnico-cultural”
Eugen Cosariu25

Vineri, 25 iulie, în Partidului Comunistilor din Moldova Comunistul se putea citi o prezentare oficiala a straniului Dictionar moldovenesc-românesc. Evident, textul este scris de „neobositul detractor al culturii românesti V. Stati” (cum îl numeste presa de la Chisinau), tot el autor al dictionarului. Textul este plasat la rubrica „raftul de carti” si poarta supratitlul „Senzational! Prima data în istorie! A aparut dictionarul moldovenesc-românesc!” Nu e nici o coincidenta ca si Dictionarul si i au fost tiparite, practic, concomitent. Cum am scris deja, Dictionarul este parte organica a Conceptiei si cine nu îl percepe asa este în teribila eroare.

Un jurnalist de la Chisinau comenta astfel aparitia lui: „În fata unei tiparituri de acest fel, am înteles în sfârsit cum se descifreaza sigla comunistilor de azi, în care pe lânga secera si ciocan, mai e plasata si o carte deschisa. Negresit, cartea din sigla bolsevica, monument al prostiei si deopotriva al arogantei si agresivitatii împotriva bunului simt, este dictionarul lui Stati (...) Într-adevar o astfel de scriitura de sorginte stalinista apare în premiera si împinge dincolo de limitele absurdului vechea teorie comunista prin care se neaga unitatea etnolingvistica si culturala a românilor. Noi, românii de dincoace de Prut, am suportat din plin efectele nefaste ale politicii expansioniste rusesti, care si-a acoperit dintotdeauna invaziile din 1812, 1940 si 1944 cu „misiunea eliberatoare” a armatei de ocupatie, care salva „moldovenii” de ocupantii români”26.

Cartea presupune, practic, mai multe etaje de lectura, inclusive. În primul rând, volumul a fost o provocare organizata tocmai în acel moment (si) cu scopul de a stârni reactia oficialitatilor de la Bucuresti în preajma întâlnirii între Iliescu si Voronin27 . Pe lânga aberatiile inserate acolo sau strofele inepte semnate de acelasi V. Stati28 sunt inserate în prefata jigniri la adresa României sau a primului-ministru, România fiind, de fapt, ortografiata „Rromânia”.

Dincolo de mitocanie si provocare se afla al doilea nivel e lectura. Acesta justetea justetea, în sine, a întreprinderi. Care e, fireste, nula. Cel putin la acest capitol. Daca nu la altele, unanimitatea intelectualilor români de dincolo de Prut e clara si fara echivoc. Alaturi de textele din publicatii precum Flux29 sau Timpul30, grupajul realizat de publicatia Contrafort31 da radiografia reactiei intelectualilor de la Chisinau. Vasile Gîrnet scrie despre „... Vasile Stati, personaj grotesc, mândru purtator al unei prostii flamboiante, dublate de o impertinenta pe masura, care produce periodic diversiuni în mediul cultural si politic de la Chisinau”; Nicolae Negru spune ca „e rodul unei crize de schizofrenie antiromâneasca (cu foarte posibile radacini kaghebiste) combinate cu complexul lui Herostrat”; Mihai Cimpoi comenteaza: „Asa numitul Dictionar moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati, renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai josnica speta, este o monstruozitate care nu ar merita nici o atentie daca nu ar reprezenta o mentalitate ce tine de moldovenismul primitiv si nu ar avea sustinere oficiala”; Eugen Lunga avertizeaza ca „efectul stiintific al acestui op este nul”, dar ca „dictionarul semnaleaza... întoarcerea la era troglodita, când cutuma politica si ideologica scârnavea adevarul istoric si stiintific”; Vasile Romanciuc îl numeste „un certificat al prostiei ajunsa la paroxism”; Leo Butnaru scrie despre „sfertodoctul cu sistem” si despre dictionar ca „un mod de a scotoci în pubelele de gunoi ale ideologiei comunist-tariste”; Lidia Codreanca argumenteaza despre „fobia glotonimica”, aceasta „pecingine veche pe trupul Moldovei dintre Prut si Nistru, al Basarabiei noastre”; Constantin Cheianu îl numeste, simplu, „o escrocherie”; Andrei Burac scrie ca „V. Stati este o persoana care a sfidat deseori istoria, a scuipat în fata unui întreg neam din care face si el parte”; Iuria Colesnis afirma ca „nici chiar comunisti ortodocsi sovietici n-au îndraznit sa faca o asemenea mojicie sau ceva similar”; Ion Ciocanu scrie ca „în loc sa combata rusismele care s-au latit asemenea unei pecinegi pe corpul limbii noastre stramosesti, autorul „dictionarului” le considera piloni ai unei limbi distincte – „moldovenesti””; Nicolae Rusu crede ca „acest dictionar este o aberatie atât de evidenta, încât, probabil, nici autorul nu crede cu adevarat în „teoria” pe care, de mai multe decenii, o promoveaza cu atâta tupeu”; Grigore Chiper afirma ca „în noile conditii, când la putere au acces radicalii comunisti, pro-rusi si românofobi declarati, ideea moldovenismului a devenit doctrina de stat. În acest sens, V. Stati este expresia a ceea ce s-ar numi comanda politica”; Iurie Bodrug scrie ca „Antiromânismul veninos al celor care au pus la cale acest kitsch monstruos i-a impus sa scoata pe piata un asemenea produs cu o denumire atât de bizara”; Nicolae Spataru considera ca „sa le oferi basarabenilor un asemenea dictionar înseamna sa-ti bati joc de ei în modul cel mai mojicesc, sa nesocotesti în mod criminal soarta lor vitrega si faptul ca mai bine de jumatate de secol au fost îndobitociti, batjocoriti, umiliti si deznationalizati”; iar Iulia Ciocan crede ca „este în natura lucrurilor sa apara ineptii într-un stat în care domneste dezmatul, sa existe românofobie într-o republica condusa de fostii nomenclaturisti”. Alte comentarii sunt, cu siguranta, inutile... Vom încheia aceasta sectiune cu un pasaj din articolul directorului publicatiei Timpul, Constantin Tanase, deja citat: „Aparitie Dictionarului moldovenesc-românesc m-a facut sa-mi schimb parerea despre V. Stati. Dupa mine, Stati merita cu prisosinta un loc de cinste în Aleea Clasicilor din Chisinau. Stati, editând mult blamatul dictionar, a facut pentru clarificarea definitiva a problemei limbii române în R. Moldova mai mult decât academiile de la Chisinau si de la Bucuresti. Prin acest dictionar, Stati demonstreaza cp asa-zisa „limba moldoveneasca”, diferita de cea român, NU EXISTA! Si punctum, aplicând astfel o lovitura mortala (sa speram, ultima) moldovenismului primitiv anti-românesc”.

