|
te provoaca sa gandesti
mere dulci si amarui
Si pentru ca sint implicata in aceasta controversa, eu vreau sa ma pun prima pe lista acelora care doreste ca Ozzy sa mai treaca pe la cafenea, sa ne mai impartim cafelele dulci sau amarui, numai cu conditia ca nu ma mai injura. :-)
Dragii mei, de ce taceti? mai scrie'i ceva, altfel raman aici singura si n-am cu cine discuta. Hai sa va mai trimit o poezie, poate vine dezghetul.
De fapt, este o "coroana de sonete", care se nume;te "Sete de viata": 1 Nu sufăr vorba spusă cu emfază - Sinceritatea nu suportă falsul, Timid şi molcum îi răsună glasul Iar Adevăru-i stă mereu de pază. În sufletul curat găsesc oaza De sentimente mari, când sună ceasul, Poruncitor chemându-mă Parnasul Spre culmea lui, ce-n soare scânteiază. Acolo-mi este raiul de lumină Spre care tind cu inima senină Când Poezia-n suflet se pogoară... Acolo râd şi plâng precum îmi place, Nu pot să mint, nu ştiu a mă preface, Sunt simplă ca o strună de vioară. 2 Sunt simplă ca o strună de vioară, Deşi exprim şi culmea şi abisul, Conţin în mine iadul, paradisul, Speranţa, ura, dragostea de ţară . Moldova mea! Iubirea mea amară, Eu îţi închin şi faptele, şi scrisul, Cu viitorul tău nutrescu-mi visul, Prin tine Universul mă-nconjoară... Ce dragi îmi sunt aceste sate albe Cu case ca mărgelele în salbe, Privite de pe deal în toi de vară, Ce dragi îmi sunt livezile-nflorite, Băieţii tăi şi fetele smolite, Admir aroma crinului, fugară... 3 Admir aroma crinului, fugară... Ca raza - sveltă, dreaptă-i este firea Petala-i albă - pură ca iubirea, Ce frageda juneţe o-nfioară, Dar fii atent - prea multe, te omoară Aceste flori, deşi uimesc privirea Şi par să-ţi dăruiască fericirea Prin frumuseţea lor sublimă, rară. Un paradox cum se întâmplă-ades, Deşi e mult prea lesne de-nţeles : Aşa-i natura - veşnic ne şochează... Ci uneori îmi pare o trădare - Perfidia aceasta crunt mă doare Şi inima de dor mi se cabrează. 4 Când inima de dor mi se cabrează, Speranţa-mi ca un abur se topeşte, Se-ntâmplă să-i şi-njur moldoveneşte Pe toţi - miniştrii, oamenii de vază... Patriotismul? Nu e doar o frază Cu care un popor se amăgeşte? Îmi vine să exclam : Doamne, păzeşte De cancerul verbal în metastază! Un paradox şi-aici, dar ştiu prea bine, Că dragostea ce-o port în piept la mine Pentru poporul meu - ea mă salvează... Cu ea mă simt păşind în nemurire - Mă las cuprinsă de nemărginire, Vibrând cu Universul într-o fază. 5 Vibrez cu Universul într-o fază Şi simt că sunt mai sigură de mine Când beau din energiile divine - De parc-aş trece-n altă ipostază. În alt diapazon îmi luminează Şi soarele din cer; Atunci, în fine, Micimile vieţi-mi sunt străine, Pământul neclintit îmi stă la bază. Sunt gata să împart cu toţi misterul Acestei stări de forţă... Efemerul Se sparge-n stânca asta solitară. Când noaptea lin se lasă, ca o ceaţă, Arunc calvarul grijilor din viaţă, Absorb din lut esenţa mea primară. 6 Absorb din lut esenţa mea primară, Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume - Naiadă în a valurilor spume, Driadă în pădurea seculară. Cu arborii renasc în primăvară Şi dau cu ei în floare - fără glume! Aceste mici minunăţii anume Îmi fac senzaţia vieţii clară. În miezul codrului mă simt acasă, Ating cu geana cerul de mătasă Şi fruntea mi se mistuie în pară... În arşiţele verii cu mirare Din cupele ei pline cu vigoare Sorb adierea vântului de vară. 7 Sorb adierea vântului de vară, Ce poartă rodul lanului în spate - Cu boabe de polen, înmiresmate El fecundează grâul şi secara. Această pâine-i dulce şi amară, Dar zi de zi cu ea ne ţinem, frate, Ea scoase din nevoi nenumărate Şi neamul, şi familia, şi ţara. Nu voi să iau nici cea mai albă pâine Din alt pământ, din mâinile străine, Căci maica noastră glia se-ntristează. Mi-a-mprumutat orice atom din mine Şi mă hrănesc din ea - aşa e bine - Să-i prind cu gura ploaia, roua, raza... 8 Eu prind cu gura ploaia, roua, raza - Orice-mi trimite cerul şi destinul; Suport plăcerea, umilinţa, chinul, Şi toate-adânc în suflet ma-ncrestează. Eu le accept pe toate, cât durează Această viaţă, căci urăsc suspinul. Dulceaţă şi venin - aşa e vinul, Deci bea - şi Dumnezeu te aibă-n pază! Să joci, de ai intrat cumva în horă - Ai de trăit un an, o zi, o oră? Nu-ţi este dat să le cunoşti pe toate... Dar am oricând o scumpă mângâiere - Să simt Frumosul până la durere Mă bucur pururea, că mi se poate! 