comentarii

medievale


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
part one - de Intruder la: 21/11/2011 09:04:14
(la: INFERNUL ROSU)
ghiaţa

Crăciunu-lui

vifor-niţa

Ce măta în *

dom Bade

ima-culat

fă-ră armată

Văzând cum stau ca nişte statui părăsite până şi de sculptorii care făceau avere la vremea renaşte-rii medievale

în ceeace văd

După ce-i omeneşte cum se cuvine, boierul Marghiloman îşi invită oaspeţii

dregătoria de argat (LOL!)

Fă muere, şterge sticla c-o buca dă cârpă (LOL si COOL)


etc.
Baby, - de anadaria la: 03/12/2011 09:57:23
(la: Ce parere aveti?)
Nu la o astfel de stabilire a regulilor ma gandeam. Ci la a lasa fiecaruia dreptul de a alege.

In sfera asta, din evul mediu si pana-p prezent nu s-au facut prea mari progrese:

'Evul Mediu a cunoscut o înflorire spectaculoasă a așezămintelor monastice. Acest entuziasm monahal n-a fost însă însoțit și de respectarea de către călugări – și călugărițe – a dogmelor cu privire la viața privată, sau mai bine zis la ignorarea aspectelor ce țin de viața privată pentru a se dedica în totalitate credinței. Scandaluri sexuale în interiorul mănăstirilor izbucneau în tot Occidentul medieval.

După cucerirea normandă a Angliei, scandalurile amoroase din rândul clericilor, presupuși celibatari, au devenit o problemă foarte serioasă. Autoritățile bisericești și credincioșii se plângeau de mult timp de lipsa castității din rândul preoților și de căsătoriile acestora. Drept răspuns, episcopii au început să colaboreze pentru a găsi o metodă de a face față clerului ”rătăcitor”. Au fost date instrucțuni pentru a preveni ca preoții să intre în contact cu femei, căsătoriile dintre clerici și laici au fost interzise, iar celibatul urmărit cu strictețe. Se părea că dragostea trebuia suprimată, cel puțin în rândul celor promiși Domnului.
Însă poveștile cu cimitirele mănăstirilor pline cu oase de copii se răspândeau în afara zidurilor enclavelor monastice. Se presupune că atunci când călugărițele rămâneau însărcinate copiii erau uciși la naștere. Din moment ce așezămintele religioase pentru femei și cele pentru bărbați erau construite uneori pe același teren, călugării și călugărițele intrau deseori în contact. Înante de venirea Normanzilor, aceste așezăminte duble erau foarte populare, iar bărbații și femeile dedicați vieții religioase nu trăiau separați. Cu timpul însă, biserica a început să-și pună întrebări cu privire la aspectul practic al mănăstirilor alăturate. Natura legăturilor dintre călugării de ambele sexe este exemplificată de un caz care a ieșit la iveală în 1142. Rapoartele vorbesc despre o călugăriță care a petrecut noaptea cu niște călugări de la o mănăstire apropiată, ea dansând și cântând la lăută împreună cu ei până după miezul nopții. Că asemenea activități puteau duce și la altfel de legături, chiar mai grave, între călugări și călugărițe era un fapt ce nu putea fi pus la îndoială, mai ales după ce scriitorul și abatele Aelred de Rievaulx (1110-1167) face publică povestea Călugăriței din Watton'

sursa: http://www.historia.ro/exclusiv_web/andreea-lupsor/articol/scandalurile-sexuale-manastirile-medievale
#625672 (raspuns la: #625646) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de anadaria la: 03/12/2011 09:58:43
(la: Ce parere aveti?)
'Petreceri nocturne la mănăstire

Întâmplarea are loc pe la sfârșitul anilor 1150. Protagonista poveștii a fost dusă la o mănăstire când avea doar patru ani, astfel că fata și-a petrecut copilăria și adolescența închisă acolo. Însă ea a crescut și a devenit o femeie foarte încăpățânată și aproape lipsită de morală. La un moment dat a fost prinsă, de către alte călugărițe, cu iubitul ei. Pedeapsa a fost exemplară: i-a fost smuls vălul și a fost legată cu lanțuri într-o celulă, fiind hrănită doar cu pâine și apă. Aelred spunea: ”Închideți-vă ochii, virgine ale lui Hristos, acoperiți-vă ochii... Ea a fost o virgină a lui Hristos și a devenit femeie adulteră. ” Dovada ”indiscreției” sale a devenit publică atunci când s-a dovedit că fata rămăsese însărcinată. Iubitul ei, drept pedeapsă pentru întreținerea de relații cu o călugăriță, a fost castrat. Înregistrările scrise spun că, după o viziune divină, cătușele i-au dispărut în mod miraculos, la fel și fătul, iar fata s-a întors la viața monastică. Stareța mănăstirii din Amesbury în Wiltshire n-a fost așa de norocoasă. Mănăstirea pe care o conducea a fost închisă în 1189 după răspândirea unor zvonuri potrivit cărora stareța avusese trei copii.