Al treilea nivel de lectura a dictionarului lui Stati este cel al semnificatiei lui dincolo de provocare si fals. Iar semnificatiile ultime sunt de esenta geopolitica. Nu doar în sensul ca este parte si expresia a proiectului numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova, ci ca ilustreaza întreaga fobie occidentala pe care un regim de extractie comunista înca o încarneaza si ilustreaza. România este pentru Republica Moldova, geopolitic vorbind, Uniunea Europeana si NATO. Un gazetar de la Chisinau a surprins excelent ideea ca atacul regimului comunist de la Chisinau nu este doar asupra României, ci asupra Occidentului pe care, în raport cu R. Moldova, România îl ilustreaza: „Dupa ce s-au tot facut glume pe seama inexistentei unui dictionar moldo-român, iata ca provocatorul de serviciu Stati ajunge sa materializeze un banc, care, devenind realitate, înceteaza sa fie comic si devine sinistru. V. Stati îsi bate joc cu nerusinare de România, îi prezinta pe români ca pe niste tigani si îl insulta mitocaneste pe premierul Adrian Nastase. Cliseul batjocoritor este cunoscut. Întreaga propaganda sovietica împotriva Occidentului se facea dupa acelasi tipar, acesta fiind un element de baza al „razboiului rece” dintre URSS si lumea libera. Denigrarea si insulta porcoasa erau procedeele predilecte ale propagandistilor sovietici. Asa cum R. Moldova de azi a devenit un URSS în miniatura, România este identificata cu Occidentul, prin urmare devine tinta unor atacuri sordide. Prin aceasta scriitura abominabila, puterea de ocupatie a Federatiei Ruse, exercitata de catre un partid de ocupatie, cel comunist, urmareste si testarea capacitatii de reactie a societatii” 32.

Razboiul regimului comunist nu este doar cu România, ci cu valorile euro-atlantice pe care (si) aceasta le reprezinta si semnifica. Aceasta este explicatia ca, în Piata Marii Adunari nationale sau în fata Ambasadei se pot auzi si cântece românesti, si drapele NATO sau ale Uniunii Europene...

Concluzii. Ce se întâmpla acolo? Dar ce se întâmpla aici...

“Desi pare convenabila, trebuie sa recunoastem ca este falsa sau cel putin incompleta ideea ca în Basarabia de azi discutiile despre glotonimul ‘limba româna’ si etnonomul ‘popor român’ ar purta doar un caracter stiintific… Aici, în Basarabia, afirmatia ca esti român constituie un act politic… La noi poti fi foarte bine orice, dar daca te îndaratnicesti sa fii ceea ce esti, adica român, exasperezi toata tagma de artizani ai unei noi natiuni”
Tara, 1995

Doua concluzii, redate succint, vor încheia acest material si vor tine deschis un dosar care este departe de a fi epuizat:

Criza identitara a Republicii Moldova

Recentele decizii ale autoritatilor comuniste sunt doar expresia unui razboi mai adânc care se petrece peste Prut. Genealogia conflictului si radacinile crizei trebuie cautate mult mai departe. Batalia aceasta culturala la care asistam – sa ne reamintim ca una dintre putinele, daca nu unica, miscare de protest care a pornit de la explicite revendicari culturale s-a petrecut anul acesta la Chisinau – a început demult în Basarabia si s-a acutizat odata cu aparitia statului Republica Moldova. Nu e cazul sa insist aici asupra unei istorii, în general, stiute33 .

Care este, de fapt, esenta chestiunii? Citatele au sugerat deja: una identitara. Întrebarea “Cine sunt eu?” ramâne una dintre mizele cruciale ale oricarui pariu existential. Nu vom intra aici în complicate chestiuni de sociologia natiunii si nationalismului sau de geopolitica, dar merita reamintit – apropo de statul moldovean - ca unul dintre elementele constitutive ale unei asemenea entitati este cel pe care Anthony Smith îl numea “etno-istorie” (etno-history). Intra aici suma tuturor elementelor – mituri, memorie comuna, simbolistica etnica, legatura cu teritoriul, asumarea trecutului etc. – care constituie si configureaza legitimitatea implicita a statului în cauza (pe care se bizuie, apoi, prestatia lui politica, culturala, economica etc.). Este vorba despre aceea parte necontractuala a contractului despre care vorbea clasicul sociolog francez Emile Durkheim si care constituie, în esenta, orice proiect comunitar (national), respectiv fixeaza bazele acelui consens care nu este – nu poate fi – doar de natura rationala. De aceea nu poate fi inventat rational, de sus în jos. În lipsa unui asemenea fond sau a neasumarii celui “oficial” (promovat de sus de o putere politica), criza este perpetua sau, în orice caz, recurenta. Acesta este cel putin verdictul lui Anthony Smith si a celora din scoala lui. Mai mult: în conditiile unor discursuri identitare paralele si/sau concurentiale – mai cu seama când unul dintre ele ale girul statului – ne aflam în situatia numita de geopoliticieni “tara sfâsiata” (torn-country). Instabilitatea, în asemenea conditii, este endemica, iar criza perpetua, în ciuda unor momente de aparenta stabilitate. Pe de o parte, oricând pot aparea noi generatii care sa urce pe scena publica si sa revendice sau sa impuna un alt discurs identitar, sau, pe de alta parte, niciodata discursul identitar forjat de oficialitate nu va reusi sa se impuna cu adevarat. Criza normalitatii se transforma în asemenea situatii în normalitatea crizei. Pe acest fundal se joaca, mai mult sau mai putin coerent, celelalte evolutii (Republica Moldova nu e în nici un caz unicat: nici Macedonia – FYROM sau Bosnia-Hertegovina, printre altele, nu o duc mai bine…)

