comentarii

mesaj de prima intalnire cu o fata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Prima intalnire cu muntii si revenirea iernii - de zaraza sc la: 17/03/2014 21:55:12
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/prima-intalnire-cu-muntii-si-revenirea-iernii

"Cred ca primavara asta o sa ma mai tot joc cu trecerea intre primavara si vara. Pana acum, cel putin, am facut-o de doua ori si probabil prin muntii prin care voi trece dupa Trabzon, de unde trebuie sa iau viza pentru Iran, o sa mai dau cu nasul de iarna cel putin inca odata. Dar deocamdata, iata ca am mai intalnit-o pe doamna iarna inca odata in momentul in care am plecat din Safranbolu.
[...]
Despre Turcia, in schimb, trebuie spus ca desi are aglomerari urbane cu densitatea foarte mare, cum e Istanbulul spre exemplu, per total tara are cam aceasi densitate ca si Romania, iar in zonele muntoase e destul de multa pustietate. Si traficul scade simtitor in intensitate pe masura ce te departezi de orasele mari, astfel incat si pe drumuri relativ principale se intampla destul de des sa pedalezi singur, fara zumzetul masinilor."

cocheatatul prin subiecte 'interesante' ne atrage pe toti. ca si 'fructul oprit'. de-acord ca pe aceste subiecte e mai riscant si intuitia face ore suplimentare. 'pericolul' nu e pe discutiile publice, unde toate cartile sunt pe fata.
in tema propusa ma refeream la momentul cand se trec granitele 'publice' si se intra pe 'privat' (in cafenea exista optiunea de mesaj privat - apare odata cu confirmarea) - chat sau email.
cum construiesti increderea? daca intuitia e deajuns sau mai trebuie mici 'teste' de sinceritate (ca de exemplu o minciuna alba sau un amanunt - 'falsificat' sau neimportant- care ar putea interesa interlocutorul sa vezi ce face cu el), samd...

similar cu perioada cand eram mai tineri si incepeam sa facem curte unei fete se mergea dupa un sablon mai mult sau mai putin rigid:
la prima intalnire ii iau flori, la a doua ii ofer bratul, la a treia ii dau mana cand coboara din autobuz si uit s-o retrag, etc., etc.
si daca nu reuseai sa treci de un anumit prag cautai alta...

nu ca situatia e erfect similara, caci site-uri e genul asta, in principiu, nu sunt pentru discutii romantice, dar schema e cam aceaiasi. adica incerci sa treci anumite praguri de incredere ca sa poti discuta mai liber cu o anumit apersoana.
a doua sau a treia intalnire... - de canin la: 22/06/2005 09:06:25
(la: Cine plateste?)
De la prima intalnire eu zic ca iti poti face o impresie despre caracterul fetei -daca se ofera sa plateasca sau nu , iar apoi daca simt nevoia sa investesc in ceea ce ar putea fi o relatie insist sa platesc eu . dar daca observ ca asteapta .... . Iar mai incolo desigur ca depinde de starea sociala a fiecaruia , aici incep deja sa se faca compromisuri
anisia - de rodi la: 18/08/2005 22:10:17
(la: Dezgolirea femeii)
Eu nu cred o astfel de varianta, orice femeie are simtul asta mult mai dezvoltat decat barbatii, anume de a simti "adulmecarea" sexului opus. Mi-a zis mie cineva, persoana importanta persoana ta importanta graieste adevarul. femeile au avantajul de a simti de departe adulmecarea barbatului. te cred ca-ti e putin plauzibila teorema conform careia s-ar fi imbracat asa doar pentru ea.

..."adulmecarea barbatului" sau a "barbatilor"? incerc sa inteleg. Probabil ca as intelege ce vrei sa spui prin "adulmecarea barbatului in care esti interesata" (normal, stim instinctiv ce gandeste, ce simte, ce-i place, ce nu-i place, cum miroase samd) , dar asa... la modul general? Fiecare barbat e diferit, nu obosesti daca incerci sa-i adulmeci pe toti? Si la ce bun? N-am auzit de asta, anisia, ia-o si tu pe categorii ca poate inteleg pana la urma.