La Conciliul ecumenic de la Lateran din 1179 s-a discutat și această gravă problemă ce afecta serios imaginea Bisericii. Preoților li s-a interzis să trăiască în aceeași casă cu femei după ce episcopii se plânseseră că aceștia trăiau cu servitoarele lor, cu care aveau foarte mulți copii. În ciuda numeroaselor edicte promulgate cu scopul de a-i face pe preoți să respecte celibatul, aceștia au continuat să trăiască în desfrâu.

Secolul al XIII-lea, presupusa ”epocă de aur a monahismului”, a fost de fapt un secol al depravării din spatele zidurilor mănăstirești. Pasiunea călugărițelor pentru haine luxoase și bijuterii a adus nenumărate plângeri cu privire la traiul lor inadecvat. În 1397 un episcop se arăta extrem de numulțumit din cauza unei anume Margaret Fairfax, o femeie de viță nobilă care venise la mănăstire fără a renunța însă la dragostea pentru văluri scumpe din mătase. În plus, ea menținuse legăturile cu un John Munkton, pe care-l invita adeseori la ea. Situația era înrăutățită și de faptul că, de multe ori, fetele erau duse la mănăstire din voința părinților. Familiile își lăsau fiicele necăsătorite la mănăstire pentru a nu mai cheltui bani pe nunți, pentru a ”salva sufletul familiei” sau pur și simplu pentru că nu-și mai permiteau să le întrețină. Între 1275 și 1535, rolul mănăstirilor ca receptacul pentru fetele ”în plus” a crescut foarte mult, mai ales în cazul celor din familii de clasă mijlocie sau aristocratice care nu-și permiteau zestrele foarte mari. Deși unele femei poate că ar fi ales oricum o viață de ascetism și rugăciune, e clar că nu toate ar fi mers pe calea aceasta. Nu trebuie deci să ne surprindă faptul că ele ajungeau să se îndrăgostească de bărbații care erau cel mai aproape de ele, adică de preoți sau călugări.

Scandaluri ecleziastice n-au contribuit deloc la reputația Bisericii, ci din contră. Mișcarea reformatoare din secolul al XVI-lea s-a folosit foarte mult de aceste scandaluri pentru a critica Biserica. Odată cu răspândirea reformei, numărul așezămintelor monastice a scăzut în țările protestante și a crescut în schimb numărul căsătoriilor preoților. Luther, care predica desființarea celibatului preoților considerând că acesta e inutil deoarecefiecare creştin e preot şi nu există diferenţe artificiale între clerici şi laici), este el însuși un exemplu: el s-a căsătorit cu o călugăriță pe care o ajutase să scape de la mănăstire.'

