maruntisuri

maruntisurile astea tin de conditia asta slabanogita cumva. e si o limita a mea si vreau sa mi-o inteleg mai bine, s-o depasesc.


daca stii ce faci si de ce o faci, e absolut ok si am toata admiratia.

zaraza

Sant convinsa ca Lia Roberts ar fi potrivita la conducerea tarii.
Ar implementa multe idei noi si nu este interesata sa se imbogateasca fiindca e deja suficient de bogata sa nu fie tentata de "maruntisuri".
Intamplator ma ceama tot LIA ,dar nu pentru acest lucru o sustin ci din dorinta de a fi mai bine pentru noi si copiii nostri.
Adresa mea:liabelu@hotmail.com

Dinu
Thread ul asta este foarte interesant, dar din nefericire needificator. Mai mult decit atit se ocupa de un portiune extrem de ingusta a costurilor de productie in fotografia care se face azi iar anumite zone extrem de importante nu au fost atinse nici macar in treacat.
Adevarat, thread ul se ocupa de fotografia de stock in principal, dar costurile sunt costuri iar tehnologia folosita este aceiasi indiferent de genul de fotografie.
Preturile la hotel, transport, hrana, cresc continuu.
Ceea ce a schimbat fundamental datele jocului si a facut sa creasca enorm costurile de productie a fost aparitia fotografiei digitale.
In general exista legenda cum ca fotografia digitala ar fi mai ieftina. Nimc mai putin adevarat.
Hai sa analizam pe rind, punct cu punct.
Natura genului de fotografie pe care il fac este mare consumatoare de imagini.
Pe vremea cind tragem film numarul acestora se numara cu miile de role pe an.
Un rol de film ( diapozitiv Tungsten ) costa la pret de catalog in jur de $10.00 . la pret vinzare la dealer in jur de $8.50 cumparat in mari cantitati la lada direct de la Kodak in jur de $7.00.
La bulk insa, costa in jur $60.00 un roll de 100feet din care ieseau in jur de 19-20 de role de 36 de expuneri . O caseta de film refolosibila costa $0.35 Deci in final un roll de film putea sa imi iasa la in jur de $3.35. -$3.60. Angajai pe cineva sa ruleze filmele pentru tine, pe care il plateai cu $100 pe zi, sau cumparai filmele gata rulate. Magazine ca Adorama de exemplu ti le vindeau pentru $4.50 gata rulate.
Developatul unui rol de film costa undeva intre $8.00 -$10.00 rolul.
Din cauza cantitatii insa aveam o reducere substantiala, asa incit costul unui rol de film si developatul lui ajungeau la in jur de $10.00 - $11.00 Insa, costul de film si procesare erau pasate clientului la pret intreg i. Deci ceea ce pe un fotograf il costa in mod real $10.00 –11.00 pe rol era billed ca $20.00 pe rol la care se aduga un asa numit mark up de 20% car e reprezenta timpul petrecut la laborator intructiuni etc. .
Se investeau deci $11.00 si se recuperau $24.00.
Aceasta diferenta, nu intra direct in buzunarele noastre , ci era folosita ca sa acopere alte costuri, care nu puteau fi pasate clientilor.
Echipament, reparatii de echipament , etc.
Azi cu fotografia digitala, evident ca nu mai poti pasa nici unul din aceste costuri clientului. Adevarat insa ca nici nu mai cumperi cantitatile enorme de film de care vorbeam si nici lab ul nu mai costa
Numai ca… Azi din cauza tehnologiei care se schimba atit de rapid, aproximativ o data la un an sau un an jumate trebuie sa imi inlocuiesc echipamentul digital ( care este cam de 3 ori mai scump decit echipametul analog ) Inainte cumparam un aparat cind unul devenea de nefolosit, acum insa trebuie sa cumpar cite 3 odata . Deci nu le mai pot rula intre ele. Beleau insa nu se opreste aici. De fiecare data cind schimbi echipamentul digital, rebuie sa inlocuiesti si computerele folosite.
Bine inteles ca in ziua de azi nici unul din aceste costuri nu pot fi pasate clientilor. Si asta este doar inceputul.
Acum, pentru ca se poate , editorii au trecut fotografilor o parte din atributiile pe care traditional editorii le faceau. Astfel incit azi, produsul finit al unui fotograf trebuiesa includa si :caption ing“ Adica toate datele relevante despre imaginea respective . persoane care apar in imagine, locatie, eveniment, data, etc.
Inainte. Terminam ultimul show la 11 seara, trimeteam filmele la lab si mergeam si eu ca oamenii sa maninc. Dimineata un asistent se ocupa de editat ul filmelor, impachtat ul si trimis ul la client .
Well ! azi dupa ce termini ultimul show fugi la hotel sau acasa si te ocupi de editatul captioning ul si transmisul imaginilor. Bine inteles ca cineva trebuie sa te ajute.
Inainte aveai un assistant sau mai multi care stateau pe linga tine si aveau si ce invata iar salariul lor reflecta acest lucru. Acum tu ca fotograf stai pe linga assistant, care stie despre computere cam de 10 ori mai mult decit tine , iar salariul lui reflecta acest lucru.
Bine inteles, ca te apuca dimineata editind.
Credeti ca sa terminat ?! Mai este .
Imaginile odata editate trebuiesc transmise. Nu le mai poti trimite prin curier sau FedEx.
Fiecare imagine are in general 17 mega deschisa si cam 2.3mega inchisa si ai de transmis 700-800.
Pentru asta iti trebuiesc linii de internet de mare viteza. Acasa nu mai poti folosi conectia prin cablu pe care o aveai, si care costa $40.00 pe luna, ci trebuie sa instalezi una dedicata care te costa $300.
Problema este insa cu hotelurile. Un hotel 3 stele la Paris sau Milano costa cam 130 de Euro pe noapte. Dar nu poti transmite nimic din el.
Acum esti constrins sa stai intr un hotel de 4 sau 5 stele, ca se te poti folosii de conectiile rapide de internet pe care le au.
Beleaua ca aici o camera costa 300-500 de Euro pe noapte.
Si mai ai si asistenti carora trebuie sa le platesti camera.
De nenumarate maruntisuri si accesorii nu mai vorbesc .
Concluzia: Muncesti mult mai mult, cheltuiesti mai mult, pe mult mai putini bani.
Am uitat sa adaug ca de cind cu fotografia digitala, au scazut si preturile platite pe imagini.