In legatura cu vestimentatia, zau daca am folosit vreodata talentul feminin al adulmecarii de care vorbesti tu in modul in care m-am imbracat. Am vrut intotdeauna sa-mi stea bine ( according to my perception si tragand cu ochiul la ce se poarta azi ) si sa fie in ton cu personalitatea si starea mea de spirit. Ar fi o mare dezamagire daca barbatului pe care-l "adulmec" nu-i place cum ma imbrac. Asta pentru mine ar fi un semn clar de incompatibilitate. Si nu, nu mi-as schimba vestimentatia (ce sens ar avea?), l-as schimba pe el.
Singurul lucru pe care recunosc ca-l folosesc (la servici numai, in rest ar fi prea obositor) e codul culorilor despre care am citit undeva. O fi doar o superstitie, sau efect Placebo,nu stiu, dar merge. Ma imbrac in rosu cand vreau sa-i fac pe colegi pasionati de o anume idee; in alb atunci cand vreau sa atenuez tensiuni si la prima intalnire cu clientii (alb= n-am nimic de ascuns); negru cand vad la lucrurile mi-au scapat de sub control si vreau sa-mi restabilesc autoritatea (negru= autoritate) sau cand ma duc la un meeting the sales, dar atunci trebuie sa combin cu alb; albastru la intalniri pre-sales, cand fac o prezentare sau cand dezbat idei ( albastru e culoarea "intelectuala"). Nu inseamna ca ma imbrac de sus pana jos in aceeasi culoare, e suficient daca culoarea respectiva e dominanta, si sigur ca si combinatiile au mesajul lor. Restul culorilor, cand vrei sa lasi lucrurile sa progreseze de la sine. Silly, eh?

Spune si tu acum cum e cu codul vestimentatiei sexy.
mica intalnire - de Botea Tudor la: 18/11/2005 21:38:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pai, merge. Da sa se spuna care dintre optiuni se alege. Si daca mai vine cineva :).
Totusi, parca e prea scurta treaba. Ar trebui organizata putin mai bine prima intalnire, nu de azi pe maine. Eventual vorbit si cu dl Bezergheanu, cand poate veni dansul in Bucuresti, ca am inteles ca ar fi interesat. Si dl Narcis Virgiliu ar trebui contactat.
Totusi, daca se stabileste ceva pt uichendul asta, si asa e bine.
#88781 (raspuns la: #88704) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rac - de Andre29 la: 20/01/2006 16:08:35
(la: Tăcerea nu-i de aur)
De acord cu tine, că altfel m-aş contrazice. Eu sper că totul este în regulă, nu sunt supărat, sper că nici tu OK, acesta este comentariul tau din 18.01. Daca nu esti suparat ne poti lamuri legat de urmatoarea ta afirmatie directa la adresa participantilor la intalnirea cafegiilor facuta pe alta conferinta? Ai fost rugat si acolo sa ne lamuresti dar ai ales tacerea....


Redau mai jos comentariile pentru a-ti fi clar tie si celor ce citesc la ce ma refer:



#99977, de rac la Fri, 13/01/2006 - 08:08

Sper să realizezi mai mult decât mine, atât în ceea ce priveşte numărul participanţilor, dar şi (mai ales!) în ceea ce priveşte calitatea relaţiilor inter-umane ce se vor fi născut acolo...



#100186, de ooanna la Fri, 13/01/2006 - 23:09

....unele " zvonuri " care critica rezultatele intalnirii cafegiilor de pe 26 noiembrie 2005.. ....in continuare noi ne-am facut un bun obicei de a ne intalni , la 2-3 saptamani , pentru a trage cate o " bauta "...



#100187, de Andre29 la Fri, 13/01/2006 - 23:09

Daca ai ceva de spus despre prima intalnire... si despre calitatea relatiilor inter-umane (mai ales)... esti invitat sa spui... :).. altfel poate fi inteles ca 'intepatura' si sunt sigura ca nu asta a fost intentia ta... sau poate da???