sursa: http://www.historia.ro/exclusiv_web/andreea-lupsor/articol/scandalurile-sexuale-manastirile-medievale
#625673 (raspuns la: #625672) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
2 - de Tot Areal la: 31/12/2011 14:34:29
(la: Apartamentul)
păr ce-i juca pe tâmplă. Chiar şi aşa, fruntea ei abia ajungea a bărbia lui.
-Dar de unde are apartamentul ăsta? O fi stat el aici? Nu ţi-a spus?
-Ba da. Cică toată casa a fost a familiei lui ,din partea mamei. Până nu demult aici a stat o bunică de-a lui care a murit.
-Aici a murit? face ea un pas înapoi scuturându-se sub un fior .
-Nuu măi ... Fi serioasă. La spital o fi murit. Casa i-a rămas lui şi nu ştie prea bine ce să facă cu ea. De vândut, repede nu poate, aşa că i-a venit ideea de a o închiria, mai ales că în sezon nu se prea găsesc locuri la hotel.
-Deci am avut un pic de noroc. Ai fost în locul potrivit la momentul potrivit, nu?! Oare mai aduce ceva turişti, sau rămânem numai noi?
-De ce? Ţi-e teamă că vom fi numai noi?
-Teamă, nu, de ce?! Întrebam doar.
-Chiar nu ştiu. Poate că mai aduce, dar tot atât de bine putem fi numai noi. Oricum, asta e... Hai, întrăm, să vezi cum e înăuntru?
-Tu ai văzut?
-Am aruncat o privire aşa, din prag când am venit cu el aici.
-Hai să vedem atunci.
Ştefan învârti uşor cheia în broasca ruginită şi uşa de lemn se deschise cu un pocnet sec, scârţâind uşor. Păşiră încet într-un mic hol ce dădea într-o cameră întunecoasă din pricina perdelelor trase ce acopereau geamurile. Şi aerul era greu, stătut, dovadă că nimeni nu aerisise de mult timp.
-Las’ uşa deschisă, zice Carmen mai mult pentru ea.
Ştefan nu-i răspunde. În primul rând se duce lângă geam şi încearcă să tragă de perdele, dar face un pas în lateral strâmbând din nas când un nor de praf se ridică ca un val de fum. Carmen descoperă întrerupătorul şi aprinde lumina. Camera era mare şi înaltă, cu două geamuri mari pe peretele ce dă spre curte, în mijlocul camerei e o masă mare din lemn masiv, înconjurată de patru scaune cu spătar înalt, o canapea zăcea lipită de perete din stânga, acoperită cu o folie de plastic împotriva prafului, iar pe celălalt perete, sub un tablou ce înfăţisa portretul unei tinere pe jumătate dezbrăcate ce stătea întinsă pe un pat, se găsea un dulap scund cu două uşi. În celălalt colţ al camerei era o altă uşă. Ştefan o deschide şi se trezeşte într-o altă cameră mai mică. Şi aici e întuneric şi miroase la fel a mucegai şi a stătut, doar că aici pare a fi bucătăria.
În ochii lui Carmen licări un zâmbet când descoperi aici o sobă deasupra căreia trona un ceaun vechi. Întodeauna îi plăcuseră genul acesta de antichităţi, cum le numea ea. Ştefan deschide geamul. Curentul stârnit ridică o clipă perdelele. Aici aveau o chiuvetă cu un singur robinet, o masă mai mică cu două scaune fără spătar, un dulap înalt şi îngust, iar lângă dulap o uşă la fel de îngustă care dă în cămară pe ai cărei pereţi de cărămidă zăceau prinse mai multe oale de diferite mărimi, capacele lor metalice şi câteva tigăi. Carmen aprinde becul ce atârna din tavan. Remarcă că dacă nu ar fi fost chestiile astea pe pereţi, camera ar semăna leit cu o celulă medievală. Strâmbă din nas şi închide uşa la loc. Descoperi apoi, că pe jos, în anumite locuri, în special lângă uşa dintre camere, parchetul scârţâia. Se opreşte-n loc şi se mişcă de pe un picior pe altul amplificând enervantul sunet.
-Ce faci?o întreabă el privind-o peste umăr.
Ea zâmbeşte, dar nu răspunde. Apucă ceaunul greu şi-l ridică cu greutate. Se uită-n el şi i se pare curat.
-Ar trebui să mergem să facem nişte cumpărături şi dacă am avea nişte vreascuri, am putea aprinde focul în sobă, că uite, ceaun avem. Putem face mâncare aici, nu?
-Da, cred că da... Dar hai mai întâi să terminăm inspecţia.
Din bucătărie dădură peste un alt hol, mai lung, iar în capăt se zărea umbra unei uşi. Oricât pipăiseră pereţii din acest hol, nu descoperiră niciun întrerupător.
-Şti ce cred că e acolo? zice Ştefan într-un sfârşit. Camera aia fără curent. Mi-a spus că acolo nu avem oricum ce căuta, aia nu intră în închiriere.
-Deci acolo nu avem voie să mergem şi n-o să ştim ce e acolo? se miră Carmen oarecum dezamăgită dar şi curioasă.
-Cred că nu. Dealtfel nici nu avem ce să căutăm acolo.
-Ciudat, completează ea.
-Dacă vrei să mergem să facem cumpărături, hai acum. Numai bine până ne întoarcem se aeriseşte şi despachetăm după, se uită el la bagajele pe care le lăsaseră lângă intrare.
-Lăsăm geamurile deschise?se miră ea.
-Păi...să se aerisească.
*** - de pescadorul la: 11/03/2012 10:45:11
(la: Muzica medievala)
Cu noul titlu pare mai in regula caci "no'made" sunt fetele, care se deplaseaza ca orice muzician de altfel de la Ana la Caiafa, nu muzica. Ea este medievala si de aceea suna cam ca la Sighisoara in timpul festivalului nomad... pardon, medieval.
Nu suna chiar ca Stefan Banica in concert dar merge daca o asculti in timp ce mananci Pui sichuan și orez curry... :)
muzică medievală... - de ionbarb la: 11/03/2012 13:24:42
(la: Muzica medievala)
e mai degrabă bucata asta la harpă din secolul al XIII-lea

