comentarii

mcompunere familia mea ciudata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Catalina,
Mutumesc,
Imi place tonul acestei conversatii "virtuale." Tocmai am citit niste comentarii de pe urma interviului pe care l-am dat la "Evenimentul Zilei," destul de vulgare, referitoare la faptul ca am folosit imagini de la Mineriada din 1990 in filmul meu. Alt motiv de a nu incerca sa port un dialog civilizat cu o societate departe de civilizare. Dar sa raspund la intrebarea ta.

Familia mea a fost destul de ciudata, amestec de tarani si aristocrati. Toate informatiile pe care le am despre ei sint vagi, si multe lucruri pe care astazi cred ca le stiu, au multe pete albe. Parintii mei au murit in 1982 si in 1983, cind nu-mi inchipuiam ca vor muri vreodata, si ca urmare, am aminat intrebarile esentiale pe care orice adolescent ar trebui sa le puna parintilor. Din partea mamei, stiu ca sint ceva legaturi cu Brincovenii (am aici in state, un arbore genealogic care explica, chiar daca destul de vag, legaturile astea). Bunica din partea mamei a fost grecoaica, s-au stabilit la Buzau. Legatura cu Brincovenii vine de la bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut.
Fratele mamei mele, ambasador cultural, prieten cu Nicolae Iorga, a infiintat Liga Culturala. I-a promis mamei ca, dupa ce ea ii va absolvi facultatea, ii va deschide o casa de mode la Paris, unde sa-si desavirseasca visul (a studiat moda). Poate ca a simtit ceva, sau poate ca a stiut ceva despre ce se va intimpla in Romania. El s-a insurat si a plecat pe Coasta de Azur in luna de miere. In tara, Iorga si alti demnitari din cercul lui au fost asasinati. Din Franta a venit vestea ca unchiul meu s-a sinucis, destul de aberant daca te gindesti ca nimeni nu s-ar sinucide pe Coasta de Azur, in luna de miere, in loc sa ceara azil politic si sa se stabileasca in aceasta tara magnifica.
Bineinteles ca mama si ideile ei de moda s-au topit in salopetele rusilor si a comunistilor locali, care au considerat ca ea n-a avut "origine" sanatoasa, si ca urmare, desi era absolventa de facultate cu studii in design de moda, a fost nevoita sa fie "re-educata" si sa lucreze in posturi amarite de cusatoreasa, etc. Cred ca moartea fratelui ei a fost prima lovitura majora. Altele au urmat, dar ea nu si-a revenit niciodata. Am crescut in spiritul acela al lumii "vechi," inconjurat de ceea ce a putut sa salveze, un sens de cultura apusa, o umbra veche a ceea ce a fost vreodata, ca o patina de aur de-abia vazuta pe o icoana veche.
Tatal meu...n-a fost usor de trait cu el, desi m-a iubit mult mult. La 12 ani ascultam Europa Libera sub un cort de paturi improvizat intr-unul din dormitoarele apartamentului din Drumul Taberei. Tata credea ca paturile vor fi un fel de buffer (nu-mi aduc aminte cuvintul in romaneste), si ca vecinii nu vor putea auzi ce ascultam. N-a vrut sa se inroleze in partid, si toata viata a incercat sa ne salveze, ca familie, desi lupta pentru o cauza pierduta. A fost un om simplu, nascut intr-o casa de chirpici, fara podele. Cred ca a regretat ca n-a ramas la tara, si s-a mutat la oras pentru o viata mai buna. Cred ca si-a dat seama ca viata mai buna era doar o iluzie. A avut tot timpul nostalgia oalei de pamint si a strachinii. Mama avea seturi de tacimuri de argint masiv (salvate si nedeclarate la militie), dar tata s-a incapatinat sa-si manince ciorba intotdeauna cu o lingura de lemn. A fost un om ciudat, excelent fotograf amator, foarte patimas, care in ultimii ani de viata si-a gasit consolarea in bautura.
#6733 (raspuns la: #6627) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zbuciumul strainatatii - de (anonim) la: 04/02/2004 15:34:13
(la: Romani in strainatate)
Ai perfecta dreptate. CA sa realizezi ceva trebuie sa te zbati> eu nu sunt decat de 2 ani plecata din tara si inca ma lupt sa realizez ceva aici, unde ma aflu. Nu imi doresc decat sa fac ceva util ca eu si familia mea sa avem un viitor mai bun decat l-am fi putut avea in R asa ca oameni de rand. Adevarul e ca ca aici subzistenta o poti realiza mai usor. Si eu pentru asta inca mnai merg la scoala desi am 6 ani de scoala in R, dar ideea e ca trebuie sa te adaptezi in societatea noua in care mergi. Practic nu poti lupta cu viata din occident fara sa ia armele din occident. Si mare atentie aici trebuie sa te descurci singur ca nu te ajuta nici vecinul nici nimeni, te ajuta numai Dumnezeu. Sunt anumite trepte de greu pe car e trebuie sa le urci ca pe urma sa dai de bine. CA binele nu vine din prima. Trebui esa patimesti si apoi sa te bucuri, nu te bucuri intai si apoi iar te bucuri. Roate se si invarte nu sta pe loc. E foarte ciudat cum se deapana firul vietii unui om. Cat despre curajul de car evorbesc multi, eu l-as numi mai degraba inconstienta; nu stii ce te asteapta, sau nu poti prevedea cat de cat totul e nou trebuie sa inveti totul de la inceput si apoi trebuie sa ia si o conjunctura cat de cat favorabla.Eu de abia dupa 2 ani am inceput sa o duc mai bine; la inceput te multumesti cu orice numai sa ia ceva bani pentru cheltuieli dupa care iti amintesti care era visul tau emigrand aici, ca nu ai venit doar pentru o coaja de paine, ca ia o aveai si acasa ca ai venit pentru ce nu aveai acasa, adica un viitor. Nu stiu cine poate intelege, cred ca numai cei plecati. Trebuie practic sa intri in rutina , ceea ce nu e tocmai usor mai ales cand esti singur sii nu ai nici un ghid t ebati singur de pragul de sus. Eu vreau sa incurajez pe cei care se afla la inceput sa nu dispere, aiic e faoret important sa nu dai chix cu capul, ca de renunti iti vine sa te arunci din zgarie nori jos. SA stiti ca prin asemenea faze am trecut si eu, inca imi amintesc, ma intrebam de multe ori pentru ce am venit aici, ca itr-adevar imi era mai bine in Romania. Dar asta e viata, unii pleaca altii stau. Macri.
#8893 (raspuns la: #8687) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Idee buna...asa ajungem sa ne cunoastem unul pe altul.



Eu sint in Uk din 1998,si am doar 3 romani cu care ma socializez
Nu locuim in acelasi oras dar ne sunam si ne vedem regulat.
pe 2 dintre ei ii stiu de 6 ani...si ne-am creat limbajul nostru fara se vrem romeng...vb in rom dar o "inflorim" cu cuvinte in eng

Am o sora in Roma deci romana-italiana cu ea.

Cred ca unele cuvinte ne vin mai usor intr-o limba decit alta..
Am sot pur englez ;acasa si la munca vb eng
Desi gindesc in eng uneori vb prin somn in rom
Am parintii si prieteni in tara
Si eu ca si tine vorbeam franceza fluent...acum intelg ce mi se spune dar daca vreau sa vb ....iese amestecat franceza romana engleza
Cu cit "folosesti" o limba si o auzi in jurul tau o mare parte din timpul tau,
cu atit mai mult mintea ta se "obisnuieste" cu ea
Repetarea este mama invatarii...cam asa ceva

Bineinteles ca am fost pe alt rom sites si am "chat" cu alti romani, dar acest site este mai altfel...mai bun...
Un inteligent mod de a ne practica romana prin scris dar si minte (multe lucruri interesante de citit)

Eu cred ca daca ai prieteni de alta nationaltate si vorbesti cu ei depre ro untr-un fel e ca si cum ai vorbi cu un roman.