#100885, de laura la Wed, 18/01/2006 - 14:36

Rac... daca ai ceva de comentat... si ceva de obiectat ...asteptam concret o replica a mesajului tau (#99977, de rac la Fri, 13/01/2006 - 08:08)...

Ma simt indreptatita sa-ti astept ... concret ... o replica... pentru ca am participat la acea intalnire... iar mesajul tau mi se pare un pic rautacios, cu iz de intepatura directa la adresa persoanelor care au raspuns initiativei tale!



Intreb... ce ai vrut sa spui cu acel comentariu? ce fel de tacere este? dintr-un alt comentariu al tau: tăcerea vinovată, tăcerea productivă, tăcerea... interesantă, tăcerea resemnată, tăcerea calculată.... Ce spui acum... este sau nu tacerea de aur?



P.S. Apreciem anticipat raspunsurile tale sau lipsa lor..... :)
#101336 (raspuns la: #100889) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca exista dragoste la prima - de Alexandros la: 10/08/2006 21:00:28
(la: ...din prima seara?)
Daca exista dragoste la prima vedere de ce n-ar fi posibila si dragoste(ori macar sex) la prima intalnire?
Oricum, se zice ca prima data "nu se pune"...:)))
Si mai depinde de unghiul din care privim problema.
Daca ceilalti considera o slabiciune din partea noastra ori daca noi consideram asta. Poate eu cred ca traiesc clipa si ceilalti ma cred slab...

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
din prima... - de donquijote la: 24/08/2006 16:31:50
(la: ...din prima seara?)
nu seara, nici noapte si cu atat mai mult nu pat, ca sexul se poate face si ziua pe covor, sub dus sau pe masa. si cu cat e 'mai din prima', cu atat mai putin se desfasoara in pat.
se intampla in excursii, in delegatii, mai rar in concedii. si mai rar la mai putin de 2 ore de calatorie de casa. tine deobicei cat tine 'vacanta'...
nu vorbesc de sexul care se intampla la (sau dupa) 'petreceri' in masa in aer liber, discoteci, concerte rock, unde alcoolul si drogurile isi spun ultimul cuvant.
din cate cusosc eu, (si cunosc nu putin), personal n-am auzit de vreo relatie de durata care sa fi fost bazata pe sex din prima...
daca cineva cunoaste, n-am sa-l contrazic.:)
ps: prima in sensul de prima intalnire...
Intalnire Fotoclub de Bucuresti - de Andrei Birsan la: 19/01/2007 18:31:58
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Maine, 20 ianuarie 2007, ora 11 o sa fie prima intalnire pe anul acesta a Fotoclubului de Bucuresti.
Invitatia este pentru toata lumea care doreste sa faca parte din club.
Intalnirea o sa fie la NESS Romania SRL, Bucharest Business Park, Building D, Floor 5 Menuetului 12, este in spate la muzeul Minovici de langa Fantana Miorita.
Detalii la: fotoclubdebucuresti@yahoogroups.com

www.orasul.ro
#169784 (raspuns la: #169635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
JURIUL E FORMAT ! - de anisia la: 27/04/2007 21:57:05 Modificat la: 27/04/2007 22:18:45
(la: PREMIILE LITERARE - CAFENEAUA 2006)
Doamnelor si Domnilor, tineri si tinere, vechi si noi, am placerea sa va prezint juriul concursului PREMIILE LITERARE - CAFENEAUA 2006:

DANIEL RACOVITAN - presedinte de onoare
SANCHO
BRIGHT
HONEY
MAAN
REALDO
RADU HERJEU
HOMO STULTUS
ANISIA
si
QUEENMARY - secretariat.


Propun LUNI 30 APRILIE, orele 20.00 ora Romaniei sa aiba loc prima intalnire pe yahoo-messenger, pentru a discuta detalii organizatorice.

Rog membrii juriului sa-mi lase pe mp id-ul de mess-yahoo, pentru a avea totul pregatit.

