mentionez

vad ca nimeni nu a mentionat cartile de joc:)) sau de telefon.

Ar trebui sa mentioneze. Cit despre optimismul rezultat la citirea scrierilor respective, mai sint si altele care dau optimism.

multe din arogantele mentionate sunt imaginare si sunt mai degraba expresia unor complexe de inferioritate.

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).

Putem lua pentru inceput exemple simple ca: ''elev'', "student", absolut","doctor".
Cand am inceput sa studiez limba norvegiana, am fost surprinsa de cat de multe cuvinte se pronunta aproape identic ca in romana. Si daca ne gandim ca sunt doua limbi de provenienta total diferita (una fiind de origine slavica, iar cealalta de origine latinica), putem sa zambim sansei ca poate teoria mentionata anterior va putea fi intr-o zi demonstrata.
Diana

Hee,He!

Va raspund, lejer amuzat, deoarece mi-ati trezit curiozitatea prin a o fi mentionat pe Isabela. Mi-a scapat corelatia cu pantalonii, dar nefiind la prima scapare si cu atat mai putin in pantaloni, va adresez, iata, intrebarea:
Isabela...care?
Caci Secolul conteaza, nu-i asa?...
De Castilla?
De Geaba?
De Te Grabesti, Pocnesti?
De Bata-n Balta?
De Ce Sa nu-nfiripam O Prietenie Trainica, de-acu'-nainte?

Fara nici-un fel de ranchiuna si cu mult respect pt. Pastorel T.

Tolanici,

Eu am pus cateva intrebari foarte clare, la care, pan-acum, mi s-a raspuns cu aburi si generalitati, inclusiv de catre tine, care-n plus mentionezi Ignoranta.

Ignoranta?! Oooo, pai, Maestre, asta-mi aduce-aminte ca fiece' pasare pre limba ei piere!
Crezi ca incapacitatea de-a genera un raspuns la o-ntrebare este, din partea ta, o dovada de Cunoastere/Intelepciune?

Cine-i ignorantul? Cel ce defineste un potential subiect de controversa civilizata -cu argumente-, ori cel ce evita subiectul, dimpreuna cu argumentele, din motive pe care-asteptam (inca) sa le vedem? Sa fie Ignoranta unul dintre ele? Sau doar naivitatea?

Cat despre mila pentru-aproapele, o am cu siguranta:
Ti-am raspuns.

Atata timp cat este reciproca, insa, caci altfel nimerim in masochism.

...etre saint sans dieu...cred ca da, este posibil, relativ la faptele dr. Rieux si mai putin la vorbele lui, care, negand divinitatea neaga implicit notiunea de sfintenie. Asta, desigur, daca admitem ca refuzul de-a se-"nchina" nu trebuie interpretat ad literam, in context. Daca da, rezultatul ar fi ca notiunea de sanctitate invocata ar trebui inlocuita cu altceva, decuplata de deitate...de ex. eroism.

Cosbuc i-ar fi amintit, poate, ca:
"nu cerceta aceste legi, ca esti nebun de le-ntelegi".

Rieux, refuzand posibilitatea existentei un Plan Divin - atata timp cat in ochiul Omului acesta nu este aparent just - nu poate fi un sfant, ci un erou sau/si un martir, extern deci sferei mentionate si care sfera pentru multi, inclusiv dinauntru, e mai degrab-un cub.

O chestiune de-alegere personala, in cazul doctorului?! Poate. Nu stiu.

Nu v-aminteste-un pic de Waco/Texas, parca prin '95, cand "federalii" au intervenit brutal pentru ca o comunitate locala se dirija dupa 'legi' proprii, oarecum contradictorii celor federale?

In cazul fetitei tiganului, este oare bine ca legea tarii sa "bata" traditia comunitatii in aceasta problema, intrinseca respectivei comunitati? Si daca da, bine pentru cine? Pentru respectiva comunitate, care "trebuie civilizata" chiar si-n privinta "afacerilor lor interne"? Pentru restul populatiei tarii? Daca da, care-i beneficiul celorlalte comunitati intr-o afacere ca asta?

Sau poate este bine pentru acea fetita X, care la 12 ani n-are de-ales
(asemenea tuturor copiilor de varsta ei, trebuie sa se supuna vointei parintilor, nu?) si isi asculta tatal. Cu mica diferenta ca majoritatea tatilor din alte comunitati le impun fetelor lor sa mearga la scoala, cand au 11-12 ani, nu s-aiba sex!

Or fi tigancutele diferite biologic de-alte etnii si le dauneaza lipsa sexului la 12 ani intr-atata? Judecand prin prisma marturiilor unora dintre ele, nu! Catusi de putin! Si asta stiu de la un medic, fosta prietena. Tiganca, nepoata de bulibasa.
Are dreptul un copil sa fie protejat de "federali" impotriva unei intruzii atat de brutale in viata personala? Are vreo alta arma de-aparare? Are vreo vina ca s-a nascut tiganca si ca de-acuma are 12 ani?
Are nevoie Europa sa plictiseasca Guvernul Romaniei cu-asemenea "prostii"? Poate ca da, poate ca nu.