"Personal insa nu caut relatii romanesti deloc,cite am azi sint de ajuns"

Nu trebuie sa cauti relatii rom, eu cred ca vin sigure, fara sa le programezi
Vrei sa spui ca ai de ajuns prieteni....ciudat? e oare de aface ca traiesti in afara ro?si ai devenit ca ei?

Poate gresesc dar dupa cum vad eu la familia mea noua de aici si prietenii mei eng ei nu prea au asa multi prieteni cum avem noi in ro.

Eu nu am sa intorc spatele unei relatii rom...
Si deja noi doi avem un fel de relatie romaneasca ...scriind.



De cind am gasit acest site am "Probleme mari" la munca,cind vb la telefon, sau cu colegii "scap" cuvinte in ro..acasa la fel


Deci se poate vorbi romaneste chiar si cu cei care nu sint rom!


Adelina
morala crestina? - de Little Eagle la: 02/08/2004 02:30:00
(la: Preoti homosexuali?)
Hey Daniel,

Daca imi dai dreptul doar la o fata a lucrurilor sa comentez,nu cred ca as avea ce spune.Ce-i aia teologie si morala crestina?
Inseamna ca pot incheia chiar acum orice comentariu.

Am citit mai toate raspunsurile scrise deja la tema.Imi dau seama ca am de-a face cu destui habotnici si incuiati pe acest site.Religiosi zelosi carora nici nu le raspund din jena ce am pt. ei.
Multi stiti opiniile mele si pozitia mea.To refresh your wicked minds:
Sunt pro-choice,sunt pt. libertatea de exprimare in artele toate,sunt pt, drepturile omului in lume,pt. drepturile animalelor domestice sau salbatice in lume,pt. drepturile lesbienelor si homosexualilor in lume de a-si trai viata precum simt si vor ei,pt. drepturile indienilor din America,pt. populatia de culoare neagra sau hispanica sau asiatica.

Si asta nu o fac din....caritate ci din convingere si incerc cum pot sa ajut,fie cu bani,cuvinte,la radio,in demonstratii in a scrie scrisori de protest la presedinte si administratia lui de lasi si mincinosi.
Mi se pare chiar ciudat sa stiu ca romanii ce traiesc in USA pot fi....republicani-conservatori!Imi este rusine de ei!

Homosexualitatea e mereu un subiect tabu de neinteles.Dar e usor de criticat
cu ura de crestini prozeliti ce se cred in drept de a critica si ...pedepsi.
Nimeni nu spune ca toti homosexualii sau lesbiene,sunt perfecti,dar a-i pune pe toti in aceiasi oala nu e necesar si e dincolo de adevar!Ca si cum cei crestini heterosexuali sunt cu totii perfecti...fiecare cos cu mere are si cateva stricate in el.

Vreau sa intreb de curiozitate daca cineva din voi are curajul(ma indoiesc,pt. ca toti aveti de ascuns ceva)sa spuna cinstit,corect daca au cunoscut homosexuali ,ori au prieteni gay(inclusiv lesbiene)ori cand dau de unul o iau la fuga ca de raie?Shame on you!!

Am avut si am prieteni gay si lesbiene,imi sunt f. dragi si ii iubesc deoptriva ca pe oricine din familia mea.
Nu,nu am avut sex cu ei daca sunteti curiosi,dar asa cum am mai scris candva demult,as fi fost interesat sa am sex cu un barbat,de ce nu? Ce mare pacat e in asta?E doar in mintea celor habotnici bisericosi...nevoie mare.

Adica un mascul cum destui din voi va credeti,are fantezii sa aiba sex cu 2 femei si asta il excita,dar de e vorba sa vada 2 barbati avand sex,i se pare o scarba.....

Desigur ca subiectul legat de preotimea homosexuala este iar tabu dar a fost de sute de ani,personal eu ii pun pe acesti preoti in categ. de pedofili,deoarece sunt atrasi de copii sub 16 ani,rar sunt cazuri cand exista o atractie la aceiasi varsta.Si atunci este deja o relatie de dragoste!Nu de perversiune sexuala.

As recomanda sa vedeti un film f. bun cu Robert Carlyle,"PRIEST"si mai vorbim dupa aceea.
Hey,in plus Dumnezeu nu da cu parul!
God love us all!cine crede ca Dumnezeu are in el vreun dualism...NU are habar de nici o credinta si religie.

Am mai scris si iar repet(la pereti):
In momentul in care spui ca Dumnezeu are o anume preferinta....l-ai limitat deja si coborat la nivelul tau de idiot.
Dumnezeu este dincolo de dualismele existentei universale,e unic One Without a Second!Si sa stiti bine ca ne iubeste pe toti deopotriva!
Chiar si pe orice criminal si pacatos si pe oricine din creatia lui indiferent de gender,hetero sau homosexuali etc.etc.De ce?
Pt. ca Dumnezeu exista prin propria Lui Creatie si trebuie si El sa treaca prin orice experiente ale vietilor umane ori ale intregii naturi de la firul de nisip la om.
Dar ce spun eu si cui vorbesc?Din nou la pereti,cel putin ei ma asculta....

Inca ceva:
NIMENI NU devine homosexual,NIMENI NU alege a fi homosexual!Este o experienta de viata ce vine din trecutul altor vieti prin care ai trecut.Iti va fi scris sa fii asa si fi ceea ce esti fara teama de nimeni,mai ales de biserica si zelosii bisericosi cu capetele in nisip.
Daca as fi homosexual as fi mindru de mine si nu m-as ascunde de nimeni.Nu sunt dar lupt mereu pt. drepturile lor.In februarie am avut in casa noastra invitati niste canadieni prieteni,homosexuali,au stat 1 sapt.si ne-am simtit f. bine.Remember,sunt acelasi suflet cu noi!

Sa nu amestecam deci morala crestina si teologia aici Daniel,nu-si are rostul.
Vreau sa te intreb:
Ce ai face daca cineva ti-ar salva viata de la o moarte iminenta si dupa o vreme vei descoperi ca este homosexual???

Alta intrebare:
Ce ai face intr-o situatie in care un om e pe cale de a muri si doar tu il poti salva si afli ca este homosexual?Vei fi las sau vei salva a acel om?
religia ,credintele etc,nu-si au locul in acest subiect.Oare ce este mai important in viata?
Sa -ti ajuti aproapele(indiferent de orientari sexuale sau religioase)ori sa intorci spatele si sa vezi doar ceea ce "este considerat lege spirituala" dupa care sa te ghidezi in viata?

Rememeber:"Mitakuye Oyasin"(We are ALL related)/Great Chief and Medicine Man Lame Deer/Lakota-Sioux.

Imi cer scuze ca am folosit in locuri cuvinte scrise cu majuscule.Nu am gandit deloc in a le da un accent de....tipat ci doart de a sublinia o idee ce am considerat apropiata contextului meu.