Într-o asemenea situatie pare sa se gaseasca astazi Republica Moldova si de aici precaritatea statului de peste Prut. Conflictul la care asistam este de esenta identitara. Razboiul cultural si identitar este nu doar concomitent, ci sinonim cu Republica Moldova.

Momentele descrise aici sunt parte a acelei crize profunde34...

Integrarea euro-atlantica si obligatiile României

Ce e de facut? Paradoxal – doar pentru cei are gândesc raportul problematicii cu integrarea europeana ca incompatibil - extrem de mult. Si tocmai acum ceva e de facut, pentru ca trebuie sa fie facut! Altminteri spus, tocmai apropierea României de structurile euro-atlantice aduce, intempestiv, chestiunea Republicii Moldova în prim plan.

Din doua motive. Pe de-o parte, ca formula de angajare europeana. Integrarea în structurile institutionale europene nu aduce numai beneficii, dar si obligatii. Iar una dintre ele se refera strict la protectia minoritatilor si a drepturilor omului. Asa cum România din acest punct de vedere are, poate, cea mai liberala constitutie, excedând chiar baremurile impuse de procesele de integrare, ea trebuie sa-si asume rolul de curea de legatura între ce se întâmpla în alte spatii pe care, lingvistic cel putin este cel mai bine pregatita sa le abordeze, si institutiile europene. O încalcare a drepturilor unei minoritati vorbitoare de lima româneasca si traitoare în tari care se afla înca mai prost plasate în raport cu UE trebuie facuta publica si semnalata la nivel european. Este, în esenta, una dintre obligatiile care deriva (si) din conditia de candidat al României. România nu îsi poate asuma un rol de lider regional în zona daca nu va deveni lider regional si la nivelul respectarii drepturilor omului. Si asta nu înseamna numai legislatie interna – de departe cea mai liberala din zona -, ci si atentie la ceea ce se petrece în jurul ei din acest punct de vedere si colaborare sistematica cu structurile europene din acest punct de vedere. Activismul european pe aceasta directie este, deci, nu doar o optiune, ci o obligatie.

Daca prima motivatie are în vedere chestiunea integrarii în UE, a doua ratiune majora se refera la integrarea si locul României în NATO. Integrarea – este un lucru prea putin constientizat - a accelerat masiv interesul pentru populatia româneasca risipita în jurul frontierelor. Românii se întind nu doar în Balcani, Ucraina sau Republica Moldova, dar si în Georgia, tarile baltice, Armenia sau Moscova… Rolul pe care România îl va dobândi din punct de vedere strategic va spori, geometric, importanta acestor comunitati. Si contemplata pe acest versant, problema poarta, iarasi, stigmatul obligativitatii, nu cel al simplei optiuni…
Daca ce e de facut este, nadajduim, limpede, cum e de facut pare mai dificil de abordat. Dar nu e. Tinând seama de defectiunile lesne reperabile în acesti 13 ani, în ciuda unor gesturi laudabile, desi singulare, poate ca cel mai bun punct de plecare este… evitarea lor. Asta înseamna, înainte de toate, suprematia proiectului asupra proiectelor, coerenta institutionala si, mai ales, mutarea accentului – cantitativ vorbind – de la politic la civic, respectiv de la actiuni guvernamentale la cele prin intermediul asociatiilor non-guvernamentale (ONG, publicatii, cercuri de dezbateri etc.). În lipsa unor fundatii local (nationale) care sa aiba pe agenda aceasta chestiune, guvernul, prin fondurile pe care le aloca – nu o data complet aiuritor si pe niste directii absolut hazardate – va trebui sa-si asume plasarea problematicii în zona de interes a publicului român (finantare de publicatii de acest profil, cercetari, seminarii nationale si internationale, ONG cu activitati în zona etc.).

Si înca o observatie. Doar o redefinire a pozitiei problemei românilor Republica Moldova în spatiul civic poate sa redeschida cu succes acest dosar. Numai transformarea ei în chestiune cheie o poate impune atât la nivelul interesului public, dar si – prin recul - la nivelul interesului politicienilor. (Politicianul român de astazi, cu rarisime exceptii, ignora sistematic aceasta problematica. Si nu exista vreo speranta pe termen scurt ca lucrurile se schimba. Dar, indirect, prin plasarea chestiunii în spatiul public, deci ca problema care poate mobiliza o parte de public sau anumiti lideri de opinie, aceasta poate intra si pe agenda de interese a politicianului român, cel putin din motive pragmatice. La rându-i, acesta va putea perpetua atentia asupra problemei în mediile politice în care evolueaza).

Textul de fata nu vrea, fireste, sa epuizeze gama de solutii, cât, mai ales, sa deschida problema. Care, cum am sugerat, nu mai tine doar de registrul optiunilor României, ci de cel al obligatiilor ei – ca sa nu mai pomenim aici, excesiv, de vetusta… demnitate nationala35.


