comentarii

mers prin praf


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
mersi, Santjuro - de JCC la: 29/10/2003 06:03:38
(la: Sanjuro, cum a fost pescuitul?)
mersi pt link, sanjuro, o sa ma duc sa vad,
Eu nu prea sunt pescuit, doar la mare si inca..

insa vanez, sunt multi mistreti si cerbi pe aici, la fel si iepuri.
mistretii sunt atat de numerosi ca distrug toate culturile, la fel si iepurii
Cate o data se organizeaza vanatori si in afara perioadei autorizate, cand sunt prea multi, ca ar distruge totul.
federatia de vanatoare trebuie sa despagubeasca agricultorii, sau viticultorii.
Mai recent le instalam garduri, ca ne costa mai ieftin :-)
#2526 (raspuns la: #2522) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mersi - de Dark One la: 30/10/2003 05:49:41
(la: Motto-uri)
Mersi
#2690 (raspuns la: #2336) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mersi JCC. Ai in punct inter - de relu la: 30/10/2003 09:04:15
(la: Romani in strainatate)
Mersi JCC. Ai in punct interesant despre romanii din Anglia, Germania, si as adauga Austria. Oare tara gazda are un efect asupra romanilor care s-au stabilit acolo? Cuvintele "comunitate" si "Germania" poate ca nu prea merg in aceeasi propozitie. Ma bucur pentru tine JCC ca ai gasit un grup de oameni cu care sa-ti imparti viata in mod prietenos si omenesc. E rar, cred. Imi aduc aminte acum vreo 3 ani, in Kitchener-Waterloo (aici in Canada) unde am fost scolit un timp, e o comunitate romana destul de activa si mare. Cred ca sint majoritatea uniti prin credinta (biserici) dar nu sint sigur. Noi stim o familie de pocaiti, si daca caut in lung si-n lat nu cred ca o sa gasesc oameni mai de treaba decit ei. Jos palaria. Oricum, eu nefiind bisericos si foarte ocupat, nu m-am chinuit sa ma intilnesc cu aceasta comunitate. Dar in acea vara am auzit ca o sa fie un picnique romanesc la o arie de conservatie linga oras (foarte frumos, mare, cu lac, curat lacrima, copaci multi, iarba si tintari). M-am dus si eu cu prietena mea (nu vorbeste romaneste), sa-l ascultam pe Hrusca si vedem care-i treaba cu romanii nostri. A fost un success deplin. Au fost mici si suc (consumul de alcool este interzis in locuri publice) oamenii erau prietenosi, respectuosi, umoristi, veseli, si nici n-au clipit cind au trebuit sa vorbeasca engleza cu prietena mea, samd. Intr-adevar, m-am simtit mindru de romanii nostri. Apoi, cind a iesit Hrusca la mijloc in iie alba si pantaloni negri, cu chitara'n mina, si-anceput sa cinte cu vocea lui puternica "Treceti batalioane romane Carpatii...", mie, macho man, cu sufletul tare ca piatra, imi curgeau lacrimile girla! Oh boy. M-a uns pe suflet.

Apoi am stat la o coada de 30m sa cumpar un CD si sa dau mina cu Hrusca si sa-i spun ca a fost excelent. Apropos, vreau sa adaug ca profesionalismul lui Hrusca este impecabil. What a guy! E cumva din Ardeal? Ca asa se pare.

Numai bine,
-R
#2718 (raspuns la: #2685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mersi pentru sfaturi shi pasa - de Dark One la: 03/11/2003 02:54:13
(la: Revelatia)
mersi pentru sfaturi shi pasaj
e super !!
#2912 (raspuns la: #2911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) mersi - de mapopescu la: 06/01/2004 07:24:29
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?)
:) mersi
#7662 (raspuns la: #7649) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oana...mersi mult. - de Malika la: 05/02/2004 08:53:09
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)





Oana...mersi mult. O sa iau sfatul tau prietenesc ca atare si o sa te intreb daca, desi am trecut acolo drept cartzi favorite cele doua titluri de "prim-ajutor sentimental" pentru fetitze, faptul ca pot sa-i adaug in lista cartzilor citite pe Fowles cu Magicianul si Colectionarul, pe Eco cu Numele trandafirului sau pe Coelho cu Alchimistul sau Veronika se hotaraste sa moara, schimba in vreun fel situatzia?
Numai bine !







"Searching for answeres to questions nobody asked " !
Bine, mersi - de Jimmy_Cecilia la: 10/02/2004 07:25:42
(la: Pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata?)
Mersi, fara fasoane, dar n-am nevoie de controlor de timp pierdut..
#9345 (raspuns la: #9333) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mersi - de Dantimis la: 11/02/2004 16:19:47
(la: Politica Romaniei ( sau in RO ). Ce ai face TU?)
SB, Aussie - mersi pt felicitari desi nu cred ca le merit in mod deosebit. Sunt convins ca marea majoritate a romanilor gandesc in mod similar, fie ca o spun in gura mare sau nu. Iar referitor la biletul dus pt Romania... mersi, poate pe cand ies la pensie. Daca-o sa-nceapa sa ninga si-n Florida... atunci chiar ca ma intorc in Romania.

Si ca o intarire la cele spuse de mine in mesajul anterior, Ev Zilei publica la stirea zilei de azi articolul "Guvernul cu oua de aur", unde se prezinta ce au mai reusit unii dintre guvernanti sa "economiseasca" din salariul de demnitar in timp uluitor de scurt. Sa-ti vina sa sari in sus de pe scaun cind citesti articolul. Cum pot ministrii romani sa economiseasca mai mult decat salariul pe care-l primesc? Poate din alte afaceri secundare? Pai daca au si alte afaceri, cand le mai ramane timp sa-si faca meseria? Dupa cate stiu un doctor, sau un inginer, sau un muncitor in fabrica, daca sunt alesi pe post de demnitar atunci renunta la a-si practica meseria pe perioada mandatului. Se pare ca un excroc si-o intensifica...