LOVE&PEACE,

Ozzy










































































































Numai de la Mary pentru HoriaD.. - de Mary la: 29/10/2004 21:07:53
(la: Alegerile in USA)
Sint destui carora le pasa ce cred Europenii, crede-ma ! :)
Poate sutelor de mii de famili de americani care traiesc in Europa de exemplu, militari, diplomati, studenti etc !? (Familia mea este una din ele, deci stiu ce vorbesc)....
Si nu iti trebuie decit sa treci Atlanticul ca sa gindesti un pic mai international...Interesant insa ce repede, romanii ajunsi in America adopta mai curind tot ce-i mai conservativ, no matter what. Chiar cu pretul de a uita ca cealalta jumatate a tarii desi democrata, tot americani sint....
...Ciudat este cum vorbesti, de parca tu nu vii tot din Europa ???!!
Esti de fapt atit de mult cetatean european, cit esti american acum.
In rest, ar fi fost mai interesat sa dai un comentariu mai informativ decit o afirmatie facuta cu aroganta de parca am trai pe planete diferite.Toti ne uiatm la acelasi cer si ne incalzim la acelasi soare pina una alta, thank God....;)
#26857 (raspuns la: #26842) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
traiul dupa un cistig elocvent "1mil de bagabontzi" - de maico la: 01/02/2005 00:58:34
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
buna seara.un subiect intradevar ff.excitant nu-iasa?dar sa cochetam un pic...eu,adica muncitorul de rind din mult rivnitul vest (lucrez de peste 15 ani,sofer pe autotransportoare actualmente)pot sa spun ca mi-au trecut fisurile de vest si idila visului american si cred ca ma incadrez in barajul impus ca si comentator a ideii!in viatza de zi cu zi nu poate sa fie roz totul si nu va fi nici cind ai atitzi bani...odata cu instaurarea clara a ideii despre viatza,dupa un anumit timp cred ca ai stii ce e mai bine pentru tine ca individ in societatea in care o alegi pentru a traii si anume pe ce criterii alegi locul unde vrei sa traiesti.daca a-r fi sa aleg Romania a-r trebuii sa ma gindesc ce e mai bine pt. mine si pt. familia mea,pt. securitatea mea si a celor care ma inconjoara,pt. anonimitatea de care trebuie sa ma bucur avind sansa sa traiesc in continuare in sigurantza...desigur poate ca unii a-r prefera party-urile,femeile,drogurile,si alte"afrodiziace",depinde de mentalitatea si inteligentza formata de-a lungul timpului...avind in vedere ca viatza nu e constituita doar din"lapte si miere" nu astea sint considerentele(care le-am enumerat).dupa cistig ai doua versiuni ale vietzii:1.sa traiesti linistit fara sa faci nimic calculind o viatza indestulata si fara ff.multe excese sau 2. sa-tzi hranesti lacomia abia nascuta cu anumite afaceri pt. a spori ceea ce deabea ai dobindit(ceea ce cred ca o mare parte din indivizi a-r face-o).depinde de fiecare...eu in schimb as prefera sa stau in banca mea cu banii si sa traiesc fara grijile zilei de miine!despre locul cu pricina cred ca mai bine a-r fi sa stau tot in occident nu neaparat in schwabo-land(adica Austria).de ce?ei bine poate ca avetzi dreptate voi patriotzilor ca mai bine e acasa ceea ce tind sa cred si eu in definitiv,dar exista un dar,si ala "dar" bata'l norocu' e mare cit ochiul boului!!!ce sa faci in Romania?sa stai nu-i asa?e totul bine si frumos,da cind te gindesti ca te plimbi cu jeepanul si vezi numai jupini si stecheri care itzi ocheste casetofonul,femeia sau casa...apoi lumea care se inghesuieste la economat sa vada ce se mai da?si de lumea vedetismelor nu mai ai loc,ca de ala are asta ,ala asta,si tu numa' asta?de pantofii aia scumpi care ii portzi nu le mai plingi de mila cind calci in baltzi ca de asta e!!!apoi dac mergi si tu ca omu' de rind la un restaurant si speri sa ai si tu o seara faina,cind te straduiesti sa faci abstractzie de anumite discutzii ca de ex:bagamia-s... in ala ai vazut,gusteru' dracu' ce are,sau a crezut ca ma face eu care sint asa si asa...sau vino in mortzii mati' mai repede cu supa aia ... sau discutzii pline de aventuri traite din cine stie ce excese de nesimzire cotidiana,si nu in primul rind cind tu stai cu gagica,nevasta sau si cu copilul... e cunoscut de undeva cliseul nu-i asa?apoi campioni la tzepe unde se afla daca nu pe tzinuturile mioritice..!si apoi discutzile cu asa zisii "prieteni" despre "nu stiu frate ce sa mai fac', e naspa totu', e scump,sa vezi ce sa mai scumpit in ultimul timp,etc, etc" ce mai zici? cind pe tine te doare undeva de toate astea?e atragator nu-i asa?mi-am dat seama...nu pot sa zic ca in schwabo-land e perfect totul,iar in alte latinotzari la fel nu e roz totul de asemenea,dar cel putzin itzi confera un confort de care nu te potzi satura prea repede daca ai ceva in cap...si nu in ultimul rind hobby-uri!aici sint destui bogati care duc o viata linistita fara riscuri si complicatzii inutile.te simti strain sau nu te implinesti in occident?suferi de sindromul fff.des intilnit in Ro. si anume GRANDO-MANIA?atunci nu ai ce face in occident!!!poate ca itzi trebuie mingiierile lingusitoare ale cunostintzelor care te invidiaza?atunci ego-ul tau te indeamna inspre Ro!pai de !de ce sa faca copilul tau o scoala beton si sa fie ceva in viatza cind poate sa fie un tragator de performanta la lungimea liniilor de praf?si in Ro se poate dar probabilitatea de a ajunge o lichea e mult mai mare...gresesc? poate...vezi cazurile "rare" autohtone!si apoi sa traiesc ziua cind copilul e rapit,sau batut pt. 100 de euroi?sau masina e palmata?ha ha !iar gresesc nu-i asa?sau femeia e scuipata pe strada ca de e imbracata ca o "...da" si nu-i place aluia care e jupin si nu crede ca nu e o curva,complimentata cu dese epitete?hmmm iar nu am dreptate!si apoi patriotismul nu se manifesta platind darile la stat sau facind bisericutze in locale,atunci de ce sa stau in Ro unde trebuie sa platesc tva pina ma clampesc?numai din patriotism?ciudat mod de a judeca logic!am o tzara frumoasa cu tot ce vreau nu-i asa ?da si munte si mare si potzi sa faci concedii marfa nu?inafara ca pot sa merg cu water-skate-ul,sau expeditzii enduro (atita timp cit nu inventam noi legi,precum aia desteptzii din west!)mai am si certitudinea ca pot sa am surpriza sa platesc si pretzuri mai a'naibi de exagerate ca de sint acasa!intre timp pot sa profit de pretzurile westului mai mici si mai cu nobile conditzii...iar gresesc....poate din cind in gind sa vin acasa sa imi aduc aminte ce bine era in copilarie si frumos ...asa da dar nu prea mult,ca poate imi vede unu' chetz jeepanu'!!!!!hai sa traim!fiecare cu ale lui si sanatosi!p.s.:nu mi-o luatzi in nume de rau asa sint unii care nu sint ca altzii!!!:))
"Sunt dezamagit de familia me - de Simeon Dascalul la: 09/01/2006 19:35:35
(la: Un adolescent)
"Sunt dezamagit de familia mea , nu ca ar fi o familie groaznica, dar pur si simplu as fi vrut mai mult de la ei."