--------------------------------------------------------------------------------

Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Moldovenii, România, Rusia si politica culturala, Editura Arc, Chisinau, 2002.
„Prefata” la Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Cadrul conceptual utilizat în aceasta analiza l-am dezvoltat în alta parte. Vezi Ilie Badescu, Dan Dungaciu, Sociologia si geopolitica frontierei, Editura Floarea albastra, 2 vol., Bucuresti, 1995.
Numai în cazul în care fixarea granitei înaintarii unui proces frontalier este naturala, deci organica, spatiul de frontiera înceteaza sa existe. Cazul tipic aici este, de pilda, înaintarea frontierei protestante în Europa. Aceasta înaintare s-a oprit, organic, la marginea spatiului ortodox, deci fixarea granitei protestante s-a petrecut de la sine (de ce stau lucrurile asa nu e locul sa detaliem aici).
Este vorba despre acele zone care emit – justificat sau nu - pretentii la apartenenta la acel spatiu.
Este vorba mai ales despre acele spatii de frontiera refuzate, respectiv acele spatii care emit, justificat sau nu, pretentii la includere în interiorul granitei.
Chiar si exodul masiv al populatiei din Republica Moldova spre Occident – circa 1 000 000 de persoane – este explicabila doar în acesti termeni. Caci acesti oameni, care vor – si demonstreaza ca pot – sa munceasca si sa traiasca în spatiu occidental sunt adeptii si electoratul partidelor din Opozitie, deci anti-comuniste, care refuza programatic locul în care cancelariile politice au stabilit ca trebuie fixata granita înaintarii frontierei euro-atlantice. Ne aflam astazi în situatia în care acesti emigranti – activ socio-politic si anti-comunisti ca structura – ajung sa sustina regimul Voronin atât economic – prin valuta pe care o aduc în tara sau o trimit regulat familiilor lor – cât si politic – prin deprivarea partidelor din opozitie, anti-comuniste, de sectiunea cea mai activa a electoratului lor! Gestul acestora de a pleca a fost generat, din pacate, trebuie sa repetam, si de mesajele cinice pe care unele cancelarii europene (inclusiv OSCE) le-au transmis în legatura cu viitorul „ne-european” al Republicii Moldova. Principalul mobil pentru emigrare este astazi un amestec de lipsa de proiect, necredinta si sentiment de abandonare. Lipsa de încurajare sau declaratiile de respingere a Republicii Moldova formulate de membrii importanti ai institutiilor europene (Prodi este doar unul dintre acestia), lipsa de proiect si de angajare a României – ca virtuala punte spre Europa sau NATO a Moldovei – au facut mai mult rau populatiei de dincolo de Prut decât toate tancurile Armatei a XIV stationata în Transnistria.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”, desfasurata duminica, 14 septembrie, în sala mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Moderator a fost academicianul Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. Au participat savantii si profesorii: Anatol Ciobanu, Gheorghe Bobâna, Andrei Esanu, Mihai Purice, Ion Barbuta, Ana Bantos, Anatol Petrencu, avocatul Gheorghe Susarenco, scriitorii Mihail Gheorghe Cibotaru si Ion Ciocanu, Stefan Urâtu, presedintele Comitetului Helsinki Moldova. În dezbateri au mai luat cuvântul academicienii Petru Soltan si Alexandru Mosanu, scriitorii Haralambie Moraru, Serafim Saka, Valeriu Matei, Ion Hadârca, Pavel Balmus s.a.
Contrafort, Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003.
Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova a fost examinata miercuri, 11 septembrie, în cadrul Clubului de presa de la Chisinau, participantii la dezbateri apreciind documentul elaborat de institutia prezidentiala drept „batjocura fata de natiunea titulara”. Potrivit presedintelui Uniunii Jurnalistilor, Valeriu Saharneanu, conceptia respectiv trebuie tratata în modul cel mai serios, deoarece „principalul scop al conducerii de vârf este ca Republica Moldova sa nu se integreze în Europa”. O atitudine similara fata de conceptie a exprimat-o liderul Partidului Social Democrat, Oazu Nantoi, desi considera ca „acest proiect nu merita o abordare academica, deoarece este o provocare politica cam rasuflata”. „Prin intermediul lui, conducerea de vârf încearca, de dragul succesului, sa faca vrajba interetnica. Faptul ca partidul de guvernamânt intentioneaza sa implementeze aceasta conceptie începând cu luna ianuarie 2004 este o dovada ca actuala guvernare comunista se pregateste de viitoarele alegeri parlamentare. Aceasta conceptie, elaborata la Presedintie, contravine flagrant prevederilor legislatiei internationale”, a conchis Nantoi. Comentatorul politic Vasile Botnaru a mentionat la rândul sau ca autorii conceptiei „nu si-au propus sa gaseasca o solutie pentru politica relatiilor interetnice, ci încearca sa satisfaca ambitiile puterii”. „Aceasta conceptie este o utopie care nu tine cont de realitate, de istorie si de procesul de deznationalizare, autorii urmarind o mentinere a limbii ruse si a realitatilor din perioada sovietica”, a declarat academicianul Mihai Cimpoi, care evidentiind contextul lingvistic al Conceptiei politicii nationale, a mentionat ca în cazul în care limba rusa va fi proclamata de stat, limba natiunii titulare va fi desconsiderata. Cu aceste opinii nu a fost de acord liderul partidului "Ravnopravie", Valerii Klimenko, caruia, desi „nu-i place aceasta conceptie”, articolul privind proclamarea limbii ruse ca limba de stat „ar fi o perspectiva”. „O treime din populatia Republicii Moldova vorbeste limba rusa si aceasta ar fi o solutie pentru rezolvarea conflictului transnistrean, deoarece transnistrenii nu vor accepta sa se reintegreze daca limba rusa nu va fi proclamata de stat in Republica Moldova”, a conchis Klimenko.
În ciuda unei retorici „europene”, documentul nu pomeneste nici o institutie euro-atlantica careia Republica Moldova ar dori sa i se alature în viitor.
Merita citat aici comentariul din Rezolutie la aceasta chestiune: „Între alte scopuri nedeclarate, dar urmarite de proiectul conceptiei, este denaturarea adevarului despre ampla miscare nationala din anii 1989-1991, definita ca fiind un "conflict civil", precum si anularea tuturor cuceririlor democratice din anii de renastere nationala a românilor basarabeni”.
Tamara Caraus, „Despre politica nationala în Republica Moldova: între bilingvism si unilingvism”, în Timpul, vineri 5 septembrie, pp. 12-13.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”.
Igor Burciu, „Revansa bolsevica în actiune. Conceptia impunerii minciunii prin teroare”, Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003, p. 5.
Argentina Gribicea, National si politic în Republica Moldova. Contributii de sociologie si geopolitica regionala, teza de doctorat, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala.
Vezi în aceasta chestiune polemica dintre publicatiile Literatura si Arta si Tara din iulie-august 1994.
Texul a fost tiparit în „22 Plus”, 25 ianuarie 1995.
Vezi, pe aceasta chestiune, articolul Tamarei Caraus, deja citat.