9 Mă bucur pururea, că mi se poate Să simt căldura ţarinii străbune, Când bat călcâiu-n horă, să răsune Ecoul peste văi şi peste sate. În glia asta inima-mi se zbate, Din ea răsare versul meu pe strune Şi-n ea mă voi întoarce, când să sune Va fi cel ultim ceas al vieţii...Vade! Va spune Moartea, - vino, hai cu mine... Şi voi pleca spre zările senine Primindu-mi şi osânda, şi tainul. Dar cât trăiesc - cu zâmbetul pe faţă! Să râd, să plâng, să lupt cu rău-n viaţă, Să beau licoarea vieţii, ca rubinul... 10 Eu beau licoarea vieţii, ca rubinul, Vrăjită de sclipirile-i solare Şi beată de aromele-i amare - Nedespărţit de trandafir e spinul. Eu nu mă plâng, că mi-am ratat destinul, Deşi am tras necazuri, şi mă doare, Dar am avut tărie şi răbdare - Nu-i chip să-ţi iasă-ntruna doar cu plinul. Greşit-am des, dar nu din rea voinţă, Am fost senină chiar şi-n suferinţă Şi n-am lăsat să mă sufoce splinul. Păşind mereu cu fruntea ridicată Am stors din rodia vieţii toată Dulceaţa, şi tăria, şi veninul! 11 Dulceaţa, şi tăria, şi veninul Fac existenţa noastră precum este - Haină, sau frumoasă ca-n poveste, Sau neagră, sau mai albă decât crinul. Dar eu îi sunt şi robul şi stăpânul - Cad în abisuri şi mă urc pe creste, Fac vânătăi şi răni, îmi joacă feste, Ci tot câstig în lupta cu destinul! Câstig această boltă azurie, Toloacele în puf de păpădie Şi primăverile înmiresmate. Acestea le ador la nebunie Şi-n frumuseţea lor pe-o veşnicie Aş vrea să mă dizolv încet... În toate! 12 Aş vrea să mă dizolv încet în toate - Să alăptez cu dor întreaga fire, Turnându-i dureroasa mea simţire În toate florile, în orice vietate. Spre ea înalţ aceste mâini crispate, Spre ea îndrept sfioasa mea privire, În muta rugăciune de iubire Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate. Extaz şi chin... O sete mă sfâşie De-a tinereţii apă veşnic vie, Deşi-mi coboară iernile în plete. Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie, Dar voi întoarce sacra datorie Când potoli-se-va această sete... 13 Când potoli-se-va această sete De Dragoste, Frumos şi Poezie? Atunci doar, când în inima pustie Se va-ntrona răceala... Nu pot crede Că osteneala cu mişcări încete Din ochi va şterge râs şi veselie, Că stelele vor înceta să-mi fie Prietene fidele şi discrete. Nu pot să cred că tot ce mă-nfioară, Tot ce iubesc acum va fi să piară, Că e zadarnic visul unei fete... Ci dacă-i viaţa doar un vis de vrajă Mă voi lăsa de moarte prinsă-n mreajă Fără dureri şi fără de regrete. 14 Fără dureri şi fără de regrete Voi părăsi această lume tristă, Trecându-mi viaţa toată în revistă Prin minte-mi trec imagini cete-cete. Ştiu tainele-i şi micile-i secrete - Ascund ades un zâmbet în batistă, Având eu însumi suflet de artistă Îi iert această farsă. Să se-mbete Cu comedia azi jucată-n scenă Cei obsedaţi de-o patimă obscenă - Pe mine nada nu mă mai tentează. Arunce-n aer fraze dulci, pompoase, Pe mine doar în pace să mă lase - Nu sufăr vorba spusă cu emfază. 15 Nu sufăr vorba spusă cu emfază, Sunt simplă ca o strună de vioară, Admir aroma crinului, fugară, Şi inima de dor mi se cabrează. Vibrez cu Universul într-o fază, Absorb din lut esenţa mea primară, Sorb adierea vântului de vară Şi prind cu gura ploaia, roua, raza... Mă bucur pururea, că mi se poate Să beau licoarea vieţii, ca rubinul, Dulceaţa ei, tăria, chiar veninul! As vrea să mă dizolv încet în toate Când potoli-se-va această sete - Fără dureri şi fără de regrete... Cu sincere salutari, Adela Vasiloi bine zici.. ce vremuri.. mi`as dori macar 1 sapt sa o mai duc si sa ma complac in saracia/bogatia cu tot ce insemna ea la vremea respectiva..