Ai dreptate, eu sunt gay de cand am constientizat asta, sa stii un lucru, eu niciodata nu mi-am facut complexe in privinta a ceea ce sunt, cum vorbesc, am o voce feminina, nu s-a schimbat prea mult, ma comport absolut normal, recunosc ca in timpul copilariei ma mai prosteam, imitand femeile si dorindu-mi sa fiu fata, dar spre adolescenta am desoperit ca e mai bine cum sunt si am cunodcut oameni minunati care mi-au inseninat viata, sunt de 2 ani cu iubitul meu, ne intelegem foarte bine si suntem fericiti.
Cred ca e minunat sa ai incredere in tine si in partenerul tau si sa nu pui la suflet ceea ce zic unii, si mie mi s-a mai intamplat, dar stii ce mi-am zis, eu iubesc mult folclorul si traditia populara, are atat de multa intelepciune si niciodata nu am auzit de hulirea altor oameni, am asa un fel de crez inspirat din folclor, suna asa ,,Si-am gandit asa de bine/ Ca imbatranesc ca maine/ Si nu-i rau daca iubesc/ Chiar daca ma prapadesc" . De fapt e un text, cred ca spune totul,
Foaie verde pelinita
Pe cand eram copilita
Pe maicuta o iubeam
Alte griji nu mai aveam,
Dar de cand m-am facut mare
Mi-a iesit dragostea-n cale.
Si nu stiu ce sa mai fac
De ea cum sa fug, sa scap
De toate m-ai invatat
De dragoste ai uitat,
Care boala e mai grea
Pentru inimioara mea.
Mi-a raspuns a mea maicuta
Dragostea-i grea suferinta,
Si-am gandit asa de bine
Ca imbatranesc ca maine,
Si nu-i rau daca iubesc,
Chiar daca ma prapadesc.(Aneta Stan)
Concluzia se regaseste spre final, oamenii sunt cum sunt dar cel atotputernic ne iubeste, eu nu cred in Apocalipsa, poate daca omenirea se autodistruge, dar Dumnezeu nu cred ca isi doreste sa murim, sa ne separe, atata timp cat Dragostea uneste doua inimi, ceilalti nu au nici o putere, si nici nu au dreptul sa judece.Asta e important, celelalte sunt frunze in vant. Iar bisericosii, care ne spun ce e bine sau nu, aceste legi sigur au fost facute de oamenii vremurilor, biblia e o istorie scrisa de oameni, Dumnezeu a dat legile acelea lui Moise si cuprindeau o esenta din ceea ce avrut sa comunice omenirii, restul s-a scris si adaugat, dragostea e un legamant care ne cuprinde pe toti, suntem la fel, doar anumite conceptii ne-au distantat, nu pot sa uit cat rau a facut biserica de-a lungul miilor de ani, oameni nevinovati torturati, vanatoare de vrajitoare...Stii de multe ori cand vad o fata bisericeasca si mai are si o ura in ea, te face sa-l asociezi cu necuratul, ori Dumnezeu nu a lasat
asa, e o doctrina, mai ales la unele religii, sau secte, iar la noi in general preotii sunt doar niste functionari, facuti la norma, cata simplitate avea Isus in port, acum la noi cu podoabe si cruci de aur, o fatarnicie, atat de rai, rar mai gasesti la o manastire preoti batrani intelepti care te asculta si au o vorba duioasa.
La noi oameniimai au de invatat, atata timp cat nu suntem unii dintre noi in stare sa ne spalam si sa igienizam locul un de stam si cel de langa noi, mai avem multe de invatat, primordiala la noi, o spun in mari orase dar si in unele comune este mizeria, si psihica dar si fizica, ar trebui sa incepem cu ambele, nu generalizez dar cand vezi doctrina asta comunista in ce hal ne-a adus, unii chiar nu accepta schimbarea, desigur valorile sunt la locul lor, raman marturii peste vremuri ca sunt si vor mai fi genii, oameni care intr-adevar lasa o urma pe pamant.vorbesc de majoritate, de cei multi, de educatia sexuala in scoli si de gradul de civilizatie ce ar trebui impus.sunt multe de spus, ramane sa mai treaca vreme, dar puterea si cei din ministere sa colaboreze cu oameni adevarati, sa elaboreze programe educationale, sa impuna reguli, se se miste mai repede, cand vezi la cate o institutie cum stau niste ,,vaci" ce dorm pe ele, cum sa mai misti, sau comunisti ce nu vor sa se mai deranjeze, stand frumusel pe scaun si dupa pensie, iti vine sa fugi, sau mergi la vreun minister si vezi cum arata cestile de cafea la toarta, un jeg, in plin Bucurestiul, nu peste tot dar sunt atatea. Am trecut la altele, dar vezi cum sunt unele sisteme, mai ales cei tineri, au atata nevoie sa fie sprijiniti, sunt infometati de dorinta de a explora, de acunoaste, putin se face, sa nu mai zic de sexualitate, parintii se feresc sa aduca discutia de sex, sau cum se fac copii, imediat i se spune ,,e rusine" si a terminat, sau separarea copiilor in grupuri de fete si baieti, nu e voie sa te joci...
poate am exagerat cu unele lucruri dar doream sa spun cuiva.
Apreciez tot ceea ce ai scris, pe langa toate astea, viata isi are farmecul ei, sa stii cum s-o faci mai placuta si sa te bucuri de fiece zi, care e un dar de la natura care ne-a creat. Viata e un noroc, un dar ceresc, unic in felul lui, uneori ma intreb :,,De ce oare oamenii au ajuns aici si mai ales in zilele noastre, cu atatea descoperiri, cu tehnologii avansate, ne pierdem vremea cu unele maruntisuri de a condamna, de a fi rai, cand am putea sa creem paradisul aici pe pamnt, fara bariere , e trist ca exista oameni saraci si chiar muritori de foame, oare cei ce au sau fiecare stat sa loce fonduri si sa rebiliteze aceste state, nu mai spun de someri si lipsa de locuinte, sunt probleme mondiale dar e trist sa vezi asta, eu cred ca se pot gasi solutii in toate dar exista alte interese care inlatura oamenii de a face efectiv ceva.
Iti doresc numai bine si multe realizari.

E cam lung mesajul...stiu da' daca nu va intereseaza subiectul puteti sa treceti la altceva, zau!;-)

In fiecare an Sua a acordat un numar diferit de vize (cu Loteria Vizelor)pentru Romania, nu insemna nimic faptul ca acum suntem pe locul "X" in clasament, e nesemnificativa chestia. Sua acorda numarul de vize in fiecare an in functie de procentul imigrantilor de la ei, daca procentual au multi nemti (deja) si putini bulgari...atunci ofera vizele in asa fel incat sa se contrabalanseze procentele in timp. Asta e explicatia.

Si eu joc (trimit plicuri adica) la Loterie de 8 anisori (mamaaaa lor!), as putea chiar sa zic ca de 16 ani din moment ce am trimis mereu si eu si sotul meu (chiar si cand nu eram casatoriti)...sansele erau duble mereu. Ei bine...anul asta, am castigat! Am 34 de ani (in curand 35/el idem) si plecam!