Si alta chestie: cum de au salariile astea uriase pt nivelul unei tari ca Romania? 800 - 1200 de euro/luna in situatia in care media e pe economie e... cat? 100 - 200 euro/luna, cred? Din discutiile pe care le mai am cu prieteni proaspat veniti din Ro sau care mai sunt inca in Ro, salariul unui inginer e undeva intre 150 - 300 euro. Am auzit de cativa super norocosi care au ajuns la 400-500. Corectati-ma daca gresesc...

Cum se explica atunci faptul ca un demnitar are asa salariu mare? Aha... stiu: si l-au stabilit singuri! Pai daca au salariu asa de mare in comparatie cu omul de rand banuiesc ca sunt cam rupti de realitate, nu credeti?

Doar ca si comparatie si sunt convins ca in cazul ca gresesc sunt multi romani din Canada sau SUA aici care m-ar putea corecta: In Canada si SUA salariul unui inginer cu experienta medie (si care lucreaza ca si inginer nu ca si muncitor) este intre 40k si 70k, fara beneficii sau overtime, sau functie de conducere. Binenteles ca sunt si exceptii care fac mai mult sau mai putin. Iar salariul unui om politic este undeva intre 70k si 120k. Schwarzenegger ca si guvernor (una dintre cele mai inalte functii politice in SUA) a primit salariul de 108k (de parca si avea nevoie...). Deci in concluzie diferenta nu e chiar asa mare, ba chiar daca esti un inginer bun poti sa faci mai mult decat un congressman. Binenteles ei mai au si alte beneficii in plus fata de salariu. Dar de ce in Romania diferenta e asa de mare intre salariul unui om politic si omul de rand? Ce merite deosebite au acesti tovarasi? Cunosc treaba cu "partea leului"...

Articolul cu pricina din Ev Zilei il puteti gasi aici (sper):

http://www.expres.ro/topstory/?news_id=145710

Daca nu l-ati citit inca v-as recomanda sa nu-l cititi pe stomacul gol :))