Burciu, articol citat. Sau, cum spune Rezolutia deja citata: „Proiectul conceptiei impune, de fapt, o maniera sfidatoare, fara precedent, de desconsiderare si umilire a românilor basarabeni – natiunea de baza a statului, prin promovarea ideii potrivit careia nu cultura, limba, istoria si jertfa pentru aceste valori eterne sta la temelia Republicii Moldova, ci amalgamul de "culturi" ale diasporei, de fapt, cultura si limba rusa. Realizarea acestei idei revansarde ne-ar situa în anii '50 din secolul trecut si ar fi de natura sa arunce în aer "pacea interetnica" si "concordia civica", declarate cu atâta emfaza în proiectul conceptiei ca valori fundamentale ale R. Moldova. Mai mult decât atât, o asemenea politica nationala urmareste si scopul izolarii societatii din R. Moldova de România si de poporul român, aflate într-un benefic proces de integrare în Uniunea Europeana”.
Burciu, articol citat.
Iar academicianul Alexandru Mosanu avertiza, în aceiasi idee, asupra persecutia românilor basarabeni: „În baza acestei conceptii, care prevede "formarea de catre stat a unei politici de cadre bazata pe criteriile profesionalismului, competentei si devotamentului fata de patrie", românii basarabeni vor fi discriminati pe motive de lipsa de patriotism ruso-comunist. Conceptia are drept scop transformarea celui de-al doilea stat românesc într-un stat antiromânesc, într-un stat-focar de tensiune la granita cu NATO si UE. Societatea civila trebuie sa creeze un centru de coordonare a luptei împotriva tentativelor de rasturnare a ordinii constitutionale în R. Moldova, de transformare a ei într-o enclava a Rusiei”.
Burciu, articol citat.
Apud. Gheorghe Ghimpu, Constiinta nationala a românilor, Editura Garuda-ART, Chisinau, 2002, p. 438. Eugen Cosariu este unul dintre marii savanti ai lumii: filolog, filosof, sociolingvist, cunoscator a circa treizeci de limbi ale lumii, Doctor Honoris Causa a 17 universitati si membru titular si membru de onoare al mai multor Academii.
Vitalie Calugareanu, „O carte între secera si ciocan”, în Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003.
În plus, poate fi si un soi de praf în ochi pentru a distrage atentia de la initiativa politica mult mai grava si mai periculoasa pe care o ilustra, respectiv Conceptia presedintelui Voronin.
Iata o mostra a gândirii „savantului” Stati (în versuri de data asta) care te lasa fara glas: „Unii zic ca e otrava,/Dar de stai sa te gândesti,/Limba noastra cea moldava-i/Mama limbii românesti”.
Articolul lui Vitalie Calugareanu deja citat.
Vezi Vlad Pohila, „Când limba nationala e lasata la cheremul unor cârpaci” si, mai ales, textul nemilos al lui Constantin Tanase, „De neamul si limba moldovenilor”, nr. 29(91), p. 9 si, respectiv, 6,10.
Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003, pp. 16-19.
Calugareanu, articol citat.
Vadit, unul dintre momentele cele mai semnificative ale acestui conflict s-a derulat acum zece ani. Atunci, un “Ordin” semnat de Adrian Usatâi, directorul general al Radioteleviziunii, interzicea folosirea notiunii de “Basarabia” în institutia asupra carui rusii, vorba lui Eminescu, “l-au pus nacialnik”. Iata un fragment dintr-un text de la fata locului si intitulat “Fiecarui român – câte un calus în gura”: “Unul pentru Eminescu, altul pentru Iorga, se vor mai gasi câteva si pentru Kogalniceanu, Hasdeu, Russo. De azi înainte, adio Basarabie!… La nevoie se va gasi câte un calus si pentru Matcovschi cu Basarabia lui cu tot, care (ce neobranzare), chipurile, ar fi fost ‘trecuta prin foc si prin sabie, furata, tradata mereu’. Îi vine rândul si lui Vieru, facem rost de un cep si pentru ura lui. Sa astupam cu pamânt si gurile lui Ion si Doina Aldea Teodorovici, sa nu mai rasune din eternitate vocile lor anti-constitutionale care si de dincolo de mormânt submineaza statalitatea Republicii Moldova” (Tara, Chisinau, 1 iunie, 1993).
Daca 60 de ani de dominatie sovietica – iar regimul comunist a fost si un proiect identitar al unui stat care încalca orice reguli si avea la dispozitie toate institutiile culturale pentru a reusi – nu au fost capabile sa modifice si sa obliter
#12771 (raspuns la: #12770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marea Neagra - de Sedona la: 02/04/2004 08:39:41
(la: Marea Neagra, amintiri)
In fiecare an in August... La inceput sculatul cu noaptea in cap (ai mei, ca eu nu dormem deloc...) ca trebuia sa plecam pe la 1-2 ca altefel prindeam coada prea mare la bac.....
Oprit la marginea soselei pentru a minca pepene rosu.... furat cite o floarea soarelui pe care o rupeam toti in bucati si rontaiam tot drumul.... Ajuns... Lumea deja instalata umbla pe strada in costum de baie, cu colace in mina... La hotel nerabdarea si sentimentul ca dureaza o eternitate pina ai mei iau cheia in timp ce ceilalti forfotesc pe hol cu nisipul inca lipit pe glezne... Hotel Amfiteatru....Unde am stat ani si ani la rind. Primul lucru care imi dadea o senzatie de bucurie unica (n-am mai trait-o decit atunci cind m-am intors in tara) era cind intram in hotel si cercurile mari de sticla galbuie din care erau facute candelabrele se miscau din cauza curentului produs de cele doua usi deschise si produceau un sunet la fel de unic.....
Micul dejun... sunetul linguritelor amestecind zaharul in ceai....
Bazarul din Neptun.... Discoteca Top.....Tristetea din ultima zi care venea totdeauna mult prea repede....
Daniel. - de Radu Herjeu la: 03/04/2004 08:03:22
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
NU. ASta e o inventie a televiziunilor pentru a justifica extrem de scazuta calitate a programelor. Din proprie experienta stiu ca telespectactorii pot fi educati in privinta gustului. Daca le oferi ceva interesant si bine ambalat, o sa se uite. Dar pentru asta iti trebuie realizatori si moderatori care sa stie sa faca asa ceva. Si ca sa stie, trebuie sa aiba imaginatie, eleganta, inteligenta si cultura! Cred ca asa se explica de ce emisiunile sunt asa cum sunt.
Si, cu cat scade calitatea, cu atat oamenii se obisnuiesc asa.
In plus, e un fenomen ciudat. Daca un program prost calitativ are succes pe un canal, celelalte nu se chinuie sa inventeze ceva nou cu care sa-l intreaca. Il copiaza, pur si simplu.
Sigur ca, in conjunctie cu scaderea continua a nivelului scolii, a gradului de cultura generala a tinerilor, efectul televiziunii este devastator.
Si in asta ne transformam: intr-o natiune provinciala (din teritoriile de la marginea Imperiului), prost educata, barfitoare, agresiva si preocupata exclusiv de satisfacerea nevoilor primare.
#13244 (raspuns la: #13219) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi-e teama - de Radu Herjeu la: 05/04/2004 13:28:25
(la: Infrapoem)
Mi-e teama ca oamenii nu mai au miliarde de cuvinte in universurile lor, fie ele si marginite la coaja de beton gri. Si mi-e teama ca simboluri au devenit oamenii, toamna, primavara, cuvintele
In discutia iscata pe forumul - de (anonim) la: 09/04/2004 09:00:50
(la: Manifest pentru un adevarat festival al webdesignului romanesc)
In discutia iscata pe forumul Learn @ Reflex ( http://learn.reflex.ro/viewtopic.php?t=4385 ) pe marginea acestui subiect sunt implicati multi oameni care au avut vreo legatura cu Internetcs, de la fosti castigatori pana la organizatori si simpli participanti. Chiar daca acel festival are multe lipsuri, prefer sa existe in continuare, iar aparitia unuia nou ma incanta si mai tare. E bine sa existe in prima faza mai multe optiuni, care in timp sa se "cearna" singure. Nu ma declar deci un adversar al vreunui festival de gen, decat doar daca se incalca principii mai presus de web development. Sunt incantat de posibilitatea nasterii unui nou festival, dar nu sustin "demolarea" celor existente.

