comentarii

memoria vizuala


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
calypso - de anisia la: 03/06/2005 15:26:04
(la: TELEVIZORUL-necesitate sau pacoste?)
exista oameni care au prea putina rabdare ca sa se aseze cu o carte in mana si sa citeasca pret de cateva ore. sau exista oameni care retin mult mai bine cand vad si imagini si aud si sunete (vezi memoria vizuala si cea auditiva).
#53045 (raspuns la: #53020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sunday - de zaraza la: 20/11/2005 00:15:42
(la: Despre complexul de inferioritate si grandomanie)
de acord, complexele parintilor mei isi aveau radacinile tocmai in aceasta mentalitate, ca fara facultate esti zero. actualmente vad ca s-au mai schimbat lucrurile, cel putin eu cunosc destui oameni in romania care dupa 89 au renuntat sa mai faca facultate si s-au lansat in afaceri. miscare buna zic eu, pentru ca cel putin la mine facultatea in romania a fost fix pierdere de vreme. doar fumuri si figuri. (am facut relatii internationale, la ase). n-am ramas cu mai nimic de acolo, poate doar cu o memorie vizuala bine exersata (fotografiam cursurile in sesiune) si cu amintiri frumoase din viata de camin.

zaraza
#89024 (raspuns la: #88875) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt zaraza... - de Intruder la: 20/11/2005 20:35:27
(la: Despre complexul de inferioritate si grandomanie)
n-am ramas cu mai nimic de acolo, poate doar cu o memorie vizuala bine exersata (fotografiam cursurile in sesiune) si cu amintiri frumoase din viata de camin.

ahhh, zaraza mi-ai adus aminte de fotografia noastra de la d-nul Lazar! :)))
eu zic s-o-mpartim: Intruder ia fata, zaraza ia baietii si jigorea- gratiile!...ce obiectiv sunt!

(...) eu cunosc destui oameni in romania care dupa 89 au renuntat sa mai faca facultate si s-au lansat in afaceri. miscare buna zic eu, pentru ca cel putin la mine facultatea in romania a fost fix pierdere de vreme.

nici eu nu cred c-a fost pierdere de timp...nu se stie niciodata!
crezi ca mie-mi foloseste filologia prea mult? :)



















#89146 (raspuns la: #89024) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Calypso la: 14/06/2007 19:22:27 Modificat la: 14/06/2007 19:24:20
(la: date)
da, am o foarte buna memorie a datelor: zile de nastere, numere de telefon, date in care au avut loc evenimante importante etc;

in schimb n-am memorie vizuala, nu retin sau retin ff greu fete ale oamenilor, nu observ aproape niciodata la o persoana cum e imbracata, daca a fost la coafor sau si-a luat o rochie noua, pantofi etc; poate si din cauza ca asta-s lucruri care nu ma prea intereseaza nici la mine nici la alte persoane..

cand intalnesc sau mi se face cunostinta cu o persoana atata de tare ma concentrez sa-i retin figura ca imbracamintea/incaltamintea nu le mai pot vedea.
lafemme - de zaraza sc la: 05/08/2008 13:32:42
(la: Prostia la moda..)
Ai scris bine, daca inteleg ca nu stii rusa sau nu ai memorie vizuala. :) N-am ce schimba, doar sa pun traducerea, dar poate nu e cazul: "Las'ca-ti arat eu, iepure!" iepure=zaietz. :)

#331733 (raspuns la: #331728) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Yuki - de Paianjenul la: 12/09/2008 17:38:52 Modificat la: 12/09/2008 17:40:57
(la: Cat timp petreceti in fata televizorului?)
"sunt oameni care isi iau toate informatiile (stiri, cultura, entertainment) exclusiv prin televizor."

- Da, pt. ca e un instrument (de informare/divertisment) practic, pt. ca iti permite sa faci si alte treburi in timp ce urmaresti o emisiune.

"Cate nume mai retineti dintr-un documentar vazut la televizor?"

- Asta depinde de la individ la individ. Unii au memorie vizuala buna, altii au memorie auditiva buna, etc... Si mai depinde si ce/cit anume te intereseaza din informatia care-ti parvine.