Păi nici eu nu pot spune că m-am ales cu familia ideală, dar mă gândesc că nici eu nu-s perfect şi oricum aici chiar că n-ai de ales.
Dacă te consolează – eu aş fi preferat o familie care să-mi sigure un start mai confortabil şi să mă „încurajeze” mai puţin. Şi în mine s-au băgat la greu meditaţii la mate şi la fizică, întâmplător ai mei îi cunoşteau bine pe amândoi profii şi cel puţin săptămânal sunau să vadă la ce nivel fusesem la ore. De obicei prestaţia mea nu era satisfăcătoare şi urma câte o predică în stilul „tu ce ai de gând să faci cu viaţa ta?”sau „noi nu te ţinem la facultate cu plată, ori înveţi, ori te faci chelner/lucrător pe macara (sau altceva în funcţie de inspiraţie)”. Dacă nu le iei în serios discursurile astea pot fi chiar amuzante, dar după un an te saturi, nu ţi le dori. În fine, strădania şi grija remarcabilă de care am avut parte s-au concretizat în intrarea la calculatoare la buget, totuşi abia deasupra liniei, şi unde-i marele gheşeft? Mă îndoiesc că George Copos, Irinel Columbeanu, Becali, Cristi Chivu sau alţii în acelaşi fel s-au remarcat printr-o surmenare excesivă în liceu eventual facultă.
Oricum, bucură-te cât mai eşti mai eşti în liceu, asta-i viaţă faină. Pe măsură ce înaintezi în facultă, mai ales dacă alegi şi să lucrezi în paralel, o să dai de viaţa reală care-i mult mai naşpa decât orice ţi-ai fi putut închipui într-a unşpea.

"Sa citesti de placere?! Eu nu stiu ce sa zic , nu stiu care carti sunt bune , si in plus nu toate cartile bune imi plac mie.
Chiar caut carti din care sa invat ceva sau care sa aiba un subiect aplicabil in viata.Sau sa raspunda la niste intrebari care framanta un adolescent."

Mi se pare complet aiurea să insişti să citeşti ce e considerat bun, îţi place, nu-ţi place. Cred că a fost şi aici pe cafenea un subiect „Cărţi care v-au refuzat”. Nu concep să citeşti decât de plăcere – destule chestii eşti obligat să înghiţi pentru şcoală - şi specia de cărţi care să dea răspunsuri n-am întâlnit-o încă. Când eram în liceu îmi plăcea mult Sven Hassel, dar nu l-am mai recitit de nu ştiu când. Lucian Boia, dacă te interesează istoria sau Patapievici dacă ai chef de scrieri „grele”.
reply suflete pereche - de anja la: 04/05/2006 19:51:25
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
draga emily,

cat de bine te inteleg...aproximativ acelasi lucru mi s-a intamplat si mie. sunt casatorita (sunt impreuna cu sotul meu de 10 ani), si mi-am intalnit jumatatea. cel care mi se potriveste ca o manusa. cel care ma intelege, care intr-un timp scurt mi-a cunoscut sufletul, cel care imi este ca o picatura de apa. in acelasi timp insa, exista piedica despartirii de sotul meu, desi am avut deja cateva tentative. cu duritate, curaj si sinceritate. sotul meu ma iubeste neomeneste, trece peste tot, nu conteaza nimic altceva decat sa fie cu mine. ca nu ar putea trai fara mine. am avut parte de amenintari cu sinuciderea (le-am spus aminintari desi nu au fost exprimate drept amenintari, ci drept o consecinta inevitabila a desprtirii noastre), ceea ce de fiecare data m-a determinat sa ma intorc, neputand sa nu ma uit in spate la ce las. Exista si din partea mea o dependenta, un atasament fata de sotul meu (dupa 10 ani ar fi ciudat sa nu existe in conditiile in care ma iubeste ca un nebun, imi face toate poftele si nu a fost o relatie cu probleme) care nu ma lasa sa plec spre iubirea mea, spre sufletul meu pereche. In momentul asta m-am intors la sotul meu, inarmandu-ma cu resemnare. resemnarea unei vieti bune, in care as primi dragoste pana la sufocare, dar eu nu as putea da decat raceala. el este acolo, si ma asteapta. iar eu vreau sa ma duc. sa imi implinesc fericirea, sa pot sa iubesc si eu. sa fiu cu cel care m-ar implini ca femeie. dar....sotul meu nu accepta o despartire. dragostea lui a dat in dependenta obsesiva. si este convins ca numai el ma poate face fericita, si ca ma va face. daca as pleca brusc de acasa fara sa ma uit in urma, l-as avea pe constiinta toata viata. mai vroiam sa mentionez ca familia mea a luptat in cel mai josnic mod alaturi de el si impotriva mea. il sustin, il iubesc pe el, ma considera nebuna, manipulata, vrajita, ca imi distrug viata...

in ceea ce priveste situatia ta, desi nu am prea multe amanunte, sfatul meu este sa te duci sa iti gasesti fericirea alaturi de cel cu care esti menita sa fii impreuna. Du-te si implineste-ti sufletul. nu trai o viata de resemnare, de regrete si de renuntari. poate ca in cazul tau se poate. eu inca sper ca si in cazul meu se va putea. dar lupta! nu renunta! nu renunta la fericirea ta!
#120238 (raspuns la: #120123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
povestea mea - de anja la: 04/05/2006 19:51:39
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Va voi spune povestea mea. Poate ca multi nu vor avea rabdare sa citeasca pana la sfarsit, poate ca multi nu o sa inteleaga ce a insemnat si inca inseamna pentru mine.
Sunt de 10 ani impreuna cu sotul meu, casatorindu-ne abia acum 1 an jumate. Suntem impreuna de la 18 ani. Cand eram 2 copii. Relatia noastra a decurs lin, in armonie si intelegere. Fara certuri, fara suisuri si coborasuri. Eu am luptat pentru ea cum am stiut mai bine. Am vrut sa ne mutam impreuna, am cumparat apartament, am vrut sa ne casatorim, am vrut sa facem copii...dar nimic nu am obtinut usor. Pentru ca "nu era pregatit". Responsabilitatea era prea mare, nu era suficient de matur...ce sa mai, "nu era pregatit". Ma iubeste ca un nebun. Ma rasfata, "ma sterge zilnic de praf", imi face toate poftele, ma tine ca pe o printesa, ca pe un bibelou de portelan. Iar eu nu eram fericita. De ce? nici eu nu intelegeam. Si aruncam gandurile astea sub covoras. Am langa mine un om care mi-ar aduce si luna de pe cer, care ma iubeste ca un nebun, si eu, cea nerecunoscatoare, nu sunt fericita. Alungam gandurile astea. Ce motive de nefericire aveam? Si nu stiam sa imi raspund la intrebare. Si asa au trecut anii. Imi imaginam viata cu el (de ce nu?! aveam vreun motiv sa nu?), si prin urmare luptam pentru viitorul pe care il vedeam eu. Situatie materiala, casatorie, copii. O viata normala. cum au oamenii. Iar cand imi reveneau ganduri precum "dar el este cel ales?", "sunt fericita?", "voi putea fi fericita cu el toata viata?", "nu simt totusi ca imi lipseste CEVA care sa ma faca fericita? daca am tot, de ce nu sunt fericita?", le alungam. pentru ca nu stiam ce imi lipseste, pentru ca nu stiam de ce nu sunt fericita. Ma vedeam iubita, relatia mergea, si m-am multumit cu atat.
Un amanunt poate semnificativ care ar mai trebui mentionat este ca eu nu am fost indragostita de sotul meu, nici cand ne-am cunoscut. Da, daca m-ai fi intrebat acum cativa ani daca il iubesc, iti spuneam ca da. Am ajuns sa il iubesc pentru omul bun care era, pentru dragostea pe care mi-o purta, pentru caracterul nobil si pentru gentiletea lui. Sau cel putin asa am crezut in tot acest timp.