*** - de Daniel Racovitan la: 12/03/2012 15:19:22
(la: Muzica medievala)
pai da, nu muzica e nomada -- ci cântăreții ar putea fi;

muzica din exemplul pe care ni-l dai eu as categorisi-o mai degrabă drept "muzica inspirata din muzica medievala" -- pentru ca are mai multe elemente care nu au de-a face cu muzica medievala, pe de o parte, si pe de alta nu folosește instrumente medievale.
ionbarb - de Daniel Racovitan la: 12/03/2012 15:38:46 Modificat la: 12/03/2012 15:39:18
(la: Muzica medievala)
exact, asta inteleg si eu prin muzica medievala: cantata la instrumente medievale, in arajamentul din epoca, fara "adaugari" contemporane. Imbracamintea sau decorul medieval sunt facultative :)
#630561 (raspuns la: #630531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniel - de ionbarb la: 12/03/2012 20:00:55
(la: Muzica medievala)
pentru că ai adus vorba despre instrumente medievale, am găsit un site foarte frumos(http://www.music.iastate.edu/antiqua/instrumt.html)în care sunt descrise vreo 32 de instrumente. la unele din ele sunt date clipuri audio.
#630575 (raspuns la: #630561) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de zaraza sc la: 13/03/2012 20:11:11
(la: Muzica medievala)
Muzica veche mai mult sau mai putin romaneasca, aici

http://www.antonpann.ro/main.php?lang=&care=2

Despre aceasta formatie de muzica veche am auzit la radio si stiu ca intentionau acum un an, un an si jumatate, sa isi procure instrumente medievale, sper ca au reusit.

#630641 (raspuns la: #630575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de 1brasovean la: 10/02/2013 22:22:55
(la: Oui)
eu astept cu mare interes o dezbatere a subiectului la noi, ne vom dixtra copios de isterizarea unei majoritati crestin-homofobe militante. povestea cu icoanele in scoli a fost soft.

dar nu cred ca va fi asa ceva inainte de o alta discutie: a sexismului si perceptiei medievale (aproape) asupra genului (mai ales in mediul rural).
Legenda lui Il Separatio - de zaraza sc la: 13/06/2013 11:12:47
(la: Nassim Haramein - o altfel de fizică)
Codex Lugubrum (manuscris tipărit în 1535) a rămas una din cărţile anonime medievale interzise de către Vatican chiar şi în zilele noastre, anonimatul oferindu-i pe atunci autorului protecţie contra mâinii lungi a inchiziţiei. În paginile acestei lucrări apare un personaj de un simbolism atât de puternic, încât, odată problematizat ca şi concept, ar putea dărâma întreg eşafodajul esenţei noastre spirituale. Este vorba de Il Separatio, Separatorul.
Conform legendei, la începuturile timpurilor, odată cu separarea luminii de întunericul absolut s-a creat o graniţă. Această graniţă este entitatea Il Separatio, cel al cărui nume nu poate fi rostit, uneori supranumit şi Anonnimus (există chiar şi o statuie a lui Annonimus la Praga).

Codex Lugubrum redă povestea unui cavaler de origine nobilă pe nume Amantes, de fapt un asasin de profesie (acţiunea se petrece în secolul XII), plătit de regi şi aristocraţi pentru a-şi lichida duşmanii. Era renumit ca fiind unul din cei mai mari profesionişti ai vremii sale. Nu dăduse niciodată greş şi ucidea pe oricine, oricând, oricât de înaltă i-ar fi fost funcţia. El însă nu-şi alegea victimele, ci doar suma de bani cu care era plătit. Printre victimele sale se numărau regi, principi, ducese, inclusiv feţe bisericeşti marcante. Era plătit de veneţieni, genovezi - oricine îşi putea permite asta.