viata ar fi urata am sta la coada in fata portilor raiului (sau iadului?). Dar viata, dulce sau amara, merita traita si numai pentru a spune la sfrsit "nu regret nimic din ce am facut ci numai din ce n-am facut!" In anumite perioade, atunci cand simtim ca suntem daramati de greutati, dezamagiti de prieteni sau coplesiti de dusmani, nu spunem niciodata Doamne ia-ma! ci Doamne ajuta-mi sa trec si de asta.
Viata cuprinde bucurie si tristete, iubire si ura, lumina si intuneric, bine si rau, cate putin din fiecare astfel incat sa formeze un amestec relativ omogen. Nu este nici o filosofie. Te nasti din durere si mori cu durere iar intre cele doua evenimente este viata.
rodica
- de
athos
la: 02/05/2005 12:03:36
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?) cum iti place caferaua,mai dulce sau amara?
ca sa stim cum s-o pregatim...) inca o data bine-ai venit printre noi! agrume,
lâmâi, portocale dulci si amare, clemantine, pamplemus inafara de pamplemus, restul cresc si se produc plin pe coasta de azur, nu la mine, ca-s in spre munti, pe malul marii.. curatzite de coaja si taiate in bucatzi... in congel... mai pun in congel si toate saxi-urile... ce-s astea? :)) familia saxifragaceae: coacaze albe si rosii, coacaze negre (cassis, fr), agrishe... apoi in congel: zmeura, mure(altoite), fragutze (ca am plin pe-aici) si a treia intrebare, care v-o sta pe limba ... :) de ce atrag la mine traznetele... ca am un paratraznet mare instalat pe transformatorul de tensiune inalta (al meu privat), atunci cand m-am fixat aici, electricitatea nu era suficienta puterea pt nevoile mele, si cum erau liniile de inalta tensiune in apropriere, mi-am instalat transformatorul meu... Si da, imi place si cafeaua la nebunie... Era o vorba ca asa cum iti place cafeaua iti place si dragostea. Se referea (vorba) la dulce sau amara dar eu am parafrazat putzin: imi place lunga si tare ;))))) Si evident, tot de cafea e vorba!
“ne”…”noi”…imi displace profund acest ‘noi’ al globalizarii, care deniveleaza si uniformizeaza particularul, strivind individul, reducandu-l la gloata.