Bafta,

Dan

O marturie despre evenimentele de la Abatorul Bucuresti - de (anonim) la: 14/02/2004 03:17:03
(la: A existat holocaust in Romania?)
De ce n-au luat românii Premiul Nobel pentru Pace în 1994? (3)
Asadar, considerînd, cã eu, unul, nu mai aveam cu ce interveni, am lãsat pe seama lui Corneliu Coposu si a lui Ticu Dumitrescu sã promoveze, si prin PNTCD, si prin Asociatia Fostilor Detinuti Politici din România, argumentele noi care, adãugate celor prezentate de mine, puteau sã sporeascã sansele ca în anul 1994 Premiul Nobel pentru Pace sã le fie atribuit fostilor detinuti politici din România. Sansele nu erau deloc neglijabile, propunerea mea îsi fãcuse efectul scontat de mine, iar comisia norvegianã (regalã si academicã) de acordare a premiului retinuse aceastã propunere pentru discutia finalã. Am trãit ani de zile cu impresia cã nu s-a fãcut nimic în plus fatã de ceea ce fãcusem eu. De cîte ori m-am mai vãzut în Senat cu cei doi distinsi colegi, subiectul nu a mai fost abordat. Abia în urmã cu vreun an, un an si ceva, întîmplãtor deschid aceastã discutie cu un român revenit, din SUA, în tarã si aflu cu mirare cã-i era bine cunoscut subiectul, adicã se numãrase printre românii din SUA cãrora Corneliu Coposu le ceruse sprijinul pentru a sensibiliza cercurile americane influente, însãsi opinia publicã americanã, pe ideea ca românii, prin cei mai de ispravã si mai bravi dintre ei, sã primeascã cinstirea, mai mult decît cuvenitã si binemeritatã, pe care o conferã orice Premiu Nobel. S-a pornit, în acest sens, o campanie de presã, inclusiv prin revistele românesti de peste Ocean, dar campania n-a mers prea departe si nici nu si-a fãcut efectul, deoarece, cu mare promptitudine, s-a itit replica, din partea unor cercuri americane evreiesti, agitate în principal de un medic, Katz pe numele sãu, care a publicat mai multe articole, atît în presa de limba românã, cît si în cea de limba englezã, a trimis scrisori si la Comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Pace, opunîndu-se cu vehementã ideii subsemnatului. Cu ce argumente? Cu urmãtoarele: cei mai multi dintre fostii detinuti politici din România sînt legionari. Cam 90% dintre cei care au umplut temnitele comuniste au fost membri ai Miscãrii Legionare. Deci, în fapt, ar urma ca legionarii sã fie cei premiati cu înalta distinctie, ceea ce este absurd si inadmisibil, deoarece legionarii au fost un partid violent pînã la crimã, la pogrom, la genocid! Dovada cea mai bunã – cele petrecute în ianuarie si mai ales „binecunoscutele“ crime de la Abatorul bucurestean!… Si uite asa, pe mîna d-lui Katz, s-a ales praful de propunerea mea. Cît era de întemeiatã contestatia d-lui doctor Katz cred cã s-a înteles destul de bine din seria de articole pe care le-am publicat în „România Mare“ pînã deunãzi, sub titlul „Legionarii nu au omorît nici un evreu“. Nu stiu dacã articolele mele au ajuns pînã la dl. dr. Katz, dar ele si-au fãcut efectul, mult mai important decît însusi premiul pe care l-am pierdut noi, românii, atunci, în 1994… Efectul articolelor publicate... a fost cã printre cititori s-a numãrat si un martor, probabil ultimul martor rãmas în viatã al celor petrecute la Abator, în ianuarie 1941… Am fost cãutat de vajnicul nonagenar (vîrstã pe care o va împlini la varã) si, de fatã cu 2 martori – care i-au mijlocit întîlnirea cu mine - mi-a dat o declaratie despre ce a vãzut dînsul la Abator în ziua de 24 ianuarie 1941. Iatã fragmentul cel mai important din aceastã declaratie datã „în fata domnilor Neagoe Nicolae – Mateescu, Dogaru Victor – Dorian si Coja Ion“: „În ianuarie 1941 lucram la Baza Aerianã nr.3 Pipera (mai tîrziu devenitã ASAM) ca sef de echipã, maistru principal reglor si montor de avioane, cu o vechime de 3 (trei) ani. În ziua de 24 ianuarie, dupã terminarea rebeliunii din 21-23 ianuarie, am avut o discutie cu un subaltern, Preda Petre, zis Druscã, mecanic, care în zilele de 21-23 lipsise de la unitate: era legionar si participase la rebeliune. El mi-a povestit cã la Abator se aflã trupurile unor legionari ucisi în timpul rebeliunii, trupuri agãtate în cinghele. Am raportat comandantului meu, comandor inginer Constantinescu Cristea, cele aflate de la Preda Petre. L-am întrebat pe comandant ce este de fãcut si el a zis cã nu stie ce sã facem si cui sã raporteze, dar cã mai înainte de orice o asemenea informatie trebuie verificatã. Mi-a recomandat sã iau masina-dubitã (marca Skoda) cu care se fãcea aprovizionarea unitãtii cu carne de la Abator. (…) Am plecat cu soferul, militar în termen, la Abator, unde am intrat pe intrarea principalã, spunînd cã vin sã vãd ce carne se poate lua de la Abator. Masina si soferul veneau în mod obisnuit la Abator dupã carne. Am intrat în halã si am constatat cã mai nimeni nu muncea, fiecare se plimba prin halã, discutau în grupuri etc. Am încercat sã intru în vorbã cu parlagiii, dar ei mai mult se fereau sã-mi rãspundã la întrebarea dacã e adevãrat cã undeva, în Abator, se aflã oameni atîrnati în cîrlige. Mi-au atras atentia sã fiu mai discret. Unul dintre ei, pe care ceilalti îl numeau «nea Vasile» si care era seful unei echipe de mãcelari, mi-a spus «da, domnule, dar nu sînt evrei, sînt români!». De la sofer, care mã însotea, am aflat cã nea Vasile se numea Stoica Vasile. El mi-a arãtat în ce directie se aflã cadavrele si m-a fãcut atent sã nu fiu vãzut de oamenii din conducerea Abatorului. La circa 50 m, am gãsit locul, unde am ajuns singur, neînsotit de sofer. Am vãzut în jur de 15 (cincisprezece) cadavre atîrnate în cîrlige, si încã alte cadavre adunate grãmadã la perete. Am dat la o parte paltonul de pe unul dintre cadavrele atîrnate si am vãzut cã, sub palton, avea cãmasa verde, îmbrãcatã peste costum. Alte douã cadavre nu aveau cãmasa verde. De celelalte cadavre nu m-am atins. M-am întors la sofer, unde l-am gãsit si pe nea Vasile, cãruia i-am spus: «Mãi, nea Vasile, cine sînt oamenii ãstia?» Nea Vasile mi-a rãspuns cã sînt legionari împuscati de Armatã, cã în jurul Abatorului au fost confruntãri între legionari si Armatã, cã legionarii omorîti astfel au fost luati din stradã de oamenii de încredere ai conducerii Abatorului si atîrnati în cîrlige. Vasile Stoica mi-a confirmat informatia pe care mi-o dãduse si Preda Petre, anume cã oamenii atîrnati în cîrlige sînt declarati evrei. Reproduc cuvintele lui nea Vasile Stoica: «Nu sînt evrei, domnule, sînt legionari împuscati de Antonescu, iar evreii, prin oamenii lor de încredere, i-au tîrît din stradã în Abator, i-au atîrnat în cinghele si zic despre ei cã sînt evrei!» Fac mentiunea cã la data aceea Abatorul era o societate condusã si controlatã de evrei. Nea Vasile a fãcut mentiunea «evreii nostri care conduc Abatorul». (…) L-am întrebat pe nea Vasile dacã e dispus sã declare cele întîmplate la Abator în cazul cã vreodatã va fi nevoie. Nea Vasile a declarat cã este de acord, mi-a dat adresa sa, iar ulterior l-am vizitat de mai multe ori si am rãmas prieteni. Am aflat astfel cã Armata a ridicat cadavrele de la Abator si le-ar fi dus în Pãdurea Plumbuita. Vizita mea la Abator a durat 15-20 de minute. Am luat de la Abator pentru trupã o navetã de mãruntaie, mai mult burti. Cînd m-am întors la unitate m-am prezentat la comandant si i-am raportat cele aflate. Comandantul a considerat cã e de datoria sa sã raporteze mai sus, ceea ce a si fãcut mai tîrziu (…), a dat telefon la Consiliul de Ministri, la biroul unde stia cã lucreazã Horia Sima si de la acel post telefonic i s-a rãspuns: «camaradul Horia Sima nu mai existã, nu se stie unde este». (…) Precizez cã nu am fost membru al Miscãrii Legionare, dar, la fel ca si cei mai multi colegi din aviatie, am simpatizat persoana si ideile lui Corneliu Zelea Codreanu. De asemenea, mentionez cã am fost condamnat pentru «crimã de uneltire împotriva ordinii sociale» de cãtre comunisti si am fãcut 11 ani de temnitã“. Declaratia de mai sus poartã data de 20 decembrie 2003. Sînt mai multe motivele pentru care, deocamdatã, considerãm cã este mai bine sã pãstrãm anonimatul asupra persoanei care ne-a oferit aceastã declaratie. Sper cã, odatã publicatã..., va afla de ea si dl. dr. Katz newyorkezul – parcã asa am înteles, cã locuieste în capitala lumii. Alte comentarii nu facem. Fireste, deocamdatã. Cînd însã vom publica in extenso declaratia de mai sus si dupã ce îi vom oferi autorului ocazia sã rãspundã la toate întrebãrile pe care le vor provoca dezvãluirile sale, ne vom îngriji sã facem acele comentarii pe care altii vom vedea cã se vor feri sã le facã. Pînã atunci ne vom minuna cã Dumnezeu a avut grijã de viata si sãnãtatea domnului „maistru principal reglor si montor de avioane“, sã rãzbatã pînã în zilele noastre, adicã pînã în zilele comisiei pro-Holocaust condusã de Elie Wiesel. Ne adresãm în felul acesta amintitei comisii, d-lui Victor Opaschi, secretar al acestei comisii, oferindu-i posibilitatea sã discute cu domnul „Maistru“ si sã punã la dispozitia comisiei toate mãrturiile si declaratiile cu care acesta se poate face util Adevãrului. Asta dacã, bineînteles, intereseazã pe cineva la Cotroceni adevãrul! Cît priveste Premiul Nobel, poate sã rãmînã cum a decis dl. dr. Katz. Nu e nici prima, nici ultima oarã cînd Comisia respectivã nu s-a arãtat în stare sã-l acorde cui trebuie. Fireste, Menahem Begin l-a meritat mai mult decît detinutii nostri politici, mãcar pentru motivul cã a ucis mai multi oameni decît toti legionarii la un loc!
ION COJA
P.S. - Presa noastrã a gãzduit în ultima vreme declaratiile insolente si stupide ale unui domn pe nume Marco Maximillian Katz, director la „Centrul pentru Combaterea si Monitorizarea Antisemitismului din România“... Eu mã întreb numai (1) dacã cei doi Katz sînt una si aceeasi persoanã si (2) în ce mãsurã combaterea antisemitismului este incompatibilã cu cinstirea adusã fostilor detinuti politici, victime ale represiunii bolsevice, kominterniste?
Ozzy, mersi.... - de Ly la: 29/04/2004 18:00:15
(la: Ce uita Europa cand e vorba de tigani ?)
In sfirsit aflu povestea.