Acest mercenar are o revelaţie în jurul vârstei de 50 de ani. Îşi dă seama că unul din regii pe care îi omorâse era un om cumsecade, care doar îşi apărase poporul, şi nu şi-ar fi meritat moartea. Din acel moment, cavalerul asasin îşi schimbă mentalitatea. Rând pe rând, începe să se răzbune pe toţi cei care îi comandaseră crimele. Ajungând de la unul la altul, înţelege că un personaj foarte important pentru comanditarii ucigaşi era un călugăr bătrân care zăcea undeva într-o temniţă subterană, ale cărui teorii nu conveneau anumitor oameni sus-puşi. Amantes are puţin timp să-şi pună în aplicare planul de a-l salva pe călugăr, acesta urmând a fi tras pe roată în dimineaţa următoare. Pătrunde aşadar noaptea în temniţă cu ajutorul armelor, îl scoate la suprafaţă pe bătrânul rănit şi bolnav. Trebuie însă să se şi apere de soldaţi pe lângă faptul că îl duce în spate pe călugăr. Este însă rănit grav. Rănile nu sunt mortale, dar pierderea de sânge pe parcursul drumului îi poate cauza moartea. Nefiind nici un sat în apropiere, opreşte într-o pădure. Bătrânul îi spune „Dumnezeu să te binecuvânteze”, însă Amantes îi răspunde că nu are nevoie, fiindcă nu crede nici în rai nici în iad, şi că a făcut totul fiindcă aşa a decis el să acţioneze. Îşi ia rămas bun de la călugăr şi-i spune să-l lase să moară singur. Îşi înfige aşadar sabia aproape şi aşteaptă ca tot sângele să i se scurgă şi să moară. Între timp, călugărul dispare.


zara - de monte_oro la: 02/08/2013 18:54:44 Modificat la: 02/08/2013 18:59:41
(la: presa instigatoare la violenta?)
..mai, am mai zis chestiile astea cand am mai vorbit pe-aci despre Boia... Nu e vorba de placut sau neplacut, ca eu nu ma raportez la astfel de lucruri ca la un tiramisu... :) Treaba e ca "imaginarul" se conecta treptat cu "demitizarea" pe care Boia a injghebat-o ulterior, in timp... El insusi socotea ca ideile si, implicit cartile lui, vor fi citite doar de un public restrans, cumva avizat si nu ca vor deveni un fel de "Dan Brown romanesc", ca popularitate.
Dar astfel de idei, manuite de cine nu trebuie, nu fac decat sa spulbere si urma aia de identitate si... da... emotie a comuniunii in fata istoriei nationale pe care altii o au inca din plin..

Uite, chiar si-n interviurile lui..pe de o parte constata ca oamenii nu prea mai cred in nimic, nu-i mai leaga nimic de genul unei constiinte nationale, dar pe de alta sapa adanc el insusi la temelia unei asemenea constiinte. Bun, putem invoca adevarul istoric in absolut, dar la ce-ti foloseste de exemplu, din inaltul "cer" academic, sa spui ca de i-ai fi zis lui Stefan cel Mare ca e roman, te-ar fi scurtat de-un cap sau te-ar fi privit ca pe un nebun? ca el, nah, stia ca e moldovean..Si-s zeci, sute de exemple din astea... Placut, zici... Da, interesante, dar acel gen de interesant ce-ti starnea un soi de nedumerire apoi iritare, mai ales cand vedeai ecoul acelor cursuri in studentii mai tineri.. ca ani de viata sau la neuron...

Efectul era, ca sa n-o mai lungesc... ca la cursul de istorie medievala romaneasca, cand s-a ajuns la batalia de la Vaslui, iar proful a subliniat, fireste, diferenta numarului de osteni al celor doua armate, in pauza - ca, nah, macar s-au abtinut sa n-o zica chiar in ora - erau cativa care comentau - luminati de intelegerea apoteotica a cursului lui Boia - "da ce, mah, doar n-a venit Stefan cu tancuri si mitraliere ca sa poata bate o asa armata".
Cam asta era ce ramasese esentialmente in ei din ideea "demitizarii" iar numarul celor care au prins a gandi asa s-a inmultit ulterior in progresie geometrica. Ala-i baiul..