"Nu stiu altii cum sunt..."...dar eu/noi am vrut mereu sa traim acolo, ca cetateni americani, stiti...unii oameni sunt americani in suflet de cand se nasc. Nu zis ca tot ce e in Sua e de vis si ca nu sunt si chestii negative (heiii...care e tara perfecta?) insa eu personal ma potivesc manusa cu caracteristicile pozitive ale Sua mai mult decat cu cele ale Elvetiei, Germaniei, Angliei, Frantei, Canadei sau Olandei spre exemplu (Romania e alta mancare de peste, nu..stati mai oameni buni ca nu zic ca e rea mancare...e doar alt soi!). Cand ma refer la caracteristicile pozitive nu ma gandesc la bani (poti sa-i faci acolo daca vrei, ca peste tot dealtfel) ci la altele mai importante, nu dau amanunte ca o sa ma atace lumea, prefer sa le tin pentru mine (sic!).

Personal as zice ca e chestie de optiune/dorinta/chemare sa te duci sau nu acolo. Ma gandesc la mesajul de mai sus (omul de 48 de ani). Noi cunoastem personal cupluri mature/romani (in jur de 50 de ani, cu copii, etc.) care AU PLECAT tot cu Loteria fericiti si plini de sperante. Nu si-a facut nimeni iluzii desarte, normal, insa oamenii sunt disperati sa faca orice ca sa nu moara in saracie, se gandesc la copii de regula. Depinde de genele fiecaruia, stiti unii au stofa de invingatori (si aia care lucreaza la pizzerie pana mor sunt tot invingatori, va asigur!) altii insa se sperie inainte de vreme si prefera sa nu riste ca sa nu ... piarda/regrete. Dar cine nu risca nu castiga, normal. Toti cei care au plecat (vorbesc de cei pe care-i cunosc personal si nu din povestiri) sunt multumiti si nu regreta.

Ideea e ca in Sua POTI sa faci ce vrei, depinde doar de tine, daca ai elan poti sa te recalifici (daca meseria ta actuala e zero acolo). Poti sa o faci relativ repede, in cateva luni (facand cursuri seara, ziua lucrand simplu la inceput, normal!), totul e sa fii extrem de serios, muncitor si sa stii ce vrei (de la inceput). Eforturile si sacrificiile nu tin pana la moarte, e vorba numai de cativa ani mai grei, poate nu chiar asa de grei daca gandesti mereu pozitiv si esti ancorat in prezent si nu in trecut sau viitor. Trebuie sa inveti sa fii fericit in prezent fiindca daca esti trist...ce naiba rezolvi? Nimic. Ba iti bagi singur piedici in calea ta, cine a mai vazut om relaxat si destins care sa se impiedice de maruntisuri? Ia uite-te la aia complexati si plini de invidie feroce...isi dau in cap cu tesla singuri zilnic, in fiecare moment. Avanseaza ei? Nu, normal ca nu! Si numai fericiti nu sunt...

Adaptabilitatea si flexibilitatea sunt caracteristicile numarul unu' pe care un imigrant trebuie sa le aiba, fara ele...esti mort. Depresiile si mediul (nu de cele mai multe ori roz) pot sa puna stapanire pe tine daca te lasi. E in felul urmator: te lasi dominat de ele sau le domini tu pe ele. Asta este. Da' nu greu deloc, zau ca nu e!

Si inca ceva, Sua este o tara in care INDIVIDUL isi face viata lui, el ia decizii si tot el suporta consecintele, nu e ca in Europa - Germania (de ex.) unde statul poate sa decida pentru tine in multe privinte (nu dau exemple ca sare lumea la beregata!). Vorbesc in cunostiinta de cauza, am trait/lucrat/cunoscut indeaproape tarile enumerate mai sus, nu bat campii (nu...nu fac pe desteapta, sunt un om normal, nu am nimic special. Ei...v-ati linistit?).

Celui care a castigat Loteria...ii doresc viata frumoasa (acolo unde decide el sa si-o petreaca, nu e treaba mea!) si numai bine! Sanatosi sa fim!

P.S. Totusi...poate va mai ganditi...stiti, Dumnezeu nu da cu parul...nimic nu e intamplator!

Ce parere ai despre urmatorul articol publicat la 4 octombrie,2004 de Evemimentul Zilei OnLine

Cruciada ordodoxa in scoli
Adrian Schiop
Luni, 04 Octombrie 2004


Predarea religiei in scoli provoaca situatii neplacute pentru unii copii. Unii dintre ei pot fi speriati din cauza ca anumiti profesori ii ameninta cu “draci” si chinurile iadului. Altii sint obligati sa respecte ritualul ortodox, fiind sanctionati daca nu cumpara luminari pentru biserica sau nu participa la slujba de duminica. Dincolo de bunele intentii ale Bisericii Ortodoxe in ce priveste educatia religioasa, in scoli au loc abuzuri care provin fie din ignoranta pedagogica, fie din excesul de zel sau vederile inguste ale unor profesori.
Invatamintul religios modern evita sa aduca in discutie partea demonologica a teologiei, mai exact doctrina pedepsei, tema chinurilor in iad sau a diavolului. Se considera ca acestea induc sentimente de insecuritate copilului si risca sa-i afecteze dezvoltarea ulterioara, in special respectul si increderea in sine. De altfel, manualele de religie evita sa faca educatie apelind la exemple axate pe pedeapsa divina sau chinurile iadului. Se prefera texte care promoveaza, in consonanta cu pedagogia moderna, imaginea Dumnezeului iubirii si tolerantei. Emil Moise, profesor titular de filozofie in cadrul Grupului Scolar Industrial Berca, din judetul Buzau, a izolat cazuri care contrazic flagrant acest principiu pedagogic. De altfel, toate datele referitoare la judetul Buzau fac parte dintr-o cercetare a profesorului, efectuata in cadrul proiectului “Harta actorilor si problemelor aderarii la Uniunea Europeana”, derulat de Fundatia pentru o Societate Deschisa.
La clasa I, diavolul desenat pe tabla