Daca ora si data nu aranjeaza pe careva dintre noi, rog mesaj. Aici, astfel incat ceilalti membrii ai juriului sa poata si ei lua la cunostinta. Important este sa gasim o zi si o ora convenabila pentru toata lumea.

DANIEL, in legatura cu perioada de reclamare... intentionam sa dam drumul la propuneri cat de curand posibil dupa intalnirea de pe mess. Esti bun sa ai asta in vedere pentru noul news-letter? sau, cum se face reclama cu pricina, ca nu ne pricepem?

#191758 (raspuns la: #191750) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragostea la distanta este posibila? - de pati la: 05/04/2008 13:29:39
(la: dragostea la distanta este posibila?)
...eu incerc sa-mi raspund la aceasta intrebare de vreo 2 ani...eu in bucuresti el in italia...ne certam cam la 2 saptamani...ne despartim...si nu trec bine nici 2-3 zile ca trebuie ca unul din noi sa cedeze..cel mai mult am stat certati 3 saptamani..atunci chiar am zis c-o termin...asta pana cand m-a sunat...
si..poate o sa para ciudat...dar de reugula,knd esti implicat/a intr-un joc din asta ghidush al sortii,ai tendintza sa fii un telephone freak...un mess addict...beep...buzzz...mesaj...mail...nu te mai saturi...spre deosebire de "concubin"...care dak mai aude al 101 beep in aceeasi zi in care s-au petrecut si alelalte 100...SEPUKUUUUUU!!!!DECI PANA SI CEI IMPLICATI INTR-O RELATIE LA DISTANTZA AU DREPTUL LA O TZARICA DE FREEDOM...iar in rest...piperatzi cum putezi...fiti inventivi fraztilor!

in legatura cu gelozia...CLOCOTESC!...cu toate astea vrei nu vrei trebuie sa constientizezi ca suntem oameni si avem nevoi...nu va scoatezi ochii!!!!!
partea cea mai frumoasa este desigur revederea...atunci chiar ies scantei...farmecul sta in faptul ca te simti mereu ca la prima intalnire...simti fluturasi in stomac...te balbai...nu stii ce sa faci cu mainile...prinzi bujorei instantaneu...si cu toate ca pare o stare confuza...cert este ca pentru tine
he's the one...(scuze baietzii-she's the one...stricam romantismul dak mai puneeam un slash)
#299460 (raspuns la: #288637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de Honey in the Sunshine la: 05/06/2009 12:21:16
(la: stat mafiot sau stat tribal?)
aici in 90% din cazuri se rezerva restaurantul si meniul si fiecare isi plateste consumatia.
restaurantul evident, depinde de bunul simt al sarbatoritului.
unii aleg meniuri de 20 de euro, altii de 70...

chestia asta m-a scos din sarite de fiecare data. e clar ca daca e ziua mea nu ma deranjeaza sa cheltuiesc mai mult pe cina, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-i pun pe altii s-o faca (din moment ce nu e ziua lor) :))

oricum, de obicei cand se cheltuieste mult cu meniul, cadoul e unul simbolic, se dau 5-10 euro de persoana.

ziua de nastere de care vorbeam mai sus a fost chiar culmea nesimtirii. de retinut ca cea care hotarase ca trebuie sa-i luam un Macbook era prietena lui. Imi venea s-o intreb cu ce obraz ii cumpara cadoul "visat" pe banii nostri :)

ma rog,in general zilele de nastere sunt un cosmar, cu cadourile astea comune. cineva hotaraste ce trebuie cumparat si imparte pretul la cati suntem. daca nu esti de acord cu cadoul... treaba ta :)

o alta poveste de genul asta am avut recent: ziua unui prieten. mi se spune ca s-a hotarat sa-i luam un celular de ultima generatie, ca el are o rabla.
eu, cunoscandu-l pe tip, stiu ca are o rabla tocmai pentru ca nu e genul ahtiat dupa tehnologii de fite.
ma gandesc sa-i cumpar in schimb ultima carte a unui ziarist, pentru ca stiu ca e fan.
ca sa nu fiu lipsita de bun simt, ii spun sefei de comitat:)) ca eu as vrea sa-i cumpar ceva doar din partea mea, dar daca totusi nu le ajung banii pentru telefon, pun si eu.
eu credeam ca tipa a inteles hint-ul. cand colo, peste cateva ore primesc mesaj: "atunci ne intalnim dupa ore sa-mi dai banii":))
ma conformez.