nu fac parte dintre acesti noi, dintr-un milion de puncte de vedere. Nu cred in dumnezeul ortodox mai mult decat as crede in allah, in buddha sau Yahve. Nu-mi bat capul cu teorii despre cum a aparut omenirea, fiindca-mi par puerile comparativ cu intrebarile lui azi: “cum traiesc”, “cum evoluez”, “cum sunt perceputa”, “cum iubesc”. Nu-mi e de nici un ajutor sa aflu ca-s amfora de lut sau rasuflare dumnezeiasa – adesea am simtit c-as fi pamant ori sfanta minune (desi mai rar, hehe) si ca pendulez grosier intre ideea universala de bine si tentatia raului. Nu vad prin urmare de ce-as respecta traditia postului ‘de carne’ si prefer sa mananc ce vreau si cat imi trebuie, fiindca necazul meu e ispita gandului negru, nu puiul impanat din cuptor. Si fiindca sunt constienta cat de imperfecta sunt, prefer sa-mi strunesc mintea/sufletul inaintea stomacului. Pura alegere! Craciunul ma umple de pace si de-o tristete blanda si buna, pe care n-o simt decat in acea perioada a anului… colindele, mirosul de brad, prezenta celor dragi, nevoia de-a face pace cu mine si cu lumea-ntreaga sunt realitati de decembre ce se-ntampla si cu bani si fara ei. Nu stiu, bunaoara, ce-i aia ‘prima de Craciun’, caci n-am primit-o niciodata. Tin insa la cei doi Mosi care vin cu lucrusoare minuscule, d-alea pe care ti le-ai cumpara, ca nu-s scumpe, doar ca mereu se gaseste ceva mai important de luat…asa cum mereu ai in suflet pe careva, mai sus de tine, si-a carui bucurie ti-e infinit mai pretioasa! Am nebunii de copil, cunosc credinte pagane de la bunica si, uite-ma superstitioasa! Sunt unele descantece vechi care se murumura: de deochi, de aplecate, de sperietura, de noroc. Apoi, obisnuiesc sa ma rog, acolo unde ma plezneste. Sunt biserici pe langa care trec fara un suflu de credinta si biserici care ma trag inauntru. Atunci impart lumanari, dar nu sarut niciodata icoane: la “vii”, multe…multe si doua doar la “morti”. Stra-bunicii mele ce s-o dus la Domnul nu-i pun lumanarica niciodata – nu stiu de care parte. Pluteste parca pe deasupra si-o vad, o simt traind in mine ori mangaindu-mi parul cu mana ei crapata, cum obisnuia, fara o vorba, si parc-o aud :“sa fii buna, lusha mamii, sa fii buna, ca dumnezeu pe toate le vede si de toate se-ngrijeste”… Imi pun de sant gheorghe salcie la poarta. Ma-ncing cu-n fir de salcie, tot atunci. Si-mi sfintesc casa. Peretii mei sunt umezi de aghiazma la fiecare boboteaza. St. valentine’s day? Nimic nu-mi zice. si ziua trece, ca oricare. Eu n-am avut niciodata motive sa-i dau o sarutare omului iubit, sa-i pictez o inimioara si s-o pun in bagaje, s-o aiba langa el cand s-o trezi si nu-s p-acolo. Dar daca oamenii inventeaza ‘zile’ ce se vor celebrari ale iubirii si binelui e semn ca inca nu ne-am pierdut, e semn de speranta. Si daca romanii cumpara flori de sf valentin dar si de dragobete, unde-i baiul? Si daca ma duc cu “ne dati ori nu ne dati” si de ajun dar si o data cu americanii, care-o fi necazul? De ce nu s-or bucura ai nostri plozi de doua ori, sa-mi fie mie dubla bucuria? Io-mpart covrigi, mere dulci si pere, de sfatul ilie, c-asa facea bunica, dupa ce le tamaia de trei ori. Si tot atunci imi ieu ceva noutz sa port si-i iau si lui ceva, ca face bine haina noua chiar atunci. De ‘mosi’ (aceasta-i sarbatoarea mortilor) fac iara impartzeala …de data asta dai si cana si farfurie. n-am nevoie de motiv sa dau, dar daca tot exista, de ce nu-i bine sa ma folosesc si de motivele altora de-a darui? De ce sa stau, la slujba, in partea stanga a bisericii, cand mie-mi trebuie mana lui aproape, cand ma rog? De ce sa sada el la dreapta? De ce-si intoarce dumnezeu fatza de la o femeie care-o data pe luna n-are voie sa paseasca-n casa Domnului, caci … ar murdari-o??? De ce s-accept in mijloc de februar ca popa cel nebun sa-mi scufunde bebelusu-n cazan de tabla in biserica cu doua grade-n termometre…ca altfel nu-l accepta dumnezeu? Candva, femeile adulterine erau lapidate-n piata publica. Aruncau cu piatra si alea care nu erau prinse! Ce ne-am face daca am pastra toate traditiile? Cine stabileste care-s bune si cine-i atat de drept la judecata sa decida care trebuie-aruncate? Am sa fac intodeauna cum imi zice judecata proprie si bunul simt si-am sa ma lupt cu mine sa nu pic prea jos, atuncea cand, din nebagare de seama sau nestiinta, totusi pic. Si n-au decat sa puna cazanul la fiert, inca de pe-acum, daca-i vorba ca am …’inversat ordinea valorilor’. Rosii, albastri sau galbiori