Astfel, potrivit lui Emil Moise, in cadrul Liceului de Arta din Buzau, in anul scolar 2001-2002, profesoara de religie le spunea elevilor de la clasele primare ca “daca nu vin la scoala cu cruciulita la git o sa apara diavolul si vor pati numai lucruri rele”. Intr-un alt context, profesoara a desenat, pentru elevii din clasa I, diavolul pe tabla. Dupa lectia respectiva, o fetita a inceput sa aiba cosmaruri si se trezea plingind noaptea. Chestionata in privinta acestor strategii, profesoara nu a adus argumente pedagogice, ci teologice, “atita timp cit Fecioara Maria - care vegheaza la buna desfasurare a activitatii ei - nu i-a atras atentia, inseamna ca nu a gresit”. Cazul a fost prezentat inspectorului de religie din acea vreme, Costica Panaite, care a atentionat-o pe profesoara sa-si tempereze discursul. Contactat telefonic, fostul inspector, actualmente consilier cultural si cu probleme de invatamint pe linga Episcopia Buzaului si Vrancei, si-a remotivat decizia: “Nu poti sa obligi copiii sa vina cu crucea la git”. La Scoala
nr. 1, tot din Buzau (anul scolar 2003-2004), profesorul isi convingea elevii ca “pe umarul drept aveti un ingeras, iar pe umarul sting un drac, prin urmare aveti grija cum va inchinati: daca incepeti cu partea stinga, va inchinati dracului”. O astfel de justificare iese din canoanele bisericii fiindca face apel la un mod magic, superstitios, de argumentare. In plus, este jignitoare pentru cultul catolic, unde semnul crucii se face de la stinga la dreapta. Se incalca astfel o norma elementara de toleranta, fapt cu atit mai grav cu cit principiile invatamintului religios ortodox se refera explicit la cultivarea tolerantei interconfesionale si evitarea sectarismului.
Reprezentantul Patriarhiei, diaconul consilier Nicu Octavian, este de acord cu aceasta, gasind insa circumstante atenuante profesoarei de religie intr-un posibil exces de zel.

“Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi”

S-au inregistrat si alte abateri de la aceasta norma, observate de Emil Moise. Astfel, acelasi profesor de la Scoala nr. 1 din Buzau le spunea elevilor: “Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi” (in imediata vecinatate a scolii respective se afla un asezamint al adventistilor). Abaterile de la principiul tolerantei interconfesionale se manifesta insa si la nivelul invatamintului liceal. La Grupul Scolar Contactoare din Buzau, profesorul de religie le-a spus elevilor, in anul scolar 2001-2002, ca unele dintre confesiunile care nu sint ortodoxe (dar care sint printre confesiunile acceptate legal in Romania) sint secte. Bisericile care nu apartin confesiunii ortodoxe sint prezentate ca un pericol pentru cei care intra in ele. In caietul de religie al unui elev de clasa a IX-a apare scris ca “adventistii denigreaza Biserica Ortodoxa, pentru ei biserica este stapinita de diavol, iar singurul adapost de acesta este casa lor de rugaciuni”; sau: “Martorii lui Iehova este una dintre cele mai periculoase secte, propagind fanatismul religios”. Tot in cadrul Liceului de Arta, in clasa a V-a (an scolar 2003-2004), profesoara de religie le-a spus copiilor ca Dumnezeu ii iubeste numai pe ortodocsi. Din colectivul clasei fac parte si doua eleve care nu apartin confesiunii ortodoxe si care participa la ora de religie: una apartinind confesiunii evanghelice, iar alta confesiunii iudaice. Desi una dintre fete a protestat chiar in timpul orei: “Doamna profesoara, eu cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, nu numai pe ortodocsi”, reactia negativa nu a intirziat sa apara, o parte din colegii lor indepartindu-le, in pauza, pe cele doua fete, spunind ca sint “spurcate”. Problema s-a discutat in sedinta pe clasa, mama uneia dintre cele doua eleve solicitindu-i dirigintei sa discute cu profesoara de religie. La scoala din Joseni (judetul Buzau), profesorul-preot a pedepsit un elev din clasa a IV-a tinindu-l in picioare toata ora pentru ca, in preajma Sarbatorilor de Paste, a vizionat un fim difuzat in localitate de membrii unei confesiuni protestante.

Obligati sa cumpere luminari

Potrivit lui Emil Moise, obligarea elevilor de a merge la biserica este intilnita mai frecvent in scolile din mediul rural: la Grupul Scolar Industrial Berca sau la scolile din Plescoi, Sageata, Cindesti (situatia este valabila pentru anul scolar 2003-2004). Daca nu merg la biserica saptaminal, elevilor li se scad puncte la evaluarea din cadrul orei de religie. In comuna Sageata, pentru astfel de “abateri”, copiilor li se dau note sub cea de promovare, iar in Cindesti copiii sint obligati sa cumpere si trei luminari. Si in opinia diaconului consilier Nicu Octavian se poate vorbi de un abuz, “recomandarea este corecta, dar constringerea copiilor de a merge la biserica este nerecomandabila”.

Pozitia Inspectoratului Judetean Buzau

“In 2004 am avut o discutie personala despre abuzuri religioase cu inspectorul de religie din judetul Buzau, Paul Negoita. In loc sa cerceteze cazurile, a afirmat ca toate situatiile semnalate de mine sint exagerari si m-a luat la un misto badaran si arogant, “ce, crezi ca eu am timp de toate maruntisurile? Crezi ca stau sa-ti dau tie replici?””, ne-a declarat Emil Moise. Inspectorul de religie nu recunoaste insa ca
l-ar fi ironizat Emil Moise si sustine ca el nu e dator sa porneasca o investigatie a cazurilor atita timp cit nu i se prezinta dovezi sau sesizari si reclamatii.

Elevii atei sint ciudatii clasei

Un fenomen interesant care se produce in ultimii ani, datorat influentei tot mai marcante a religiei asupra indivizilor, este perceptia ateismului sub semnul demonismului si a stigmei. Elevii cu convingeri ateiste sint perceputi ca o specie de “ciudati”. Sethy este eleva in clasa a XII-a la un liceu din Botosani. La inceputul anului s-a hotarit sa nu mai frecventeze orele de religie. Ea a intrebat-o pe profesoara de religie ce materii poate studia in locul acestei discipline. “Profesoara m-a intrebat de ce ma intereseaza asta si eu i-am raspuns ca sint atee. Atunci a inceput sa rida si a fost imediat urmata de restul colegilor mei. M-a umilit in fata clasei, ma intreba ironic cum de eu pot sa fiu atee si restul clasei nu... M-am simtit foarte prost”, spune Sethy. Datorita birocratiei sau, pur si simplu, de dragul evitarii unor complicatii, profesoara
i-a incheiat finalmente situatia cu 7,5. Alt caz povestit de Sethy este al unui coleg care “a scris o povestioara in care isi batea joc de Biblie si era sa fie exmatriculat”.