(Relevant e - in ultima instanta - nu tipul sursei la care recurgi pt. a te informa, ci daca - dupa ce ai inchis TV-ul/radio-ul/calculatorul/cartea/revista/etc. - ai ramas cu ceva util in scafîrlie...)...

#341821 (raspuns la: #341657) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
t(o)tbogdan - de Apoll la: 02/02/2011 19:27:39
(la: Sonet)
la mine, memoria vizuala ii mai tare ca auditiva.
#595440 (raspuns la: #595300) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu-i decat "memorie" nimica spectaculos. memorie vizuala. Exersata pe resurse naturale. In sensul ca de ex: la scoala eram in stare sa memorizez formula chimica si exact pagina pe care se afla :). Pe chestia asta am fost scoasa la tabla odata, dupa o teza la chimie, s-o reproduc pentru nota zece in intregime, ca nu m-a crezut proful ca n-am copiat. :) De atunci am tot felul de amintiri de astea. Inclusiv ca m-au dat afara din clasa dupa douazeci de minute ca sa nu soptesc celorlati. Terminasem extemporalul si ma plictiseam. Trebuie sa completez ca nu invatam decat de frica, in fras! Doar biologia mi-a placut cu adevarat.


dar cu varsta se cam estompeaza, recunosc cu amaraciune.
#647548 (raspuns la: #647546) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 03/09/2013 19:57:38
(la: Ce este si ce nu este New Age)
Si eu sunt de acord cu inteligenta materiei, de fiecare data cand ma asez pe scaun il rog sa ma scuze, cand ma duc la buda deja ajung la un dialog mai sofisticat cu "tronul" ca si problema este mult mai complexa depinzand de natura ei.
Deocamdata s-a demonstrat ca o amrata de maimuta cimpanzeu are o memorie vizuala superioara marelui stapan al planetei si asta fara nici un fel de misto, intr-un laborator din Japonia. Doar trebuie "educata" sa si-o exprime si nici n-ar fi un "automatism" caci omul oricat ar exersa sa tina minte niste cifre afisate pe un ecran 2-3 secunde nu este in stare, maimuta le arata din prima dupa doar o privire.
Maine vom afla ca pana si fainata ar putea sa ne depaseasca la calcule.
Dar ce dracu am adaugat eu la dialog in afara de niste chestii comerciale de duzina.
Ma duc sa-l citesc si eu pe Fred sau cum il cheama, p-ala cu vise erotice, ca sa fac fata adancimii si complexitatii discutiei.
Stimata catea scuza-ma te rog ca am intarziat sa-ti pun papita dar castronul s-a aratat foarte ofuscat ca nu l-am mai spalat.
#647584 (raspuns la: #647583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI, ca de obicei memoria selectiva... :)) - de Jimmy_Cecilia la: 09/02/2004 09:41:06
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Felicitari RSI, ca de obicei ai o memorie selectiva...in citire
In mesajul lui Andrei, gasesc si cateva adevaruri.. cum de nu le vazusi?

Cand esti obiectiv, esti de la inceput pana la capat, nu selectiv.. :)