seara, la petrecere... descopar ca i-au cumparat un televizor LCD si un wok chinezesc, daca tot adunasera destui bani :)
#447769 (raspuns la: #447765) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un forum ideal - de ninel la: 29/09/2003 11:55:01
(la: Un forum IDEAL !..)
Un forum ideal nu are cenzura de la centru de nici un fel. Pleava poate fi eliminata doar prin filtre personale setate de utilizatori numai pentru ei insisi. Adica fiecare ar trebui sa decida pentru el ce este gunoi si ce nu este. De ex, daca mie nu-mi plac anumite cuvinte pot selecta ca mesajele ce contin acele cuvinte sa fie ascunse in fereastra mea. Un alt filtru ar fi un filtru de utilizator. Daca eu observ ca o persoana anume scrii numai ineptii, as prefera sa-mi setez filtrul sa ascunda toate mesajele de la acea persoana in fereastra mea.

Orice alta metoda de eliminare a mesajelor neavenite poate fi corupta. De ex, o metoda foarte populara este ca fiecare (sau cativa alesi) sa dea note mesajelor si doar mesajele ce primesc o nota minima in medie sa fie afisate. Aceasta metoda ofera posibilitatea de a corupe notele prin aconturi fictive (sau subiectivitatea putinilor alesi).
ideal este o cunoastere reciproca.... - de (anonim) la: 21/08/2004 02:45:21
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Ideal este ca un cuplu sa se cunoasca si apoi sa urmeze casatoria. Personal imi place foarte mult conceptia americana de a sta engagement cu persoana iubita pt un timp 1 AN 2 ANI SI CHIAR 3 pt a cunoaste atat defectele cat si calitatile persoanei alese.....Casatoria trebuie sa fie pt toata viata de acea iubesc aceasta idee si o recomand tuturor tinerilor pt un o viata frumoasa. Am fost ceruta in casatorie in 6 zile si m-am casatorit in doua luni de la prima intalnire....Nu sunt fericita.....Si regret ca nu am asteptat un timp sa il cunosc....poate de acea s-a si grabit pt a nu ii cunoaste defectele.....sunteti minunati toti si va doresc tot binele din lume!
casatorie = loterie - de dinisor la: 26/08/2004 18:54:14
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Cine a zis la un moment dat cum ca mariajul este defapt o simpla loterie, mare dreptate a avut! Am cunoscut cupluri care au fost impreina multi ani (7 de ex.) inainte de a se casatori. Iar cand actul a fost semnat, poezia a murit si mariajul a fost desfacut la mai putin de o luna. In sens contrar insa, nu mai departe decat al meu frate mai mare, a luat sansa si la 2 saptamani dupa prima intalnire a cerut-o pe actuala mea cumnata. Ei bine sunt casatoriti de peste 13 ani de zile, si in continuare sunt la fel de indragostiti.
Acestea sunt doar doua exemple, dar sunt convinsa ca fiecare dintre noi a intalnit cazuri similare. De unde putem deduce concluzia ca nu se poate aplica o regula definita in acest sens. Nu exista decat varianta de a lua sansa. Se zice ca "cine nu risca, nu castiga! ".
Cred ca in esenta difera de la persoana la persoana. Unii sunt analitici, altii instictivi. Unii tematori , altii impulsivi. Unii dornici, altii in stare de latenta. Casatoria nu este altceva decat hotararea luata de doi oameni de a strabate drumul anevoios al vietii, impreuna! Caci pe parcurs pot aparea obstacole, ca unul sau altul se poate razgandi si apuca pe un alt drum, ca drumul poate avea un sfarsit apropiat sau indepartat... ramane de vazut!
Am vazut nu demult un film (A destiny of her own) si citez de acolo: "Marriage is a contract, that's why God create poetry ! "

Cu ganduri bune,OM
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
A trai in cuplu sau cum sa convietuiesti cu o persoana diferita - de Grettel la: 11/01/2005 17:22:26
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
iata un articol extrem de interesant pe care as vrea sa il cititi:
A trai in cuplu sau cum sa convietuiesti cu o persoana diferita

Dupa primele intalniri, care sunt intotdeauna limitate in timp, trebuie sa invatam sa traim relatia intr-un angajament continuu, de durata (in spatiu si timp), daca cei doi parteneri isi doresc sa creeze un cuplu.