Poate nu-mi merge neaparat ingrozitor, depinde cu cine ma compar; una e sa pleci de-acasa cu o masina, un cont substantial si...propria ta casa, alta e sa pleci cu niste maruntisuri care-ncap intr-o geanta si cu capu`-ntre umeri ca masura de siguranta:)

DIn Evenimentul Zilei On Line

Cruciada ordodoxa in scoli
Adrian Schiop
Luni, 04 Octombrie 2004


Predarea religiei in scoli provoaca situatii neplacute pentru unii copii. Unii dintre ei pot fi speriati din cauza ca anumiti profesori ii ameninta cu “draci” si chinurile iadului. Altii sint obligati sa respecte ritualul ortodox, fiind sanctionati daca nu cumpara luminari pentru biserica sau nu participa la slujba de duminica. Dincolo de bunele intentii ale Bisericii Ortodoxe in ce priveste educatia religioasa, in scoli au loc abuzuri care provin fie din ignoranta pedagogica, fie din excesul de zel sau vederile inguste ale unor profesori.
Invatamintul religios modern evita sa aduca in discutie partea demonologica a teologiei, mai exact doctrina pedepsei, tema chinurilor in iad sau a diavolului. Se considera ca acestea induc sentimente de insecuritate copilului si risca sa-i afecteze dezvoltarea ulterioara, in special respectul si increderea in sine. De altfel, manualele de religie evita sa faca educatie apelind la exemple axate pe pedeapsa divina sau chinurile iadului. Se prefera texte care promoveaza, in consonanta cu pedagogia moderna, imaginea Dumnezeului iubirii si tolerantei. Emil Moise, profesor titular de filozofie in cadrul Grupului Scolar Industrial Berca, din judetul Buzau, a izolat cazuri care contrazic flagrant acest principiu pedagogic. De altfel, toate datele referitoare la judetul Buzau fac parte dintr-o cercetare a profesorului, efectuata in cadrul proiectului “Harta actorilor si problemelor aderarii la Uniunea Europeana”, derulat de Fundatia pentru o Societate Deschisa.
La clasa I, diavolul desenat pe tabla

Astfel, potrivit lui Emil Moise, in cadrul Liceului de Arta din Buzau, in anul scolar 2001-2002, profesoara de religie le spunea elevilor de la clasele primare ca “daca nu vin la scoala cu cruciulita la git o sa apara diavolul si vor pati numai lucruri rele”. Intr-un alt context, profesoara a desenat, pentru elevii din clasa I, diavolul pe tabla. Dupa lectia respectiva, o fetita a inceput sa aiba cosmaruri si se trezea plingind noaptea. Chestionata in privinta acestor strategii, profesoara nu a adus argumente pedagogice, ci teologice, “atita timp cit Fecioara Maria - care vegheaza la buna desfasurare a activitatii ei - nu i-a atras atentia, inseamna ca nu a gresit”. Cazul a fost prezentat inspectorului de religie din acea vreme, Costica Panaite, care a atentionat-o pe profesoara sa-si tempereze discursul. Contactat telefonic, fostul inspector, actualmente consilier cultural si cu probleme de invatamint pe linga Episcopia Buzaului si Vrancei, si-a remotivat decizia: “Nu poti sa obligi copiii sa vina cu crucea la git”. La Scoala
nr. 1, tot din Buzau (anul scolar 2003-2004), profesorul isi convingea elevii ca “pe umarul drept aveti un ingeras, iar pe umarul sting un drac, prin urmare aveti grija cum va inchinati: daca incepeti cu partea stinga, va inchinati dracului”. O astfel de justificare iese din canoanele bisericii fiindca face apel la un mod magic, superstitios, de argumentare. In plus, este jignitoare pentru cultul catolic, unde semnul crucii se face de la stinga la dreapta. Se incalca astfel o norma elementara de toleranta, fapt cu atit mai grav cu cit principiile invatamintului religios ortodox se refera explicit la cultivarea tolerantei interconfesionale si evitarea sectarismului.
Reprezentantul Patriarhiei, diaconul consilier Nicu Octavian, este de acord cu aceasta, gasind insa circumstante atenuante profesoarei de religie intr-un posibil exces de zel.

“Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi”

S-au inregistrat si alte abateri de la aceasta norma, observate de Emil Moise. Astfel, acelasi profesor de la Scoala nr. 1 din Buzau le spunea elevilor: “Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi” (in imediata vecinatate a scolii respective se afla un asezamint al adventistilor). Abaterile de la principiul tolerantei interconfesionale se manifesta insa si la nivelul invatamintului liceal. La Grupul Scolar Contactoare din Buzau, profesorul de religie le-a spus elevilor, in anul scolar 2001-2002, ca unele dintre confesiunile care nu sint ortodoxe (dar care sint printre confesiunile acceptate legal in Romania) sint secte. Bisericile care nu apartin confesiunii ortodoxe sint prezentate ca un pericol pentru cei care intra in ele. In caietul de religie al unui elev de clasa a IX-a apare scris ca “adventistii denigreaza Biserica Ortodoxa, pentru ei biserica este stapinita de diavol, iar singurul adapost de acesta este casa lor de rugaciuni”; sau: “Martorii lui Iehova este una dintre cele mai periculoase secte, propagind fanatismul religios”. Tot in cadrul Liceului de Arta, in clasa a V-a (an scolar 2003-2004), profesoara de religie le-a spus copiilor ca Dumnezeu ii iubeste numai pe ortodocsi. Din colectivul clasei fac parte si doua eleve care nu apartin confesiunii ortodoxe si care participa la ora de religie: una apartinind confesiunii evanghelice, iar alta confesiunii iudaice. Desi una dintre fete a protestat chiar in timpul orei: “Doamna profesoara, eu cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, nu numai pe ortodocsi”, reactia negativa nu a intirziat sa apara, o parte din colegii lor indepartindu-le, in pauza, pe cele doua fete, spunind ca sint “spurcate”. Problema s-a discutat in sedinta pe clasa, mama uneia dintre cele doua eleve solicitindu-i dirigintei sa discute cu profesoara de religie. La scoala din Joseni (judetul Buzau), profesorul-preot a pedepsit un elev din clasa a IV-a tinindu-l in picioare toata ora pentru ca, in preajma Sarbatorilor de Paste, a vizionat un fim difuzat in localitate de membrii unei confesiuni protestante.

Obligati sa cumpere luminari

Potrivit lui Emil Moise, obligarea elevilor de a merge la biserica este intilnita mai frecvent in scolile din mediul rural: la Grupul Scolar Industrial Berca sau la scolile din Plescoi, Sageata, Cindesti (situatia este valabila pentru anul scolar 2003-2004). Daca nu merg la biserica saptaminal, elevilor li se scad puncte la evaluarea din cadrul orei de religie. In comuna Sageata, pentru astfel de “abateri”, copiilor li se dau note sub cea de promovare, iar in Cindesti copiii sint obligati sa cumpere si trei luminari. Si in opinia diaconului consilier Nicu Octavian se poate vorbi de un abuz, “recomandarea este corecta, dar constringerea copiilor de a merge la biserica este nerecomandabila”.