o parere scurta, parerea mea.

Radu Dobre
concluzii - de gabriel.serbescu la: 10/04/2004 12:21:56
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
Nu stiu daca sunt chiar in masura de a trage o concluzie, si nici nu am intentia sa jignesc pe cineva, dar conferinta asta s-a transformat intr-o lunga discutie fara sens. La inceput era amuzanta, mai ales observand ca procentajul de 66% de resemnare enuntat de Acturus se demonstreaza, dar ulterior a devenit o lunga letanie jeluita, in care studenti, ziaristi, scriitorasi, etc. tin neaparat sa demonstreze ca pesimismul si resemnarea romanesca e justificata si ca probabil ar fi mai bine sa cantam impreuna o doina. Poate daca lucrurile ar fi ramas aici, nu m-as fi simtit dator sa intervin in nici un fel, insa conferinta asta devine deja un perpetuu atac la veniturile lui Acturus, la situatia sa sociala, si de aici incearca sa-i fie redusa opinia la tacere.
Cumva imi amintesc de o discutie vis-a-vis de un proiect de regionalizare propus de un grup din Ardeal, iar intr-un talk-show, cineva spunea ca unul dintre cei care semnau acest proiect, nu era autorizat sa vorbeasca pentru ca era de etnie ungara.
La fel cand se vorbeste despre un oarecare viitor romanesc, sau de un context moral romanesc, o persoana ca Acturus nu are dreptul sa vorbeasca pentru ca traieste intr-o familie bogata.
Concluzia ar fii atunci ca Romania apartine saracilor, sau macar suferinzilor sau muribunzilor sufletesti.

Esti roman si ai dreptul sa vorbesti despre destinul acestei tari daca ai parcurs neaparat toata mizeria bucuresteana, daca ai peste 18 ani (evident), daca nu poti ¨sa iti permiti o prietena chiar daca esti baiat destept..si nu prea urat¨, daca stii ce e aia suferinta, si daca esti in state si te cheama Tombola.