Fiecare intalnire amoroasa, chiar daca are partea sa de imprevizibil si de mister, este bazata pe atractia in sens unic sau reciproc (mai rar decat am crede), pe existenta sentimentelor in sens unic sau impartasite (mai rar decat am putea gandi), pe proiectiile reciproce (ne place la inceput imaginea celuilalt - cea care ne este prezentata), care ulterior se vor confrunta cu persoana reala (asa cum este in viata de zi cu zi).

O relatie de cuplu se construieste in jurul a patru componente personale care trebuie sa fie prezente la fiecare dintre parteneri:

• pentru a putea sa intram in relatie, trebuie sa fim liberi, sa nu avem angajamente afective prea puternice care ar risca sa intre in competitie cu partenerul ales;

• trebuie sa fim suficient de autonomi afectiv si material pentru a putea sa ne implicam intr-un astfel de angajament;

• sa fim capabili sa ne propunem reciproc un proiect de viata ce face parte dintr-un viitor ce va fi construit in doi;

• la acestea se adauga capacitatea (care este prezenta sau care ramane sa fie dezvoltata) de a ne propune reciproc modalitati de comunicare si de schimburi de calitate care vor fi puse in practica in viata de zi cu zi pentru a alimenta si anima o relatie de respect reciproc.

Astfel, fiecare dintre partenerii de cuplu va depasi si demistifica imaginile "ecran" care insotesc prima intalnire si de care trebuie sa se elibereze pentru a gasi distanta corecta fata de relatiile semnificative din trecut (familiale, alte iubiri, angajamente anterioare...).

Fiecare dintre parteneri va trebui sa invete sa traiasca in interiorul unei relatii apropiate, care contine o dubla intimitate: 1) intimitate comuna si impartita si 2) intimitate personala si rezervata. Ei vor trebui sa isi ofere mijloace de a trai impreuna trecand prin confruntari (pornind de la diferentele lor, convingerile, obiceiurile lor) firesti vietii cotidiene (si nu conflicte), de a se sustine (si nu a se nega, descalifica sau devaloriza), de a se dezvolta (si nu a intra in competitie, asa cum se intampla uneori).

Fiecare relatie de cuplu se va traduce astfel printr-un plus de energie si de bine, atat pentru unul cat si pentru celalalt, daca fiecare dintre parteneri este constient de faptul ca este de datoria lui sa clarifice si sa duca mai departe diferitele mize, dintre care, rezum aici esentialul:

Dezvoltarea unei capacitati de autonomie afectiva

Pentru a se alia cu celalalt trebuie mai intai sa intram in alianta cu noi insine. Cunoasterea de sine presupune o responsabilizare mai mare a propriilor sentimente si resentimente. "Sunt responsabil de ceea ce simt, nu trebuie sa il fac pe celalalt responsabil de felul meu de a fi sau de gandurile mele".

A nu ne lasa definiti de celalalt

A invata sa ne respectam si sa-l respectam pe celalalt cu toate diferentele sale, aceasta inseamna "a nu ne mai lasa definiti de celalalt". Ceea ce ii mentine pe doi parteneri impreuna nu este nici compromisul, nici supunerea si nici concesiile, ci afirmarea si recunoasterea diferentelor. Exista, de asemenea, riscul de a dezvolta relatii dominant - dominat, care in cuplu iau forme subtile (sau violente) si care trebuie sa faca obiectul unei amri vigilente - in special printr-o pozitionare clara de la inceputul relatiei cand unul dintre cei doi tinde sa-l domine pe celalalt, sa-i impuna dorintele sale, sa-l puna in serviciul nevoilor sale.