Tot nu mi-e chiar clar:

"porneasca o mare expeditie impotriva invadatorilor islamici si cu familii,femei si copii au plecat in aceasta expeditie,dar nu si-au dat seama cit de departe erau de ...centrul si inima lumii islamice.
Au ajuns sa se rataceasca si s-au trezit in Asia de mijloc unde unii s-au stabilit ca mici triburi nomade in timp ce altii au luat drumul Europei."

Invadatori islamici ? Ma uit la harta si granite. Adica Iran-ul zilelor noastre ? Si de ce cu femei si copii ? Asta e migratie daca e cu femei si copii, nu e razboi dupa cum vad eu. (ca de cind lumea lume la razboi nu se pleaca cu bunica, femeile si copii)

Si pai daca se luptau cu mahomedanii cum s-ar ratacit ? Adica parca aveau un scop, sa lupte impotriva mahomedanilor. Adica ii cautau si erau cautati de ei....

[Crezi ca americanii se pot rataci tot asa in Iraq ? Apoi da, se poate ca ei tot asa sa se "trezeasca in Asia de mijloc" unde sa se stabileasca ! :)(glumesc....) ]

Si daca ei erau neamul lui Rama de ce nu le-am spune Rama in loc de Roma ?

Apreciez foarte mult ca ai raspuns Ozzy dar cumva inceputul migratiei tiganilor in Europa tot nu mi-e clar. Adica DE CE ? Ca vezi, ei au fost singurul trib/ casta din India care a migrat. DE CE AU PLECAT DIN INDIA ?

Ce rol aveau ei in societatea indiana ? Ce erau ? (adica India are caste bine stabilite si in zilele noastre)

Sunt perfect constienta ca asta este povestea pe care o stii din familie si mai putin motivul si inceputul migratiei cred ca asa e. Si mi-ar place sa aud si alte povesti de familie. Pariez ca sunt foarte interesante.