Vad ca nu eziti sa discriminezi pe Andrei... "jeannette cu alta palarie"...
iluminat.. Crezi ca e loial si corect??
Cunosti personajul? Cunosti perceptele francmasoneriei?
Iti recomand sa le studiezi... dar nu selectiv...
#9209 (raspuns la: #9197) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tevereul cultural/ arta versus arta - de Dinu Lazar la: 10/03/2004 16:32:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce pot eu sa zic este ca bine ca s-a vorbit putintel si despre fotografie.
Realizatoarea, care e colaboratoare la TVRC, lucreaza la Adevarul, si a facut atit cit a putut; mie mi s-a parut o prezenta agreabila, dar e drept ca cel putin cu mine nu a vorbit despre acest subiect sau despre cum vrea sa faca emisiunea, dcit cu o clipa inainte de emisie; dupa parerea mea, este o hiba de principiu, televiziunea foloseste la noi inca mult prea putin imaginea, si de multe ori discutiile in fata camerei seamana cu o emisiune de radio sau de teatru radiofonic mai mult; imaginea nu e folosita la adevarata ei valenta, mai ales daca vorbim de arte vizuale.
Eu altfel sunt extrem de scandalizat ca acest subiect, adica fotografia, este extrem, extrem de putin "disecat" atit in revistele culturale care este cit si chiar pe forumurile romanesti sau siturile dedicate.
Toata lumea la noi e interesata de obiective, aparate, fotoshop, foarte putini de estetica si compozitie, si nimeni nu e interesat de fapt de ce se intimpla, cum se intimpla, ce este imaginea, ce spunem, cum spunem cu imagini, cui spunem, daca meseria sau starea sau arta asta e pe o cale si unde duce calea asta.
Important ar fi sa se creeze cumva un curent sau o stare care sa mai miste reflectoru` si pe fotografie; in stadiul asta poate e mai important sa se vorbeasca ceva despre decit cum se vorbeste, cind, ce greseli se fac si alte amanunte care desigur nu sunt amanunte, dar...
Iata, s-a deschis ieri 10 martie la Palatul Cotroceni o expozitie de fotografie "In memoriam Ion Miclea" ; sunt si eu curios sa vad cite recenzii in presa, emisiuni si discutii vor fi despre acest subiect pe care il consider destul de important.
Ion Miclea a fost o personalitate controversata in fotografia anilor `60- `80...multe din fotografiile lui Ceausescu pe care le stim sunt facute de el...a facut si multe albume de fotografie, acum, poate cu o implacabila logica a timpului, uitate. Eu personal nu tin minte nici o imagine realizata de domnia sa, sunt curios alti bautori de cafea ce parere au...
#11763 (raspuns la: #11742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce Este Un Vis? - de Pavel Campeanu la: 05/07/2004 21:09:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Preotul Iulian Nistea a abordat problema Visului dintr-un punct de vedere nestiintific. Nu spun ca interpretarea dansului este complect eronata, dar spun ca pe langa interpretarea Bisericii, mai exista si o interpretare stiintifica. Ambele pozitii ar putea fi puse in acord.
De exemplu, parintele Nistea ne spune ca "visele trag sufletul omului in jos, spre pamant," si ca "visele fac parte dintr-o sfera nebuloasa in care noi nu mai suntem in stare sa facem discernamantul intre BINE si RAU." Cu tot respectul pe care i-l datorez parintelui, eu sunt in total dizagrement cu interpretarea sa.
In mintea mea eu cred ca Dumnezeu, cand a creiat Omul, a creiat si Visul (posibiltiatea omului de a visa vise). Probabil ca Visul a fost pus in om nu ca sa-l confuzeze, ci ca sa-l ajute cumva.

Asa dar, ce este un vis?

Visul este nimic altceva decat o forma simbolica de comunicare a omului inteligent. Subiectul este foarte complex, dar daca aveti putina rabdare si vreti sincer sa stiti pozitia stiintelor, dati-mi voie sa va explic mai "pe romaneste":

Creierul este intr-o activitate constanta, fara pauza, manifestate electric prin asa numitele unde cerebrale, care se pot examina direct pe hartie. Diferitele stari de constiinta, cum sunt starea de veghe, somnul, starea de alerta, somnolenta, agitatia, plictiseala, visarea cu ochii deschisi, concetratia mentala, toate astea cauzeaza diferite unde cerebrale. Activitatea noastra constienta foloseste numai circa 10% din activitatea cerebrala. Alte activitati (respiratia, bataile inimii, simtul vederii si al auzului, echilibrul mersului etc.) reprezinta si ele un mic procentaj. Exista in creier o arie speciala care controleaza IMAGINATIA. Stiinta abia acum descopera cum functioneaza. IMAGINATIA este ceva mai mult decat atunci cand visam ca suntem la volanul unei masini noi sau cand "vedem" pe cineva in pielea goala care ne atrage sexual! Este la fel ca atunci cand privim norii si vedem diferite forme ciudate. Este tendinta noastra naturala de a desparti "ordinea de haos." Mintea noastra nu prea agreaza haosul, de fapt i se opune si alteori incearca sa faca ordine din haos. Asta este foarte important in procesul de visare. Procesul acesta ia si el un procentaj destul de mic din activitatea cerebrala. Dar mai exista si MEMORIA. Memoria este vasta! Memoria ocupa un mare procentaj din activitatea creierului! Mai mult decat va imaginati dumneavoastra.