A ajunge la un acord

A gasi mijloacele de comunicare potrivite, adica a se pune de acord. Si pentru aceasta trebuie sa invatam sa ne definim mai bine asteptarile, aportul fiecaruia si propriile zone de toleranta... si sa le confruntam cu ale celuilalt.

A iesi din tipare

A iesi din conventional si a depasi anumite prejudecati eronate cum ar fi: "daca celalalt ma iubeste, ar trebui sa stie ceea ce gandesc fara sa trebuiasca sa-i spun...., ar trebui sa raspunda asteptarilor mele fara sa le exprim...".

A accepta schimbarea

A accepta evolutia si schimbarea, ceea ce inseamna si faptul ca trebuie reactualizate angajamentele. Caracteristica vietii pe planeta Pamant este evolutia, maturizarea sau transformarea. O relatie vie se supune acestei legi a evolutiei. Mizele unui anumit moment, despartirile, reajustarile vor fi indispensabile si vor trebui sa faca obiectul nu numai unei comunicari verbale, ci a unei confruntari pentru a-i permite celuilalt sa ne vada (si sa ne accepte) asa cum suntem si nu cum ar dori el sa fim.

de Jacques Salome, autorul cartilor aparute la editura Curtea Veche:
oameni buni! - de Intruder la: 23/06/2005 22:27:43
(la: Cine plateste?)
abia acum vad cum se ''casca'' prapastia intre generatii...ma simt batran cand vad unele postari de-aici sau poate, sunt eu prea conservator...
nu-i conferinta mea, dar nimic nu ma opreste sa combat unele afirmatii ale voastre...

cico spune:
Altfel, fete care fac pe "naivele" cu "tre sa-l suport ca n-am bani" lasa doar aerul unor curtezane, ce se-amagesc cu gindul ca celalalt le plateste din galanterie, nu pentru niste ...servicii.

daca eu invit o femeie la un restaurant, inseamna ca este naiva si trebuie sa ma suporte?
poate vreau sa discut, poate este o veche prietena cu care am niste amintiri comune...la urma urmei, daca eu o invit pe ea, atunci mi se pare normal sa platesc tot eu...

corinutza intreaba:
Cam de cate ori poate plati "baiatul" si cam de cate ori poate accepta "fata" ,din respect reciproc? ( personjele raman aceleasi)

baiatul poate plati de fiecare data, atat timp cat il tine buzunarul si nu sufla vantul prin portofel...fata accepta de fiecare data atat timp cat o invitatie la restaurant nu este o alta invitatie mascata catre dormitor (se presupune ca este o fata/femeie cat se poate de onorabila care- doamne fereste sa se gandeasca la altceva decat la o simpla conversatie, nu?)

Teodora spune ca nu se asteapta ca cel care-o invita la un bar sa-i plateasca anumite ''mofturi''...de ce?...daca te invita, atunci isi asuma cheltuielile pe care le face cu tine...doar n-ai sa te-apuci sa bei o halba de bere ieftina numai sa nu-l pui pe el la cheltuiala!

donquijote spune:
nimic nu-i pe gratis in lumea asta. poate doar dragostea care nu poate fi cuantificata in bani. in rest, totul se plateste.
eu intreb: dar un sfat? dar o prietenie? dar un pahar cu apa?
la modul general, baiatul trebuie sa fie cavaler si sa ofere. fata trebuie sa fie destul de desteapta sa nu accepte sau sa plateasca data viitoare, altfel in mod natural se presupune ca va trebui sa dea altceva in schimb...
de ce trebuie sa dea ceva in schimb? asta e o dilema pentru mine, sau sunt eu prea naiv (ca sa nu zic prost, ca orsh'cat!)
cine presupune si de ce? pai daca-mi place de ea, ma orientez la fata locului...tatonez terenul sa-mi dau seama cam pana unde pot merge cu ea, chiar daca isi plateste partea...daca n-am loc de-ntors, pa si pu! (vorba lui gigi, o plagiez acum..)

