comentarii

merite deosebite obținute la șah de catre andrew


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
V-a dezamăgit Băsescu? - de stancosty1 la: 18/02/2005 14:34:27
(la: V-A DEZAMAGIT BASESCU?)
Nu m-a dezamăgit cîtuşi de puţin, pentru că mă aşteptam să se comporte şi să facă ceea ce face.
În orice caz, chestia cu vila cumpărată, pentru mine este evidentă. Un exemplu mai clar de corupţie nici că putea fi dat şi recunoaşterea acestui fapt este chiar declaraţia iniţială a lui Băsescu, prin care renunţa la achiziţionarea respectivă (de fapt, singurul gest firesc într-o societate normală, ar fi fost demisia). Între timp, sfătuit probabil de avocaţi, a renunţat şi la renunţare, aşa că va rămâne şi cu proprietatea obţinută ilegal şi cu eticheta de corupţie, pe care o avea de fapt mai de mult, pentru cine avea ochi să vadă.
S-auzim de bine!
Pentru cristelino - de stancosty1 la: 14/03/2005 10:44:28
(la: "Ce bine e sa fi desptept si in acelasi timp si roman")
Dragă domnule,
e drept că românii nu sunt nici mai grozavi si nici mai prosti decât altii, dar cred că totusi comiti niste mici erori.
In primul rând, inginerii români au modernizat masina natională. Nu mă refer la micile modificări, dar, de exemplu, modelul Dacia Nova este conceput integral în România, încă dinainte de 1989. Apoi, toate celelalte modele (Supernova, Solenza şi Logan) sunt concepute (cu exceptia motorului) la uzina de la Pitesti-Colibasi. Ultimul model abia a fost lansat la salonul auto de la Geneva.
Apoi, este cu totul fals că tăranul elvetian, după ce mulge vaca, asamblează ceasuri, o iau ca pe o glumă, nu foarte bună.
Iar că americanii au cele mai diverse inventii, asta se datorează, în afara spiritului practic pe care îl au, faptului că au o permanentă infuzie de materie cenusie, chiar si din cele mai dezvoltate tări europene.
Să nu uităm că singurul român laureat al premiului Nobel (în biologie celulară şi microbiologie), George Palade, a obţinut acest premiu ca cetătean american. Si asta pentru simplul fapt ca acolo sunt banii.
Un mare economist american se numea Georgescu Roegen si venea de pe meleaguri dâmbovitene (de la Târgoviste, mai exact)
Cei mai mari inventatori de pe toate meleagurile si-au brevetat inventiile în primul rând în America si dau aici numai două exemple celebre: englezul Alexander Graham Bell (cel cu telefonul) şi italianul Gugliemo Marconi (cu radioul). In preajma războiului mondial (al doilea), mari fizicieni, precum Einstein, din Germania, Enrico Fermi, din Italia, (care a construit primul reactor nuclear la Chicago), sotii Joliot-Curie, din Franta şi multi altii au emigrat în America si ei sunt cei care, de exemplu, au construit bomba atomică. Bomba cu hidrogen a fost construită, evident tot la americani, de un evreu ungur, si el autoexilat: Leo Szillard.
Apropo de unguri, desi sunt mai putin numerosi ca noi, au mai multi oameni de stiintă afirmati pe plan mondial si mai multi laureati ai premiului Nobel. Ultimul, după stiinta mea, a fost Denis Gabor, inventatorul holografiei (e drept, a cîstigat acest premiu ca cetatean englez, dar Gogu Constantinescu, cel care a pus bazele sonicitătii a făcut la fel).
Asa că, domnule cristelino, avînd în vedere că Franta e plină de monumente si placi comemorative închinate unor personalitati române, nu cred ca ai de ce să te plângi.
S-auzim de bine!
#39383 (raspuns la: #39076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hypatia - de Intruder la: 15/06/2005 13:41:41
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
ce este ''foarte ciudat''?
citez din DEX:

COMPROMIS=Înţelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. ♦ Înţelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele.
sau:
Acord obţinut prin cedări reciproce; concesie. 2) Convenţie prin care părţile cointeresate apelează la un arbitru în vederea rezolvării unui litigiu dintre ele.

eu cand scriu, nu ma iau dupa nici o ''norma''. Nu-mi plac normele, nu le suport si am alergie la ele...macar pe Cafenea sa scap de norme...

Parerea mea e ca e bine ca oamenii au puterea sa recunoasca neputinta lor, ca si a mea, a ceea de a face mici compromisuri. Dra e total ne-la locul firescului sa facem dintr-o greseala o normalitate. Probabil ca aceasta atitudine a noastra de a accepta foarte usor compromisurile pe care le facem, e unul din semnele REGRESULUI, ca sa zic asa....

eu personal, nu am facut vreun compromis (mare sau mic) din care sa ies ''neputincios''...pana acum n-am facut nimic de care sa-mi fie prea rusine; nu spun ca n-as fi facut si lucruri necugetate la viata mea si unele compromisuri... dar acum le iau ca atare si nu stau sa ma plang de neputinta...
sau poate asa e felul meu, sa ma cam detasez de norme si morala trambitata peste tot...

eu nu prea vad ''ciudatenia''...
Hypatia, incearca sa te eliberezi putin de ''norme'', sa vezi ce bine e!
#54976 (raspuns la: #54949) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irmei - de Simeon Dascalul la: 09/09/2005 12:41:34
(la: La o cana cu vin !)
mulţumesc pentru sugestie, o să-l încerc; nu-l gustasem pentru că aş înclina mai degrabă spre vinurile dintr-un sigur soi decât spre cupaje
dar de multe ori eticheta pare pusă aleator; am băut o dată o Fetească cu gust specific, apoi, la aceeaşi firmă Fetească, Pinot, Merlot şi Cabernet păreau să aibă fix acelaşi gust

probabil erau fabricate după metoda de care zicea Păianjenul la #70320
dar mă gândesc că la preţurile ce le cer, cei cu Millenium-ul ar trebui să fie mai exigenţi cu corespondenţa etichetă-conţinut

în caz că totuşi nu găsim în comerţ ceva pe gustul nostru ne mai rămâne o variantă: vinul de casă

aşa cum îl cunosc eu e obţinut dintr-o viţă necunoscută, mai exact din soiul „struguri de vin”
e foarte perisabil, câteodată se oţeteşte într-o lună
se păstrează şi se transportă în sticle de plastic, în cel mai bun caz în damigene
are conţinut scăzut de alcool
gustul merge de la cumplit de acru la bun
dar are o mare calitate faţă de vinurile din comerţ - e „curat”, nu-ţi face rău, nu-i asezonat cu sulf, esenţe, etc.

dacă aş reuşi vreodată să scap de bloc şi să ajung să am casă aş căuta pentru vie butaşi de Fetească Neagră şi de Busuioacă
maan - de gaga la: 26/09/2005 21:48:20
(la: despre saracie)
"Decât să-i dai omului un peşte să-l mănânce azi, mai bine învaţă-l să pescuiască." - spune o vorbă foarte înţeleaptă din bătrâni.

După ce am citit din Tagore, după ce am citit din Eliade şi Ţuţea am înţeles ce înseamnă sărăcia, şi am ajuns la concluzia că foarte puţini sunt aşa bogaţi ca mine. Am tot ce-i mai frumos pe lume: o familie unită cu doi copii sănătoşi, frumoşi (orice cioară îşi vede puiul privighetoare!).
Până atunci o raportam la idei materialiste, "ştiinţifice" predate la şcoală de profesori înţepaţi şi anoşti.

Când văd un cerşetor, prefer să intru să-i cumpăr ceva de mâncare decât să-i dau bani.
Banii se duc pe băutură (urât obicei la unii) în general.

Nu mă simt vinovată cu nimic faţă de cei săraci. M-aş simţi, dacă ceea ce avem ar fi obţinut prin furt, mită sau....nu ştiu. Atâta timp cât ceea ce avem este obţinut cu mari sacrificii prin muncă, nu sunt vinovată cu nimic!
#74862 (raspuns la: #74497) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In acest articol apare o gres - de epimeteu la: 17/11/2005 10:53:36
(la: HIDROGENUL- energia de maine)
In acest articol apare o greseala monumentala! Rezervele de petrol identificate nu sunt de 1 milion de barili (numai SUA consumă zilnic circa 21 de milioane de barili de petrol) ci de 1000 de miliarde de barili, adică de 1.000.000 de ori mai mult!

În ce priveşte întrebarea dacă hidrogenul (se scrie cu "i" nu cu "y"), răspunsul este un NU categoric. Hidrogenul NU este o formă de energie - nu se găseşte ca atare în natură - el trebuie produs mai întâi. Există două metode la ora actuală: 1. Producerea hidrogenului din gaz metan (care e folosită la scară industrială) şi 2. Electroliza apei. În ce priveşte punctul 1. - singurul necaz e că şi gazele naturale, la fel ca petrolul, sunt resurse epuizabile. Aşa că varianta cade. În ce priveşte punctul 2., electroliza consumă mai multă energie (electrică) decât enerigia obţinută ulterior din arderea hidrogenului. Cu alte cuvinte, dai 1000 de lei şi primeşti 100 înapoi.. să tot faci "afaceri" de genul ăsta. Şi chiar dacă am rezolva această problemă, o economie bazată pe hidrogen este utopică din multe alte puncte de vedere... nu vreau să lungesc acest comentriu, puteţi să daţi un link pe http://peakoil.lx.ro.

Şi chiar dacă, prin absud, am inventa "energia gratis". Tot NU am putea obţine mase plastice, îngrăşăminte, pesticide, fibre sintetice etc. toate acestea obţinute din petrol şi gaze naturale...
of şcoala - de Kon Stantin la: 14/12/2005 15:28:54
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
Încep cu o mică corecţie pentruYuki: eleva de la Şcoala Centrală nu a fost, din fericire, omorâtă.
Este pentru prima oară când am avut răbdarea şi curiozitatea de a citi toate mesajele unei conferinţe. Recunosc sincer că nu ştiu ce aş mai putea spune interesant faţă de ceea ce s-a spus.
M-am luptat şi eu timp de patru ani cu morile de vânt din sistemul de învăţământ românesc şi de aceea îi admir sincer pe acei frumoşi nebuni care cred că învăţământul din România mai poate fi menţinut la un nivel educaţional acceptabil.
Vina pentru comportamentul „straniu” al elevilor, în opinia mea, o poartă societatea. Majoritatea părinţilor au un venit din salariu mult prea mic şi caută să găsească diverse soluţii de „rotunjire” a acestuia, timpul rămas liber fiind insuficient pentru a se ocupa cu adevărat de educaţia copiilor. Mulţi părinţi consideră că dacă şi-au lăsat copilul 10-12 ore la grădiniţă nu mai este necesar ca ei să se mai joace cu aceştia, să mai repete ori să înveţe o poezie, un joc nou etc.. Există cadre didactice (din păcate tot mai multe) care se gândesc mai mult la salariu şi mai puţin la inactivitatea şi ineficienţa lor la catedră. Mulţi profesori ar trebui să se retragă onorabil de la catedră, fiind demult „depăşiţi” (un exemplu concludent fiind doamna profesoară de la Constanţa, eroina mai multor filmuleţe „educative” cu tema „Cum poţi umili pe cineva!”).
Maan spunea că „televiziunea nu are rol educativ!”. GREŞIT. Un film difuzat la ora 20 cu un cerc în interiorul căruia se găseşte cifra 12 şi explicat în prefaţa filmului printr-un text şi o voce “ genul filmului:DRAMĂ; filmul poate conţine scene … şi … ; film INTERZIS copiilor sub 12 ani” nu are nici un efect asupra copiilor? O emisiune gen “ciao darwin" (nu se mai difuzează deci se poate, intenţionat scris cu litere mici) care promovează incultura, lipsa bunului simţ, câştigul material pe sistemul „ cu cât eşti mai prost (sau te prefaci mai bine că eşti prost) cu atât câştigi mai mult” etc. şi difuzat FĂRĂ INTERDICŢIE DE VIZIONARE nu au nici un efect asupra dezvoltării copiilor şi adolescenţilor? "ProTv-Ştirile de la ora 5"-şi cu aceasta cred că am spus tot despre posibilităţile de educaţie ale televiziunii. Şi exemplele legate de televiziune pot continua. Am să mai dau doar un exemplu: anul de graţie 2003, locul cancelaria unei şcoli generale, un profesor de limba şi literatura română îşi întreabă foarte mirat colegii dacă în România emite un post numit TVR Cultural. Nu avea nici o vină. Pur şi simplu cei care asigurau serviciul de televiziune prin cablu refuzau să-l introducă pe motiv „nu se cere şi nu are audienţă” (este un răspuns oficial cu antetul firmei în cauză). Cum pot profesorii să evite vizionarea de către elevi a unor astfel de emisiuni? Dar părinţii care aleargă zi-lumină pentru a le putea asigura copiilor lor minimul de trai necesar? Oare aici nu este datoria societăţii civile, a celor care fac "reiting" (cu scuzele de rigoare n-am nici cea mai vagă idee privind grafia acestui cuvânt) să cenzureze un pic aceste emisiuni?
Am să vă mai reţin atenţia cu câteva întâmplări din scurta mea carieră la catedră (de care sincer mi-e dor):
„Un învăţător îşi întrebă un elev:
- Pârlea, de ce mai vii tu la şcoală dacă ... învăţătorul nu termină de formulat întrebarea pentru că elevul i-a răspuns deja
- Pentru ca mama şi tata să poată să bea liniştiţi câteva ceasuri fără a-mi purta mie de grijă.” (elevul era unul foarte isteţ. Din păcate a îngroşat rândul celor neşcolarizaţi)
„Elev care în clasa a VII-a obţine o menţiune la o olimpiadă şcolară – faza pe judeţ, este la sfârşitul semestrului I, clasa a VIII-a, în situaţie de corigenţă la mai multe discipline, inclusiv la cea la care a obţinut menţiune la olimpiadă. Întrebat de dirigintă de ce nu mai învaţă a răspuns sec: după olimpiadă mama mi-a spus că ea nu are bani să mă dea mai departe şi cu sau fără diplomă de opt clase tot la coada vacii voi rămâne.”
Yuki ne întreba de măsurile ce trebuie luate pentru ca evenimente ca cel de la Şcoala Centrală din Bucureşti să nu se mai repete. E greu de spus odată ce situaţia a fost oarecum scăpată de sub control. Introducerea uniformelor şi accesul în şcoli să se facă doar pe bază de legitimaţie ar fi două dintre ele. Apoi acel „serviciu pe şcoală” făcut de elevi să fie înlocuit de „serviciul obligatoriu” al unor oameni competenţi şi pregătiţi în acest sens. O altă măsură ar fi retragerea onorabilă (şi forţat dacă cei în cauză nu se simt) din învăţământ a cadrelor didactice care confundă şcoala cu „birtul din colţ”, care „predau” citind în faţa elevilor din cărţile scrise şi publicate de alţii, pentru care elevii sunt doar nişte „saci de box” etc. Dar cea mai importantă măsură este una de natură politică: în fapte şi nu în vorbe demagogice şi politicianiste ÎNVĂŢĂMÂNTUL (alături de SĂNĂTATE şi CULTURĂ) – PRIORITATE NAŢIONALĂ cu tot ce decurge de aici.
..."un lucru atat de rar si de frumos."rayro, - de DESTIN la: 12/02/2006 23:55:46
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Multumesc pentru gandul exprimat, in iubire norocului nu trebuie sa-i atribuim "merite deosebite"...

Acolo in iubire,in iubirea pura sunt alti factori importanti ce nasc, intretin si determina acea stare.

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#105465 (raspuns la: #105432) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Limba română - de Kon Stantin la: 17/04/2006 11:50:52
(la: Limba romana e un organism viu)
La „Limba şi literatura română” întotdeauna un elev de nivel mediu spre slab. La „Muzică” un elev de 10 (zece) doar pentru că eram cuminte şi ştiam poziţia notelor muzicale pe portativ. Cu toate acestea deseori privesc la televizor şi mă îngrozesc de ce aud sau citesc.

Întrebare: Mai există liniuţa de dialog? Dar aliniatul?

Fără câteva luni nu sunt douăzeci de ani de când am absolvit clasa a VIII-a. Sunt douăzeci de ani de când am primit, de la doamna Trandafir (numele este real), o notă de 2 (doi) pe o lucrare pe care eu consideram ca fiind una de nivel mediu din punct de vedere al conţinutului. Motivul: „ ... soacra, împreună cu cele 3 nurori ... ” în loc de „...soacra, împreună cu cele trei nurori ...” . Astăzi cred că m-ar lăsa repetent. „Nici un ...” sau „niciun ...”, „Mergînd la ...” sau „mergând la ...”?

Aproximativ un an mai târziu un inginer (atât de blamaţi de unii filologi) îmi acorda nota 1 (unu) pe o lucrare perfectă din punct de vedere al continutului ştiinţific deoarece am scris „ştinţa care .... ” în loc de „ştiinţa care ...”. Această lucrare mai avea şi o „NOTĂ:” a profesorului: „Analfabeţii nu au ce căuta la liceu”.

Acum trei ani un profesor din judeţul Iaşi a fost lovit de un coleg pentru că a refuzat să „ajute” elevii dintr-o sală de examen să ia 5 (a se citi ciniu salvator) la una din probele examenului de Capacitate (un elev din respectiva sală a un absolvit clasa a VIII-a cu media generală 9,90 şi cu această medie nejustificată de cunoştinţe, la care s-a adăugat 6 (şasele) de la capacitate obţinut cu mult, foarte mult ajutor , a ocupat un loc la unul dintre cele mai bune licee ieşene). Să ne mai mire oare modificările aduse limbii române de Academicieni? Să ne mai mirăm oare că un renumit profesor de Limba Română de la Universitatea ieseană îi răspunde reporterului la întrebarea „Da di ci v-aţi pensionat domn profesor, că doar sînteţi încă tânăr?” cu „M-am săturat ... termină un liceu şi nu ştiu să se exprime corect în limba română. Şi tot eu sunt vinovat că i-am respins la examen. M-am săturat!”

Dar pentru că „vorba multă-i sărăcia omului” şi cu speranţa că am trecut de cenzură şi de testul de limba română vă urez tuturor: „Vii polemici” şi un „Paşte fericit!”
buna ziua tuturor - de rac la: 22/05/2006 15:00:34
(la: ce se intampla cu copiii nostri la scoala)
Deşi este riscant să mai intru şi eu pe aici cu întrebări sau păreri, o fac, pentru că e ceva ce mă "arde". Sincer să fiu, am vrut de acum câteva luni să intru în contact cu cineva din cafenea care este dascăl şi care ar putea să-mi dea o lămurire care se încadrează la tema "ce se intampla cu copiii nostri la scoala". Vîzând discuţiile de până acum, cred că am avut dreptate să stau deoparte până în acest moment...

Întreb: s-a întâmplat ceva cu nivelul învăţământului din ultimii ani, comparativ cu cel de dinainte de revoluţie? Sau sunt generaţiile astea mai slabe? Sau e câte ceva din fiecare?
Vorbesc în cunoştinţă de cauză, am un băiat care este în clasa a 7-a. Nivelul îmi pare mai scăzut decât "pe vremea noastră", cum se zice... Mă refer aici la notele obţinute, la interesul trezit (sau nu) copilului pentru o materie, o lecţie. La noi era, parcă, altceva.
Faptul că de 15 ani învăţământul se tot reformează, faptul că salariile (din câte ştiu) sunt tot de mizerie, crează o instabilitate, nu ştiu cum să-i zic.

Eu sunt de acord cu părerea că vina este la ambele capete. Ca părinte, îmi reproşez şi mie faptul că nu am timp îndeajuns pentru a merge la şcoală mai des, pentru a urmări copilul îndeaproape la lecţii. Dascălilor (unora) le reproşez un soi de suficienţă, un comportament comod, din care lipseşte pasiunea (motivat de sistemul imperfect în care se mişcă...), dar şi mentalitatea că ei nu pot fi corectaţi. Una peste alta, cum spunea cineva, copii sunt cei care suferă.


Iar acum, nedumerirea, o chestiune punctuală: eu, când eram în şcoala generală, dacă dădeam un extemporal şi nu ştiam nimic (au fost destule cazuri!), nu scriam nimic, sau scriam tâmpenii şi luam 4. Dacă eram prins că suflu, luam 3. Dacă eram prins copiind, luam 2 (mi s-a întâmplat). Iar dacă făceam o prostie mare, mare de tot (bătaie, fumat în WC, pus pioneze pe scaun la profesor, etc) exista nota 1. Sigur, asta era foarte rar. Cum rare erau şi acele note urâte de 2 sau 3.
De ce copilul meu are 2 la geografie sau 3 la română (de exemplu), asta e întrebarea mea. Am întrebat copilul: ai fost obraznic cu profesoara? Ai fumat în WC? (glumesc). Nici vorbă, ăsta e punctajul. Aşa ni s-a explicat şi la şcoală.

Cum vi se pare faptul că notarea începe de la 1? Este stipulat undeva expres asta? Chiar dacă este, e normal acest exces de zel? E clar că după ce iei un 2, ai nevoie de 7 să treci, şi nu e puţin lucru, dacă profesorul este unul sever.
Nu cumva prin aplicarea acestui sistem de notare se calcă în picioare personalitatea copilului aflată în formare? Şi, mai ales, se distrug nervii părinţilor...

Eu nu vreau să fac pe deşteptul, nu lucrez în domeniu. Am predat şi eu odată (cândva visam să devin profesor...), că făcusem cursul de pedagogie, plus că am ţinut nişte cursuri de perfecţionare. Mă rog, am spus asta, ca să înţelegeţi că ceva-ceva pricep eu, dar... de ce atâta severitate? Sunt situaţii când copilul este ascultat, ştie, dar nu i se pune notă; altădată, când este prins că nu ştie lecţia, este ars.

Cum este în alte ţări? Notarea pleacă tot de la 1? Severitatea este aceeaşi?

___________________________________________________
Nimănui nu-i pasă.
Suflet Realitate Majoritate - de anadi108 la: 08/06/2006 19:37:49
(la: Iubirea Divină)
Jeniffer a spus:
pentru tine sufletul este nemuritor? daca da, cum vrei sa te inteleg
cind sint convinsa ca sint lucruri in care cred doar cei care nu vor sa accepte realitatea?

Replică
1. Acesta nu este un argument, că sufletul nu ar fi etern, ci este o declaraţie de credinţă ateistă, bazată pe "convingere".
2. Convingerea (ataşamentul) nu este un criteriu de adevăr.
3. Neaceptatare acestei realităţi, este prezentă şi la cei care au o credinţă (convingere) ateistă.

Anadi nu a spus că nu acceptă această realitate. El a realizat că această realitate nu este totul.
Dar vorbind de această realitate, care ne este prezentată de organele de simţ externe, putem spune că adevăratul ei caracter, sau caracterul ei intrinsec este că
Este ca şi cum n-ar fi.
Caracterul iluzoriu al acestei realităţi, constă în faptul că obiectul dorit, uneori obţinut chiar după multă trudă este distrus sau mutilat (abrupt, sau mai încet), în chiar faţa proprii ochi, datorită naturii intrinseci a energiei materiale de a fi mereu altceva, şi atunci poate apare un sentiment
1. de frustrare datorită propriului caracter pasional, ignorant.
2. de detaşare datorită propriului caracter virtuos,
Caracterul depinde de stadiul de conştiinţă atins într-o anumită viaţă.
Detaşarea faţă de această realitate, apare eventual pentru scurt timp, pentru cei care au o continuă asociere materialistă:
Că tot ce ai şi tot ce poţi părere-i tot dacă socoţi
că multe-s tari cum credem noi iar mâine nu-s
să fii cât munţii de voinic sau cât un pumn să fii de mic
cărarea mea şi-a tuturor e tot nimic.

Datorită asocierii îndelungate cu oamenii materialişti, te încadrezi din nou în cursa achiziţionării lucrurilor iluzorii prezentate de această realitate: familie, casă, maşină, diplome...

Convingerea sau conştiinta este asemenea unui cameleon, care dacă i se dă destul timp, ia culoarea mediului în care se află.
Asocierea este esenţială în modelarea conştiinţei (ataşamentului), şi începe cu naşterea.
Nu întămplător ne naştem într-o anumită ţară, într-o anumită familie, într-o anumită confesiune, mai mult sau mai puţin materialistă, uneori sub titulatută religioasă, iar tendinţele iniţiale ale conştiinţei atinse la începutul unei vieţi, pot fi întărite sau nu de noile asocieri.

Jeniffer a spus:
sint prea multi care au acelasi discurs ca mine

Replică
Majoritatea unor păreri nu este un criteriu pentru adevăr ci
Un crteriu politic pentru implementarea dreptului maselor de a alege între diferite rele.
#126833 (raspuns la: #126800) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Filozofie Stiinţă Religie - de anadi108 la: 16/06/2006 19:30:52
(la: Absolutul şi Cauzalitatea)
Bombastus a scris

Pai bine, dumneata confunzi filozofia cu stiinta! Suportul experimental empiric nu este esential in filozofie,

Răspuns :
După cum prea bine ştii, cuvantul filozofie provine din greacă fiind compus din philein (phylos) a iubi şi sophia – înţelepciune.
Cel a cărui intelepciune nu se bazează pe ştiinţă, pe cunoaştere, se bazează pe … prostie, aceştia sunt aşa zişii filozofi, care au pierdut legătura cu cunoşterea vedică, antică iniţială, inventănd propriile sisteme, bazate pe propria ignoranţă.
Ipotezele unui astfel de « filozof » neavand un suport stiintific, ci doar propria “fantezie” (ignoranţă) îl fac pe aşa zisul filozof să fie un prost, eventual cu diplomă, sau un speculant « de fotoliu »

Bombastus a scris
desi exista experimente mintale filozofice.

Răspuns :
Experimente… care sunt însă nişte speculaţii fără valoare, dacă nu au suportul experimentării concluziilor trase.

Bombastus a scris

Ce suport experimental aduci pentru 'suflet', 'lume absoluta', 'cuvinte materiale', 'samadhi', pe care le scrii ca pe niste mari 'adevaruri'.

Răspuns :

Mergi la şcoala realizării de sine, adică a cunoaşterii adevăratului eu, sau a sufletului şi vei poate face experimentul realizării sufletului, a lumii absolute, prin realizarea stării de samadhi, şi apoi prin bhakti yoga să te uneşti cu Personalitate Supremă, intrând în jocurile Sale din lumea absolută. Detalii despre cum arată experimentul vor fi date în şirul despre Bhakti Yoga.

Bombastus a scris
Doar religia lucreaza cu adevaruri, filozofia si stiinta sunt doar cautari ale adevarului.

Răspuns :
Stiinta, inclusiv ştiinţa materialistă, înseamnă a ştii, cunoaştere, care creeză criterii de adevăr.

Ştiinţa materialistă are limitele ei. Dar datorită succeselor obţinute în definirea unor anumite criterii de adevăr în domeniul predictibilităţii fenomenelor materiale, ea este privită ca un "panaceu universal", astfel că multe dintre afirmaţiile ştiinţei materialiste, deşi sunt numai speculaţii sunt privite în bună credinţă de către materialişti, ca ştiinţă, deşi nu este.
Confuzia ta apare datorită faptului că ştiinţa materialistă merge pe bâjbâite, de la simplu la complex, încercând să modeleze în mod comprehensiv legităţile chipurile caotice ale lumii materiale (dar ordinea din planul macroscopic are la bază ordinea din planul microscopic http://www.blazelabs.com/f-p-flaw.asp ).
Iar filozofia actuală nu are de-a face cu înţelepciunea care ...este fericirea (iubirii), ci este doar o gimnastică mentală, specualţii de tipul Logicii dinamice a contradictoriului, care acum 30 de ani când am citit-o, mi s-a părut destul de elegantă.

Bombastus a scris
Prin logica se poate demonstra ca o premisa este falsa, stiai?

Răspuns :
Da, dacă asta era ceea ce vroiai să demonstrezi, adică vroiai să demonstrezi că spui minciuni.
Ideea rămâne: numai plecând de la premise adevărate poţi, pe baza altor adevAruri, să ajungi la concluzii adevărate…
#128229 (raspuns la: #127864) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anul trecut - de Simeon Dascalul la: 11/07/2006 16:32:44
(la: Cine fura azi un BAC...)
sau acum doi ani s-a anunţat la tele că numărul locurilor disponibile în facultăţi îl depăşeşte pe cel al absolvenţilor de bac. Nu are rost să luăm în discuţie facultăţile ce vor orice fel de studenţi, fără nici un fel de condiţii, cred că ar lua şi fără bac dac-ar permite legea. Mă gândesc la facultăţile solicitate, cu concurenţă mare, despre care se estimează, corect sau nu, că ar furniza o pâine ceva mai albă absolvenţilor. Genul „noi producem pentru Canada”. Astea nu vor să se bazeze pe notele obţinute la bac şi-şi organizează propriile concursuri. De altfel ar fi prea absurd, până şi pentru România, ca la concurenţă de doişpe pe-un loc, criteriul de selecţie să fie gradul de indulgenţă al unei comisii, variabil de la un judeţ la altul, chiar de la o comună la alta. Să zicem că într-un oraş mic sunt două licee, profii de la unul merg în comisie la celălalt şi viceversa. Doar n-or să se faulteze reciproc? Se înţeleg între ei, doar sunt oameni civilizaţi, conform vechii legi a fizicii „dacă eşti Ohm cu mine, sunt şi eu Ohm cu tine”.

Bacul e o fosilă. Recunosc că reprezintă patru ani de liceu, dar vine din timpurile când liceul însemna ceva, avea altă greutate d.p.d.v. social şi material. Însă asta a fost acum douăzeci de ani, dacă nu cincizeci, iar astăzi sistemul de învăţământ se caracterizează printr-un splendid paralelism vizavi de piaţa muncii. Nu spun c-ar fi uşoară adaptarea, nici nu-mi vine în minte ce-ar trebui să se întâmple. În primul rând care piaţă a muncii: asta sau cea externă? Apoi că pe plan intern slujbele se dau cum se dau, nu de şcoală-i nevoie, plus că în materie de impredictibilitate România stă foarte bine. Naiba ştie ce va fi mâine, cu atât mai puţin peste patru ani. În ultimă instanţă haosul din şcoală îl reflectă pe cel social.

Da, bacul există fiindcă n-avem ce pune în loc, pentru că un sistem oricât ar fi de prost e preferabil nici unuia. Dar să nu ne aşteptăm să fie tratat ca şi cum ar fi eficient. În cele din urmă şcoala funcţionează mai întâi pentru subzistenţă, apoi pentru culturalizare. Dacă eşuează în primul deziderat nu poate pretinde să fie luată în serios. Recunosc că cei care i-au inclus pe Moromete şi pe Ion la intelectuali pot părea extrem de tâmpiţi. Dar la ce le-ar fi folosit să fie în clar cu chestia asta când vor ajunge la cules căpşuni, dus tăvi, etc.? Sau dac-ar fi ştiut s-ar fi ales cu o muncă mai curată? Mă îndoiesc.

Până acum exista un acord tacit între sistemul de învăţământ şi elevi&părinţi, ceva de genul „voi vă prefaceţi că examenul ăsta-i cine ştie ce, iar noi închidem ochii”. Dau nişte link-uri destul de edificatoare pentru cum e perceput bacul de cei implicaţi.

http://www.evz.ro/article.php?artid=264812
http://www.hotnews.ro/articol.php?s=37&ss=-1&a=52109

Nu cred ca CTP, că vina pentru hibele revelate o poartă molipsirea cu amoralitate a generaţiilor fragede de la clasa conducătoare. Cauza finală o văd în lipsa de finalitate a sistemului.

Învăţatul nu-i un scop în sine. Şi nu poate fi impus numai coercitiv: „pune mâna pe carte!”, „trebuie să înveţi fiindcă aşa trebuie”. Dacă sistemul de învăţământ nu reuşeşte să ajungă la o oarecare utilitate, atunci descompunerea va continua şi, în viitor, brambureala de azi ne va părea ordine nazistă.
Pt. adryana - de Paianjenul la: 30/07/2006 07:22:44
(la: HORROR MOVIES)
"Aceste 'creaţii' sunt făcute pt. a distra publicul..."


- Păi tocmai aici e dilema mea: cum poate cineva în toate "doagele" să savureze asemenea "garbage" (în ciuda efectelor tehnice/artistice seducătoare obţinute de realizatorii respectivelor filme, dat fiind mesajul lor...)?...


"Adică dacă tu te uiţi la acest gen de film asta înseamnă că eşti posedat de demoni sau altceva?"


- Păi tocmai aici e poanta: cind am început sa vizionez asemenea filme, şi eu le consideram amuzante şi absolut inocente. Mai tîrziu a început să mi se întîmple ceva ciudat: imediat dupa terminarea filmului, după ce stingeam aparatul TV şi închideam ochii ca să adorm, instantaneu îmi apărea în imagine chipul vre-unui membru al familiei mele - de obicei al mamei - chip care începea să se distorsioneze (în secvenţe rapide) în tot felul de "versiuni" hidoase ale "originalului"... şi faza nu înceta pînă nu deschideam ochii şi-mi găseam altă ocupaţie care mă ajuta să adorm...

Concluzia:

deşi admit că fiecare individ îşi are propria sa constitutie psihică/psihologică, şi că fiecare reacţionează diferit la aceeaşi stimuli, nimic nu-mi sugerează că, genul "horror" (indiferent de forma de expresie - audio-vizual, literatură, etc.), ar fi cumva inspirat de ceva nobil, pozitiv, constructiv... Ca sa nu mai vorbim de efectul pe care îl are (în conştient sau sub-conştient) respectivul gen, asupra unor indivizi mai slabi de... "constituţie"... care, mai devreme sau mai tîrziu simt nevoia să devină ei înşişi, în realitate, protagoniştii unor scenarii de groază care vor implica una sau mai multe victime...

Divertisment?... Bolnav.
#136535 (raspuns la: #136120) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cei mai mari romani - de luis la: 31/07/2006 20:29:39
(la: Cei mai mari români)

E greu de stabilit cine a fost cel mai mare roman, mai ales in lipsa unor criterii clare care sa concure la desemnarea unei persoane intr-adevar valoroase, care sa fi avut norocul sa se fi nascut pe plaiul mioritic.
Din nefericire, orice initiativa a TVR-ului se lasa cu cate un scandal de pomina; este valabil si in cazul de fata cand desemnarea celui mai mare roman e comparabila, sub aspect organizatoric, cu Eurovisionul sau Festivalul Mamaia.
Indiscutabil, sub aspectul notoritatii, daca facem abstractie de sportivi, cel mai mare roman este Constantin Brancusi.
Si sunt perfect de acord cu Cassandra, un roman care merita mult mai mult si o personalitate careia nu ii sunt recunoscute indeajuns meritele deosebite este vechiul si actualul I.L. Caragiale.
picky - de carapiscum la: 13/09/2006 06:46:30
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Pentru un om care se dă atotştiutor şi stăpân pe cunoştinţele sale teoretice (ca şi pe misterele vieţii), ai dat dovadă de superficialitate, şiretenie şi rea voinţă răspunzând în doi peri. Asta ca de obicei, ceea ce dovedeşte o dată în plus că tu nu vrei cu adevărat să înţelegi ceva la subiectul ăsta, ci să-i educi pe ceilalţi. Aferim boieri dv-stră!

O să le iau pe căprării şi-o să încerc din nou să-ţi expun un punct de vedere, de data aceasta luând răspunsurile tale ca mărturii scrise.

1. Eu: „când anume în istorie L-a proiectat mintea omului pe Dumnezeu?”
Tu: „de îndată ce i-a ucis pe d-alde Zeus sau Baal-Amon.

În primul rând nu înţeleg un lucru: ăştia de care aminteşti tu n-au fost consideraţi dumnezei? Şi atunci pe ei cine i-a proiectat? Şi pe cei dinaintea lor cine anume i-a inventat? Eu ţi-am pus o întrebare simplă la care n-ai putut răspunde logic şi coerent. Puteai foarte uşor să admiţi că apariţia ideii de Dumnezeu se pierde în cele mai îndepărtate timpuri ale istoriei şi nimeni n-are o dată stabilită pentru aceasta. Ştiinţa zice că încă n-are toate datele necesare formulării unui răspuns concludent şi se foloseşte de şiretlicuri nu prea „ortodoxe”(de obicei scuze imbecile) pe baza cărora ne bagă în şi mai mare ceaţă. Dpdv logic se poate explica totuşi de ce ştiinţa încă n-a reuşit să descopere care este punctul zero al omenirii când fiinţa umană a fost înzestrată cu ideea despre Dumnezeu: acest punct zero nu există! Pe axa timpului ideea de divinitate a existat din totdeauna. Dumnezeu fiind de natură spirituală nu-şi putea găsi locul decât în sufletul omului, adânc sădit în inima sa.

În altă ordine de idei, ca să nu uit înainte de-a trece mai departe, cine anume i-a ucis pe zei? Dacă ai să-mi zici că Dumnezeu, ei bine n-am să te contrazic. I-a dărâmat pe toţi fiindcă a fost unicul Dumnezeu adevărat. Dar apoi se pune întrebarea firească: cum să ucizi nişte zei, mai ales dacă sunt plăsmuiri omeneşti? Si ca să scurtez, Zeus sau Baal-Amon au apărut relativ recent în istoria universală. Ce s-a întâmplat cu primii zei, unde au fost ăştia îngropaţi? Sau poţi să-mi dai numele primului zeu inventat de oameni?

2. Eu: „de unde a avut omul cunoştinţele şi pregătirea intelectuală necesare acestui proiect care avea să-i schimbe viaţa? Cu alte cuvinte unde a găsit zestrea de informaţii necesare creării artificiale a acestui supra-om?”
Tu: „conturarea divinităţii trebuie să fi fost o acţiune colectivă derulată în timp.”

Frumos spus, sună aproape poetic. Conturarea divinităţii… Dintr-o dată te referi la o singură divinitate, nu la mai multe. Păi de ce a fost nevoie de asta, atributele cu care a fost înzestrată iniţial nu erau de-ajuns? Adică a venit un nebun şi-a zis: să inventăm un dumnezeu! , apoi s-au adunat fraierii şi-au adăugat câte ceva în aşa fel încât să le placă tuturor? Şi de ce s-au oprit după aia, nu mai era loc pentru alte atribute, devenise dintr-o dată perfect? În primul rând că omenirea este limitată şi imperfectă, deci cum avea să înzestreze ceva cu perfecţiune? Acţiune colectivă… Fă-mă să înţeleg un lucru: la proiectul ăsta a participat un colectiv condus de anumiţi tovarăşi şi pretini de breaslă puşi pe şotii? La fel cum fac ăia acum la NASSA? Şi cât le-a trebuit să-si termine proiectul?

Dacă admitem că omul se trage din regnul animal, e curios cum poate cineva crede că o fiinţă inferioară, coborâtă din copaci, a ajuns la stadiul acela de conştienţă şi de conştiinţă proprie care i-au cerut să inventeze o fiinţă superioară lor. Vreau să zic, de ce dintr-o dată au simţit nevoia de divinitate, ce simţăminte, ce trăiri interioare le-au dictat să inventeze un dumnezeu? Teama? Teama de ce: de bătaie, sau de lipsa bătăii? Mai exact frica de a nu avea un dumnezeu care să le facă dreptate după nişte legi superioare. Oare omul se teme de bătaie sau asta îl incită şi mai tare? Pedepsirea este folosită peste tot în lume şi în zilele noastre. Dacă oamenii se pedepsesc între ei după anumite legi, de ce n-ar face la fel şi Dumnezeu după legi superioare?

Dar ca să revin la întrebările iniţiale şi să-ţi răspund totodată, în intelectul uman n-ar fi avut de unde să răsară dintr-o dată nici măcar o idee vagă despre Dumnezeu dacă n-ar fi existat mai dinainte în mintea sa un sâmbure. A admite contrariul înseamnă să dezvoltăm un pom din nimic, înseamnă să credem că sâmburele este crescut de rădăcina pomului şi nu invers.

3. Eu: „de ce ar fi proiectat un Dumnezeu inexistent ca să se închine Lui?”
Tu: „de ce creaza tata un bau-bau?”

Răspund mai întâi întrebării tale: pentru că nu exista, de aia îl creează, îl inventează pe bau-bau. Deoarece Dumnezeu există, nu trebuie inventat. Dar probabil că aşteptai să-ţi răspund aşa: ca să-l facă pe copil să se teamă. Ştii ceva, s-a demonstrat de multă vreme că părinţii care procedează aşa greşesc total fiindcă induc odraslelor lor stări de sporită angoasă şi nervozitate, nicidecum de cuminţenie. În plus, odată încuibărit în mintea şi sufletul lor sentimentul de frică au tendinţa de a greşi mai des- tocmai pentru că le e frică să nu greşească. Mulţi dintre aceşti copii ajung să se teamă şi de propria lor umbră. Şi apropo, tu faci comparaţia asta plastică între Dumnezeu şi bau-bau vrând să arăţi că oamenii se tem de El la fel? Te înşeli, cei ce cred în Dumnezeu nu se tem de El de frica bătăii, precum greşit se vehiculează peste tot, ci se tem de consecinţele pe care le-ar avea faptele lor asupra mediului înconjurător, asupra semenilor şi asupra propriei lor stări sufleteşti. Frica asta nu e frică ci o ruşine interioară care vine din respect şi din iubire pentru Cel ce ţi-a dat viaţa. Ăsta e viermele neadormit care roade în conştiinţa ta, sau altfel spus mustrarea de conştiinţă, remuşcarea. Asta vine odată ce înţelegi că ai greşit şi-ţi vezi sufletul hidos în oglindă, nimeni nu-ţi demontează fălcile. Este o vorbă: te baţi singur. În funcţie de calea pe care alegi s-o urmezi în viaţă, vei suferi sau nu.

Întrebarea pe care ţi-o pusesem are o cu totul altă conotaţie: de ce să te închini unui dumnezeu inexistent când ştii că e inventat de tine? Înţelegi, adică de ce s-ar fi complăcut liota aia de oameni să se închine Lui ştiind că ei L-au inventat? Oare nu pe principiul credinţei stă edificiul teologic? Aşadar cum au putut ei crede în ceva sau cineva creat de ei înşişi?

4. Eu: „cum avea să se închine propriei idei despre o persoană inexistentă?”
Tu: „zeul nu e o persoană ci un contur simbolic de…idee.”

Ce drăguţ din partea ta să pui cele trei puncte de suspensie în propoziţie. Atunci dacă au fost „contururi simbolice de idee” (am trăit s-o aud şi pe asta), cum se face că au avut un chip anume, un chip material? De ce au trebuit să fie reprezentaţi şi material când ei puteau păstra în continuare „intangibilitatea conturată a simbolismului ideatic” (ca să mă exprim conform ideii tale)? Şi te rog să faci o distincţie clară: eu când pomenesc de zei nu mă refer la persoane! Vorbesc de o singură persoană doar când vine vorba de Dumnezeu, unic, personal, creator, universal, bun, drept şamd.

5. Eu: „de ce milioane de oameni şi-au sacrificat viaţa pentru o persoană plăsmuită de mintea altor oameni?
Tu: „de ce oile o urmează pe cea care se prăvăleşte într-o prăpastie?”

Pentru că sunt oi şi n-au minte, nu le-au educat părinţii lor cu „bau-bau”. Dar mai nou se întâmplă la fel în societatea modernă care îşi educă indivizii să fie liberi de-a sări în prăpastie dacă vor, ca să fie diferiţi. Oile care au minte ascultă de glasul păstorului lor înţelept. Celelalte nu mai sunt oi, ci capre îndărătnice. De fapt când oamenii se tem de forţele distrugătoare ale naturii nu-L inventează pe Dumnezeu ci-şi aduc aminte de El!

Răspunzând la întrebarea mea vreau să-ţi spun că nimeni pe pământul ăsta nu şi-ar jertfi viaţa decât dacă ar crede din tot sufletul în idealul pe altarul căruia se sacrifică. A muri în chinurile groaznice în care s-au sfârşit atâţia martiri, spune mai multe decât milioane de cărţi şi de studii antropomorfice laolaltă. De aia zice Fericitul Augustin că „sângele creştinilor a devenit sămânţă pentru noi creştini.” De fapt asta înseamnă adevărata teologie: jertfa de sine pentru Dumnezeu şi aproapele tău.

6. Eu: „de ce nu mai sunt oamenii capabili în zilele noastre să inventeze un dumnezeu nou, ci doar să-L re-inventeze pe Acelaşi Care se găseşte în conştiinţa colectivă a tuturor popoarelor?”
Tu: „nu se pune problema capabilităţii ci cea a necesităţii. Nu mai e nevoie de modelarea unei divinităţi. Oricum sunt destule pe piaţă şi concurenţa este acerbă.”

Cum adică nu se pune problema capabilităţii? Nene, dacă n-ai de unde şi mintea nu te duce, poate să te roadă pe matale la rărunchi de necesitate că tot n-ai să fii capabil să-ţi rezolvi problemele. Adică „piaţa religiei” e saturată… Nu ştiu de unde ai obţinut informaţia asta dar se pare totuşi că oamenii încă Îl mai caută pe Dumnezeu, indiferent ce forme ar îmbrăca Acesta. Că unii sunt sătui, asta e altă poveste. Şi concurenţă acerbă între cine? Între zei sau între oameni, că eu încă n-am văzut nici o luptă între zei sau vreo întrecere la jocurile olimpice între ei.

Şi răspunsul la întrebarea mea este următorul: nu putem inventa un alt dumnezeu fiindcă, oricât am căuta noi, n-am reuşi să înzestrăm pe altul cu mai multe atribute decât cele pe care le are adevăratul Dumnezeu.

7. Eu: „care este rezultatul ne-raportării fiinţei umane la un sistem de valori mai presus de lume? Adică înspre ce tinde omenirea în cazul detaşării de o posibilă formă existenţială a unui bine şi adevăr suprem? Iar dacă există (cel puţin dpdv logic) o formă ideală a binelui şi adevărului, atunci unde este aceasta stocată?”
Tu: „omenirea tinde spre cunoaştere şi explicaţii, în dauna credinţelor.”

Se pare că eu trebuie să centrez şi tot eu să dau cu capul. Tu ai fi bun de politician, numai ei răspund la alte întrebări decât cele care le sunt puse. Ştiinţa nu dăunează religiei în nici un fel, o ajută chiar şi atunci când vrea să demonstreze invaliditatea teologiei. Şi apoi credinţa înseamnă tocmai cercetare. La fel cum a făcut Ap. Toma când a cercetat rănile lui Hristos pentru a se convinge de învierea Lui din morţi. Tu le-ai cercetat vreodată în viaţa ta ca să vii acum să ne vorbeşti nouă ca şi cum ai fi făcut acest experiment? Cum poţi vorbi „ştiinţific” despre lucruri pe care nu le cunoşti?

Şi acum răspunsul la întrebările mele. Decadenţa este rezultatul ne-raportării omului la Dumnezeu. Iar forma ideală a binelui şi adevărului nu-şi poate găsi locul decât într-o formă ideală de existenţă, o formă care nu ţine cont de legile fizice sau de altă natură ale Terrei. Altfel nu pot fi ideale.

8. Eu: „dacă omul L-a creat pe Dumnezeu şi nu invers, întrebarea care se pune este pe om cine l-a creat, că doar nu s-a creat pe el însuşi?”
Tu: „pe om l-a creat…Pithecantropus…”

N-am auzit de el. N-o fi ăsta bau-bau? Dar chiar aşa, de unde le-a venit tăticilor ideea asta stranie de bau-bau?

9. Tu: „chiar faptul că participi la această discuţie e un câştig în sensul că…uzezi de neuroni…”

Aha, eu îi uzez pe-ai mei. Dar tu ce faci cu ai tăi, i-ai dat la spălat? Cum unde? La ăia care spală creiere.

10. Tu: „te înşeli când presupui sau afirmi că nu cred în nimic… Cred în Homo sapiens.”

Şi Homo sapiens ăsta e zeul la care te închini tu? Şi crezi în el fără să-l cercetezi? Ca să vezi că până la urmă e mai deştept oul ca găina. Homo sapiens a evoluat de la stadiul de animalitate la cel superior, de divinitate, şi te-a lăsat pe tine acolo unde fusese el mai întâi. Ciudată mai e şi evoluţia asta.

11. Tu: „te înşeli şi atunci când zici că vreau să uzurpez locul Domnului. O nălucă vag conturată şi imprecis dispusă nu poate să tenteze. O asemenea imagine este de-a dreptul hilară.”

Ba află de la mine că năluca asta e foarte bine conturată, dar e conturată pentru cei interesaţi să o cunoască. Îţi dau totuşi dreptate asupra unui aspect: că nu vrei să uzurpezi tronul lui Dumnezeu. Ce vrei tu e să clatini conştiinţele celor care cred în El. Ne-având conştiinţă şi smerenie în gândire n-ai cum ajunge la tron, decât pentru judecată, desigur. O să stea Homo sapiens la aceeaşi coadă cu tine. Iar atunci când năluca vag conturată şi imprecis dispusă te va întreba foarte precis de sănătate, tu ai să-i răspunzi: păi eu am crezut că eşti Homo sapiens.

12. Tu: „idem când concluzionezi că sunt foarte mulţumit de mine. Nici nu ai habar câte pot să-mi imput…”

Nici nu vreau să am habar. Dar aşa, în treacăt, îţi impuţi faţă de cine? , că nu crezi decât în maimuţa cocoţată în copacul divinităţii. Faţă de tine însuţi? Inutil, asta nu te schimbă în bine. Faţă de alţii? E trecător şi la fel de inutil câtă vreme altora nu le pasă. Aşadar unde îţi este etalonul conştiinţei, cine îţi trasează idealul în subconştient?

13. Tu: „nu lupt împotriva nimănui. Nici nu combat.”

Ştii, iartă-mă că te-am atacat dar eram beat, n-am nici o vină! Sau: crede-mă pe cuvânt că nu eu sunt cel ce ţi-am învineţit fălcile, dar dacă mă superi te ciomăgesc mai rău decât am făcut-o prima dată!

14. Tu: „acel final e posibil doar atunci când apa nu va mai fi udă!”

Acel final e posibil dacă apa se evaporă, adică trece din stare lichidă în stare gazoasă şi prin urmare nu mai e apă ci abur. Aşa că săriţi fraţilor, puneţi ibricul pe foc!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
belle - de Honey in the Sunshine la: 18/09/2006 16:57:45
(la: Pozele cafegiilor)
Asa-i ca ar fi fost pacat sa nu pun poza ?:)))
Cat despre albumu' New York, fie cum vrei tu, sa ramana asa, dar macar scrie si tu Belle la descriere (pentru copyright) ;;)
Ii felicit si eu pe toti cei care si-au pus poza, la o adica nu cred ca printre cei care au albume acolo se ascund stalkers sau asasini in serie... Uite, eu una am poza in album de vreo doua-trei saptamani si pe cuvant ca n-am patit nimic :)
In acelasi timp inteleg perfect de ce restul au preferat sa nu puna poze proprii (oricum, ideea albumului era ca fiecare sa shareuiasca ce vrea, ce crede ca merita, nu satisfacerea curiozitatii morbide).
Ah... si de Cassandra nu stiu nimic. Sper ca nu s-a suparat.
________________________________________________________
Those are my principles. If you don't like them I have others.
#146136 (raspuns la: #146122) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De amestecat - de Simeon Dascalul la: 19/09/2006 14:24:57
(la: Licheaua si musca)
Credeam că s-a amestecat singur. Sigur că are dreptul la o opinie şi la un articol în ziarul lui SOV, disproporţionat în raport cu culpa. La fel cum şi alţii au dreptul să tragă concluziile de rigoare.
Bine, poţi să te alegi cu concluzia că SOV e indiferent sau în necunoştinţă de cauză în raport cu ce i se publică prin ziare. Sau că Liiceanu n-a vrut să ofere nici un pretext reglării de conturi în interiorul PNL. La fel de bine poţi presupune că banii FNI-ului s-au teleportat singuri sau că „dosarele” sunt scoase la iveală aleator.

Scriam de Coposu şi de Rizea, fiindcă ei, ca nişte rara avis ce n-au făcut coompromisuri, erau în măsură s-o judece. Cum spuneam au fost nişte rarităţi. În rest cam toată lumea a făcut compromisuri. Ai mei spun că de la o funcţie de conducere în sus trebuia automat să ajungi membru de partid. Şi că dacă aveai de-a face cu străinii riscai să fi luat la întrebări. În condiţiile astea nu pricep în ce măsură a fost delict ce a făcut Mona Muscă şi de ce ar fi fost considerată o persoană mai bună, dacă venea să povestească cum a scris compuneri despre Ahmed.
Curăţarea sistemului? Depinde ce înţelegi prin asta. Dacă s-ar curăţa după principiul „cine a fost de acord pe faţă sau tacit cu comuniştii” atunci Pol Pot ar părea tolerant. Cam toată clasa politică e alcătuită din foşti potentaţi comunişti şi din odraslele lor. Care să fie criteriul eliminatoriu – includerea în partidul comunist? Sau beneficiile obţinute / răul făcut prin apartenenţa la sistem? Păi pe Liiceanu nu-l indignează nici Voiculescu, nici Bogdan Olteanu, nici alţii mai graşi.

E bine însă că ies dosarele, ar trebui să fie publicate naibii toate şi să se termine o dată. Nu să dea CNSAS-ul un verdict – câtă încredere se poate avea în CNSAS? – să fie date pe internet. Mie faza cu securitatea şi comunismul mi se pare expirată, dar sunt destui care îi acordă atenţie şi măcar să aibă ce lectura.

Spun că-i bine pe simplul motiv că nu vor mai fi motiv de şantaj, politicienii noştri sunt destul de răi în starea lor naturală, darmite dacă mai sunt şi şantajaţi. Apoi că dacă vor ieşi la iveală toate scrierile către securitate de la cele mai grave şi de mai bună voie până la cele mai inofensive şi mai constrânse, atunci prea puţini vor rămâne curaţi şi măcar nu se vor mai folosi pretexte de mazilire de genul colaborării.

Dar se pare că în CNSAS se poartă acum negocieri la greu de genul „nu-l scoateţi pe ăsta de la noi şi nu-l scoatem nici noi pe ăla de la voi”.

Într-un fel ai dreptate, ce mare lucru s-a întâmplat? Cum am zis, e bine să iasă dosarele, dar toate, nu numai cele selecţionate. Tăriceanu îi făcea vânt oricum Monei Muscă. Circ de vacanţă, praf în ochi, divertisment ca să ne mai treacă timpul până la aderare. Iar Liiceanu putea să nu se implice în mizeria asta.


VA FACETI DE CAP !! - de anisia la: 26/09/2006 15:14:52
(la: Pe insula mea!)
pai bine mai nene, nu mai poate omu sa lipseasca nitel ca va si insailarati de-un campionat de table fara mine??? ntz ntz ntz, noroc cu baloo si cri-criul ca si-au amintit ca-s capul rautatilor cand e vorba de table, ca daca era in baza lui nenea vania si a lui horica, ajungeam o pockerita de mana intai ;;)

deci, CAMPIONAT DE TABLE - REGULI SI INDICATII:

1. vania, ia-ti gandul de la negre, ca-s ale mele. de cand ma stiu joc numai cu negrele si fac poarta in partea dreapta a mea. si cum eu sunt numai castigatoare la jocul cu pricina, apuca-te de aduna de-o chinta roiala ceva...:))))

2. baloo - daca nu vii cu New York Times, tot degeaba. asa, si sa iei si niste seminte de floarea soarelui, prajite si cu sare... sa fie tacamul complet :))

3. se joaca 3 linii din 5. castigatorul ramane la masa , adica io :P

4. chibitii prinsi cu fofarlica sunt condamnati la trei zile izolat :)

5. se joaca la simplu - om contra oama sau invers :)) - partidele de dublu (mix sau nu) sunt rezervate campionatului de tenis pe nisip .. nu v-am spus de el?

6. nu se admit amulete si alte surse aducatoare de noroc (vezi pupa-ma inainte sa dau zarul asta sau misculatii de genul asta)

7.nevricosii ofticosi sa umble cu antidotu' la purtator. paramedicii sunt in vacanta, in oras :)

8. cupa campionului insular se va decerna in cadrul ceremoniei organizate la sfarsit de sezon... surle, trambite, lapte de cocos (dres cu Kahlua, pentru cine doreste), ghirlanda de orhidee si indeplinirea dorintei cu pricina - toate intra in sarcina invinsului, sa le aduca la indeplinire.

9. se numeste Guinevere Aimee d'Albon in functia de arbitru principal - pentru merite deosebite in diplomatie si eleganta.

10. martz si linie tehnica - admise :)

... cine se inscrie pentru prima partida?
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#147937 (raspuns la: #147703) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#149688, de anisia - de Baloo_ la: 06/10/2006 20:51:00
(la: Pe insula mea!)
dar nici ca o sa vad vreodata
... sarpele, da. Dar pe mine :)))

cu negrele mele bine asezate in casa
cand albele mele sunt deja afara :)))

iti dau batalie ca la rovine

La Rovine

Vorbind pe şleau şi fără sfială
Nu aveam o bază tehnico-materială,
Teoretic vorbind şi privind obiectiv
Recunoaştem deschis că era cam frig,
Din punct de vedere numeric susţin
Că prin comparaţie eram cam puţini, dar

La Rovine (La Rovine)
La Rovine (La Rovine)
O mare victorie am obţinut !
La Rovine (La Rovine)
La Rovine (La Rovine)
O mare victorie am obţinut !

Din punct de vedere al vîrstei vorbind
Baloo era bătrîn şi puţin suferind,
Duşmanul, prin spate, încet şuşotea
Cum că-i tremura mîna fiindcă-i plăcea să bea.
Cert e însă că părul i se cam albise
Şi că pe la tîmple i se cam rărise, dar

La Rovine (La Rovine)
La Rovine (La Rovine)
O mare victorie am obţinut !
La Rovine (La Rovine)
La Rovine (La Rovine)
O mare victorie am obţinut !

Anisia şi-astăzi susţine că nu-i ea de vină,
Că erau condiţii grele de-orientare şi climă,
Că erau bani puţini şi pericol de boală,,
Că zaru' n-avea densitatea normală,
Că metoda de luptă era demodată,
Că tabla fusese evident trucată, dar

La Rovine (La Rovine)
La Rovine (La Rovine)
O mare victorie am obţinut !
La Rovine (La Rovine)
La Rovine (La Rovine)
O mare victorie am obţinut !

La Rovine (La Rovine)
La Rovine (La Rovine)
O mare victorie am obţinut !
La Rovine (La Rovine)
La Rovine (La Rovine)
O mare victorie am obţinut !

( Text de Al. Andries putin prelucrat )



Habar n-am sa fac un pronostic. Sic!
#149801 (raspuns la: #149688) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...