Si apoi, avem VISUL. Eu personal cred ca -- intr-un grad mai mare sau mai mic -- toti visam, zi si noapte. Visam chiar cand suntem la serviciu, sau cand conducem masina pe freeway, sau cand ne bem cafeaua, sau cand facem dragoste. Procesul are loc in subconstient, nu in realitate. Poate ca din punct de vedere technic nici nu putem sa spunem ca visam, dar activitatea este foarte apropiata de vis.
Cand dormim, dupa un numar oarecare de cicluri de activitate cerebrala, incepem sa "vedem" aceste vise cu mintea noastra constienta si sa "inregistram" cu ajutorul memoriei (asa se intampla ca ne aducem aminte de ele uneori).

Bine, bine, nene Pavele, dar...ce sunt visele? ma veti intreba.

Pai, din cele ce v-am explicat mai sus (in special chestia cu despartirea ordinei de haos), incercati sa va imaginati urmatoarele:
Creierul vostru, constiinta voastra si spiritul vostru, in timp ce se odihnesc, "revizuiesc" si "analizeaza" (in felul lor special) datele inregistrate in memorie. Undeva in culisele memoriei, se gasesc toate tendintele naturale ale vietii voastre, ale credintei voastre, fie ca le-ai violat sau nu, toate informatiile pe care le-ai castigat prin intuitie psichica (NOI TOTI avem asta in noi) si bineinteles, toate formele de comunicare cu Dumnezeul nostru.
TOATE ACESTEA, la fel ca si "citirea subconstienta printre randuri" a ceiace stim dela alti oameni ca si noi, sunt procesate, prelucrate de catre noi. Toate datele vin ca un HAOS, iar mintea noastra (la fel ca atunci cand privim norii si vedem forme) pune totul la un loc si restabileste o oarecare ORDINE sub forma unor scenarii vizuale, ca intr-un spectacol de sunet si lumina. emotie si activitate imaginara.
Rezultatul este...Ati ghicit, este VISUL!

Dar vai, ce bine ar fi fost daca ar fi fost atat de simplu!

Visele noastre sunt influentate de factori din viata noastra si din spiritul nostru, si toate aceste influente creiaza "categorii" infinite ca variatate. Uneori avem tendinta sa "categorisim" visele noastre ca "profetii" sau ca "vise obisnuite" sau "fizice" sau "cosmare" (ca sa amintim numai cateva). Si incepem sa le studiem pe fiecare in parte cu speranta ca vom gasi ceva in ele care sa ne fie de folos.
Iata cum vad eu problema: Mintea si spiritul nostru, impreuna cu creierul fizic, constituie de fapt cel mai mare computer care a fost creiat vreodata. Ca sa-i intelegi "bucataria" trebuie mai intai sa inveti despre tine insuti, despre Dumnezeu, despre viitorul nostru, si despre ceilalti oameni. Avem multe de castigat din vise, de exemplu o sanatate mai buna (fizica si mentala), o calitate de viata superioara, sau chiar cum sa castigam mai multi bani (de exemplu cand visezi o inventie sau o ideie mare).
Acum, pentruca aveti o ideie de baza despre vise si visare, stiti acum ce este un vis din punct de vedere teoretic, puteti acum sa intelegeti mai bine si sa decideti cum sa folositi visele voastra spre folosul vostru propriu.
#17342 (raspuns la: #17075) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Memoria istoriei. - de DESTIN la: 31/08/2004 03:49:39
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Acest comentariu desigur va da nastere la idei pro si contra maresalului Ion Antonescu.

Intentia mea este de a aduce in discutie faptele reale,conjunctura de moment,personajele "cheie"pozitia si actiiunile lor.

Daca ne dorim sa ne recapatam Istoria,adevarata istorie,in numele adevarului sa analizam fara partinire.




Memoria istoriei.

La 22 iunie 1941, maresalul Ion Antonescu, aliat al lui Hitler, declara “razboi sfint” URSS-ului.

“Sfint” pentru ca, politicianul si propagandistul Antonescu, spera ca astfel sa reintregeasca România macar cu Basarabia si Bucovina, teritorii cedate rusilor de Carol al II-lea, cu un an in urma.

Spun spera, intrucit refacerea României mari era si singura sansa pentru Conducator de a se umple de glorie ca erou al neamului.