Pozitia Inspectoratului Judetean Buzau

“In 2004 am avut o discutie personala despre abuzuri religioase cu inspectorul de religie din judetul Buzau, Paul Negoita. In loc sa cerceteze cazurile, a afirmat ca toate situatiile semnalate de mine sint exagerari si m-a luat la un misto badaran si arogant, “ce, crezi ca eu am timp de toate maruntisurile? Crezi ca stau sa-ti dau tie replici?””, ne-a declarat Emil Moise. Inspectorul de religie nu recunoaste insa ca
l-ar fi ironizat Emil Moise si sustine ca el nu e dator sa porneasca o investigatie a cazurilor atita timp cit nu i se prezinta dovezi sau sesizari si reclamatii.

Elevii atei sint ciudatii clasei

Un fenomen interesant care se produce in ultimii ani, datorat influentei tot mai marcante a religiei asupra indivizilor, este perceptia ateismului sub semnul demonismului si a stigmei. Elevii cu convingeri ateiste sint perceputi ca o specie de “ciudati”. Sethy este eleva in clasa a XII-a la un liceu din Botosani. La inceputul anului s-a hotarit sa nu mai frecventeze orele de religie. Ea a intrebat-o pe profesoara de religie ce materii poate studia in locul acestei discipline. “Profesoara m-a intrebat de ce ma intereseaza asta si eu i-am raspuns ca sint atee. Atunci a inceput sa rida si a fost imediat urmata de restul colegilor mei. M-a umilit in fata clasei, ma intreba ironic cum de eu pot sa fiu atee si restul clasei nu... M-am simtit foarte prost”, spune Sethy. Datorita birocratiei sau, pur si simplu, de dragul evitarii unor complicatii, profesoara
i-a incheiat finalmente situatia cu 7,5. Alt caz povestit de Sethy este al unui coleg care “a scris o povestioara in care isi batea joc de Biblie si era sa fie exmatriculat”.

scriu aici un articol al lui andrei plesu, apropo de imaginea noastra, a tuturor, ca romani...sper sa va placa daca nu-l stiati deja..:)
"Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela
Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase,Constantinescu
si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat. Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori,
postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.
Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

Andrei Plesu in "Jurnalul national"

unul din defectele mele e ca nu-mi place sa vorbesc despre ele. acum fac un efort, caci ma simt vinovata ca ti-am poluat conferinta.

deci: sunt egoista, razbunatoare si ranchiunoasa. nu uit si nu iert. dupa nesfarsite eforturi si lupte cu mine insami, poate sa reusesc sa iert putin (doar daca ma aranjeaza, desigur), dar de uitat, never ever. cand cineva ma agreseaza serios, nu am liniste pana nu i-o trag cel putin dublu ca intensitate.

ignor tot ceea ce nu ma intereseaza direct, inclusiv oamenii care dintr-un motiv sau altul nu ma pasioneaza. de-asta cred ca multi zic ca sunt cu nasul pe sus - alt defect. de multe ori am indepartat net si definitiv oameni care nu-mi facusera mare lucru la modul concret, dar care mi-au lasat la un moment dat o impresie nasoala.

nu suport prostii sau filmele cu prosti. din cauza asta nu mi-au placut niciodata stan si bran si louis de funes. ultimul cel putin mi se pare torturant.

nu's genul saritor si nici primitor. ajut pe cine simt ca are neaparata nevoie de mine, dar nu ma ofer niciodata la maruntisuri decat daca nu presupun nici un efort din partea mea. nu suport oaspetii neanuntati si persoanele crampon.

zaraza

Am avut o asemenea experienta si cred ca toti care au trecut prin ceva asemanator imi impartasesc in oarecare masura parerea.

Acum vreo 3 ani dormeam cu prietenul meu intr-un dormitor iar parintii lui in altul. Dimineata am constatat ca niste hoti ne vizitasera... era oaerecum funny... in frigider se afla doar un os mare pastrat pentru caine si o bucata de branza. Dimineata am gasit, ostentativ, osul pe masa... ce dracu', puteam sa fim si noi mai ospitalieri, nu? S-au furat un video, pantofi si alte maruntisuri dar totul era rascolit. Tatal prietenului meu, suparat foc ca nu s-a trezit ... ca sa vezi ce le facea el... 'le lua gatul' nu alta :) Am presupus ca erau niste pustani veniti la mare si ramasi pe 'uscat'. Peste vreo 3 sapt ne cheama la politie sa ne luam video-ul. Stiti ce-au zis prima data? 'Mare noroc ca nu s-a trezit nici unul dintre noi, unul dintre 'musafiri' era dat in urmarire generala pt dublu omor calificat', isi ciopartise victimele'. Am amutit cu totii si i-am multumit in gand lui Dumnezeu ca ne pazise.
So... daca te viziteaza cineva la 4 dimineata nepoftit, nu stii daca e beat, daca a venit doar sa ia o bucata de branza sau sa-ti ia gatul. Daca se nimereste sa fie un criminal, ala n-are nici Dumnezeu, nici Allah nici alte pricipii morale, ala te omoara intai si abia dupa aia te intreaba de sanatate.
Pentru nici unul dintre noi, oamenii cu scaun (mai mic sau mai mare) la cap, nu e usor sa traiasca cu constiinta incarcata de curmarea unei vieti, dar e infinit mai greu de trait cu ideea ca ti-au fost omorati copil, sotie... cand ai fi putut sa-i aperi.

In situatii din astea intr-o fractiune de secunda poate iti vin in minte 1000 de 'what if...???' si tre' mai sa iei si decizii, iar miza e enorma: viata familiei tale. Asa ca e f. probabil sa nu-ti pui toate intrebarile, sa nu gasesti toate rapunsuriel si... sa nu iei cea mai buna decizie.

to live is to die, to love is to lie

Referitor la ceea ce spui tu, anume că în conferinţa aceea cu enumerarea defectelor proprii nu s-ar fi spus şi chestii grele, că ne-am fi jucat doar cu defecte minore: au fost şi excepţii.
Mi-aş permite să le pun aici, nu le-aş avea în vreo colecţie, pur şi simplu mi le-am amintit, şi am zis că e bine să le pomenesc, pentru corectitudine.
Iată-le:


defectele mele#82019, de casyana la Thu, 27/10/2005 - 20:58

...sunt:egoista,uneori aroganta,grabita,nervoasa cand nu imi ies lucrurile asa cum as fi dorit.
...a inca ceva:ma masturbez si sunt din calarasi.ceea ce nu mi se par defecte asa cum ti se par tie,draga Carmen.
eu fac parte din categoria persoanelor care nu cred ca defectele provin din educatie si ca tot de acolo se pot si corecta. raspunde acestui comentariu | ignora utilizatorul |


carmen#82173, de zaraza la Thu, 27/10/2005 - 23:22

unul din defectele mele e ca nu-mi place sa vorbesc despre ele. acum fac un efort, caci ma simt vinovata ca ti-am poluat conferinta.