Eu nu cred ca englezii, francezii, spaniolii, italienii, americanii... voila... fac asa ceva cu istoria lor, chiar daca e normal sa apara si la ei oameni care vor sa clameze nush ce adevar istoric, dar demolator al unei anumite calitati a "mitului": credinta, atasamentul fata de neamul tau. Chiar daca se intampla sa traiesti la tokyo sau in los angeles...

Mie, unul, nu-mi pare normal asa ceva, orice teorie a globalizarii mi-ai tine... E ca si cum mi-ai spune, ca un crestin fanatic, citand din Biblie, "omul trebuie sa lase pe mama si pe tatal sau"... Ei bine, eu nu pot... Nu-s, probabil, suficient de european sau de credincios in sensul asta..
#646708 (raspuns la: #646707) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
monte - de zaraza la: 02/08/2013 22:49:50
(la: presa instigatoare la violenta?)
recunosc ca n-am inteles ce-ai vrut sa spui aici:
Efectul era, ca sa n-o mai lungesc... ca la cursul de istorie medievala romaneasca, cand s-a ajuns la batalia de la Vaslui, iar proful a subliniat, fireste, diferenta numarului de osteni al celor doua armate, in pauza - ca, nah, macar s-au abtinut sa n-o zica chiar in ora - erau cativa care comentau - luminati de intelegerea apoteotica a cursului lui Boia - "da ce, mah, doar n-a venit Stefan cu tancuri si mitraliere ca sa poata bate o asa armata".
Cam asta era ce ramasese esentialmente in ei din ideea "demitizarii" iar numarul celor care au prins a gandi asa s-a inmultit ulterior in progresie geometrica. Ala-i baiul..


eu inteleg din asta doar ca studentii erau cam prosti, dar cred ca imi scapa de fapt ideea.
#646727 (raspuns la: #646708) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pesca - de monte_oro la: 03/08/2013 10:28:26
(la: presa instigatoare la violenta?)
mnu, aia cu scurtarea de cap e, intr-adevar, doar presupunerea lui Boia... sau incercarea lui de a face mai pidluitoare ideea ce exista in zone mari din istoriografia noastra actuala ca marii domnitori ai evului mediu habar n-aveau de constiinta romaneasca, de "tragerea" locuitorilor tarilor romanesti dintr-o singura radacina... comuna, bref... de constiinta de neam, limba, unitate.

Iar asta pentru ca, pare-se, documentele nu consemneaza nimic in sensul asta - ca ar fi spus, gandit, macar la o sueta cu boierii - acei domnitori. Sincer, dupa atatia ani, in mintea mea is estompate sau amestecate informatiile ce le stiam candva, despre perioada aia, dar cel putin in cazul lui Mihai Viteazul, eu parca as crede altceva. Dar, de exemplu, legarea de glie a taranilor, facuta la cererea boierilor dar si tovarasilor, la urma urmei, de lupte indica, dupa unii, ca nu gandea in sens "romanesc", ci doar isi urmarea interesele de putere si stapanire ca orice alt print medieval.

Dar asta-i ca si cand ai zice ca IC Bratianu(ala batranu, tatal, nu Ionel) nu avea constiinta romanismului, pen ca nu a promovat votul democratic, universal, care la noi s-a manifestat prima oara dupa primul razboi mondial, pe la alegerile de prin 1919, 1920, parca...
Si oricum, nici la ala, femeile, de exemplu, nu aveau drept de vot, dar sa zicem ca era... mai... democratic... Deci pe stilul asta de silogisme se bazeaza argumentele unora..
#646785 (raspuns la: #646781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex - de monte_oro la: 20/09/2013 13:36:08 Modificat la: 20/09/2013 13:43:29
(la: In fine..anti ”cumania-mania”)
Pai, inevitabil...cam asa e, nu? Ca in afara de ce a trait fiecare pe pielea lui ori stie din sursa sigura, documentata - iar asta mai degraba la nivelul istoriei personale, familiale, ce se poate intersecta mai mult sau mai putin si cu evenimente istorice - in rest, cam totul stim din „adevarurile” pe care cei care cotrobaie prin „pantecele” istoriei le aduc la lumina... In forme mai drepte sau mai distorsionate, mai documentate sau nu... in functie si de propria intepretare pe care istoricii o pot da, fiecare in felul lui - aceluiasi fapt istoric..