Spun spera, pentru ca, in epoca, politicieni lucizi, rationali, deprinsi sa cumpaneasca la jocuri geostrategice, au prevazut colapsul Germaniei naziste cu mult inainte ca el sa devina realitate.

Inca la inceputul anului 1941, Rene de Weck, ambasadorul Elvetiei in România, isi exprima convingerea in falimentul politicii lui Hitler.

Dupa rebeliunea legionara din ianuarie, el isi nota in Jurnal :

”Antonescu a pus in jocul sau doua carti pe care a mizat: Legiunea si Germania. Insa evenimentele de saptamina trecuta i-au demonstrat ca primul sau atu nu valoreaza nimic. In privinta celuilalt, dovada va veni mai devreme sau mai tirziu, cind cel de al III-lea Reich, sortit infringerii totale, nu va putea decit sa se inmorminteze sub ruinele tuturor celor care au crezut in el. Cum a putut acest om, fara geniu,dar cu bun simt, sa creada intr-o astfel de aberatie? Am o singura explicatie: orgoliul nemasurat si ambitia nesapinita l-au facut pe Antonescu orb in fata sensului real al fenomenului Hitler si i-au inspirat o dorinta irezistibila de a urma in tara lui exemplul acestui model execrabil” .

La rindul lui, Mitita Constantinescu, economist si reputat om politic liberal, membru delegat la Conferinta de pace de la Paris din 1946, afirma in mai 1941:

“Noi continuam sa ne lasam amagiti de germani. Guvernantii nostri incearca sa ne convinga de faptul ca Hitler ne va ajuta in curind sa recapatam Basarabia. Cei care cred asta sint niste imbecili, iar cei care o proclama pot fi considerati niste idioti. Fuhrer-ul lasa sa se vada clar, in ultimele sale discursuri, ca prietenii sai adevarati sint Ungaria si Bulgaria. In consecinta, ne putem astepta sa pierdem mai degraba restul Transilvaniei decit sa recistigam Basarabia” .

In primele zile de razboi, sovieticii bombardeaza orase precum Iasi, Galati, Constanta, Bucuresti. Armatele germana si româna nu reusesc o strapungere in forta astfel incit, spre sfirsitul lunii iunie, nu intrasera in Chisinau sau Cernauti. Atmosfera in Iasi, aflat in spatele frontului, in imediata apropiere a granitei cu URSS, era tensionata.

O data cu “razboiul sfint” se declanseaza si operatiunile de deportare a evreilor dintre Prut si Siret.

Citeva mii de evrei din zonele rurale ale Moldovei de nord au fost transportati in lagarele de la Tirgu-Jiu, Craiova, Caracal, Turnu Severin.

Aceste masuri faceau parte din strategia de “curatire a terenului” aplicata de statul român in zona de razboi.

In acele zile, in România, a fi evreu insemna a fi “strain”, “bolsevic”, “tradator”. Politica antisemita a lui Antonescu se indrepta cu pasi repezi inspre virful de sarcina: crima in masa.

Bibliography:
Alexandru Florian,Istoria decojita.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

IN MEMORIA LUI PETRE BUZOIANU-IN MEMORIAM - de Adela Adriana Moscu la: 07/03/2005 07:16:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
IN MEMORIA LUI PETRE BUZOIANU-IN MEMORIAM

Cu atat de adanca tristete ma fortez sa stau la acest computer si sa va invit pe toti cei ce l-au cunoscut pe talentatul Roman-American Fotograf de MODA/ManechineElegante (Romanian-American GlamourModels Photographer -www.photofashion.net-founder of EXCES Magazine), creator al revistei de moda EXCES, Petre Buzoianu, sa luati un moment din vietile voastre ocupate si sa va rugati pentru sulfetul lui ce i-a parasit corpul pe data de 21 Februarie, 2005 in ziua de luni prin infarct in Italia. Dinsul si iubita lui sotie Romanca, Andreea Angelescu, de asemeni o talentata fotografa si frumoasa fosta manechina si balerina din Bucuresti erau in Italia in cadrul sesiunilor fotografice din timpul primaverii la Milan.