Toti sintem trancanitori Hanuka, Craciun sau Ramadan Pentru toti mai trece un an Sper ca-n anul care vine Sa ne fie la toti bine Sa bem cu mic si mare Cafele dulci si amare In Cafenea sa ne-agitam Si in idei sa ne duelam Bucurati-va de sarbatori Si intorceti-va cu texte noi -------------------------------------------------- All you need is ignorance and confidence and the success is sure. Mark Twain Ce şopteşti atât de tainic,
Tu, izvor de cânturi dulci? Repezind bălaia undă Floarea ţărmului o smulgi Şi o duci, o duci cu tine, Vâjâind încet pe prund; Ale tale unde floarea Cine ştii unde - o ascund? Sper ca astfel te-am inbunat Si de aici nu ai plecat Ai familie draguta Sa-ti traiasca in teleguta Eu pe tine tot te votez Ici colea sa acostezi Sa faci viata mai usoara Si mai dulce cafeaua amara Cand cu vorbe ne incanti Sau din frunza de ne canti ________________ "Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu io as bea un pic mai mult
caci sfarsitul vreau sa-l uit nu ca-l stiu si-mi place tare si inima nu ma doare punem de o altercatie mai mergem o statie, poate mergem chiar si doua pan-ne vine randul noua. asa ca melancolia nu se pune cu chindia mai baiete, fii bonton zi-i de-un chef ca e beton. ca nu toata lumea stie unde-i Turnul lui Chindie. inimioara, bat-o frica tremura ca pasarica si se zbate ca furnica c-a luat si duce-n spate un graunte jumatate si-i grabita, si-i grabita sa puna de-o mamaliga altoita cu smantana si dreasa cu branza buna branza din putini strabune si nu din burduf de caine. baga mare lautare: "Si-a venit un negustor PLin de bani, cu valfa mare, Cumpara copii pe care Nu-i iubeste mama lor. Si-a venit la noi poarta Si-am iesit si l-am certat: N-ai nici tu nici imparatul Bani sa-mi cumpere baiatul! PLeaca-n sat"........... ca-i Satu Mare De nu, vezi acolo-n zare, vre-un oras Mintenas, sa te duci si s-aduci Pentru fete mere dulci, si-o dulceata cu fistic apa rece, hai, un pic lu tatiku...pic, pic, pic Si-alta data, si-alta data O s-o facem si mai lata: Cate-un pic, pic, pic Pana n-o mai fi nimic Cate-o cana, cana, cana pan-golim o damigeana..... cine stie sa mai spuie....... ghiocele, viorei,
pentru fete si flacai soarele rade-n fereastra floarele-nfloresc in glastra. primavara ca o zana a deschis un ochi la luna si de n-o fi cu banat o poezea v-am adresat. sa nu datzi ca nu-i a mea asa rima mai c-as vrea, deci: Merele Frumoaselor cu chip vrajit, O, mere dulci si-nmiresmate, Surasul vostru-nvaluit In rosu si in galben poate Sa fie-oricand asemuit, Prin rosul care il strabate, Cu un obraz de-ndragostit, PLin de noroc si sanatate; Iar galbenu-i ca un palit obraz de-ndragostit, ce-l bate Un nenoroc fara sfarsit! Pe fata voastra-s adunate, Deci, doua semne, deslusit: Si-al celui fericit in toate, Si-al celui deznadajduit! "Lost without music in a world of noises"
Stiu pe unul Cosmacpan, Poarta shishuri si-un caftan, Ce vine prin cafine Tot tragand din narghile Si ne spune verzi si-uscate La fatuci nevinovate: Poezii cu mere dulci, Mintile de ti-le-ncurci, Si poeme luminoase Despre pere lunecoase, Ba mai zice de migdale Ce se-ncurca-n amigdale. Si noi nu ne descurcam Dar pe tine te rugam Sa poftesti a ne-ajuta Pana s-o lasa sara. Vrei sa fii asa de bun? Te-asteptam cu dor nebun ! Unde-i moshu cu desaga
Sa-i dau frica mea intreaga Mere dulci si nuci Pe pustii frica sa arunci Moshule vino si ia-o Tie toata ti-as da-o PS. Cosma... pune-l si ca text separat ca e deosebita ____________ 'de frica sa nu scadem incetam sa crestem, de frica sa nu plangem incetam sa radem ' Gataaa!
Cafeeua e servita, Cu lapte sau fara dulce sau amara . Dar facti va rog ceva cu soarele asta. Amintirile ne construiesc. Toate acele elemente albe, gri, negre, incuiate sau asezate pe raft la vedere, ne-au modelat caracterul. Daca vrei sa-ti amintesti cum erai la 16 ani, rascoleste amintirile. Daca vrei sa sti de ce esti nefericit fa tot asa. Toate reactiile, imaginile, gustul, uimirile pe care le-ai trait se transforma in amintire. Poate ca nu iti amintesti totdeauna exact, sau ai lacune dar simti adierea, frisonul pe care l-ai avut.
Amintirile mele sunt ba dulci, ba amare. Nu pot insa sa ma dezic de cele amare pentru ca uneori si amarul da gust. Ma dezbrac si imi agat sufletul de o ramura, o amintire dulce si amara o sa agat de o alta creanga... mi-a adus in minte o imagine, nu stiu insa de unde o am: o ea, de cate ori i se intampla ceva se duce la un anume copac aflat pe varful unui munte si atarna acolo o panglica rosie. Face asta inca de cand era mica. Copacul a crescut cu ea, panglicile s-au inmultit si la asfintitul vietii sta in fata lui aducandu-si aminte de atatea bucurii si tristeti, lucruri bune sau nu care i s-au intamplat, soarele trece printre ramurile copacului, memorii vii ale vietii fetei, vantul fosnind matasea panglicilor...
Eu mor cate putin de cate ori sunt dezamagita, de cate ori ma las dezamagita, insa ma nasc si cresc cate un pic cand realizez frumusetea din jur fie ca sunt lucruri neasteptate care mi se intampla, ca descopar un om altfel decat il stiam, ca vad batranul din colt luptand in prezentul implacabil desi si-ar dori trecutul de care ii e dor, cand vad oameni optimisti care spun paralizati fiind 'am cazut intr-o piscina pe jumatate plina' ... cand simt. Uneori obosesti, te asezi frumos pe un petic de cer si cumva puterea de a te ridica si a umbla prin praf de stele vine. ________ Te rog … desenează-mi o oaie! "Dulce si Amar" film productie bulgareasca la TVR...
salutari, sixpack In fiecare moment te inseala cu cate cineva din tot restul lumii. Dar nu-i purta pica. Si mai cheam-o din cand in cand in osteneala zilei sau in reflectie. Dar nu in vise si dorinte. Nici ca partener de viata. Uneori e dulce, alteori amara, dar nu-i facuta pentru relatii de lunga durata. :)
-------------------------------------------- "Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."
|
 loading... loading...cautari recente
"ce am facut"
"cantec de jitejie" "Lacrima si raza" "cand imi vine cheful de munca" "%22viata omului fara povesti este trista si searbada" "despre pasiune" "polisemia cuvantului a fi" "insusiri ale cuvintului caprioara" "doi paianjeni" "hai sa facem dragoste" "foc de soare" "nasu'n cur pan la craciun" "vizionare filme" "stramosii nostri sub conducerea regelui Burebista" "De ce unii barbati prefera prostituatele" "slab de tras de par" "aparate masura" "zanele din valea cerbului" "Caut in zadar pe perna" "cd-urile" "a tremura de curiozitate" "a doua oara" "mai bine sa lasi copiilor crestere buna decat aur" "iubito poezie" "am ras cu salbaticie- lovekey" "pentru mine limba romana e distanta dintre inima si umbra ei care se numeste suflet Fanus Neagu" "doua pasari doua desine" "asemanatorul lui spune" "locuiti in germania" "dictionar roman armean rapalau" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: La multi ani!)
Si multe cafele-n ibrice,
Si mai dulci si amarui
Mere,pere si gutui !!!
Faci cafeaua cea mai buna
deci sa-ti mearga viata struna,
Cu retete ca la carte,
Cu cafele aromate,
Ne rasfeti pe toti in parte!
Chiar daca gresim vreodata
TU NE IERTI CA NE ESTI TATA !
Multumim de libertate
La Multi Ani cu sanatate !!!
MULTE IMPLINIRI CAFEGIILOR!