deci: sunt egoista, razbunatoare si ranchiunoasa. nu uit si nu iert. dupa nesfarsite eforturi si lupte cu mine insami, poate sa reusesc sa iert putin (doar daca ma aranjeaza, desigur), dar de uitat, never ever. cand cineva ma agreseaza serios, nu am liniste pana nu i-o trag cel putin dublu ca intensitate.

ignor tot ceea ce nu ma intereseaza direct, inclusiv oamenii care dintr-un motiv sau altul nu ma pasioneaza. de-asta cred ca multi zic ca sunt cu nasul pe sus - alt defect. de multe ori am indepartat net si definitiv oameni care nu-mi facusera mare lucru la modul concret, dar care mi-au lasat la un moment dat o impresie nasoala.

nu suport prostii sau filmele cu prosti. din cauza asta nu mi-au placut niciodata stan si bran si louis de funes. ultimul cel putin mi se pare torturant.

nu's genul saritor si nici primitor. ajut pe cine simt ca are neaparata nevoie de mine, dar nu ma ofer niciodata la maruntisuri decat daca nu presupun nici un efort din partea mea. nu suport oaspetii neanuntati si persoanele crampon.

zaraza raspunde acestui comentariu | ignora utilizatorul


doar cateva...#82365, de ender la Fri, 28/10/2005 - 15:58

- razbunator
- cinic
- crud, (uneori)
- prea milos, (alteori)
- ingamfat
- carcotas
- am cicatrici de la pumni, cutit, etc.
- strang sarguincios fleacuri
- curaj nebun
- pasesc fara zgomot speriindu-i pe cei din jur
- fac dus prea des
- dezordonat
- beau cafeaua in picioare
- nu stiu sa fac nod la cravata
- scriu urat
- nu ma masturbez
- nu sunt obsedat de sex, desi imi place
- detest homosexualii si tiganii, in subconstient
- nu tin sa fiu simpatic
- prefer sa nu fiu in centrul atentiei
- nu leg prietenii decat in mod exceptional
- am incredere oarba in cei pe care-i am
- mi-e teama de boala
- imi plac reptilele


ca sa fiu sincer, simt nevoia sa-mi spun defectele#85050, de rac la Sat, 05/11/2005 - 14:54

Pentru ca mi le recunosc. Am avut acum cateva minute o senzatie groaznica, si am venit degraba sa caut conferinta cu defectele. Poate daca le spun, imi va fi mai usor sa lupt cu ele... Nu stiu. Sa vedem:

Sunt prea suspicios, ranchiunos, suparacios. Repezit, incapatanat, cu o mare doza de intoleranta. Pun prea usor la suflet tot ce mi se intampla (asa sunt de cand eram mic, si mereu am avut de pierdut), iau in tragic si prea personal totul. Sunt prea pretentios, riguros - mai ales cand cer un lucru. Atentie: am spus suparacios, dar mai bine ar fi ofticos..., iar asta e cel mai grav.

Unele le-am exagerat voit.
... Mi-a venit putin sa rad: e ca in filmele alea, americane, cand cei care sunt la cura de dezalcoolizare, participa la intalnirile acelea, cand trebuie sa se prezinte: "Hello, sunt X si sunt alcoolic!"

In ritmul asta, nu mai merg la intalnirea de pe 26, ca ma fac de kko, vorba cuiva...



Consider că între aceste postări sunt şi destule elemente "grele", cum le spui tu. Am pus comentariile întregi ca să nu se creadă că am extras din context.
Precizarea e valabilă şi pentru Intruder.

incerc sa ilustrez cu un exemplu : de multe ori vedem filme sau auzim povesti sau vedem direct oameni nenorociti si o mare parte dintre noi spunem "vai, bietzii oameni". in mod normal starea asta poate sa dureze cateva ore. dupa care, "puff", ne intoarcem sa ne traim propria viata si propriile griji care de obicei sunt maruntisuri. ne ocupam mai departe de casa, familie, prieteni, masina, cariera, etc. dupa parerea mea, un om bun este cel care nu face asta, ci alege sa faca ceva concret pentru acei oameni. uite, am mai gasit o definitie : un om bun este cel care simte bucurie atunci cand produce bucurie altor oameni de la care primeste inapoi un zambet sau un "multumesc". sau poate nu primeste nimic, dar el persevereaza in cautarea "rasplatei".
a fi bun doar fatza de cei care sunt buni cu tine, nu e mare lucru, bineinteles ca e mult mai bine asa decat deloc, dar mai e mult pana la a deveni un om bun.

Am citit comentariile facute pe marginea acestui subiect si in parte.... am aceleasi pareri cu Nina si Rachel_cheli_01... si spun "in parte"... nu "in totalitate"... pentru ca am avut ocazia sa cunoasc o parte a acelei minoritati sexuale ... in speta vorbesc despre gay (recunosc... parerea-mi este "ciuntita" pentru ca n-am avut ocazia de a cunoaste si partea feminina a minoritatii sexuale).
Cararile vietii m-au purtat... undeva acum vreo 2 ani... spre "descoperirea" acestor oameni pe care-i numim homosexuali.Am un prieten drag sufletului meu, despre care am avut o parere foarte buna pana in clipa in care ... am descoperit ca este gay... "am descoperit" este mult spus... pt ca n-am facut sapaturi si n-am plecat in expeditii... pur si simplu mi-a destainuit acest "mic" secret al sau. Am fost stupefiata si recunosc cu mana-mi pe inima ca am gandit cele mai "negandite" lucruri avand o repulsie totala.N-am reactionat ca atare ci doar am inlemnit,n-am mai scos o vorba, n-am schitat nimic... pur stana de piatra! Il ascultam ...si ma tot intrebam cum de nu mi-am dat seama pana atunci (il cunosteam cam de 1 an si jumatate).Momentul "intervenise" pentru ca el tocmai avusese o deceptie si simtea nevoia sa se descarce, sa spuna, sa poata spune asta cuiva.Am trecut(cu greu) peste soc... si am incercat sa-l recunosc pe el, cel pe care-l stiam de atata timp... sa-l accept si sa-l "imbarbatez"... Am reusit in cele din urma sa-mi dau seama... ca... inafara de orientarea sexuala... nimic nu-i diferit, este acelasi!
Sunt 2 ani de atunci si el... in continuare-mi este prieten.De 1 an traieste in afara granitelor noastre dragi...se intoarce destul de des acasa (mama lui este bolnava)... si de fiecare data-mi spune acelasi lucru:acolo, nimeni nu ma pune la zid, pe nimeni nu intereseaza orientarea mea sexuala, aici daca a-si deschide gura... sunt mort!Am avut ocazia sa-i cunosc actualul tovaras de viata si pe langa el... alt cuplu de gay.Se poarta si sunt altfel... este adevarat... dar sunt atat de sinceri,atenti si profunzi... asta m-a surprins placut... si poate multe alte "maruntisuri" ... Am incercat sa nu-i privesc ca pe niste monstri... ci sa-i iau ca atare...
Ceea ce vreau eu sa concluzionez este ca... intradevar... nici mie nu-mi plac acele parade si expunerile prea "dure" ale lor...
Ceea stiu este ca... am trecut peste socul si repulsiile avute initial si am avut ocazia sa cunosc un om pe care-l consideram "normal"...am descoperit ca-i la fel de normal... daca fac abstractie de orientarea sa sexuala.