Are nevoie guvernul mentionat (si-o parte din poporul al carui reflectare este el) sa-si dea seama singur, folosind propriul dovleac si fara sfaturi de la altii, ca daca drepturile INDIFERENT carui copil de 12 ani nu-s aparate, drepturile nici unui copil de fapt nu sunt?
Eu cred ca DA, are nevoie...

Nu-s prea informat pe tema asta, dar din cate stiu eu, cel mai puternic argument pe care l-am auzit este ca in Biblie (Leviticus), homosexualitatea este condamnata. Pe de alta parte, dupa cate am auzit, aceasta pozitie fata de homosexualitate nu este mentionata in Noul Testament, iar pana acum cateva secole, homosexualitatea era tolerata de biserica catolica (sau mai repede pana foarte de curand, pe ascuns, cel putin in SUA).

Ma intreb oare daca homophobia este mai mult legata de stereotipul echivalentei dintre homosexuali si pedofili...

Este, este si in Noul Testament, mentionata explicit.

-inteleg deci ca-i mai nimerit sa-l numesc dialect.
-asa spuneam si eu: legiunea respectiva era acolo pt Pacificarea provinciei... Lusitania fiind deja cucerita, anterior. Si scufundata-n 1917, parca, determinand intrarea USA in primul razboi...(just kidding, just kidding). :0), :0).
-Dacia a fost atacata in 101-102, insa cucerita de-abia in a doua campanie (105-106 AD), daca-mi amintesc bine.

oricum, ai auzit vreodata de pretinsa teorie ce-o mentionam?

Asa vad eu lucrurile:
dragostea mentionata (barbat-femeie) nu poate fi decat absoluta, drept pentru care nu accepta tradare si -implicit- nici iertare.

Poetul nu pare a fi la prima dragoste atunci cand scrie cele de mai sus. Acceptarea fatalista a realitatii ii da speranta fluturelui cu- aripile deja arse o-data, speranta ca va mai putea vreodata mima zborul.

De-acuma-i un picut lucid, dar dragostea si cu luciditatea sunt doua drumuri paralele. Nu mai e dragoste, e-un joc.

Sau educati?

Ma deranjeaza la fel de mult greselile gramaticale ale unora cu mai putina scoala, insa le dau circumstantele atenuante pe care indeobste le refuz acelora ce scriu nu prost, ci scriu prostii, desi (rarisim, e adevarat)intr-o corecta limba romaneasca, ce doveste ca sunt educati.
Gramatical.

Dar nu destepti.

Cat despre agramatii mentionati, mi-e teama ca e prea tarziu s-o mai indrepte-acum, dar nu-i nimic: de-i logica si suflet si-o urma de bun simt in ce citim, 'n-ui rau, c-e ziceti?'

Simpla curiozitate: este politica mentionata ceva nou? sau este ea mai eficienta in ultimul timp?
Subiectul mi-e strain si de-aia-ntreb.

Dar daca, asa cum presupun, raspunsul este Nu la prima intrebare si la a doua-i Da, atunci lipseste-un factor important al ecuatiei.

Deoarece, judecand dupa raspunsuri, intrebarile monikai erau puse de fapt pe un ton serios, arunc cat colo basca, blugii si lavaliera, la camasa alba-mi potrivesc cravata (desi habar n-am sa-i fac nod) si ma arunc:
1: da
2 si 3: da ( :0)...sorry!..)
de ce existam? A, deci existam, de fapt?! (ori facem parte poate doar din visul cuiva sau a ceva? - nu, nu Matrix...vezi Eminescu si-ale lui surse)
S-admitem, deci, ca totusi, existam. De ce?
a. Conform Cartilor Sfinte, practic indiferent de religie (in continuare cea mai populara incercare de raspuns), suntem aci-ntr-un fel de zona gri, etapa tranzitorie intre un soi de cenusiu prenatal si-un alb sau negru postmortem, in functie de cat de cuminti si-ascultatori am fost in tranzit, precum si cat de mult am avansat pe calea renuntarii la ce ne place-originar in detrimentul a ceea ce favorizeaza si faciliteaza socialul, in general.
b. alegand de-a ignora mentionatele Carti, deschidem usa larg imaginatiei si speculatiilor de tot felul, cu rezultate ultime dintre cele mai diverse pe planul propriei linisti sufletesti, in cazul celor rari care, cumva ajung la vre-o concluzie cat de cat argumentata.(apropos...un cal troian, cadoul asta al imaginatiei, nu gasiti?)