Pana cand....pand cand l-am cunoscut pe EL. El, cel care imi este ca o picatura de apa, manusa care mi se potriveste perfect, jumatatea medalionului, cum ii place sa spuna. El, care m-a facut sa imi dau seama ca poate exista iubirea in adevaratul sens al cuvantului. El, care mi-a adus aminte de cum eram eu, de toate visele si dorintele mele. Mi-a adus aminte de mine. De mine - inainte. Inainte sa intru in letargie si resemnare. In care nici nu stiam ca sunt. Si o confundam cu fericirea. Si am inteles de ce nu sunt fericita. Si de ce nu am fost fericita. Am inteles ce lipsea. Am inteles ca lipsea omul care sa ma implineasca, acel cineva care sa imi inteleaga sufletul, acel cineva cu care sa ma potrivesc atat de bine. Manusa care sa imi vina perfect. Si tot atunci am vazut in urma regrete si renuntari. Am vazut cat m-am schimbat, am vazut letargia si resemnarea in care eram cand a intrat el in viata mea.

Am avut cateva tentative de a ma desparti de sotul meu. Aici, iar, ar fi cate ceva de spus. In primul rand, familia mea. Familia mea care ma iubeste. Si care a luptat in mod josnic alaturi de sotul meu si impotriva mea. Familia mea, care a reusit sa ma distruga psihic prin lupta pe care a dus-o. Familia mea, care a spus ca sunt nebuna, ca sa ma duc la psiholog, apoi ca sunt vrajita, ca am fost manipulata de diavol, ca imi distrug viata. Tineti cont ca parintii mei sunt intelectuali, cu doctorate. Bineinteles ca ei stiu mai bine ce e bine pentru mine. Ca vreau sa imi distrug fericirea si viata pentru ca am innebunit. Manipulata de diavol. Ca nu mai am pic de ratiune. Familia mea, care nu mi-a fost niciodata alaturi emotional, care nu ma cunoaste, care nu stie cine sunt, care nu a stiut niciodata nimic din ce a fost in sufletul meu, ea, acum stie ce e mai bine pentru mine. Ce? Ca renunt la o situatie materiala foarte buna, ca renunt la vila si masina de lux, ca renunt la un om care “uite si tu cat de mult te iubeste” si care ar face orice pentru mine....pentru ce? Ca sa ma mut “din centru la periferie”, cum chiar ei s-au exprimat. Sa ma duc langa cineva care a terminat medicina si nu profeseaza pentru ca situatia familiala nu i-a permis sa lucreze pe salariu de rezident, si care si-a reorientat cariera pentru a-si putea intretine familia. Un ratat, cum ar spune familia mea care ma iubeste. Care nu imi poate oferi vila si masina de lux. Concluzia lor: imi distrug viata, si ei stiu ce e mai bine pentru mine. Eu acum sunt nebuna, si nu judec. De aceea nu vad lucrurile in adevarata lor lumina.
Asta a fost familia mea. Dar nu e tot. Mai am de spus si despre sotul meu. Sotul meu, care mi-e drag. La care tin. In toti anii astia am avut grija de el, l-am sustinut si ajutat pentru a ajunge acolo unde a ajuns. Mi-este pur si simplu greu sa imi imaginez ca el ar putea face fata vietii fara mine. Nu este o persoana puternica. Nici eu nu sunt. Dar si-a gasit sustinerea de care avea nevoie in mine. Ei bine, reactia lui a fost ca nu poate trai fara mine, ca ma iubeste prea mult ca sa poata trai fara mine, ca daca ma pierde pe mine pierde tot, ca nimic nu mai are nici un sens in viata asta daca nu sunt eu. Am primit amenintari cu sinuciderea. Desi le prezint drept “amenintari”, nu au fost “daca pleci, imi tai venele”, ci spuse mai mult ca pe o rugaminte de a-l ierta pentru faptul ca nu poate rezista sa traiasca fara mine, ca dumnezeu va intelege ca va face asta din dragoste pentru mine ca altfel nu poate, ca nu poate sa nu ma iubeasca si ca nu poate trai cu gandul mereu la mine. Ei bine, sentimentele pe care le am dupa 10 ani pentru el, pentru omul cu care m-am inteles, cu care nu mi-a fost rau, cu care mi-am petrecut zi de zi, alaturi de frica ca l-as distruge si ca si-ar lua viata, m-au facut sa ma intorc de fiecare data la el. Am renuntat. Am renuntat sa mai cred in fericirea absoluta, sa cred ca imi este interzisa, ca asta mi-e destinul. Si sa ma resemnez. In acest moment, m-am intors la sotul meu. Nu va pot descrie suferinta si durerea pe care o resimt. Lacrimile care imi curg pe obraz. Cateodata simt disperare, cateodata simt resemnare fata de viata care ma asteapta.

Va multumesc celor care ati avut rabdarea sa cititi mesajul meu atat de lung.
La noi - de TeodoraPA la: 24/07/2006 09:44:39
(la: Iubim, dar cum iubim? Gary Chapman si cele cinci limbaje)
Sa incep cu familia mea... Dragostea si aprecierea nu s-a aratat niciodata prin mangaieri sau atingeri. Atunci cand tatal meu a fost blnav, inainte sa moara acum 3 ani, am constientizat faptul ca noi nu ne-am atins niciodata. Nu mi-a pus mana pe umar, nu m-a imbratisat, nu ne-am pupat nici macar la zile de nastere. Cred ca el isi manifesta sentimentele prin cuvinte de incurajare. Mama mea in chimb e o fire mai calda. Ea ne pupa si ne mangaia, dar totusi nu cred ca asta e limbajul ei. Mai degraba punctul 4... Ne si spunea cand ne facea cat o prajitura deosebita, sau ne cumpara cate ceva ca "vezi ce mult tin la tine".
Proveind dintr-o astfel de familie mi-e si mie destul de greu sa ofer mangaiere fizica, ciudat, dar mi-e si mai greu sa o primesc. Niciodata nu mi-a placut sa ma imbratisez cu oamenii, cu prietene/prieteni, nici sa ne pupam cand ne vedem. Ma stanjenesc parca si ma irita gesturile acestea. Cred ca seaman cu tatal meu.
In schimb prietenul meu e un om foarte cald si iubitor. Cand cineva e necajit il strange de umeri, daca cineva plange il cuprinde protector dupa umar cu bratul lui, iar mie imi mangaie parul si ma strange in brate cand vrea sa ma incurajeze. E o mostenire de familie la el, seamana pe mama lui, sau mai bine zis asa s-a obisnuit la el in familie.
Acum ca scriu ma gandesc ca eu am frate, chiar a fost ziua lui de nastere saptamana trecuta, si-mi du seama ca nici pe el nu-l pup niciodata cand e ziua lui, nici nu l-am imbratisat sau atins vreodata. In schim prietenul meu se pitiga cu surorile lui, le ridica in brate, gesturi din astea...

Autorul cartii pomenite de tine m-a invatat o chestie: ca trebuie sa ii ofer partenerului meu ce asteapta, ce imi ofera si el, cu toate ca imi vine greu. Hai ca o sa ma pun pe treaba.

Take heed when you think you stand, lest you fall.
Honey... - de hgrancea la: 30/08/2006 17:16:33
(la: Intrebari pentru atei)
Si ce ar insemna exact sa alegi?
- sa aleg intre a ma considera credincios sau ateu ...
intre a ma purta ca un credincios sau ca un ateu
dar sa ma consider si sa ma declar ateu si sa ma port lafel ca si credinciosii mi se pare sa traiesc duplicitar si in minciuna ...

<>

-exact ... nu vad ce cauta un ateu in biserica ... decit daca este profund duplicitar...