Mersi inca o data.
mi-a mers la suflet raspunsul - de (anonim) la: 04/05/2004 10:20:11
(la: Iubirea-cum e ea vazuta?)
mi-a mers la suflet raspunsul tau;
e ceea ce gandeam dar poate refuzam sa-mi spun;
esti formidabil
#14975 (raspuns la: #14748) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce? - de (anonim) la: 15/05/2004 22:21:18
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Am plecat din Romania acum 10 ani...nu stiam sigur de ce am plecat, pur si simplu ....eram tinara si voiam sa incerc, am plecat in Canada cu sotul meu, fost...emigrare total legala..am trait in Timisoara si am avut o viata perfecta, fara nici un fel de piedici financiare, ai mei s-au descurcat destul de bine, nu am simtit niciodata "saracia", dar am vazut-o.. Obisnuiam sa cred ca e bine acolo unde sint, am ajuns in Canada, la 20 de ani, casnicia "prematura' nu a mers, m-am trezit singura intr-o tara necunoscuta cu oamni necunoscuti cu un serviciu de vinzatoare la o farmacie ..de abia imi plateam chiria, nu mi-a fost usor, normal ca am fost prea mindra sau prea lipsita de bani sa ma inorc in Romania...au trecut primii 8 ani, am mers la scoala, am lucrat, am reusit! Am cunoscut un om bun si mi-am facut o familie..desi poate ca pare patetic dar de abia atunci am putut sa vizitez Roamnia, nu din cauza ca nu am vrut, dar pur si smplu nu mi-am permis, da, NU mi-am permis! Dar ,am fost, in Timisoara..am plins, nu, nu de bucurie, mi s-a facut pielea ca de gisca, mi-a venit sa urlu, nu mi-a venit sa cred ca acolo am crescut! Nici acum nu-mi vine sa cred, sint convinsa ca s-a schimbat, sint convinsa ca arata mult mai bine in copilaria mea si ca nu a fost doar un vis... si daca e, il voi pastra, nu va suparti pe mine, iubesc tara mea, asa cum am lasat-o, asa cum am stiut-o, ma intreb si acum unde a disparut??
Acum sint 10 ani de cind am plecat de acolo, m-am mutat in state, mi-e dor de Canada, haha! Ce caraghios!?
Citedata cind ploua, ..mirosul imi aminteste de Leontin Salajan, acum Tache Inescu, imi aminteste de mirosul de praf ud, de copilaria mea, de ce am crezut ca e fericire, de camera mea si de patul meu tare umput cu iarba de mare ca era bun pentru spate, asa zicea tata fie iertat.. de ce am plecat din Romania, tot nu stiu, dar stiu ca nu vreu sa fiu acolo acum, nu vreau sa mai vad sau sa mai aud.... sincer, am murit acum doi ani, inima mea a stat in loc cind am vazut-o pe fosta mea vecina la alimentara din colt, cerind " o jumatate de felie de parizer"...... si..mi-a venit sa urlu cind am vazut orfani din "Romania" la televizor ...in a aceeasi emisiune cu cei din Etiopia.. Nu mi-e rusine si sint mindra ca sint Romin, dar o parte din mine a murit cu acea tara.. Dumnezeul sa ne ajute!
Primim de la Radu Sigheti, cunoscutul fotograf roman - de Dinu Lazar la: 20/05/2004 08:07:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Radu Sigheti se afla in Africa; domnia sa ne trimite un scurt reportaj extrem de interesant si de miscator.
Eventuale intrebari cafegii pot sa puna aici si domnul SIgheti le va raspunde tot aici, ca invitat special, la o cafea.
===============================================

Sudan. Nu pot sa gasesc cuvinte ca sa pot descrie ce poti sa simti cind ajungi acolo. Nu se compara cu imaginile pe care le-ai vazut, cu ce ai citit si cu ce stii de la prieteni.

Sudan-ul trebuie sa-l simti pe propria piele, sa-ti arda pielea la fel de tare ca soarele de acolo, sa ai senzatia ca cinva foloseste fierul de calcat pe corpul tau si se pricepe la asta, nu uita sa netezeasca nici o cuta. Si apasa. Nu se compara 35 de grade in Sudan cu 45 in Irak, e mai fierbinte in Sudan, crede-ma.

Iti doresti sa ai mai multe bluze la tine sa le porti pe toate odata, tricoul sa absoarba transpiratia care curge pe tine ca din izvor calda si lipicioasa si cind se lipeste praful pe ea parce ti-e mai cald, sa ai o bluza care sa fluture in vint ca sa-ti dea senzatia de racoare, nu conteaza ca se umezeste si ea, flutura si parca te simti mai bine si mai vrei ceva ca o gluga ca ti-o tragi peste sapca de parca ar ploua, doar ca sa simti ca ai pus inca ceva intre fierul de calcat si mainile tale.
Uhh!

Si dupa ce apune soarele ti-e frig! La plus 25-30 de grade! Pentru ca esti asa de incins de arsita zilei tremuri seara, cind incep si toate insectele sa apara. Multe. Am dormit o noapte afara, celelalte in cort, unul mare cu lumina electrica, dusuri si WC.

Dormitul afara este ceva. Am avut o saltea si chiar daca am dat de jur imprejur cu spray contra insectelor + pe mine tot nu am scapat de cele zburatoare. Dormit este gresit spus mai corect este nedormit afara. Este mai cald ca vara la 2 Mai dar te culci imbracat cu cat mai multe bluze pe tine ca sa nu te intepe tintarii despre care localnicii spun ca aici este capitala lor, chiar daca Nilul ete la 3 ore distanta de mers pe jos in ritm sudanez, pentru noi probabil mai mult ca dublu. Transpiri intins pe spate si adormi doar de oboseala, dupa ce sari in sus de nenumarate ori, o saritura pentru fiecare insecta pe care o simti pe tine. Te feresti sa le omori, doar le arunci de pe tine, daca cumva strivesti vreuna nu stii ce se poate intimpla, poate te inteapa.