Am avut deosebita placere, prea scurta din pacate, de a incepe sa il cunosc pe Petre de la clubul de conversatie cibenetica, www.cafeneaua.com, unde mi-am afisat cateva din poeziile mele doar acum cateva luni de zile in urma. Am schimbat cateva scrisori de e-mail si am avut o placuta conversatie telefonica prin care sufletul meu a fost atins intr-un fel adanc si sublim. Cu tonul placut al vocii lui, cu stilul lui prietenesc, sincer, magnetic mi-a vorbit despre radacinile lui, despre familie, despre arta, despre visele si aspiratiile lui artistice. Imi planificam sa am honoarea de a avea chipul meu intr-o fotografie executata de el pentru cartea de poezii la care lucrez acum si doresc sa o public destul de curind posibil. In dimineata aceasta de Duminica 6 Martie cam pa le ora 11 dimineata am fost inspirata sa-l telefonez pe Petre pentru a stabili o data pentru o sesiune fotografica. Spre oribilul meu soc la celalalt capat al firului telefonic sotia lui imi spune: “ Nu stiu cum sa iti spun asta, dar Petre a murit acum doua saptamani”. Dinsa inca era in Italia la momentul conversatiei noastre telefonice, insa maine va sosi la casa lor din New York City. Dupa normalele mesaje de condoleante si oferit de ajutor am indraznit sa intreb doar despre cateva detalii. Dragii mei,veniti sa ii inconjuram pe Andreea, pe restul familiei, celor ce l-au iubit, si prietenilor de asemeni in lumina divina si rugaciuni ca ei sa poata invinge aceasta tragica pierdere. Ce altceva mai pot spune acum dupa o buna ora de plans...? Ca as fi vrut sa-l intinlesc in persoana pe Petre si sa fiu atinsa de marele lui talent si personalitate, sau ca as fi dorit sa imi fi creeat o prioritate in timpul meu cu mai multa intelepciune ca noi sa fi avut mai multe conversatii ce puteau sa continue o inspiratie minunata ca artsista si poeta? Multumesc lui Dumnezeu ca macar i-am spus lui Petre prin telefon cat de adorabil si placut el este. Intodeauna imi voi aminti de Petre Buzoianu ca el fiind un personaj placut, prietenos, sincer, honest, deschis, artist sensibil cu un minunat sens al umorului care isi iubea sotia, familia, prietenii, oamenii, viata si arta. Oriunde esti, draga Petre, te rog sa stii ca te iubesc si ca ma rog pentru sulfetul tau! Este atat de teribil si cumplit ca nu am reusit sa devenim prieteni si sper ca sotia ta ma va avea prietena in viata ei si sper ca eu sa ii fiu ei de o prezenta tamaduitoare. Cadoul ce tu mi-ai oferit este lectia ca sa traiesc in prezent mult mai mult si sa imi daruiesc mai mult timp artei si viselor mele. Mi-e dor de tine...precis la multa lume ii este dor de tine...Ne-ai facut mandrii de arta ta fotografica! Ai adus mandrie Romaniei! In honorea ta voi inchina un pahar de vin rosu Premiat! Voi aprinde luminari si candele pentru sufletul tau...Fie ca Dumnezeu sa te binecuvinteze acum si pe veci!

ADELA-ADRIANA MOSCU

(adela.adrina.moscu@gmail.com www.scrie.com/adela)
#38466 (raspuns la: #38462) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce se intimpla cind privim o imagine? - de Dinu Lazar la: 12/04/2005 07:23:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cind privim o imagine se intimpla tot felul de lucruri, pe care nici nu le-am banui.
Citez din rezumatul unei lucrari de doctorat care va fi sustinuta anul acesta, cu titlul "Imaginea picturală şi dezvoltarea deprinderii exprimării orale":