<>
-prin toleranta inteleg lipsa de agresivitate fata de cei cu alte convingeri dar imi e greu sa accept ca fair play toleranta fata de principiile pe care le negi si participare la evenimente care consacra o credinta in ca re nu cred.
- chiar si traditiile poporului daca sint pornite din conceptii pe care le apreciezi ca fiind false ... de ce sa le respecti ?

<>

- eu asa cum stii, ma consider credincios, si nu ma simt afectat de sectantismul sau de bigotismul biserciii ortodoxe si nici nu stiu pe cineva care sa ma bata la cap cu calea dreapta ...

-dimpotriva ...am cunoscut atei care faceau propaganda pe tema asta
daca nu ma crezi citeste aici cele scrise de jeniffer despre zei si zmei :)
ar fi fost o buna propagandista de ateism stiintific in peroada comunista

- nu e nevoie sa imi explici ca nu suint toti ateii lafel ... stiu bine...
ce nu imi place mie la atei este faptul ca se definesc prin negare ...
(fara zei) , ca nu prea stiu ce sa puna in locul a ceea ce neaga si ca se poarta duplicitar neaga in teorie dar accepta in practica unele ritualuri...

- corect mi s-ar parea sa se inventeze niste traditii noi atee si pentru botez si pt inmormintare asa cum s-a inventat cununia civila...

- apropo va place ce spune ofiterul starii civile ? e ceva inalator ?
nu cred ... tot ce se face fara dumnezeu, fara suflet e fals si plictisitor

- personal am cunoscut chiar in familia mea un unchi ateu care nu raspundea niciodata la "cristos a inviat" nu minca oua rosii nu punea piciorul in biserica ... ceilalti membrii ai familiei il considerau ciudat si din pacate unii faceau pe la spatele lui un gest cu mina la timpla ...

---------------------
hgrancea@yahoo.com
#142199 (raspuns la: #142171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
biblioteca "mea"... adica de la mine de-acasa - de Honey in the Sunshine la: 04/01/2008 01:31:58
(la: Mushte strivite pe lentila ochelarilor)
ar putea fi impartita in mai multe categorii:), de exemplu cea din romania si cea din italia. cea din romania contine multe carti mostenite de la bunici si matusi, cartile de SF din studentia tatalui meu, romanele de dragoste din studentia maica-mii, cartile cumparate de ai mei inainte de '89 (in general carti de specialitate si beletristica in functie de gusturile lor), cartile cumparate de ai mei la inceputul anilor '90 (extrem de multe si unele extrem de proaste) cuprinsi de un fel de fervoare fata de nou, ce se intampla in lume si parerile unora sau altora despre situatia Romaniei in tranzitie... nenumarate carti de basme si alte povesti pentru copii cumparate odata cu mine, cartile pe care le-am cumparat eu "pentru la scoala" (pe vremea aia cumparam ce-mi trebuia si imprumutam de la biblioteca ce-mi placea).
Biblioteca din Italia cuprinde cateva editii romanesti cumparate second-hand (aveam deja o editie acasa dar vroiam s-o las acolo) a unor carti de care nu m-as putea desparti: Patul lui Procust, Intunecare, La tiganci, Sonata Kreutzer, Nunta in cer, Huliganii, Minulescu, Barbu, Mann...... dupa care a inceput o etapa de colectionare a cartilor citite de la biblioteca pe care nu le aveam: cam tot de Dostoievski, Bulgakov, Un veac de singuratate, Virginia Woolf etc. Cumpar si titluri noi, din curiozitate, dar nu prea mult pentru ca inca am o lista de carti intarziate pe care vreau sa le citesc de multa vreme. Mai am si "esentialele" italienesti (Divina Commedia, Il canzoniere, Decameronul, Alfieri, Il principe, I promessi sposi, ceva Pirandello, poezii de Foscolo si Ungaretti), le numesc esentiale pentru ca desi din necesitate am citit literatura italiana n-am prins niciodata gustul, inafara de cativa autori.

Ehh... asta e:) merci cosmac ca mi-ai dat ocazia sa rememorez ce am prin rafturi si sa-mi dau seama ca desi cartile astea nu ma reprezinta neaparat pe mine, reprezinta multe alte lucruri legate de familia mea si de vietile noastre.

#270296 (raspuns la: #270264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salutare tuturor - de anitzasmile la: 16/02/2008 14:46:59
(la: nu sunt yoghina,dar totusi ce stiti despre yoga?)
...celor care au raspuns cumva.era softist.'vindea' softuri.ce sa zic,nu e vorba de sedusa si abandonata fiindca am ajuns in scurt timp sa ne casatorim.
eu sunt ok la modul general insa am o prob.in privinta barbatilor.au trecut 2 ani si ceva si eu nu reusesc sa mai accept alt barbat in viata mea.am avut doar o tentativa nereusita.si asta din cauza ca am fost traumatizata de disperarea lui cand a vazut ca ma pierde.
e mult de povestit pt. a intelege.si sunt multe lucruri ciudate si greu de explicat.e o experienta pe care vreau s-o impartasesc in speranta ca cineva poate vedea lucrurile altfel decat le vad eu.
ne-am vazut pe 14 oct.am avut emotii si reactia ce am avut-o am pus-o pe seama acestui fapt.adica am vrut sa dau inapoi,ceva in mine spunea ca e o greseala.mai mult decat atat,cu cateva ore inainte sa vina am avut brusc simptome de raceala.l-am primit foarte distanta si,in ciuda faptului ca am stabilit sa traga la un hotel,m-a convins sa-l gazduiesc la mine.mai exact nu si-a adus aminte ca asa am stabilit.cu toate ca imi era destul de rau nu am putut dormi toata noaptea,adica chiar nu am putut dormi.as fi vrut sa dau timpul inapoi si sa refuz aceasta legatura.apoi totul s-a schimbat.mi-a zambit dimineata si asta a fost.mi-a trecut raceala la fel de subit precum a aparut si asta a fost inceputul.a urmat o saptamana in care am constatat cu uimire cat de bine ne este apoi a plecat.
pt.mine a fost ca o vacanta,pt.el se pare ca a fost mai mult.dupa doua saptamani m-a cerut de sotie.bineinteles ca am refuzat,mi se parea extrem de curand.in plus,eu nu dusesem gandul pana acolo.insa toate incercarile mele de a-l face sa priceapa ca-mi placea insa nu eram pregatita pt.asta au esuat.simteam ca-mi anihileaza orice sentiment negativ si toate convingerile mele ca nu e ok pur si simplu dispareau.poate la acest lucru au ajutat si cei din jur care nu vedeau decat sansa de a pleca in canada...nu stiu cat am fost influentata de cei din jur,defel sunt incapatanata,cert este ca la un momentdat am spus da si,mai mult decat atat,am ajuns sa gandesc ca fara el nimic nu mai are sens.
ca sa intelegeti,sunt divortata din 1997,dezamagita de traiul in doi si dornica sa traiesc libera ca pasarea cerului,fara nici un angajament serios fata de celalalt.adica doream relatie stabila ,dar fara pirostii.cu el gandisem ca e o aventura si atat.
insa nu mai puteam dormi noaptea,nu mai puteam manca,la slujba nu mai dadeam randament...o schimbare de sentimente brusca si inexplicabila.aveam momente in care ma treceau fiori si ma apuca teama,nu ma recunosteam...nimeni nu ma recunostea...
a venit in tara si ne-am casatorit pe 26 nov.:(...as vrea sa pot schimba acest lucru...o zi nefasta...o zi in care am vazut ce inseamna un barbat diabolic,fara suflet...o zi in care am suferit cat nu am suferit in viata mea,am simtit ca am streangul in jurul gatului,la propriu.socul a fost atat de mare incat am simtit ca ma sufoc efectiv.
din acel moment s-a simtit stapanul meu,singurul lui gand era sa ma supuna.prietenele mele erau lipsite de Dumnezeu,familia mea trebuia sa ma rup de ea fiindca am sot,deci ce nevoie mai ai de ei!trebuia sa-i respect anumite obiceiuri ,care pana atunci mi se parusera doar putin mai ciudate,dar am zis ca asa e in canada,lumea mai civilizata,deh...dormea doar 2-3 h pe noapte,in rest medita,trebuia sa fiu foarte atenta la ce fac,la ce spun fiindca era foarte sensibil si incepeau discutii si certuri interminabile...fiind o fire independenta,pt.mine acest nou fel de-a fi a insemnat un calvar.a vrut sa ma las de slujba si a fost foarte furios cand a aflat ca nu mi-am dat demisia ci mi-am aranjat sa pot sta acasa fara probleme...ma simteam prizoniera,dar in acelasi timp erau momente in care aveam sentimentul ca fara el sunt un nimic...
dincolo de aceste lucruri care denota doar ce simt al proprietatii avea si cat era de dornic sa ma supuna,vreau sa remarc partea ciudata a relatiei,cea mai ciudata.
eu nu sunt o credincioasa defel.nu foarte.am crezut ca orice om,in sinea lui.cu ceva timp inainte sa-l cunosc,pasii vietii m-au indrumat totusi spre credinta,un pic,astfel incat de aprox.un an aveam un duhovnic .un preot deosebit prin faptul ca nu judeca,nu te indeparteaza de biserica,doar te asculta si te indruma.
nu vreau sa scriu un roman,dar povestea e destul de lunga...si greu de digerat,asa ca ma opresc aici si voi continua cand timpul si starea sufleteasca imi vor permite.
toate cele bune si astept cu interes orice gand legat de acest episod din viata mea.
#285958 (raspuns la: #285949) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pai familia mea - de just.a.touch la: 06/08/2009 13:10:33
(la: dilema de cafenea)
deja stie. Nu stiu daca ma citeste asiduu dar macar nu e o surpriza, plus ca nici prietenii nu cred ca au vreo surpriza sa citeasca ce am scris eu, mai ales ca am aceleasi reactii foarte ciudate ca si pana acuma. Dar ma rog. Se stie deja ca eu nu-mi impart lumea in virtuala si reala.
Si un raspuns... - de Baby Mititelu la: 14/09/2009 18:30:00
(la: Suflet pereche)
reply suflete pereche - de anja la: 04/05/2006 19:51:25
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
draga emily,