Ca se dezlipesc greu si lasa urme. Ca se pun usor si de cele mai multe ori unde nu trebuie! Si ca nu spun nimic, doar agreseaza oameni si suprafete.
Altceva.... a-ha, stai ca stiu. Oamenii care tipa. Brrr.... horror!
Iar ca maruntisuri... nu imi plac pantofii murdari, prafuiti.
Sau gestul cu care cineva iti invarte un nasture cand stai de vorba, ori iti culege o scama de pe covor sau de pe umar!
Ops, gata ca cine stie ce mai scot la iveala!

Hey.. eu astept aici niste ironii usturice si "mailasaneuri", iar tu ma pui sa-mi mai amintesc? :)))
Si-asa mi se pare tupeu ca am scris. Adica.. nu stiu cum sa spun.. experientele astea ma asteptam sa... in primul rand sa nu fie. Iar daca tot sunt, sa mi se intample ca si tie.. ceva cu ingeri, aure, chestii inaltzatoare de spirit. Fiindca intotdeauna am presupus ca, daca nu e o forta divina la mijloc, atunci avem parte de bucatzele din "spiritul colectiv", cum am citit in Mahaja...
Dar mi-e greu sa ma impac cu (si sa mai si raspandesc) chestii de-astea ta'mpitzele... serios.
Dar, drept e ca am mintit putin, adica au mai fost. Maruntisuri dintr-astea. O gramada.
Preventiv, dau un "avertisment" celor care vor sa ma convinga cu ideea de "deja-vu". Nu ma convingeti. Pentru simplul motiv ca, daca ajung sa cred in vieti anterioare (inca nu cred, dar nici nu exclud apriori avatarurile; deocamdata studiez problema), tot n-am sa cred ca s-a putut intampla vreodata, in nu stiu ce secol, exact ce se intampla acum si exact in acelasi decor.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.

Comentariile luuuuuuuungi, presarate cu punctulete si patate de lacrimi, incheiate cu sapte semne de exclamare si vreo cinci de intrebare, ca nu mai ai loc sa-ti exprimi si tu uimirea: ce-o fi vrut sa zica?
Persoanele fara umor, dar care tipa ca au.
Cei care-si rod unghiile.
Sandalele la barbati.
Prosopul ud in geamantan.
Cei care rad la propriile glume.
Femeile care isi aranjeaza sutienul pe strada.
Barbatii care mangaie femeile pe fund in public.
Lanturile de aur pe piepturile paroase.
Degetul cu o unghie mai lunga.
Lipsa hartiei igienice la buda.
Femeile cu unghiile vopsite in albastru sau negru.
Cand sar "antenele" troleibuzului si astepti o ora ca sa le puna la loc.
Cand nu ti se mai da restul.
Cand esti stropit din masina.
Cand oamenii vorbesc fara sa spuna nimic.
Cei care cumpara cartofi cu telefonul la ureche, ca si cum n-ar putea fara sfatul nevestei.
Persoana dubla care se aseaza langa tine in avion.
Pantofii cu ciucuri pentru barbati.
Florile preambalate.

Noroc ca nu ma enervez rau. :)

Sper ca n-am repetat ceva din ce s-a mai spus.

Adrian Fuchs :

Ba sunt nemultumit si amprenta acelor ani este de nesters.

Mi-e scarba de d'alde Plesita,dar nici piticotul nu ma-ncanta !

Dar ii dispretuiesc si pe cei care s-au pus in slujba "Excrescent"-ului !
Chiar daca "Mic tratat de glorie" si "Respiratie artificiala" ...

Pai in cultura chiar ca nu s-a prea intamplat mare lucru ...

P, L, etc sunt doar notorii, nu si "mari". O "declaratie de iubire" sau un "Tratat despre ingeri" consider ca sunt maruntisuri banale si banalizate si banalizante.

Jos palaria fata de d-l dr. Vianu insa. Si fata de fiul domniei sale. Nu si fata de tatal pervertit.

Ce a facut Goma a fost doar larma egocentrista si nimic mai mult.

Subiectul e Goma si nu invataceii lui Noica.

Mercantilismul si infumurarea Liiceanului nu ma ... emotioneaza.

De Vladimir, doar ca broscoiul nu-i broscoi destul daca nu-si pune si ciucuri. Ciucuri iliescieni sau basescieni, ce conteaza, ciucuri sa fie si cat mai multi.

indiferenta celor din jur
ca nu poti gasi de lucru
ca peste tot este nevoie de bani pentru ca fara bani nu faci nimic.
sa tii cont de o multime de maruntisuri inainte de a iesi din casa
profesorii care nu te apreciaza corect si-ti pun note pe nedrept
lista poate continua...............

nu obisnuiesc jointuri, dar remarca e ok. mi se pare super sa poti scrie in stare normala ceva care se poate obtine pe alte cai.
in legatura cu sensul/ideea/conceptul: nu sint genul care se blindeaza cu afirmatii de genul "textele mele sint in siajul nu stiu carui scriitor". desi, ca sa cad un pic din convingerea mea, spun ca unul din favoritii mei este Raymond Carver. Tipul exceleaza tocmai in decuparea banalitatilor, unele haioase, altele altfel, dar fara de care am fi niste tipi esentiali suta la suta, daca nu cumva mai mult. nu e tragic, nu cade lumea, daca ne tinem un pic si de firul ierbii. altfel am cadea in cer. poate. maruntisurile astea tin de conditia asta slabanogita cumva. e si o limita a mea si vreau sa mi-o inteleg mai bine, s-o depasesc.
exprimarea haioasa este un vehicul. poate ca, intr-adevar, e singurul lucru care atrage atentia asupra textului, dar uite ca fara acest element tactic poate nu ai fi inghitit banalitatile. cred ca lentoarea "eului" din textul meu e un simptom, poate fi depasita, nu se poate ramanie inauntrul ei.
inca o chestie. textul nu e autonom. are legaturi cu alte texte, ceea ce l-ar putea salva de o parte a criticii tale.
sint de acord ca e cam lung. oricum, l-am postat aici tocmai pentru a obtine pareri. nu este un text defintiv.
mersi pentru atentie.