Weidenmann distinge 5 faze: Prima fază este prefaza, în care subiectul realizează contactul cu imginea. Faza a doua (faza iniţială) este cea în care subiectul face diferite încercări automate de normalizare. Aici este de aşteptat o întrerupere a contactului vizual cu imaginea, dacă nu sunt activate concepte virulente. În faza a treia (faza progresiei) subiectul percepe alte elemente ale imaginii şi înţelegerea trece de la înţelegerea de gradul I în cea de gradul II. Faza a patra este cea a stabilizării, se caracterizează printr-o diminuare a nevoii de normalizare, în care modelul mental nu mai suferă nici o schimbare. Faza a cincea este destinată stocării, imaginea fiind preluată ca reprezentare holistă în ansamblul cunoştinţelor. Intensitatea prelucrării, ramificarea şi diferenţierea determină gradul de memorare a modelului mental.
Weidenmann explică acest proces enunţând 7 teze:
1. Înţelegerea este un proces de normalizare acţionând împotriva amibiguităţii. Ambiguitatea şi normalitatea sunt contrarii.
2. Normalizarea unui model mental porneşte de la premisa că atât producătorul unei imagini a avut un model mental, cât şi cel care o recepţionează. Acesta din urmă dezvoltă modelul său referitor la conţinutul imaginii şi la forma sa.
3. Există moduri diferite de înţelegere a imaginii. Pe de-o parte au loc procese pre-atentive, care se desfăşoară automat, pe de altă parte există procese atentive, ce au loc sistematic şi intenţionat. În afară de aceasta Weidenmann distinge între înţelegere ecologică respectiv naturală şi înţelegere indicatoare.
4. Principiul economiei spune că au loc tendinţe de a menţine efortul de normalizare cât mai scăzut, adică rezumarea la acele elemente ale imaginii, unde există deja o schemă sau un model anterior.
5. Există diferenţe de intensitate în înţelegerea unei imagini.
6. Variabilele ce impulsionează intensitatea de prelucrare sunt nevoia de normalizare percepută şi categoria virulenţei conceptelor activate.
7. Reţeaua de variabile.
#42986 (raspuns la: #42961) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nostalgia bat-o vina. - de Tauromahu nevricos la: 06/08/2005 08:14:23
(la: Despre nostalgie, sau de ce revine moda.)
Nostalgia presupune re-memorare a unui fapt deja trait. O pot avea bunicii nostrii care se plimbau prin anii `30 -`40 pe calea victoriei in Bucuresti ,daca aveau treaba pe acolo.

In rest e pentru curiosi,sau cei tineri un suspin de "uite dom`le cum era pe atunci" .
Si aici lucrurile se despart pt ca ori se urmeaza o cercetare un pic mai profunda , devenind un reper cognitiv pentru ceva anume (expozitie foto,vestimentara ;adica re-instituirea /restituirea printr-o dovada vizuala /scrisa a starii anterioare de lucruri ) , fie devine
remake intr-o moda prezenta ,care are varii forme -de la re-editarea/remember-ul unei masini /piese / proces arhitectonic vechi intr-un nou care face referire la primul,si prin asta e oarecum durabil ; pana la trecatoarea moda a unui Catalin Botezatu care pune muierilor o bonetica ca a Josephinei Baker pe cap ,si aspiratoarele la highlaif si fashan is coapte de fericire ,caci prin asta sunt niste zeite,printese,sau ce dracu or mai crede ele ca is.

Propiu zis , oamenii nu pot avea nostalgia lucrurilor care nu le vad. Au in schimb curiozitatea de-a vedea cum sunt lucrurile intr-o era (putin) anterioara lor. E o contragere de termen, daca e sa umblam cu pretiozitati .

cassandra - de cico la: 19/08/2005 23:34:25
(la: Dezgolirea femeii)
Criteriile barbatului sint in primul rind vizuale – el e atras de fizicul femeii in primul rind

Eh da, ca femeile se uita-n primul rind la ce? (ah, am uitat de portmoneu :)) Barbatul e mai natural si transparent in reactiile sale (si de-asta unele-l minjiti cu apelativul "animalic"), femeia isi baga de multe ori in cap idei ca cea de mai sus, si de-asta apare deseori drept perfida sau ipocrita (cind poate nu e cazul).

fara ca asta sa insemne ca barbatii sint doar niste hormoni umblatori

Mda, deci SINTEM niste "hormoni umblatori", dar nu numai (te gindeai desigur tot la contul in banca, la potentialul de-a subventiona nevoile femeii ;)). Orice prilej e bun pt a mai arunca o rautate la adresa noastra, nu? :(