Una peste alta, evolutia unei societati incepe din momentul in care se crede posibila o astfel de evolutie, si in general e facuta de toti; in mod particular Romania poate fii schimbata atat de oamenii din afara ei, cat si de cei de inauntru. E cu atat mai nobila preocuparea unei schimbari cand vine de la o persoana a carui obiectiv in viata nu e neaparat castigul personal, cat interesul colectiv. Dar asta presupune o vointa comuna. Din pacate la trasu´ carutei unii stau pe margine si zic: ala n.are ce sa caute aici, uite ce tzoale are; nu poti sa impingi caruta ca e grea; nu poti ca nu sti; nu poti nu poti.. lasa pe altii.
Uneori ma intreb cu ce as putea ajuta eu? Pai poate chiar cu asta, un pic mai mult de optimism, si eventual un mic efort de luciditate ca sa nu citeasca alti vizitatori numai tampenii.

Restul de discutii nu-si mai au rost
ce are tandea cu mandea? - de miraz la: 15/04/2004 01:14:02
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
comentariul asta nu are de fapt legatura cu subiectul pus in discutie. dar nu m-am putut abtine sa nu fac un comentariu legat de agricultura.
"Va ginditi vreodata in momentul cind va cumparati rosioarele cu "gust romanesc" (din piata CRANGASI.....LOL) ca ele au fost plantate/recoltate la numai doi metri de WC-ul sapat in curtea unui micro-agricultor la marginea orasului natal si super-iubit?"
acuma nu stiu cum fac altii, dar eu cand cumpar rosia de la piata o spal inainte de a o manca. asa ca nu prea are importanta ca "ele au fost plantate/recoltate la numai doi metri de WC-ul sapat in curtea unui micro-agricultor la marginea orasului natal si super-iubit?" in plus de cand sa mananc o rosie care arata super, care poate ca si miroase frumos si prin cine stie ce intamplare fericita are si un gust bun, dar care a fost cultivata/recoltata dintr-o sera sau de pe un camp imbuibat cu chimicale. nu stiu daca SIXPACK sta in Romania si daca da a vazut vreodata o gradina adevarata, dar daca ar fi vazut, ar fi stiut ca ingrasamantul natural nu e altceva decat .........
#13851 (raspuns la: #12047) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
imagine eronata? - de overcast la: 16/04/2004 05:38:32
(la: Neocrestinii)
Dupa cite observ, comentariile tale (gabi) sunt indreptate catre ceea ce creeaza o religie( din cauza oamenilor) si nu catre ceea ce este o religie.Si aici ma refer la pocaiti.Pocaitii sunt toti cei care sunt in afara ortodoxismului si al catolicismului insa sunt si ei impartiti in tot felul de curente.Spre exemplu baptistii nu accepta ca adevarata ideologia iehovista ori mormona.Oamenii din cadrul acestor organizatii religioase sunt opera unor invataturi preluate,asa cum sustine orice lider bisericesc crestin ,din Biblie.Insa de la invatatura si pina la ceea ce creeaza acesta in om e cale lunga.Lipsa unei minti patrunzatoare,a educatiei si a cunostintelor face ca in unele locuri sa apara neconcordante intre ceea ce trebuie sa fie si ceea ce este.Ar fi absurd sa il acopar cu sudalme pe profesorul de filosofie al fiului meu pentru ca acesta a devenit un ingrat in urma unui citat rostit in clasa,la lectia despre adevar, din Nietzche.De ce mi-ar repugna orice vedere a unui om care spune ca este pocait?"Pentru ca am vazut ce fac ei?".Asta e aroganta si ignoranta.In general oamenii au aceasta meteahna ,de a desacraliza orice este suprem,deosebit,frumos(o fac si pocaitii din plin).Sa nu imi spui ca nu esti impresionat de caracterul lui Isus.Uita-te la toate ideologiile politice si vezi ce au ajuns in practica,in Romania si in alta parte.De ce nu s-ar intampla asta si in religie?Dupa cum spuneai, in toate religiile a aparut umanul ,acea dezvelire a zeitatii,a dumnezeirii.Egocentrismul se manifesta cu putere dar nu poti nega idealul din fiecare religie.Iar in crestinism intalnesti suprematia unei stari pe care trebuie sa o atingi,o stare de supraom.
Sa fi crestin inseamna sa accepti nu fericirea asa cum spun multi ci demnitatea.A fi crestin inseamna sa te arunci pe tine si sa creezi un alt om,un om lipsit de mediocritate,un om original,puternic si independent de omenesc.Este greu de aceea zarim tot felul de caraghiosi care ,frecventind si propovaduind o organizatie religioasa ce are ca conceptie ceva corect din punct de vedere teologic si nu numai,se indeparteaza de la aceste idei si incep sa se desfasoare pe ei insisi.

Sa nu crezi ca in cadrul acestor grupari nu intalnesti si oameni deosebiti.Medici,economisti,literati ...Nici nu stii pe unde sunt...poate un actor pe care l-ai admirat face parte din o organizatie care iti provoaca dezgust.De ce imaginea unei entitati ar trebui sa fie influentata mai mult de latura negativa?


M-a facut sa rad tipa care ,uitandu-si prohabul verbal deschis,a inceput sa povesteasca din amintirile copilariei.Chiar crezi ca aia aveau vreo legatura cu neoprotestantismul real?Erau niste bufoni,asta erau.Niste profitori.Pe timpul lui Ceausescu nici nu iti dadeai seama care e crestin autentic(pocait) pentru ca toti vroiau sa zboare catre America...si credeau ca asa va fi mai lesne...Sunt o gramada de exemple negative dar daca ar fi sa le dam si pe cele din alte religii am fi uimiti sa vedem ca procentul celor "rai" este mult mai mare la altii...Si apoi cum poate spune ca pocaiala e pentru prostime...eu cred ca discutam aici nu de o anumita organizatie religioasa ci de chiar crestinism in esenta lui.Stie Zenyatta ce este crestinismul?Sau nu se uita decat la oameni si la televizor?