cat de bine te inteleg...aproximativ acelasi lucru mi s-a intamplat si mie. sunt casatorita (sunt impreuna cu sotul meu de 10 ani), si mi-am intalnit jumatatea. cel care mi se potriveste ca o manusa. cel care ma intelege, care intr-un timp scurt mi-a cunoscut sufletul, cel care imi este ca o picatura de apa. in acelasi timp insa, exista piedica despartirii de sotul meu, desi am avut deja cateva tentative. cu duritate, curaj si sinceritate. sotul meu ma iubeste neomeneste, trece peste tot, nu conteaza nimic altceva decat sa fie cu mine. ca nu ar putea trai fara mine. am avut parte de amenintari cu sinuciderea (le-am spus aminintari desi nu au fost exprimate drept amenintari, ci drept o consecinta inevitabila a desprtirii noastre), ceea ce de fiecare data m-a determinat sa ma intorc, neputand sa nu ma uit in spate la ce las. Exista si din partea mea o dependenta, un atasament fata de sotul meu (dupa 10 ani ar fi ciudat sa nu existe in conditiile in care ma iubeste ca un nebun, imi face toate poftele si nu a fost o relatie cu probleme) care nu ma lasa sa plec spre iubirea mea, spre sufletul meu pereche. In momentul asta m-am intors la sotul meu, inarmandu-ma cu resemnare. resemnarea unei vieti bune, in care as primi dragoste pana la sufocare, dar eu nu as putea da decat raceala. el este acolo, si ma asteapta. iar eu vreau sa ma duc. sa imi implinesc fericirea, sa pot sa iubesc si eu. sa fiu cu cel care m-ar implini ca femeie. dar....sotul meu nu accepta o despartire. dragostea lui a dat in dependenta obsesiva. si este convins ca numai el ma poate face fericita, si ca ma va face. daca as pleca brusc de acasa fara sa ma uit in urma, l-as avea pe constiinta toata viata. mai vroiam sa mentionez ca familia mea a luptat in cel mai josnic mod alaturi de el si impotriva mea. il sustin, il iubesc pe el, ma considera nebuna, manipulata, vrajita, ca imi distrug viata...

in ceea ce priveste situatia ta, desi nu am prea multe amanunte, sfatul meu este sa te duci sa iti gasesti fericirea alaturi de cel cu care esti menita sa fii impreuna. Du-te si implineste-ti sufletul. nu trai o viata de resemnare, de regrete si de renuntari. poate ca in cazul tau se poate. eu inca sper ca si in cazul meu se va putea. dar lupta! nu renunta! nu renunta la fericirea ta!
#120238 (raspuns la: #120123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
suflet pereche - de delia la: 21/12/2004 16:18:57
(la: suflet pereche)
#481422 (raspuns la: #481419) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fara probe, dar sustin... (Aurelia) - de dan-calin la: 14/10/2003 15:09:37
(la: A existat holocaust in Romania?)
Discutia nu este personala decit in masura in care tu, urmasa a victimelor, incerci sa ma acuzi pe mine, urmas al românilor din anii de război, de o vina imaginara, de un Holocaust inexistent.
A existat violenta, a existat moarte, a existat ura, dar nu uit ca a fost vreme de razboi!

1. Nici unul din muzee nu da un raspuns argumentat si acoperit cu probe. Este adevarat ca nici nu baga texte pentru ca exista totusi o minima decenta. Vino cu informatii pertinente nu impertinente. Poti sa dai un link spre informatii concrete? Poti sa te referi la documentele vremii?
2. Trenul care a mers intre Iasi si Podul Iloaiei, nu avea decit oameni bagati acolo ca represalii pentru actiuni teroriste. Niste evrei au atacat trupele române si germane si au fost pedepsiti. Era vreme de razboi. Daca vrei o comparatie, un terorist HAMAS detoneaza o bomba si tancurile israeliene demoleaza cu copii cu tot citeva case palestiniene. Un kibutz este atacat cu rachete si elicopterele israeliene lovesc cu alte rachete tinte palestiniene cu femie si copii cu tot. E vorba de represalii sau de Holocaust? Unde ai citit despre acest tren?
3. Trebuie sa iti spun ca este o minciuna trimiterea de evrei din România in Transnistria. Deportatii erau numai evrei din Basarabia si Bucovina. Unii din ei au actionat prosovietic in vreme de razboi. In 1940 au atacat armata română in retragere, iar in 1941 au atacat armata română care voia sa isi recupereze teritoriile luate cu japca prin pactul Molotov-Ribbentropp. Au urmat represalii. Ca in Cisiordania. Sau Gaza.

Repet, astept de la oricine care acuza, argumente si date concrete, nu cu texte. Daca le ai sa le vedem, daca nu mai bine taci, tine-ti gura inchisa. „Tacerea e de aur” si „daca taceai filozof ramineai”!

Holocaustul a fost, a fost cumplit, a fost oribil, a fost mistuitor.

IN ROMÂNIA NU A FOST HOLOCAUST!