Poate ca un factor interesant este teama barbatului de a fi respins

Are sens, in masura in care consideri ca de-obicei barbatul e cel care "trebuie" sa initieze avansurile. De frustrarea femeilor ce nu-s bagate-n seama si nu pot face primul pas din jena, ce poti sa spui? Remarc doar ca asa-zise "concluzii" trase de tine sint de fapt side-effecte de la modul in care se petrece flirtul, nu ca barbatul ar fi intr-un fel sau altul. Tare curios as fi sa vad ce s-ar petrece daca femeile ar trebui sa "agatze" ;)

Concluzia este ca prima evaluare pe care barbatul o face femeii este sexuala, bazata exclusiv pe aspectul sau fizic

Atunci cum s-o face ca sotia (alaturi de care-am petrecut aproape o viata) NU m-a atras prima oara preponderent sexual (chit ca e inca o femeie f atragatoare), ci prin calitatile ei umane? Bagati-va insa in cap toate prostiile despre barbati, eu vad doar ca unele va exprimati jalnic propriile frustrari, poate va place cind va auziti debitind tot felul de exagerari :((

Ca urmare a acestui mod de “gindire” nici nu intelege reactiile uneori excesive ale unor barbati la vederea frumusetii sale pe care atita a “lucrat” sa o puna in evidenta. Ea nu considera ca a se imbraca sexy este o invitatie sexuala pentru fiecare barbat care ii iese in cale.

Lipsa de ratiune nu e o scuza. Orice om inteligent cauta sa inteleaga realitatea inconjuratoare asa cum e, si s-o perceapa obiectiv. La treaba asta egocentrista cu "ea nu considera" multi ne-am intreba simplu "si cui ii pasa ce considera ea?". Cita vreme isi cladeste o imagine a lumii bazata pe "ce consider eu", o sa-si arate mai tirziu frustrarile sexiste in mod penibil.

A se imbraca sexy este rezultatul instinctului, al modei, al increderii de sine, al bunastarii personale sau a nevoii de a o recapata samd.

Dupa toate criteriile mai degraba ...narcisiste si egocentriste insirate de tine, banuiesc ca-n samd intrau si alte doua motivatii desigur evidente: te-mbraci sexy si ca sa atragi barbati sau sa te compari cu tinuta altor femei (sa rupi gura tirgului, cum s-ar zice :)).

Asa ca de ce nu, raspunsul la intrebare este: OK, sint frumoasa si vreau sa arat asta si celorlalti, dar daca o fac nu ma priviti doar ca un obiect sexual, sint ceva mai mult decit asta.

Eterna obsesie ;)) Chiar daca s-a scris de nu stiu cite ori pe-aici ca barbatii seriosi NU privesc de regula femeia ca pe-un obiect sexual (si cele mai multe aveti deja linga voi confirmarea, cu o astfel de persoana), continuati sa priviti la gramada pe "ceilalti" prin prisma asta deformata :((

PS. Cico, tu te-ai uitat prea mult la poza mea, ti-a placut pina la urma...ca altfel nu ai vorbi de razboi ;) Mie imi plac barbatii si complimentele lor (educate) asa ca nu am nici o problema in privinta asta. Peace. :))

acel "vreti razboi?" al meu era intre ghilimele, urmat de niste smileys lungi si latzi. Nu tin minte sa-ti fi facut TIE personal vreun compliment (educat sau nu), poate-mi refresh-izezi memoria daca ma-nseala. N-am prea inteles ce era cu acel "altul care nu are succes la femei", dar poate n-am citit eu bine si era ceva referitor la subiectul cu religia ;)

ps Cassandra, tu stii ca ti-am admirat dintotdeauna interventiile pe aproape orice alt subiect (religie, moralitate, evolutionism etc). La barbat-femeie dai insa dovada cred de mai multe prejudecati clar feministe. E doar parerea mea amicala, te respect prea mult ca sa doresc sa te necajesc cu ceva.
#66773 (raspuns la: #66531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca e vorba de Memoriile lui - de Cassandra la: 30/09/2005 15:56:21
(la: Concurs)
Daca e vorba de Memoriile lui Hadrianus de Marguerite Yourcenar, te felicit pentru gusturile literare :)
#75764 (raspuns la: #75751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
don, vad ca ai memorie buna. - de irma la: 15/11/2005 13:55:57
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
don, vad ca ai memorie buna.
modestia era doar de fatada :)) (sau nu?)
#87764 (raspuns la: #87763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...