canin zice:
De la prima intalnire eu zic ca iti poti face o impresie despre caracterul fetei -daca se ofera sa plateasca sau nu , iar apoi daca simt nevoia sa investesc in ceea ce ar putea fi o relatie insist sa platesc eu .
pai ce faci? stai sa o ''pandesti'' sa vezi daca este dispusa sa plateasca sau nu?...astepti pana cand se aduce nota de plata si daca vezi ca insista n-are rost sa te pui impotriva...
dar mi se pare o mitocanie (scuza-ma!) sa vezi daca simti nevoie sau nu sa investesti intr-o relatie...o relatie nu se bazeaza pe achitarea notei de plata...
mai departe, no comment...

priestiqe intreaba:
Oare o conditie pt a primi nu este sa oferi mai intai?
dupa mine nu este...cineva poate primi dar nu are ce sa dea...sau nu e timpul...sau nu vrea...sau nu are chef sa refuze...etc.
analogia cu fetele de strada e fortata...cu ele stii de la inceput ce-ti pot oferi si ele stiu ce vrei tu de la ele...
nu orice femeie care accepta dupa o masa la restaurant sa vina in patul tau este o femeie usoara...si nici nu-i musai sa ai sentimente pentru ea...poate fi vorba de o simpla atractie sexuala din partea ta sau din partea amandorura...in fine, nu mai intru in amanunte pentru ca problema poate avea o mie de fatete.
Am intalnit multe cazuri in care o fata era dezamagita de felul in care se manifesta partenerul ei cand ieseau in oras si platea el,dar nu pleca,nu-l lasa balta din cauza ca "n-avea bani de taxi."
un om normal la cap se asigura ca are suficienti bani...altfel, mai bine renunta

stiu ca multe femei vor sa-si plateasca partea...dar mie mi se pare totusi elsewhere...de ce cred femeile/ fetele ca ''ar trebui sa dea ceva in schimb''? ( in speta- sa faca sex).
sa fie emanciparea femeilor la mijloc sau o tehnica a lor de autoaparare?
lamuriti-ma, sa nu am impresia ca am trait degeaba pana acum...

cam atat, multumesc pentru atentie.
Sabrina... - de priestige la: 06/07/2005 21:55:00
(la: Cine plateste?)
...nu marefeream nicidecum la prima intalnire,sau la a incerca(daca se poate asa ceva) sa cumperi placerea cu bani.Am avut mereu un principiu...Placerea nu costa bani.Si atata timp cat invit platesc.Intrebarea care mi-o pun este cand nu mai este placere si devine un soi de continuitate obligatorie.Continuitate pe care o ea,acea minunatie de care tu vorbesti,o accepta ca si cum ar fi un drept al ei.Oare nu ar trebui sa ma simt eu folosit,eu cel cumparat,desi sa spunem ca am platit?Sau placerea nu cunoaste limite si pentru unii e un privilegiu,iar pentru altii obligatie?
Cu deosebita consideratie.
#58339 (raspuns la: #57799) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nick the prick - de TeodoraPA la: 19/08/2005 10:36:01
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
Citind cele scrise de tine ma intreb... - tu cand o intrebi pe femeie daca e de acord cu sexul oral? La prima intalnire? Femeia trebuie sa o iei cu binisorul, sa ii arati ca ti-e draga, sa-i satisfaci nevoile sufletesti inainte, afectiune, chestii, si pana ajungi la sex oral e cale lunga... In plus, dezinhibarea, adica sa ajunga relatia la stadiul in care ea nu mai are retineri, e un proces care tine in mare parte de cum o abordeaza barbatul pe ea... Nu e ceva categoric.
Eu una cred ca sunt foarte putine femei "inhibate" pe lumea asta. Cred ca sunt multe femei care n-au fost iubite cum trebuie, n-au fost luate cum trebuie, cucerite, adorate,... Pentru ca multi barbati nu tin cont de sensibilitatea lor, ah, a nostra...
#66489 (raspuns la: #63369) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...