Singurul lucru frumos este cerul plin de stele care parca sint mai aproape si mai multe decat se vede de la noi. Le poti atinge daca vrei dar nu ai timp din cauza insectelor. Si se misca foarte repede insectele si stelele pe acolo, se alearga una pe cealalta si mereu apar unele noi in joc. E un intuneric negru de tot, in care lumina stelelor pare ireala. Cu ochii la ele adormi intr-un sfirsit.

Te trezesti repede pentru ca soarele nu te iarta, si pleci la lucru pentru ca inca este racoare. Cam dupa 10.30 pana spre 16.00 nu poti face nimic pentru ca te topesti, pana si aparatul frige de abia il tii in mana daca cumva nu ai fost atent si l-ai tinut la soare.

Dar asta nu este nimic. Cum se traieste acolo, in ciuda secetei permanente este mult mai important, cred eu.
In patru zile am zburat de colo colo si in orice loc am aterizat am vazut doar un singur lucru.

Saracie.

Te-ai gindit vreo data cum ar fi sa traiesti ca la inceputul istoriei?
Te-ai gindit vreodata cum te-ai descurca neavind nimic, nici o unealta, nici un bidon in care sa pui apa, nici macar haine pe tine? Sa trebuiasca sa mergi kilometri ca sa iei apa, sa trebuiasca sa sapi un pamant tare, uscat ca sa plantezi sorg (nici nu stiam cum arata si ce este sorg-ul pana acum), sa maninci doar o data pe zi un fel de peltea, de sorg bineinteles si asta maninci in fiecare zi, toata viata ta, pana vine o ceata de banditi calare pe camile sau pe cai, care te omoara daca esti barbat sau care te violeaza si te iau ca sclava daca esti femeie?

In Rumbek, capitala sudului rebel, exista doar 3-4 cladiri construite din beton, una noua nouta si restul sint cele care au scapat din razboi.
Restul caselor sint hut-uri din pamant acoperit cu nuiele.
De asemenea acolo sint masini si camioane deoarece mai toate organizatiile cu ajutoare au baza acolo. In celelalte locuri unde am fost ori nu erau masina de loc sau doar una singura. Distantele nu se masoara in km sau mile ci in timp, indifferent daca mergi pe jos sau cu masina. Nu exista electricitate, doar generatoare care au nevoie de petrol, la fel si masinile. Singura sursa de aprovizionare si de transport este avionul, mai toate agentiile umanitare au baza principala in Kenya, linga granita si de acolo zboara zilnic peste tot.

Situatia este cam asa; Sudul tarii nu este de acord cu nordul, controlat politic si economic de arabi, care vor sa introduca Sharia, legea musulmana. Asta nu ar fi fost o problema pentru sudul catholic, cred eu, problema s-a ivit cind a aparut petrolul. Petrol=bani si de aici mai departe. Dintr-o tara saraca, Sudanul s-a transformat in 20 de ani in una dintre cele mai sarace tari din lume. Multi au reusit sa fuga, cam 2 milioane si in zona unde am fost eu unii s-au intors.
Dar cum traiesc, mama mama!

Am stat de vorba cu o familie care se intorsese din Uganda, nu stiu exact cati erau pentru ca familiile astea africane sint numeroase, cu unchi, matusi, veri si cumetrii. Incepusera sa defriseze in jur, deja aveau doua colibe si bucataria construite. Masa lor consta in peltea de sorg (stiu ca ma repet) si un (1) peste afumat fiert in apa, peste care era mai mult oase, nu mai mare de un A4, vedeai prin el. Asta pentru cam
2-3 barbati, 4-5 femei si peste 10 copii. Cei mai bogati au animale, capre, gaini, vaci, dar le pastreaza pentru zile negre sau le folosesc ca moneda de schimb. O nevasta, tinara si sanatoasa, buna de munca costa intre 3,000 - 3,500 de usd, cam 70 usd pentru o vaca, socotiti voi cate vaci trebuie. Multi umbla dezbracati, cind te vad pun pe ei ce au, haine vechi pe care le pastreaza pentru ca sint singurele pe care le au: un pantalon si o camasa. Cel mai ferecvent sint incaltati cu un fel de sandale cu talpa din cauciuc uzat de masina.
In alt loc am vazut un sat intreg, grupat, pazit de o mica garnizoana de rebeli unde exista chiar si o strada cam ca Lipscani-ul nostru. Am intrebat de curiozitate cat cost o pereche de pantaloni si vanzatorul mi-a spus ca nu-mi vinde nimic, este doar pentru oamenii de acolo. Toti erau refugiati, de prin alte locuri din sudul tarii si traiau acolo ce peste 10 ani. Pentru mancare toti depind de organizatiile umanitare care bineinteles nu au destula. Ce se poate cultiva acolo, inafara de sorg, nu am nici o idée, cred ca nimic din cauza lipsei de apa, la putinele pompe este intotdeauna coada. Si bei apa acolo pentru ca transpiri, ai nevoie de cel putin 7-8 litri zilnic.

Si sint milioane de oameni care traiesc asa, la limita supravietuirii, poate de aia sint atit de inalti, si slabi. Sint oameni simpli si prietenosi, glumesc, rad din orice, pentru ca viata lor este de fapt o lupta continua pentru viata la fel ca cea a animalelor salbatice din vecinatate.

Tu te intristezi sa realizezi cat de mult poate insemna o picatura de apa sau o firmitura de paine si nu poti sa faci nimic pentru ei. Daca mor mii de sudanezi, asa cu se intimpla si in prezent, nimanui nu-i pasa. Dar daca se prabuseste vreun avion si mor cinci turisti americani sa vezi ce operatii de salvare costisitoare se declanseaza.