4: ambele variante sunt in mod egal posibile. Nu mai ramane decat de ales una din ele. Dar nu-i obligatoriu.
n.b.: alegerea-i individuala (sic), dupa care fiecare se descurca cum poate mai bine cu ce s-a captusit. Cel mai rau se pare ca sfarsesc cei care fie nu se hotaresc deloc, fie o fac prea des.

Poate-l aflam vreodata, dar daca da, mie va rog sa nu mi-l spuneti, ca precis ma plictisesc si nu mai termin cartea/filmul, daca-mi serviti deznodamantul cu anticipatie.

Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

Homosexualitatea este o problema psihologica, nu cred ca una organica, genetica. Gusturile si preferintele se educa su schimba cu timpul. Ginditi-va la ceea ce numim generic MODA. Felul de a ne imbraca si perceptia potrivirii hainelor pe corp este o chestie relativa. Vestimentatia secolului al 17-lea este total nepotrivita si lipsita se spirit practic in zilele de azi, pentru ca ne-ar reduce capacitatea de miscare. Ei bine, la vremea ei vestimentatia de secol 17 era scopul existentei, pentru ca erau necesare vreo doua ore pentru a potrivi pe corp o rochie cu falduri.
Trecind de la vestimentatie la psihologia preferintelor sexuale...
Ce parerea aveti de parintii care isi imbraca baietelul si ii tund parul astfel incit sa arate ca o fetita, pentru ca de fapt ei voiau o fetita iar spermatozoidul ala le-a tras clapa. Modul cum functioneaza creierul uman la nivel de baza se formeaza in primii ani de viata, restul e doar perfectionarea "programului" de baza. Nu sint de meserie psiholog, dar banuiesc in mod logic faptul ca ceea ce numim personalitate este rezultatul interactiunii dintre individ si mediu, sau a mediului asupra individului. Sintem ceea ce mediul ne permite sa fim. Unii au o asa numita personalitate si modifica ei mediul, impun schimbari celorlalti care le accepta in lipsa de idei mai bune.

As vrea sa mentionez despre un episod din serialul Star Trek- The next generation. Este destul de interesant prin faptul ca pune problema heterosexualitatii si a homosexualitatii in mod invers. Adica se poate si pe dos, pe o planeta humanoizii erau asexuati (si se numeau GENAI). Undeva in urma cu vrea citeva sute de ani renuntasera la sex prin manipulari genetice. Totusi mai erau rebeli care se simteau altfel decit restul. Ofiterul Riker este implicat intr-o misiune de salvare cu un genai care avea tendinte heterosexuale, se simtea femeie si era atrasa de chipesul ofiter. Reactia comunitatii genai a fost foarte violenta, respectiva fiind considerata bolnava si trebuind tratata si adusa pe calea cea buna, ceea ce s-a si intimplat. Interesanta idea lui Gene Roddenberry intr-un serial in care ideea de sex nu este deloc dezbatuta.

E clar, mansarda-i mobilata!
Si-i bine ca-i asa.
Acum, stii cum e omu'...vrea si balcon, cherie, daca se poate!
De le gaseste-mpreunate, se bucura un timp de ele (tremurand c-o sa le piarda) de-l tine jebu'-aka buzunaru', macaraua si 'telectu'.
Dac' are lipsuri la sus-mentionatele, alege sau balconu' sau mansarda, sau pan' la urma e de fapt ales, sau si mai trist, devine filozof.
D-aia prolifereaz-Academiile-n Tecuci.
Sau nu te cuci, tot aia e!

Bun-venit, daca de-abea-i venit, la situl creativ si 'conoclast care ne face sa gandesti. Sau te face sa gandim...totuna!

(o:

ce zici...in teorie.
De-aceea am pornit de la premiza ca tu, acela care-mi vei raspunde ai copii si ca iti poti imagina momentu' si reactia ta cand unul ti-e ucis sau -si mai rau- distrus ireparabil.
Premiza mentionata-i cheia!

Cat despre ciclul violentei si propagarea lui prin intermediul copiilor criminalului...ce te face sa crezi ca ai alege sa-mi ucizi copilul deoarece ai aflat ca ti-am ucis parintele care mi-a ucis in mod GRATUIT, fara motiv, celalalt copil?

Exista, asadar, si o gena a criminalitatii, asa cum chinuit se sbate-a ne explica un erudit om de stiinta ca ar exista una pt un viciu devenit mai nou "a pride"?

Mi se par plauzibile atat statisticile mentionate cat si interpretarea lor de catre ninel.
As completa cu un aspect poate si mai tulburator: daca de la cei 39 la suta dintre securisti care au fost si intelectuali nu ma puteam astepta la "osul demnitatii" nici dupa '89, atunci macar de la acei intelectuali (multi) care n-au fost securisti as fi sperat sa vad mai multa coerenta, coeziune, consistenta, constantza si inteligenta politica dupa '89, atunci cand nu mai erau amenintati aproape de nimic. Indiferent dac-au ales sa traiasca in tara sau in afara ei.