Vrei sa vorbim numa asa, par exemple, de 23 august? Cum e el vazut azi... sau de tradarea ori, din contra, eroismul din atitudinea regelui Mihai? Sau ce naibii avea in cap Mihai Viteazu - constiinta de neam, de unitate nationala au doat pohte clasice de cucerire ale unui print medieval - cand savarsi Unirea?
Sau in ce fel poti dovedi atrocitatile de la Periprava sau Rm-Sarat, dar dincolo de orice dubiu si subiectivitate, astfel incat sa-i poti condamna... fie si simbolic...pe acei tortionari?..pick one..nah..;)
#647868 (raspuns la: #647867) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parola.uitata - de zaraza sc la: 15/01/2014 12:00:14
(la: Vindecarea sta in subconstient)
Ai imaginatie bogata. Situatia era asa:

"Scrierile vremii oferă un tablou lugubru al societăţilor atinse de ciumă. Înnebuniţi, oamenii iau măsuri inutile: scrisorile şi monedele sunt stropite cu oţet, la răspântii ard focuri purificatoare, casele sunt dezinfectate cu parfumuri şi pucioasă, locuitorii oraşelor umblă pe stradă cu o mască în formă de cap de pasăre, având ciocul umplut cu plante aromate şi mirodenii pentru a atenua duhoarea. Şi aceasta, pentru că o prejudecată medievală considera că ciuma era răspândită de păsări. Unele măsuri sunt greşite. La Londra sunt ucişi toţi câinii şi pisicile, astfel încât coloniile de şobolani proliferează, fapt ce duce la intensificarea molimei. Remediile prescrise de medici sunt primitive, bolnavii fiind chinuiţi inutil."

Sursa articol : http://www.2012en.ro/2014/01/istoria-ciumei/ | Magazin Cultural Ştiinţific

Ni se pare ca am progresat foarte mult de atunci? Doar stiinta a progresat, insa mintea noastra inca e o necunoscuta. Cica folosim doar o mica parte din creierul nostru.

#649262 (raspuns la: #649259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Shahrizabz - de zaraza sc la: 21/05/2014 14:57:59
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/shahrizabz

"Si in dimineta asta ma trezesc cu gainile, adica cu un pic inainte de 6. Poate pare devreme dar in momentul in care caldura maxima de la jumatatea zilei devine insuportabile orele racoroase de dimineata sunt de aur. Iar daca ma uit la satenii care sunt deja pe camp, fie la strans iarba fie cu vacile ma gandesc ca oamenii sigur se trezesc cu cel putin o ora inaintea mea.

Si chiar daca vreau sa profit de orele diminetii pentru pedalat astazi nu e cazul cacila 10 kilometri de locul in care am pus cortul e un alt mic orasel de provincie ce e in patrimoniul UNESCO si pe care as vrea sa-l vizitez, Shahrizabz, orasul in care s-a nascut Timur. Timur asta are un fel de imagine de erou national in Uzbekistan, chiar daca prin razboaiele pe care le-a purtat ar putea fi vazut si ca un fel de Adolf Hitler medieval. Ce e interesant e ca omul a controlat cam tot ce inseamna asia centrala intr-o perioada in care puterea politica in zona era impartita fie intre urmasii lui Genghis Khan si califi arabi, iar Timur nu a fost nici una nici alta.

Armata nu era platita, si toti soltatii care veneau cu ei in campanie veneau pentru prada de razboi, ceea ce practic inseamna ca in momentul in care cucereau un oras sau un tinut nu ramanea prea mare lucru acolo. Barbatii erau omorati, femeile luate ca si sclave, artisanii adusi in orasele lui Timur si tot ce era valoros sau de pret purtat inapoi in Samarkand si in Bukhara care au inflorit in timp ce tinuturile cucerite erau pustiite. Pe de alta parte din cauza asta putem vedea astazi multitudinea de monumente ce s-au pastrat din perioada respectiva, unele din ele pastrate intr-o stare uimitor de buna.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
ady - de om la: 10/06/2014 22:00:11
(la: Excursie in Romania...)
te rog sa-mi spui impresiile de calatorie. Cam intr-o luna o sa fac si eu cam acelasi traseu ca sa apuc si festivalul medieval de la Sighisoara.
Chip in taci:)
*** - de zaraza sc la: 12/06/2014 08:29:32
(la: Excursie in Romania...)
25-27 iulie: Festivalul „Sighişoara Medievală” :)

#652040 (raspuns la: #652038) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...