Macar din bun simt, incearca si nu continua sa mai acuzi fara probe, fără documente, doar pe vorbe auzite de ici de colo.
Si de-a Domnul ca tu si familia ta sa nu aveti parte de ce a avut parte familia mea de pe urma celor de teapa Anei Pauker si a liotei de asasini veniti calare pe tancurile sovietice. Baraganul este plin de aceste drame. Acolo au fost exterminati români. Prin foame, prin frig, prin lipsuri. Este vinovat poporul evreu pentru Ana Pauker?

Sper ca vei avea decenta sa taci. Daca nu spui nimic nu are rost sa vorbesti.


Dan-Calin

apropos evreii - de valentinb la: 14/10/2003 18:32:20
(la: Evreii si o manie curioasa..)
camaradului ala de se de urmas de detinut politic

mai camarade...dovezile holocaustului le gasesti in orice cimitir evreiesc
daca ai fi citit ceva istorie adevarate si nu numai "operele alese" ale "romanului" corneliu ZELINSKI codreanu ai fi vazut ca la canal si in puscariile comuniste au murit si suferit si evrei cot la cot cu romani, unguri, nemti tigani,greci....si sa ma scuze cei pe care i-am omis.....asa ca nu incerca sa inverzesti un patrimoniu al suferintei numai ca sa justifici niste pseudoteorii extrase din carticica sefului de cuib.
sint roman, sint evreu...o parte din familia mea a pierit in holocaustul ala care zici matale ca n-a existat....iar alta parte a familei mele a murit in puscariile comuniste....alea a lu peuker, luca si dej.....da dej, sa nu-l uitam si p'asta...ca doar el a fost tartorul.
nu am pretentii sa-mi ceara nimeni iertare.....asa cum nu acuz decit pe cine trebuie.....iar idolii tai maestre sint aia care au adus romania in pragul dezastrului....norocul a fost ca romani adevarati au spus destul....si au sanitanizat cloaca legionara si cea comunista
cit despre comparatiile dintre sharon si codreanu....naivitatea domniei tale ma face sa zimbesc....dar avind in vedere ca probabil singura dumitale sursa de informare este fituica lui vadim ....nu ma mira
Bizar, bizar.. si pentru - de JCC la: 15/10/2003 13:32:32
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Arielmanor,

vorbeste despre fapte si date istorice? care tribunal international le-a dovedit?
au intentat evreii actiune in justitie pt. holocaust in Romania?
ce dovezi, netul? ai de unde selectiona, dar bizar mania sa selectionezi doar ce te avantajaza..

Valentinb

Legatura cu Sharon, Siria, Palestina?
N-am sa mai repet ceea ce Dan-Calin a scris in ultimul mesaj, de altfel il felicit pentru excelenta expunerii bine documentate,

Am sa mai adaug inca o legatura:
Incercati sa culpabilizati pe toata lumea, ca sa le inchideti gura,
ca nimeni sa nu protesteze la ce fac evreii astazi in Palestina, sau in Siria

Bizar, bizar, ajuns la scurt de argumente, n-ai gasit alta iesire decat un atac cu insinuari personale, ce stii tu despre familia mea, despre lectura mea, despre idolii mei?

Vorbeam de holocaust, nu despre mine, nu vreau sa-l repet pe Dan-Calin, mai reciteste o data mesajul lui si poate si DOINA lui Eminescu, uite o s-o pun in poezii, in cele mai frumoase poezii.. si sa ne spui si ce-ti inspira, ca Eminescu, sigur si garantat, n-a fost camarad :))

faci un talmes balmes legionari si comunisti...
cred ca nu ai pretentia sa tratezi familiile sutelor de mii, sau cateva milioane (sa-si intrebe fiecare bunicii) de romani-urmasi ai celor ce au fost legionari, de cloaca satanista...
mesajul tau este o insulta la adresa lor

A fost judecata la Tribunalul international, fost-au legionarii judecati?
Sima seful Garzii de Fer a fost judecat sau incriminat de holocaust? dar dr Vasile Andrei- seful studentimii legionare, a fost judecat??

da-mi date de procese, de sentinte..
astea sunt date istorice, nu linkuri de situri pro si contra

De ce evreii nu l-au tras in judecata pe Dr. Vasile Andrei? Nu se ascundea.
(Si nu se poate reprosa francezilor ca n-au facut si ei procese, se continua pana in prezent)
Dr Andrei a fost seful delegatiei medicale franceze in strainatate si mai representa si UNESCO unde era..

Cine i-au judecat? Comunistii? Cine i-a adus pe comunisti in Romania, calare pe tancurile ruse?

Valentinb, asta ar trebui sa-mi raspunzi, nu sa-mi ataci lecturile
Esti chiar atat de sigur ca am citit despre Dr. Vasile Andrei pe undeva?

datele tale, phhiii, sa nu-ti fie de deochi.. le citez mai jos fara un alt comentariu, ca vorbesc singure..

"camaradului ala de se de urmas de detinut politic"

"daca ai fi citit ceva istorie adevarate si nu numai "operele alese" ale "romanului" corneliu ZELINSKI codreanu
asa ca nu incerca sa inverzesti un patrimoniu al suferintei numai ca sa justifici niste pseudoteorii extrase din carticica sefului de cuib."
"iar idolii tai maestre sint aia care au adus romania in pragul dezastrului....norocul a fost ca romani adevarati au spus destul....si au sanitanizat cloaca legionara si cea comunista
cit despre comparatiile dintre sharon si codreanu....naivitatea domniei tale ma face sa zimbesc....dar avind in vedere ca probabil singura dumitale sursa de informare este fituica lui vadim ....nu ma mira"

ala si cu aia.. :) ce bune argumente..


#1406 (raspuns la: #1336) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scuze - de (anonim) la: 16/10/2003 09:50:49
(la: A existat holocaust in Romania?)
Sincer imi pare rau pentru ceea ce s-a intamplat cu familia ta chiar daca stiu acum ca parerea de rau nu ii mai poate aduce inapoi! Totusi a acuza "intraga" natie romaneasca pentru ceea ce un(sau niste)nebuni au facut mi se pare un gest extrem!! A face datorita unui grup de oameni cu putere de decizie, intraga natie romana vinovata mi se pare nedrept si ma face sa ma gandesc daca in acest caz nu sunteti voi aceia care deveniti rasisti! Ne judecati pe toti la gramada doar pentru ca suntem Romani?? Eu personal nu am judecat nicicand un om dupa natie! Am prieteni de o viata evrei cu care ma intalnesc si suntem in cele mai bune relatii; familia mea are prieteni evrei si nu imi amintesc ca eu sau ei sa le fi facut ceva rau!
Daca ne bagati pe toti in aceasi oala, de ce acuzati pe altii ca au facut acelasi lucru cu voi? Nu neg ca cei care au facut asta ar fi trebuit (sau trebuie daca mai traiesc) pedepsiti, dar doar acele persoane care au facut asta si nu toata tara!!! Daca are vre-o semnificatie pentru voi eu imi voi cere scuze pentru intreg raul pe care acei romani fara creier vi l-au facut, nu imi cereti insa sa imi cer scuze si in numele celor care nu au avut nimic cu voi!! (Dana)
#1475 (raspuns la: #1016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu as intreba - de athos la: 20/10/2003 09:47:06
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
pe copii unde vor sa stea,desi nu cred ca le-ar surade(lor cel putin)
ideea de a se stabili in RO
sunt atatea locuri de vazut in lume,poate la batranete mi-as lua o casuta pe undeva la munte sa-mi petrec amurgul vietii,desi nu prea vad s-o fac asta fara familia mea...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...