Probabil lipsa de informatie ne face sa credem ca neoprotestantismul e gresit.
#13923 (raspuns la: #12507) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a trecut ceva timp de cand n-am mai fost pe aici - de enigmescu la: 16/04/2004 13:07:43
(la: A fost odata Romania)
dar vad ca se intampla lucruri interesante in continuare. felicitarile mele, domnule Radu! cine are minte o sa inteleaga ce ati spus; cine e om cuminte o sa si tina seama de specificarile domniei-voastre. interesant totusi faptul (si cred ca nu lipsit de importanta) ca de la data postarii subiectului si pana azi nu s-au gasit mai mult de cateva persoane care sa aiba curajul sau determinarea necesara sa comenteze pe marginea basmului creat. asta spune multe, nu-i asa?
in alta ordine de idei cred ca fiecare om are datoria morala si obligatia in acelasi timp (fata de sine insusi in primul rand si fata de ceilalti in al doilea rand) de a veghea, ca sa zic asa, ca propriul "EU" sa nu fie denaturat. omul este din fire creat bun: are ratiune si vointa proprie si poate iubi. aceste atribute ne apartin doar noua, oamenilor. cu toate acestea se observa intr-adevar in ultima vreme un fel de ambitionare in adoptarea spiritului de turma, ceea ce este cat se poate de daunator. si nu stiu de ce dar imi tot vin in minte doua intrebari legate intre ele: despre ce e vorba in definitiv si la urma urmei, despre politica sau despre putere?! si ca sa procedam ca in instanta de judecata (intai motivul faptei apoi persoana care pune in aplicare planul...) , CINE vrea ca aceste stari de lucruri sa ia amploare?
in ce priveste problema libertatii (sau a liberului arbitru) invocata de cineva aici mi se pare un pic pueril sa gandesti asa simplist cand e vorba despre viata in particular si despre viata in general. chiar zilele astea ma gandeam la problema aceasta si m-am tot intrebat cum e cu drepturile copiilor in fata propriilor parinti... chestiune grea... doua lucruri sunt certe: uneori in numele dragostei se pot face mari greseli, apoi copiii nu stiu dinainte totul ca sa poata avea deplina libertate. abia la maturitate unii dintre ei sunt in stare sa deosebeasca binele de rau, si de cele mai multe ori dupa ce au gustat in prealabil cupa decaderii. iertati-mi divagatia dar mi s-a parut oportun sa spun aceste lucruri fiindca vreau sa-mi structurez catusi de putin aici scheletul unui rationament- si mai ales ca toate se leaga intre ele. problema cred ca trebuie pusa cam asa: CUM, DE CINE SI CAND TREBUIE SA ASCULTE CINEVA cand primeste un sfat??? exista o zicala care zice cam asa: "daca iti zic mai multi ca esti beat, atunci trebuie sa mergi sa te culci!" sa va traduc...?
just me
"Sa zicem ca se distruge parc - de Daniel Racovitan la: 19/04/2004 04:00:22
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
"Sa zicem ca se distruge parcul si se face catedrala"

O propaganda isterica a influentat opinia publica sa creada ca daca se construieste catedrala nu va mai exista parcul. Fals. Va fi si catedrala, si parc. Amandoua in acelasi timp. Va fi un parc cu o catedrala.

Mausoleul: trebuie demolat. In orice tara civilizata mausoleurile dedicate criminalilor sunt demolate.

Cat despre amplasamentul din Vacaresti: eu ma intreb daca tu ai vazut in realitate ambele amplasamente. In Vacaresti este la marginea unui maidan plin de gunoaie, la margine de oras, avand in fata niste blocuri nenorocite, fara nici o perspectiva. In parcul Carol insa, alta poveste: perspectiva de exceptie, verdeata, accesibilitate usoara din centrul orasului.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, Regele e gol!..."
#14084 (raspuns la: #14055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce mai intai trebuie sa stricam ce au facut altii? - de (anonim) la: 19/04/2004 11:29:29
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
Daca biserica are atatea zeci de miliarde, de ce nu face ceva mai folositor, sa ajute casele de copii, sa ajute spitalele, sa ajute pe cei care stau pe marginea apelor si de cate ori ploua vine apa pe la ei, si etc.
De ce nu alege un alt teren ca are cu ce sa-l consolideze si sa faca in alta zona mai putin aglomerata?
De ce cei cu credinta nu se gandesc si la cei din centrul bucurestiului ca au nevoie de liniste si nu de un vacarm continuu , facut de cei care vor venii in permanenta sa se roage? Chiar numai banul si puterea conteaza? Chiar este nevoie sa o puna langa mitropolie ca prea inaltii credinciosi sa nu bata mult drum?
Chiar trebuie sa darame ceva, indiferent ce reprezinta sau de cine a fost facut, si sa se cheltuie atatia bani? Eu cred ca aici sunt numai interese si credinta deloc. Este necesar sa ia si o firma banii pentru demolare, cine stie ce patron sub acoperire are, este nevoie sa se spele niste bani in vazul lumii. Daca acceptam acest lucru s-ar putea ca maine sa trebuiasca o suma uriasa sa stricam casa poporului - este facuta de comunisti, si sa construim chilii pentru adapostirea celor care vin sa se roage si sa doneze bani pentru construirea altor catedrale. asa cred romanii ca daca se roaga la cat mai multe biserici si nu muncesc le vor da "cei de sus" - sa nu uite ca cei de sus opresc doar pentru ei.
#14130 (raspuns la: #14018) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...