As mai avea multe de povestit dar o las pe alta data, Radu


#15653 (raspuns la: #15635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mersi - de AiaBeata la: 28/05/2004 02:04:12
(la: Bocet)
mersi
#15961 (raspuns la: #14799) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ozzy, cred ca ai mers la esential.. - de Jimmy_Cecilia la: 29/06/2004 11:11:28
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
Ozzy, in replica ta ai mers la esentialul subiectului..
multi se ascund in spatele asa zisei "traditii", dar devine cu totul altceva,
nunta la care ai asistat tu alta data, fiind copil, este inca trista realitate in RO
Mirii nici nu se mai pot bucura si nu pot profita de petrecere..
au in cap doar sa para si calcule financiare, daca le mai ramane ceva, dupa ce platesc petrecerea, sau daca pretul va fi acoperit...

adevarata traditie? are spatele bun pt unii...
#16971 (raspuns la: #16056) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am o Intrebare... - de Dinu Lazar la: 14/07/2004 05:19:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Nu stiu daca Domnul Lazar l-a fotografiat vreodata, dar daca nu, cred ca ar fi o ideie buna."

Mie imi sta pe chelie cam de 25 de ani sa fac portrete cu oameni care inseamna ceva pentru natie.
Cit am lucrat in presa a fost excelent, ma trimitea redactia sa fac diverse reportaje si am portete grozave din acea perioada.
Pe urma, in ultimii ani, am dat-o in bara cu toate proiectele.
Intii, am vrut sa fac un album ilustrat cu toti marii pictori si graficieni si sculptori de la noi - adica cu portretele lor; era un proiect cu Tudor Octavian.
A facut el o lista, mi-a dat telefoanele lor, eu am mers pe la ateliere o vara intreaga, si pe urma totul a cazut - dupa ce facusem mai mult de un sfert din acea lista.
Se pare ca nu a fost gasit un sponsor - desi eu nu am cerut si nici primit nici un ban, trebuia tiparita lucrarea, si pentru asta, nu a fost gasit nici un editor interesat.
Apoi, am auzit acum citiva ani ca la organizatia UNITER condusa de Caramitru, ar fi ceva posibilitati sa fac un album cu actorii mari mai in virsta - si am facut o dezvoltare a unui proiect de vreo 80 de pagini scrise marunt, de ce ar trebui, cum ar trebui, ce expozitii si ce s-ar putea face - era o idee de arhiva de aur a actorimii romanesti, fotografii lucrate si care sa aiba ceva din personalitatea fiecarui actor.
Dupa lungi si complicate discutii a fost ales un fotograf englez sa faca treaba, a luat si niste fonduri comunitare europene - citeva zeci de mii de euro - si de proiectul arhivei actorilor romani s-a ales praful, nu s-a facut nici un album, nu e nici un sit cu actori, si ce portrete au actorii pe Internet - ce mai vad si eu -, vai de mama lor.
La ministerul culturii sau la editori pe urma nu m-am mai plimbat cu proiecte; nu sunt in jocuri; altii au luat premii pentru proiecte prezentate, fara sa il si faca, si altii au luat bani exceptionali pe proiecte de albume pentru care nu cad pe spate - bravo lor.
Cam asta e cu fotografia de portret la oamenii de cultura romani.
Chiar zilele astea fac niste fotografii pentru un proiect editorial care sta sa apara in toamna asta - o noua revista de cultura.
Toti cei pe care ii fotografiez, stele ale culturii romane, au impresia ca portretul e ceva asa, de buletin, fa-l nea repede ca tre` sa plec la gara - cind pun lumini si masor contrastul si incerc sa fac o atmosfera mi se zice cum dom`le, pentru o poza atita circ trebuie facut? Fa o poza ca tot nu se uita nimeni.
De...
Eu tot sper ca o sa prind cindva un proiect sa fac asa, ca la carte, fotografii mari unor oameni mari.
Cum din asa ceva nu iese pe faleza un mertzan, nu intereseaza pe nimeni.
Altfel bani pentru cultura nu e adevarat ca nu exista.
Sunt, dar se dau azi pe proiecte de care miine nu mai stie nici dracu`.
#17832 (raspuns la: #17767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mersi... - de Roxanik la: 25/07/2004 21:38:02
(la: Iti da o dieta......dependenta?)
Roxanik
Asta cred si eu ca cel mai imp e sa te simti cat mai bine in pielea ta..momentan am inceput sa nu mai fiu atat de atenta la felul cum mananc in schimb exersez mai mult(si mananc cat mai sanatos- si sunt mai fericita) si cred ca asta e cela mai imp...mersi(sa te uiti sa vezi ce scriu de baietii:P)
#18373 (raspuns la: #18116) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copilarie imi amintesc... - de DESTIN la: 27/07/2004 06:25:18
(la: Amintiri din Copilarie)


...mirosul de otel incins, ulei si aburi fierbinti al locomotivei cu roti
uriase in Gara de Nord.
Pufaitul dublu al pompei de aer a locomotivei
Mecanicul cu fata manjita rezemat in brat in ferastra locomotivei
Fasii de fum trecand
Nu va plecati in afara
Campiile rotindu-se ca spitele unei roti uriase in fereastra rapidului.
Gogosile cu dulceata, imense, pudrate cu zahar din gara
Sarmele de telegraf alunecand in sus si-n jos, in sus si-n jos.
Mirosul fumului de locomotiva.
Cantonierii saluta trenul ce trece
Sunetul cand trece trenul pe un pod
Copiii goi unsi cu noroi pe malul raului
Sunetul gaurii din toaleta vagonului. Nepas, -se penker, -ende, -
HORRRSSS!
Mirosul sapunului lichid.
Clinchetul ciocanului cu maner lung pe roti dedesubtul vagoanelor
Branza Lica
Teiul aprins de trasnet la marginea drumului
Padurea de pe dealuri...
Bunica, cumparand stergare inflorate de la coperativa.
Taranii cantand in carciuma
Virtuosii la dramba si tambal vioara si ea prezenta...
Latrina din fundul ograzii
Gramada de balega din dosul grajdului, langa usita
Seara in carciuma, sub lampa de gaz din tavan, povesti ,fum si rachiu...
Indopatul gastelor seara in bucatarie
Berzele de pe stalpul de telegraf, care mananca tot timpul fin'ca se caca
tot timpul.
Strabunica de 96 de ani, ce trebuie sa bea ceai de dude, ca e constipata.
Are odaita
ei in ograda, langa cuhnia de vara.
Fragi cu smantana
Pui la frigare (prins din ograda, hranit pe ulita, cu rame, baligi,
samd)
Ploaie de vara, fulgere, tunete, trasnete.
Mirosul aerului dupa ploaie.
Hrighi parfumati culesi in padure dupa ploaie
Hrighi prajiti pe plita cu burta in sus, cu mujdei in ea, ca in
Calistrat Hogas
Ladita cu cas framantat, iute la gust, de mancat cu ma'liga si scrob
Cotcodacitul gainilor, cantecul cocosilor, cardul de gaste de pe linia
satului
Pui, pui, pui! Bunica, chemand seara gainile de pe ulita.
Pisicile miorlaind dimineata sa le dea paine cu lapte
Cei doi caini jegarati ce numai ploaia ii spala...
Soarecii duruind nucile in pod
Hai sa ne jucam pe toloaca
Du-te si vezi pe unde s-au ouat gainile sub cerdac! Ce loc plin de
gainatzi!
Culege niste porumbi. Incearca-i cu unghia, sa aiba lapte!
Du-te si spune-i lui Mos Ilie sa puie zitzul la caruta, mergem la
moara...
Dimineata la mos Ilie, ciorba de fasule pestrita cu ma'liga rece
Scroafa cu purcei tavalindu-se in glod
Trecem cu caruta si oprim la balci...
Radioul cu baterii multe. O cutie intreaga. Baterii late
Vocea Moscovei in idis: Fiecare picatura de sange evreesc va fi
razbunata...
Cei 12 pruni dela gard si cazanul de facut rachiu...
Tare mai e spinarea calului, cum sa-l pot calari?
Crupa lata a calului lepadand baligi in mers
Norul gros de praf ridicat de o masina intrecandu-ne
Kaisersemmel (chifle crestate) proaspete la Itcani
Se lasa bariera, trece trenul
Taranusii in pielea goala calarind in apele limpezi ...
Zornaitul prundisului in apa raului
Jules Verne citit dupa amiaza pe cerdac...
Batranul si maretul pom cu ciresi negre, mici si amare dela potcovarie
Sina fierbinte potrivita pe roata de potcovarul negricios
Potcoava fierbinte pe copita ce fumega si sfaraie
Fetita potcovarului, tinuta strans intr'un cotlon, ferindu-ne de o
ploaie de vara
Sunetul indepartat al trenului trecand noaptea pe vale...
Te-ai tras cu trenul? Te-ai tras cu tramvaiul?
Nucul mosului de peste drum
Manualele de fizica din grinda ale baiatului dascalitei
Fantana cu lant din fata curtii dascalitei
Sunetul caldarii lovind fata apei, sunetul lantului
Mustata pe oala a lui badea Stefan morarul cel posac
Mirosul de malai proaspat, de moara si tacanitul pietrelor de moara
Batoza cu cureaua lunga de transmisie si oamenii indopand-o cu spice la
treierat
Mirosul de curatenie in odaia mare si sunetul pendulei
Trenul departe in vale la Burdujeni vazut dela fereastra
Zgomotul asurzitor al ciocanelor lovind tinicheaua
Izul usturator si lacrimogen de amoniac in pisoarul public de sub
tinichigerie
Mirosul de masinarie noua, mirosul cauciucurilor
Muzeul militar, toate sunt de culoarea prafului. Dece?
Duminica a.m. la Cismigiu. Sirop cu sifon. Chefir la Buturuga. Cu barca.
Pestisorii rosii
Scranciobul. Tata, m-a batut ala! Descurca-te singur, pocneste-l si tu.
Duminica p.m. Miting aviatic la Baneasa. Papana, Bazu Cantacuzino
Luna Bucurestilor. Belinograful transmite poze prin telefon.
S'a deschis Muzeul Satului. Circul Medrano



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

nu e nici o probl, mersi pt c - de timea la: 06/08/2004 22:36:38
(la: Franturi de inimi si stele de ceara)
nu e nici o probl, mersi pt comentariu.. dak vei sa le vezi pe toate la un loc intra pe 'alte texte de..', altfel nuj cum sa te ajut; sunt cam noua pe aici, nuj cum se publica in volum, poate ma ajutzi tu...
sper sa itzi placa ji urmatoarele texte k ji cele pe care le'am publicat deja
#19236 (raspuns la: #19187) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mersi, AlexM, pentru amuzare... - de Jimmy_Cecilia la: 08/08/2004 10:39:21
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
LOOOL, de mult n-am mai râs cu atâta pofta, mersi AlexM, pt distractie...

în rest,
calmeaza-te amice, ca timpurile lui Al-Capone au disparut... :))
în plus esti in Cafenea, nu la usa cortului...
#19361 (raspuns la: #19331) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: