comentarii

mesterul strica si drage de frica


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
De ce sa ne fie, draga mea, frica? Ca doar numai de ganduri bune si admiratie vom fi acoperite. Si asta chiar nu doare. Decat eventual foarte tare.
E o singura solutie....Sa iesim toate pe primul loc...Sa-i vedem atunci cum se descurca. Si mie abia in conditiile astea imi e frica. :)
_________________________________________________
"All battles are first won or lost, in the mind" (Joan of Arch)
#161042 (raspuns la: #161032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de thorn bird la: 07/01/2008 22:06:47
(la: sufletul mortului)
Am patit sa-mi moara cineva drag, desigur nu atat de apropiat cum ar fi parintii, insa desi mi-erau dragi aveam frica de ideea de spirit, nu privesc mortul in cosciug niciodata, pentru ca odata am facut gresala asta si am avut cosmaruri vreme lunga.Apoi iar un prieten de familie , nu l-am privit deloc, dar eram bantuita de ideea de spirit si de intoarcere, si nu m-am odhinit nopti de-a randul, de aceea mi se pare inspaimantator, mi-e frica, prefer sa nu cred in asta, sunt mai linistita, ma gandesc logic ca nu are cum sa fie adevarat, ca sunt scorniri de-ale batranilor.
#272079 (raspuns la: #272074) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru o anonima cu frica de "hartza" - de Jimmy_Cecilia la: 06/02/2004 01:03:35
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
"fricoasa" noastra spune : "Stiu ca nu va plac anonimii dar doamna Jimmy e atat de dura in exprimari ca mi-e cam frica sa ma iau cu ea la hartza..."

inainte de toate, ma chère amie, sunt bucuroasa pentru tine ca ti-ai gasit omul vietii tale, in anturajul si printre persoanele pe care le-ai frecantat si te-au inconjurat la epoca respectiva..
felicitari si urare de buna continuare!

ca sa-ti raspund la intrebare, desi nu ar trebui-ca am oroare de lipsa de responsabilitate a anonimilor si prefer mai degraba "duelurile" verbale cinstite, civilizate, cu persoane care asuma responsabilitatea opiniilor lor,

ti-as spune ca fiecare isi alege sau gaseste "a doaua jumatate" in anturajul, societatea, clasa sociala, si locurile pe care le frecanteaza, ce este si cazul meu...
ca nu intotdeauna un re-mariaj este urmarea unui divort, poate fi si a unui deces, a unui caz de forta majora care te-a obligat sa parasesti o tara...
faptul ca scri sub cuvertura anonimatului, nu cred ca te scuteste de a te gandi putin, draga anonimo...

Dispretz? unde vezi tu dispretz? cum poti dispretzui ceva care nu cunosti?
Singurii barbati romani pe care mi-i amintesc, nu-s cei din familia mea, care erau absenti, fiind in "pensiune complecta" la Aiud, canal sau alte locuri de "vilegiatura" echivalente...

Sunt cei care veneau acasa, sa ne sperie si intimideze, cei care ne urmareau, persecutau, interogau..
Mai sunt si altii, care veneau sa te acosteze in strainate, prin anii dinainte de 1989, sau sa profite financiar, sau sa te spioneze si sa faca presiune santajiste asupra ta , cu familia ramasa inca in România..

Inainte de a sustine ceva, anonimo, inainte de a emite judecati asupra cuiva,
ti-as recomanda sa incerci sa citesti mai multe din cele scrise de persoana respectiva... cred ca daca ai fi facut-o, ai fi avut deja raspuns la intrebarile tale...

ideia pe care am vrut s-o sustin, cu strainii, este ca traditia de a arunca banii in aer la orice pretext, eveniment sau ocazie, mai ales atunci cand nu-i ai, face parte din mentalitatea majoritatii românilor...
Sa para, sa-i faca pe ceilalti sa "moara" de geluzie, sa se laude, sa dea impresia ca au bani multi..si apoi se plâng...ca nu au...
nici la un alt popor n-am vazut atata risipa..pentru nimic...
#8981 (raspuns la: #8910) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Marius, Nu natia m- - de Daniel Racovitan la: 27/02/2004 05:23:09
(la: Un salariu decent in Romania)
Draga Marius,

Nu natia m-a facut om, ci parintii mei care m-au crescut.
Natia mi-a cerut sticle, borcane si spaga. Mi-a oferit la schimb traiul intr-o societate bolnava, corupta si o viata de supravietuire de la o zi la alta.

PS: inainte de a vorbi despre agramati mai bine verifica-ti propriile texte, care abunda de greseli. Un pic de modestie nu ti-ar strica.

..................................................................................
"nene, nene! da-te jos din corcodush!"
#10758 (raspuns la: #10757) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CONTRADICTII IN BIBLIE?Ap - de rational rose la: 24/05/2004 15:07:27
(la: Preoti homosexuali?)

CONTRADICTII IN BIBLIE?



Aparentele contradictii din Biblie au mai multe cauze:



- nu citim TOATA Biblia, luam din ea doar ceea ce ne place si putem folosi ca pretext;



- citim Biblia fara Dumnezeu, nu ne "lepadam de sine". Lepadarea de sine inseamna disponibilitatea de a renunta la orice ne influenteaza, la orice dorinti, placeri, la orice pareri ale noastre, la orgoliu, la ego, pentru tinde catre obiectivitatea necesara perceperii corecte a invataturilor
biblice.
Atentie, nu spun ca trebuie sa renuntam la ratiune, asta nu e spalarea creierului. Dar ratiunea nu e ceva extern, obiectiv, ea este influentata de simturi, de mass media, de alti oameni.



- insistam sa dam verdicte atunci cand nu avem destule informatii sau nu intelegem o problema, in loc sa amanam acest verdict.



- ne cramponam de lucrurile pe care nu le intelegem in loc sa facem lucrurile pe care le intelegem si nu le facem, desi sunt foarte clare. In Biblie sunt unele lucruri mai greu de inteles, dar cele de baza, fundamentale, sunt clare. Si nu ne putem astepta sa le intelegem pe cele grele daca nu le facem pe cele usoare, nu? Nu putem avea pretentia sa rezolvam probleme de analiza matematica daca nu stim nici tabla inmultirii.




>Tot in biblie scrie: Toate sint ingaduite dar nu toate zidesc......
>...dupa cum putem vedea simplu si clar ...si dupa cum clar stiti cu totii dar vreti sa va >ascundeti

sub explicatii si "interpretari".....in biblie exista mult prea multe >contradictii....



Draga "expertboyman", haide sa gandim, asa cum bine spui. Hai sa "nu ne mai ascundem sub explicatii si

interpretari" si sa citim cum ne-ai recomandat din prima Epistola lui Pavel catre Corinteni, capitolul

6, versetul 12 :



"Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile imi sunt ingaduite,

DAR NIMIC NU TREBUIE SA PUNA STAPANIRE PE MINE."



Ce-o insemna asta? Hai sa citim titlul de deasupra acestui verset: "Despre curvie". Despre asta

vorbeste Apostolul Pavel aici.



Cititi singuri in continuare, eu doar punctez cateva idei din acest subcapitol (versetele 12-20):



"Dar trupul nu este pentru curvie", "Fugiti de curvie!", "Nu stiti ca trupul vostru este Templul

Duhului Sfant?"



Adica chiar daca sexul este lasat de Dumnezeu si este ingaduit, daca pune stapanire pe mine, si daca

il pervertesc de la scopul si modul in care l-a lasat Dumnezeu, e pacat. Asta se aplica la orice lucru

bun, nu e rau sa mananci, insa devine rau (pacat) daca mananci prea mult, daca mananci lucruri care

iti strica sanatatea sau daca devii dependent. Mi se pare destul de clar si de rational, nu vad nici o

contradictie.



Este vorba deci de lucrurile care nu sunt interzise in mod expres, dar care daca nu-mi sunt de folos,

creaza dependenta si imi strica sanatatea sunt rele. Asadar nu e vorba de ORICE lucru, nu e vorba si

de lucrurile despre care se spune clar in Biblie ca sunt un pacat.


Daca mai exista vreun dubiu, sa citim putin mai inainte, versetul 9:

"Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii,

nici malahii, NICI SODOMITII, nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici

raparetii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu."



Totusi exista o speranta (versetul 11): "Si asa erati unii dintre voi! Dar ati fost spalati, ati fost

sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului

nostru."



Cine mai vrea astfel de declaratii transante sa mai citeasca si Romani capitolul 1, de la versetul 18

pana la sfarsit. Gasim acolo exact starea de decadere a omenirii de la standardul moral divin. E scris

clar, negru pe alb. Nu e nevoie de nici o interpretare.


Nu poti sa te numesti crestin, sa spui ca crezi in Dumnezeu, daca nu crezi si ceea ce scrie acolo. Ne place sau nu, asta este adevarul.



Tu spui "Dar dezastrul pe care il proavoaca in sufletul meu doar ideea ca "el" nu m-ar placea e mai

mare decit oricare frica as fi simtit-o vreodata( cu toate ca real asta nu s-a intimplat) fata de

Dumnezeu."



Nu cumva asta e un semn ca placerea ta e mai importanta decat Dumnezeu si ca "lucrul" acesta a pus

"stapanire pe tine"?. Si tine cont ca "In dragoste nu este frica", spune Biblia.



Spui ca "Dumnezeu este iubire", nimic mai adevarat. Numai ca in sine, afirmatia asta n-are nici o

valoare, e foarte relativa atat timp cat nu-l cunoastem pe Dumnezeu si prin urmare nici iubirea Sa.



Rationamentul nostru e gresit: inlocuim in aceasta ecuatie (Dumnezeu = Iubire) termenul 'iubire' cu

conceptia noastra pervertita despre iubire, iar apoi facem egalitatea invers, de la dreapta la stanga,

si ajungem la concluzia ca Dumnezeu este aceasta iubire impura, pervertita a noastra, asa cum ne

convine sa o intelegem. Si asa s-a ajuns ca pentru unii 'Dumnezeu = homosexualitate', 'Dumnezeu =

pedofilie', etc.

Sa luam definitia iubirii din 'standard'. Citeste in 1 Corinteni 13, 4 ce este dragostea:

"Dragostea nu se poarta necuviincios, nu

cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de

adevar..."



De ce a permis Dumnezeu aparitia Diavolului si existenta Raului, daca e asa "destept" si atotputernic?



Ce inseamna ca e atotputernic? Daca Dumnezeu nu poate crea un triunghi cu patru laturi inseamna ca nu

e atotputernic? Nu, caci triunghiul cu 4 laturi ar fi patrulater.
Tot la fel, Dumnezeu nu a putut crea dragoste cu sila, nu e in caracterul Sau. Dragostea silita nu mai

e dragoste. Dragostea lui Dumnezeu nu poate fi separata de Legea Sa, nici Legea de dragoste. Separate,

se auto desfiinteaza. Astfel, Dumnezeu este iubire, dar este si dreptate. Iubeste pe pacatos, dar nu

poate sa admita pacatul.


Dragostea este cea care guverneaza Universul, si aceasta dragoste e atat de mare incat da

posibilitatea alegerii. Tocmai asta dovedeste suprematia acestei iubiri. Dragostea nu obliga, ci

risca. Prin definitie, dragostea nu e dragoste daca nu rezulta in urma unei alegeri: ALEGI sa iubesti.

Ca sa alegi sa iubesti, trebuie sa ai libertatea sa alegi sa urasti. Dumnezeu a riscat cand a creat

fiinte care au posibilitatea sa aleaga si raul.



Numai bine va doresc, si Dumnezeu sa ne ajute sa luam hotararile bune.


Draga Alice, Nu stiu in ce d - de Pisicutza la: 29/06/2004 00:22:16
(la: Sistemul de invatamant in Romania)
Draga Alice,
Nu stiu in ce domeniu lucrezi,dar mi se pare ca argumentarile tale sunt facute pe langa subiect.In primul rand fiind olimpic nu ai cum sa iti fie frica de intrebarile in plus.
In al doilea rand,niciodata nu am cerut ci am castigat prin munca si fara meditatii la toate materiile-nu zic ca nu ajuta.Dar cine e istet intelege si pe cont propriu.
In al treilea rand nu am facut un eseu mai sus.ce am scris a respectat doar gandurile mele.
Iar ca o concluzie...nu consider nota 9 un esec.
P.S.: Unii oameni care inca mai sunt corecti isi vor da seama ca trebuie sa mergi in pas cu sistemul,pentru ca nu se mai poate spera la altceva in momentul de fata.
#16951 (raspuns la: #16882) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adela - de carapiscum la: 27/09/2004 09:32:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Cel mai forte “argument” în favoarea oricărei religii [...] este convingerea adânc înrădăcinată în Eul fiecăruia, că el este centrul Universului."

Nu e adevarat, draga duduie, argumentul de baza pe care se sprijina intreg edificiul crestinismului este jertfa lui Hristos pe cruce si implicit invierea Sa din morti. Ap. Pavel spune ca "daca Hristos n-ar fi inviat, atunci zadarnica ar fi propovaduirea noastra, zadarnica ar fi si credinta noastra; dar cum Hristos a inviat, S-a facut pe sine incepatura celor adormiti." De aceea si-au dat viata pt. El milioane de oameni, incepand cu primul martir crestin amintit inca din biblie, Sf Arhidiacon Stefan, pt. ca au crezut in Cel inviat. Nu orbeste, cum ti se pare domniei tale, ci pe marturia celor care L-au vazut inviat. Intr-una din aceste aratari de dupa inviere l-au vazut peste 500 de frati. Iar biserica se constituie "de facto" la coborarea Duhului Sfant peste casa in care se aflau toti ucenicii, Maica Domnului si oamenii stransi acolo. Si tot ce s-a scris sau s-a spus despre Hristos, a fost adeverit prin semne si minuni care au clintit cerbicia oponentilor. Insusi Pavel este un exemplu concludent in aceasta privinta.

"Odată ce toată existenţa se reflectă în conştiinţa sa, cum poate exista ceva, dacă el moare?"

Spune-ne si noua, pt. informarea exacta, ce este constiinta si ce forma materiala are ea. Daca nu exista ca materie, atunci cum poti tu dovedi ca exista in realitate, caci de vazut nu o vezi, nu o poti pipai cu degetele necredintei; prin urmare atributul carei parti umane crezi tu ca este constiinta? La fel e si cu simtirea, sau sentimentele, iti determina starea interioara si exterioara dar nimeni nu se poate jura ca le vede. Dar poate crezi ca materia din care e alcatuit corpul omenesc e vie de la sine? Ar insemna atunci ca insusi pamantul pe care calcam noi este viu. Si tot logic, de ce te increzi in constiinta ta mai mult decat in constiinta lumii intregi, cine si ce iti dicteaza tie dupa nastere, ca om, sa scancesti si sa ceri lapte de la sanul mamei sau sa faci criza ca nu esti schimbat/a la timp? De unde exista aceasta constiinta in om inca dinainte ca macar sa fim cumva constienti de lumea inconjuratoare? Dintr-o reincarnare, poate? Dar atunci ar fi firesc sa ma intreb: unde si cand s-a produs prima "transbordare" catre o alta lume, adica unde in timp se gaseste acel "primum movens" al constiintei umane?

"Instinctul isteric al autoconservării, iubirea de sine şi orgoliul se îmbină perfect pentru a susţine această rătăcire."

Tocmai, ca instinctul crestinului autentic nu este de autoconservare, de iubire de sine si de orgoliu, ci unul de daruire totala lui Dumnezeu si lumii intregi. El nu doreste autoconservare ci dobandirea unirii cu Dumnezeu. Fac o paranteza: ar fi de discutat si etimologia cuvantului "autoconservare"! Daca am interpreta ad-literam aceasta expresie, am putea sa zicem ca suna cam asa: sa ne punem noi insine la conserva ca sa stam mai mult si sa nu ne stricam. Ori, vezi tu, cei mai multi sfinti, luand exemplul lui Hristos, nu si-au conservat nimic, nici energia, nici chiar viata de aici, asta de dragul EU-lui cum admiti tu. In fapt te contrazici singura pana la urma, fiindca urmatoarea afirmatie pe care o faci cum ca "omul e în stare să se umilească atât, cât pentru o minte trează este de inimaginat: să îngenuncheze, să se roage cu lacrimi în ochi, să respecte nişte reguli pe 90% absurde, inutile şi adesea dăunătoare", admite ca omul (crestinul) se roaga si urmeaza anumite reguli prescrise, deci nu viseaza si se roaga si lasa deoparte lucrul sau. Cine ti-a spus asa are mare pacat, iar daca tu ai vazut asa asta nu inseamna ca este si adevarat. Regulile de care vorbesti nu sunt absurde si inutile pt. crestini, ci doar pt. necrestini. "Adesea daunatoare"...? De unde stii tu ce dauneaza cand nici macar nu urmezi aceasta cale a credintei? Dai exemplu Impartasania? Ar fi atat de multe de zis numai la acest capitol incat te-as putea inmormanta la figurat in multimea noutatilor- pt. tine, desigur. Ce stii tu despre Impartasanie in afara de faptul ca se da cu lingurita mai multora deodata? Insinuezi ca se pot transmite boli pe aceasta cale? Te inseli amarnic, asa cum Aghiazma Mare sfintita la Boboteaza nu se strica nici daca sta o mie de ani, nici n-am auzit si nici n-am vazut in experienta mea oameni care sa se fi imbolnavit dupa Impartasanie. Stii de ce? Iti spun secretul: cuminecatura este "sfintita, preacurata si nemuritoare" (spre viata de veci). In plus nu e vorba de ceea ce zici tu acolo, "turta răzmuiată într-un lichid cu slabe aluzii de băutură alcoolică", noua ni se da material Trupul Domnului spre mancare si Sangele Sau spre bautura. De aceea chiar si unii pagani, ascunsi printre crestini atunci cand ii cautau sa-i prinda, nu vedeau paine si vin in potir, ci sange si carne in mod real- astfel ca i-au si numit canibali.

"Imi imaginez ce indignare vor încerca fanaticii religioşi, citind aceste rânduri." NU e vorba de nici o indignare, crede-ma ca mai mult decat mila nu-mi poti trezi. Si in opinia ta cam ce ar insemna sa fii fanatic religios?

"Oamenii, care ridică în slăvi smerenia creştinească, se consideră demni să dăinuie în eternitate!" Crestinii nu se considera pe ei insisi demni de eternitate, ci nedemni- din smerenia de care vorbesti (si iar te contrazici). Pt. mine demnitatea nu consta in a sta ca magarul cu barba ridicata in sus si impungand cu nasul pe toti, de fudul ce sunt. Nu. Pt. ca cel putin deocamdata nu se invarte soarele in jurul meu si nu sprijin pamantul pe umerii mei!

"Să aibă un destin programat din timp de o fiinţă supranaturală, să fie vegheaţi în permanenţă şi conduşi de această fiinţă, pe care au impertinenţa să o numească “tată”"

Crestinii nu sunt roboti programati "din timp", crestinii sunt liberi, constienti de ceea ce fac si stapani pe destinul lor. Iar a numi TATA pe fiinta care le-a daruit viata nu este impertinenta, ci exprimarea adevarului ca toti suntem fiii Lui. Impertinenta ar fi fost daca L-am fi numit strain.

"încât de dragul lor, pentru salvarea lor, pentru nemurirea lor se va dezlănţui un război universal!"

Nu de dragul crestinilor se va dezlantui mania divina, nici pt. nemurirea lor, ci pt. ca omenirea moderna nu asculta de glasul lui Dumnezeu si-si ingramadeste invatatori dupa capul ei. Razboiul nu este indreptat decat impotriva faradelegii, iar asta s-o mai stii ca insisi crestinii (cei care vor ajunge zilele din urma ale apocalipsei) vor trece prin acest razboi la scara planetara din cauza paganilor, de aceea la judecata vor avea circumstante atenuante lor scurtandu-li-se zilele inainte de vreme.

"Nu este util şi necesar să cunoaştem lumea în care trăim?"

Nici nu-ti poti inchipui ce vede un crestin in lumea asta, cum o percepe si cum o simte. Realitatile acestea ar fi ca niste minuni pt. cineva ca tine!

"Nu e mai bine să avem o minte sănătoasă şi trează, decât una turmentată de frica morţii ?"

Am impresia ca nu realizezi contrariul celor spuse de tine. In fond crestinii nu se tem de moarte, ci de vesnicia ei! De aceea ei au intotdeauna o minte treaza, care vegheaza la propasirea spirituala. Bautura ametitoare care vad ca te-a cuprins pe tine este a SF-urilor lansate ca un atac in ultima vreme pe toate canalele media, SF-uri ce incearca sa convinga lumea ca ne tragem din maimute si ca Dumnezeu nu exista. N-ai decat sa ramai beata si din aburii astia de alcool sa-i vezi pe ceilalti beti, desi stau drepti in picioare.

"“Fericiţi sunt acei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor”. Să le fie de bine, celor săraci cu duhul!"

Lor o sa le fie bine, dar unora ca tine nu prea. Oricum nu intelegi sensul din context, Hristos nu se referea la nebuni sau handicapati, asa cum banuiesti tu.

"de ce credincioşilor li se permite să-i învinuiască pe atei de lipsă de educaţie şi instruire, lacune de “documentare”, iar noi, ateii, trebuie neapărat să fim foarte delicaţi şi toleranţi când ne expunem punctul de vedere"?

Te-a invinuit cineva de ceva pe tine personal sau ce, ca n-am inteles!? Te rog sa te gandesti mai bine si eventual sa te intrebi de unde a venit aceasta pornire a ta. Eu cunosc raspunsul, daca tu nu-l stii am sa ti-l zic mai pe urma.

In fine, sa stii ca prin ceea ce am scris nu caut sa te convertesc, chiar nu-mi doresc asta. Fiindca nu eu te pot converti, ci Dumnezeul pe care Il combati cu inversunare. Dar sa stii ca nu esti nici prima si nici ultima in istoria omenirii, au fost capete incoronate (unii le-au zis incornorate) care au strigat din adancul deznadejdii lor: "M-ai invins, Galileene!"
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23451 (raspuns la: #23426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
motzatu' - de cosmacpan la: 02/10/2004 20:14:36
(la: Incepeti un business (afacere personala),va incanta ideea?)
Ca de obicei unde apar eu se strica toata bucuria. De ce oare? sunt (pacat ca nu-mi mai aduc aminte versul din « puisorul motat ») mai cu mot. Nu credeti ? Nici eu da’ ramane de vazut. De fiecare data iprivesc in oglinda si mai ca-mi vine sa stuchesc de deochi. Deci despre ce-i vorba ?
Intrebarile sunt si nu sunt bune pentru dezlegat baierele sufletului. De ce ? pentru ca de cele mai multe ori nu vrem sa vedem. Deci prima intrebare ar fi (dupa mine normal) :
- in cat timp crezi ca poti ajunge la 5000$/luna (month - ca pe luna este inca greu sa ajungi doar cu atat) ?
Daca intrebi omul ceva niciodata raspunsul nu va reprezenta ceea ce el isi doreste ci ceea ce banuieste ca se poate intampla. Chiar daca nu incearca el stie ca se intampla : si enumerarea poate lua multe ore. De ce ? pentru ca ne place sa pastram « starea de confort » (indiferent ce inseamna acest lucru). Frica de necunoscut, de nereusita il face sa renunte la orice (incepand cu dorinta si visul sau frumos despre….). Nimeni nu ne-a invatat sa facem afaceri deci atata timp cat asteptam ca altul (statul, partidul, conducatorul iubit) sa gandeasca pentru noi nu vom face afaceri. Scoala de pretutindeni (si nu numai din Romania) ne invata sa fim buni angajati si nu cum sa ne dezvoltam calitatile de liber profesionist, patron sau investitor, cum sa gandim pentru noi, si pentru cei din jur, nu ne invata sa relationam, nu prea ne invata nimic important pentru viata. Un chinez spune ca orice calatorie de 1000 de li incepe cu primul pas. Deci fara primul pas nu ai plecat. Esti piatra care prinde muschi. Rolling stone deci. (intrebare bonus: de ce studentii de 10 lucreaza pentru studentii de 7?)
A doua intrebare (tot dupa mine):
- aveti curaj sa vorbiti despre ideile voastre? Altcineva (nu eu) spunea ca din mintea omeneasca s-a scos mai mult aur decat din orice mina de pe pamant. E mult ? e putin ? nu stiu ca nu-s miner. Atata timp cat vorbesti despre ideile tale cei din jur afla ce vrei si :
- pot rade de tine (gelozia bat-o vina),
- iti pot fura ideea daca tu dormi pe tine,
- sau te roaga sa-i iei alaturi de tine caci ei cred in tine (parca e din carti nu ?)
atata timp cat nu-ti doresti cu adevarat ceva, nu vei avea puterea sa crezi ca ideile tale sunt bune de facut bani. Ford spunea ca « indiferent daca voi credeti ca puteti sau credeti ca nu puteti, aveti dreptate ». Totul nu tine decat de noi, de ce este inauntru. Daca ii lasi pe cei din jur sa-ti stabileasca pretul vei fi sclavul lor. Daca iti stabilesti tu pretul, ai doua sanse : sa-ti fie acceptat sau nu. Dar cel putin tu ai decis cine si la ce pret te cumpara (zambiti va rog…indiferent daca ne convine sau nu toti o facem, adica vindem ceva : inteligenta, creativitate, forta de munca, maiestrie, timpul sau corpul nostru…)
- de cate ori ai dat cu capul pana ai trecut zidul ?
(am sa incep intre paranteze cu o scurta povestioara adevarata : la ceva timp dupa revolutie, o colega il tot batea la cap pe sotul ei – economist si contabil sef la un ..coop, sa inceapa ceva, o afacere. Dupa o saptamana de chin - pentru el – acesta isi cheama sotia, ii pune toate monitoarele oficiale in fata si cu tristete ii spune : draga, in Romania, singura afacere profitabila este bordelul, in rest, orice ai incerca esti mort din start ; garda financiara, legislatie, controale de la « n » organisme… etc).
Lasand la o parte exemplul de mai sus, si trecand in sfera sf-ului trebuie sa spun ca « numai teama de esec este mai puternica decat dorinta de reusita » (din afirmatiile unui om cetit). Nimeni nu spune ca este usor, dar parca nu degeaba (frank sinatra – mihaela mihai : povestesc in doua feluri diferite cautarea, drumul, calea, cararea…)
daca cineva nu spunea : i have a dream – poate ca nu se ajungea sa fie atatia negri in functii importante si de raspundere. Deci nu trebuie decat un vis (dar un VIS MARET, care sa te zdruncine din amorteala) si munca. Stiu ca nu este reteta magica dar poate ca merge. Si inca ceva…poate ca nu e pentru oricine….
(PS. tot cineva spunea ca: cei puternici si hotarati stiu unde trebuie sa ajunga, visatorii sunt deja acolo).
A gresi este omeneste dar a renunta este cea mai mare prostie.
La drum si hai sa facem…..primul pas…..


Eu ce ma fac, dragii mei? E cineva care ma poate sfatui? - de (anonim) la: 07/10/2004 00:24:50
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Vai de capul meu! Inseamna ca eu sunt pierduta!!!

M-am nascut intr-o familie in care se aprindea candela, se spuneau rugaciunile de seara, nu se lucra duminica si in sarbatorile importante (ha, ce bine, imi spuneam, unde nu-i sarbatoare in fiecare zi?). Am invatat si eu vreo cateva rugaciuni, pe una o spuneam masinaliceste (Tatal nostru), era pentru mine o corvoada - ca spalatul pe dinti, dar mama ne obliga pe toti s-o spunem inainte de culcare. Mai tarziu, cand am mai crescut, am inceput sa-i tin lectii lui mama, sa-i dau citate din diversi "savanti" ai vremii, cum ca nu pacat ar fi acela de lucrezi intr-o sfanta sarbatoare, din moment ce nu omori, nu injuri (dar o mai faceam), nu minti (dar si asta imi era la indemana uneori) etc.

Acum, sunt si eu departe de tara, de mama si de povetele ei, casatorita cu cineva care e mult mai ateu decat mine. Biserica e la doua ore distanta de casa si uneori se oficiaza slujba, alteori ba. In jur meu, duminica dimineata, vecinii muncesc de rup. Ii mai spun sotului: hai sa mergem azi in ...undeva. Vai, dar am asa de multe de facut, imi raspunde. Si eu zic: da, dar e duminica! Vine iremediabil raspunsul, foarte mirat si contrariat: ei, si?!

Mai nou, sora mea care a fost in vizita aici, anul asta (WA), mi-a adus o rugaciune. E o rugaciune simpla, de implinire a unei dorinte, pe care trebuie s-o citesti (daca nu poti s-o inveti - si n-am putut, desi stiu pe de rost poezii de cate 30 de strofe de acum nu stiu cati ani in urma) de trei ori pe zi, timp de 25 de zile. Am inceput s-o spun, ma fortam sa fiu atenta la ce zic, ma rugam in sufletul meu sa simt ceva special, dar...nu! Ma trezeam ca o citeam si ma gandeam la ce mai am de facut. O luam de la capat si de multe ori cu acelasi rezultat.

Ziceti voi ca exista o astfel de terapie? Cum incepeti? Cu ce? Am stat mult timp in preajma persoanelor foarte credincioase, am discutat mult, am pus intrebari, am citit mult din invataturile Parintelui Cleopa (e un site in Formula AS), sperand ca intr-o zi se va face lumina si in sufletul meu. Nu s-a intamplat insa. Ma inchin si eu seara, mi-am imbogatit rugaciunile, ma rog disperata pentru copii si sot, pentru sanatate, dar...nu e fiorul acela care sa ma faca sa cred c-as fi macar pe aproape, cred ca ma rog...de frica.

Nu stiu daca poate cineva sa ma ajute (cred ca asta trebuie sa vina din noi), desi tare bine mi-ar prinde un sfat!

Cu drag

Elena
DRAGA OZZY, - de (anonim) la: 15/10/2004 13:36:48
(la: Despre viata si moarte)
DRAGA OZZY,

SI eu sunt scorpioanca si de obicei acestora nu le e frica de moarte nici mie nu-mi este deoarece cred in viata spiritului meu de dupa moarte, si cica acolo e CU MULT MAI BINE ACOLO decat aici,citeste site-ul near-death.com si acolo vei gasi oameni ce revin din moarte clinica care spun ce bine e dincolo.
Eu daca iubesc cu adevarat o persoana si daca ea moare ma bucur ca ea e intr-un loc mai bun(cica nu se poate compara starea de acolo cu nimic de pe Pamant),adica daca ea e fericita acolo si eu sunt fericita pentru ea,de fapt noi ne plangem pe noi cand ne moare cineva drag adica plangem ca a plecat de langa noi,dar exista o zi cand murim si noi si atunci cica ne reantalnim cu toti dragi noua care au murit inaintea noastra.
Te pup,
cori31
#25161 (raspuns la: #15549) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga fetitza - de rodi la: 28/10/2004 20:38:23
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Nu iubirea e pusa in discutie, ci comportamentul si mentalitatea barbatilor romani. Altfel, cu totii stim ca daca dragoste nu e nimic nu e. That's not the point.

Nu ai cunoscut femei-sacrificiu? Wow, wow, wow! Romania e plina de asa ceva. N-am cunoscut Ilene-conanzene in Romania decat in primii lor ani de casatorie.

"Binenteles, fiecare isi face partea lui, dar eu sint responsabila numai cu ceea ce fac eu"
Nope, acum tu retragi ce ai spus. Tu ai spus ca daca faci cutare si cutare lucru, asa cum scrie in reteta, atunci comportamentul lui fat-frumos va fi cutare, cel scontat de tine. Logic , asta inseamna ca modul in care se comporta el depinde de tine - i.e. tu esti responsabila. Dar daca undeva in angrenaj ceva se strica si fat-frumos nu mai raspunde la comenzi dintr-un motiv sau altul (life happens) ... bingo! femeia e de vina. Draga mea, mentalitatea asta imi da mie goose bumps de cate ori o aud exprimata, si e tot atat de paguboasa ca si lenea / atitudinea de patroni casnici a barbatilor romani. Defapt cineva aici pe forum mergea mai depare, spunand ca este chiar cauza . Ma intreb daca n-avea cumva dreptate.

Si apropos, asteptam o lista de povete si pentru barbati, daca exista cumva. Banuiesc ca din punctul tau de vedere nu exista, desi stii, aici tocmai lista aia se discuta. Fiindca unele dintre noi ( alea feministele care ne credem buricul pamantului ) credem ca exista.


ps. vad s-a facut o chimbare subtila de stil in ultimul tau mesaj : sa le fim " devotate" , nu " supuse" ca data trecuta. Suna ceva mai civilizat.
#26675 (raspuns la: #26631) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mic sfat pt carapisicum - de nasi la: 12/01/2005 07:33:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
un sfat, daca ma ingadui carapisicum. uita de flori si de cerut iertare sau inca o sansa. nu de alta, dar nu tine figura si de altfel ai vazut si tu asta pe propria piele cum spuneai. cind o femeie a adunat "in gusha" ani de zile de nemultumire conjugala, resentimentele aferente, etc, etc - sa-i vina cel care i-a gresit sa-si ceara iertare si pe deasupra si "cu flori".... stii ce se intimpla? vede rosu in fata ochilor mai ceva ca taurul turbat, chiar daca se stapineste si nu-si da pe fata adevarata furie. furie fata de gestul in sine.

din cite imi pot eu permite sa spun, ca femeie, chestia cu florile este un cliseu si atit. un barbat care a gresit cumva femeii sale, nu i-a gresit din cauza ca nu i-a adus flori cind a trebuit si acum repara greseala... aducind flori. daca a suparat-o sau a ranit-o, in mod sigur a facut-o printr-o vorba aruncata si apoi interpretata aiurea, sau un gest la fel, gresit interpretat (in afara cazului in care respectivul calca in strachini prin ograda vecinului...atunci nu mai e problema de interpretare).

vezi tu carapiscum, nu numai femeile au "hibe", le au si barbatii pe ale lor. aidoma femeilor, si barbatii sufera de deficiente de comunicare. cum iti spuneam mai devreme, femeile nu prea se pricep in a-si comunica dorintele asa-zis "egoiste". dar nici barbatii nu sunt prea indeminatici cind e vorba de impartasirea emotiilor. in special acele emotii care sunt un tabu pt barbati (ingrijorarea, FRICA DE ESEC, teama de a nu fi apreciat/iubit - respectiv gelozia).

daca barbatul vine acasa obosit de la serviciu, este ingrozitor de stresat pt ca trebuie sa predea o lucrare in 2 zile si inca nu i-a gasit solutia, pe deasupra l-a mai si enervat careva, in plus peste citeva saptamini mai e ziua nevestii, a vreunei rude apropiate, sau trebuie sa mearga in concediu si bani nu prea sunt chiar asa de multi.... in aceasta stare de spirit ce face el cind ajunge acasa? TACE, ESTE RETRAS. se retrage in carapacea lui si isi rumega problemele in gind, incercind (si reusind de cele mai multe ori) sa gaseask cai de rezolvare.

dar cu ce pret? pt o femeie, actul in sine de a-si impartasi problemele cu prietenii(le) nu inseamna numai descarcarea sufletului de atitea emotii si eventual gasirea unei solutii; in egala masura este si O DOVADA de incredere si afectiune fata de prietenul(a) caruia i se destainuieste. si aceasta dovada este foarte pretioasa pt o femeie. imagineaza-ti tu cum s-o fi simtind femeia cind ii vine barbatul acasa, il vede ca e "intors pe dos", ea isi arata ingrijorarea si afectiunea asa cum stie, il tot piseaza si-l intreaba ce-i cu el, ce-l supara, vrea sa vorbeasca, dar el nu si nu. si in plus se mai si enerveaza pe ea ca cica il "cicaleste".

(avind in vedere cum este educat barbatul de mic copil, ceva in genul plinsul e mai mult pt femei nu pt barbati, ei sunt puternici, ele slabe, ei trebuie sa isi stapineasca emotiile, ei trebuie sa fie "provideri" pt familie, pt ei este o rusine sa esueze, si orice esec e un capat de tara... bineinteles ca incercarea femeii de a-l face sa vorbeasca despre problemele lui e perceputa ca un fel de a "ii fi fortata mina" sa recunoasca in fata ei ca nu e chiar asa de puternic si imun la probleme. si in momentul in care se intimpla acest lucru orice barbat simte mai putina iubire pt femeia lui... in timp, fara intelegerea acestui lucru, resentimentele sunt inevitabile si devin combustibil pt certuri viitoare, nascute din "nervii" barbatului)

si ca sa revin la femeie. cind barbatul refuza sa ii impartaseasca problemele lui, se vede respinsa. ea isi ofera ajutorul, sprijinul, suportul moral si afectiunea, asa cum stie s-o faca (dorind comunicarea). si de vreme ce ajutorul ei este respins, ea insasi se simte respinsa. si inca un lucru, nu uita, cum ti-am spus ma devreme, asta e o dovada de incredere (cind vine vorba de femei si prietenia intre ele). barbatul, refuzindu-i ajutorul, nu numai ca o face sa se simta respinsa, dar mai mult, NEDEMNA DE INCREDEREA LUI.... si uite-asa, un raspuns scurt "nu, n-am chef, las-ama-n pace" sau pur si simplu tacerea devine o adevarata poveste de citeva pagini atunci cind e tradusa in "limbajul femeii".

bineinteles, cel mai simplu este sa i se explice femeii aceste lucruri si cind barbatul e "cu fundu-n sus" din diferite motive, efectiv sa-i spuna sotiei ca o iubeste si supararea lui n-are nimic a face cu ea, dar ca EL ARE NEVOIE de putin spatiu, un timp sa reflecteze, si s-o asigure ca atunci cind se va simti in stare sa comunice, el singur va incepe conversatia (ah! si sa nu uite sa se tina de cuvint, ca stii cum e cu femeile si curiozitatea). daca te uiti putin in urma la casnicia ta, oare cite probleme ai fi putut rezolva sau chiar evita, daca ai fi stiut sa-i spui sotiei "draga mea, abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad. ca asa o zi oribila am avut astazi la serviciu de nici nu-mi arde de nimica. lasa-ma citeva ceasuri sa-mi limpezesc mintea si iti povestesc mai incolo, ok?" - crede-ma ca orice femeie ar intelege lucrul asta si IN PLUS nu s-ar mai simti respinsa sau neapreciata sau neiubita asa cum se intimpla de multe ori...
si lucrurile astea ramin nespuse, din pacate, de multe ori intr-o relatie, se acumuleaza si se strica shandramaua.
nu vreau sa torn sare pe rana avind in vedere ca "medicamentul" vine oarecum dupa moartea pacientului, dar poate ca vreodata in viata, informatia asta despre sufletul si mintea femeii iti va fi de vreun folos.
si cine stie, poate chiar cu sotia pe care acum crezi ca ai pierdut-o definitiv.
dar daca ai vreo sansa de a fi primit din nou in viata ei, sansa asta nu este nici un cimp intreg de flori, nici un cadou cit de sclipitor si cit de scump, nici o jertfa de-a ta, nici implorarile, nici daca iti ceri iertare de 1000 de ori pe zi si mergi in genunchi in urma ei. nimic, ABSOLUT NIMIC din toate astea nu alina sentimentele ranite ale unei femei.

si aici iti dau eu sfatul meu (este doar un sfat si faci cum crezi): SENTIMENTELE i-au fost ranite, ACELEASI SENTIMENTE trebuie sa-i fie alinate. cumva in genul ochi pt ochi. (daca i-a fost amputat piciorul cuiva, nu te apuci s-i plombezi cariile din gura, ca nu asta-l doare. ii faci o proteza sau ii dai o cirja, logic, nu?) adica femeii nu i-a fost ranit portofelul, nici dulapul de haine ca sa-i faci cadouri, nu i-au fost ranite mirosul aerului din camera sau paleta coloristica ori vreun aranjament artistic ca sa-i vii cu flori. si s-avem pardon, n-ai calcat-o pe picior la dans ca sa-i ceri iertare. NU. sentimentele i le-ai ranit, sentimentele trebuie sa "i le repari".
imi dau seama ca nu prea stii cum. si nici n-ai sa stii pina n-ai sa vorbesti cu ea. DAR, atentie mare, trebuie intii de toate sa te gindesti bine de tot in retrospectiva si sa iti dai seama, sa constientizezi macar citeva dintre greselile pe care le-ai facut. fie si 2-3 situatii acolo, tot e un inceput. atunci cind iti vei da singur seama de ele si vei intelege cum s-ar fi simtit sotia ta, ABIA ATUNCI sa te duci la ea si sa-i vorbesti. dar sub nici o forma sa nu-i vorbesti de iertare. NU. femeia nu vrea sa trebuiasca (sau sa i se ceara) sa ierte, cum nu vrea nici sa fie ranita. ceea ce vrea, sau accepta o femeie in acest gen de situatii nu este cererea de scuze (ca nu degeaba o fi ranchiuna o stare emotionala intilnita cel mai des la femei, he!he!). repet: NU!
ceea ce vrea insa o femeie (vezi tu, folosesc "a vrea, a dori" desi poate ea nu-ti va spune niciodata) este sa-i fie VALIDATE SENTIMENTELE.
trebuie sa recunosti in fata ei nu numai CA ai gresit, dar mai ales CUM. ea are nevoie sa vada ca tu stii, constientizezi CUM anume ai ranit-o, vrea sa vada ca macar o data ITI DAI SEAMA cum ai facut-o sa se simta in situatia x si y. fie si numai 2-3 situatii de acest gen, pe care sa le constientizezi, al caror impact asupra emotiilor ei il intelegi acum, este un bun inceput. tot ceea ce trebuie sa faci apoi aste sa insisti cu intrebarile, sa-ti spuna ea care alte situatii au mai fost si cum s-a simtit sau ce-a simtit la vremea respectiva. aici nu trebuie sa te lasi batut, trebuie sa insisti, sai ii ceri ajutorul sa te faca sa intelegi ce-a simtit, sa-ti spuna ea in continuare... si cind va incepe sa vorbeasca, nu uita s-o ASCULTI.
prin a "asculta" vreau sa spun:
1. n-o intrerupe SUB NICI O FORMA pt a-ti lua apararea sau a te justifica in vreun fel - n-ai face decit sa-i invalidezi din nou sentimentele si te-ai ostenit de pomana.
2. intrerupe-o DE FIECARE DATA cind ceva din spusele ei ti se pare cit de cit vag sau neclar. (ii spui, "stai putin ca nu inteleg, au cind am zis chestie asta, tu ai simtit ca ... sau ca...) - este ceea ce se numeste "probing questions". asta ii va arata ei ca tu nu doar o auzi (adica ai putea reproduce eventual ca papagalul tot ce a spus ea) ci, mai ales, ca o ASCULTI - te intereseaza ceea ce iti spune si procesezi informatiile pe care ti le da.
3. probabil va fi nevoie de multe discutii de acest gen si se va intinde pelteaua peste o bucata buna de vreme (asta daca vei avea suficient tact incit sa o poti atrage in discutie, to begin with!). nu uita, de fiecare data la sfirsitul discutiei sa ii arati ca ai inteles ceea ce a spus, ca ai inteles care au fost sentimentele ei si de ce. SI: exprima-ti clar regretul pt ceea ce s-a intimplat, pt faptul ca n-ai stiut s-o intelegi la vremea respectiva, si pt faptul ca ti-a trebuit atit de mult timp s-o intrebi. asta e singura cenusa in cap pe care ea o va accepta. regretul fata de fapte (care implicit inseamna constientizarea lor, si validarea sentimeltelor ei). daca vei incepe sa miorlai a iertare vei taia singur maioneza. poti s-o imbratisezi, poti sa oftezi, sa versi o lacrima ca si cum te-ar durea ceea ce-ti spune la fel cum a durut-o pe ea la vremea respectiva, dar nu poti sa ii CERI sa te ierte.
o femeie care a suferit in casnicie atita vreme, daca ajunge la stadiul de a dori ruptura (are ceva de-a face cu instinctul de conservare) in mod sigur simte ca a dat destul si s-a saturat sa tot dea. si a i se cere orice (fie chiar si iertare) pune capac. ea vrea (in aceasta stare de spirit in care probabil se afla) sa dea numai daca asa are ea chef, nu mai accepta sa i se ceara nimic (nici macar in genunghi) si vrea sa i se dea si ei - in acest caz, validarea sentimentelor, intelegerea emotiilor prin care a trecut.
si mai incolo, cind va considera ea ca a primit destula satisfactie (ca aia la dueluri), daca va fi posibil va veti relua viata impreuna, daca va hotari sa nu, atunci cel putin nu-ti va purta ura si resentimente.

cum spuneam, este doar un sfat.
Draga vim... - de hgrancea la: 25/03/2005 11:49:02
(la: Ca moderni, cat mai putem crede?)
..mi se pare deosebit ceea ce spui aici si am sa o iau pe rind
adaugind comentariile mele printre textul tau


Suntem cu totii "copii veacului" nostru si materialismul ni s-a inoculat de mici.
Nu are legatura neaparata cu comunismul; de altfel, aparent paradoxal, e mai multa credinta in tarile post-comuniste decat in Vest; dar asta e alta discutie.

-eu cred ca in tarile foste comuniste religia era apreciata asa... ca tot ce e oprit.. interzis ... si tare ma tem ca odata cu generatia asta care acum are un avint in credinta care a fost interzisa si acum e libera ... generatiile viitoare traind intr-o lume libera se vor indeparta de religie ca si cei din vest ... si la asta cred ca un mare aport il are si presa care intoxica lumea cu datini si sarbatori de abia astepti sa treaca si sa scapi
ca sa nu mai zic de infiltrarea intereselor comerciale in religie care murdaresc tot...
-ar mai fi de vorbit aici de contribtia scolii ... dar asta e chiar alt subiect

Eu CRED in D-zeu si STIU ca exista (pana si punerea problemei dovedeste schimbarea accentului ontologic in modernitate: creatura a ajuns sa stabileasca existenta Creatorului!). Inima si mintea imi spun acelasi lucru. Dar ... vad cu amar ce loc ocupa in ele lumea cazuta in care traiesc.

-draga vim gindeste-te asa ... daca dumnezeu dorea ca lumea sa fie altfel... o facea altfel... ideea e ca intii sa incerci sa intelegi si apoi sa faci aprecieri ... chiar si cu durere in suflet...
lumea e asa cum este pentru ca doar traind in acest scenariu sufletele oamenilor se pot dezvolta ...pot invata din greseli...
nu crezi ?

Ma rog sa mi se dea mai multa credinta, pentru ca alta cale nu e, si stiu ca, daca ma smeresc cu adevarat, voi primi. Dar nu pot sa nu constat cat de diform e sufletul meu, cat de deformat sunt de "mediul inconjurator", de care sunt legat de atatea sentimente contradictorii.
Dintre acestea, teama e cel mai rau; frica de realitate este de multe ori mai mare decat frica de judecata si de iad, Doamne iarta-ma!

- e bine ca te smeresti si te rogi pentru credinta e o cale buna
- e bine si ca iti vezi defectele ... doar asa le poti indrepta... dar ... hai sa iti spin un secret pe care putini il cunosc ... sufletul nimanui nu e diform sau murdar ... nu ... sufletul nu poarta nicio vina... el nu poate fi stricat de influente din jur ... in schimb mintea ...doar mintea e vinovata... stricata de ginduri rele...diforrma ...
da..e bine sa stii ca sufletul ...esenta a ceea ce sintem poate trece curat prin viata...
- cu teama ta de realitate nu sint deacord... de ce sa te temi cita vreme crezi in puterea divina ? ia gindeste-te...

As vrea sa stiu cum simtiti si credeti dvs. Intampinati aceleasi greutati? Ati trecut deja prin ele? Sau ati rezolvat problema simplu, prin ... necredinta?
- necredinta nu poate rezolva nimic ... celor necredinciosi viata le pune mereu in cale incercari din ce in ce mai grele ... pina incep sa se trezeasca... chiar daca asta dureaza o viata ...
- da am simtit si eu exact ca tine ... si asta m-a facut sa caut sa raspunsuri .. sa citesc ce au scris cei care au trecut prin experiente similare ... si am gasit o gramada de carti ... si m-am mai dezmeticit ...
-uite eu astept clipa cind stiinta actuala ... dar si religiile actuale isi vor recunoaste propriile limite
si atunci vor vedea ca nimic nu le desparte ci dimpotriva ...
dar asta va fi doar dupa ce se va descoprii ca materia e mult mai complexa decit se stie acum si ca in afara materiei comune cu o suta si ceva elemente mai sint si alte clase de materie aflate pe trepte mai inalte de energie si acestei materii ii sint specifice manifestarile vietii si ratiunii ...
in final o precizare ... omul trebiue sa invete sa isi asculte inima ... si daca ceva din ce spune fie stiinta fie religia... simte ca nu i se potriveste sa nu ia nimc de bun ... sa caute ... sa verifice ...
credinta adevarata trebuie sa fie vie ... nu dogma intepenita
ce parere ai de toate astea ?
--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
Tudor draga, nu am sa mai - de Ivy la: 02/05/2005 19:40:49
(la: Doua Romanii)
Tudor draga,

nu am sa mai repet ce au spus unii dintre participantii la conferinta ta..doar am sa subliniez..:-).."nu exista doua Romanii ci 22 mil..sau poate mai multi de romani diferiti..." so..asta e raspunsul..

daca ai vrut sa scoti in evidenta deosebirile dintre romanii plecati si cei ramasi..atunci trebuia s anumesti altcumva conferinta..desi daca ai sa cauti in arhiva cafenelei, cred ca ai sa gasesti conferinte cu subiectul asta..

Pe scurt, exista destule diferente..dar nu neaparat pornite de la faptul ca unii au plecat si altii nu..ci pur si simplu pornit de la locul unde traiesc (spre exemplu sunt destul de diferiti romanii care traiesc in Constanta de cei din Suceva..e doar un exemplu..), pornit de la educatie, obiceiuri..etc, etc.

Daca vrei neaparat sa gasesti defecte celor plecati...gaseste-le sanatos...oricum noi cei plecati nu ne suparam din simplul motiv ca....ne-am obisnuit cu astfel de comentarii...

Si pentru incheiere, ca tare nu vreau sa obosesc cititorii cu texte lungi, am sa iti spun care e parerea mea despre prietenul tau din Torino.

Eu zic sa nu il acuzi, si am sa-ti spun de ce...din experienta..te intorci in tara dupa un numar de ani si vrei sa-ti vezi prietenii...Eu m-am intilnit cu fosti colegi de facultate si ce crezi...nici nu am apucat sa deschid gura bine ( si nici nu aveam de gind sa vorbesc mult despre mine si realizarile mele aici..si aveam destule, dar de frica sa nu ii obosesc cu .."ce bine imi e mie") ca ei au inceput...si povesteau: ce case si-au mai cumparat si ce masini luxoase, ce telefoane celulare sunt mai grozave 9ca deh..nu orisice telefon celular era bun), ce excursii in Europa au mai facut...

Well, eu am ascultat, linistita, am privit, iar am ascultat..i-am felicitat pentru realizari..dar stii, intre timp trecusera cam 4 ore din intilnire si eu trebuia sa plec...Am platit toata consumatia pentru toti.."sic"...nu m-am oferit..dar deh, nimeni altcineva nu se oferise..Si deci..eu am fost cam tacuta, nu stiu daca i-am privit de sus...(nu cred..) dar nu am apucat sa spun prea multe despre mine si viatza mea afara..

Apoi erau colegii cei neavuti, cei mai putini norocosi si mai fara cunostinte (pile) si deci, nici in fata alora nu prea am putut vorbi despre mine...am ascultat povestile lor...

deci cam asa si cu prietenul tau torinezul..Bietul om, poate nu a mai avut timp, pentru ca tu i-ai povestit despre realizarile tale..asta nu inseamna ca e neaparat ingimfat sau te privea de sus..ci doar ..hmm cu totul altceva.. Eu daca l-as intilni i-as spune salut si nici decum nu i-as da un ghiont...si daca te-as intilni si pe tine..sunt convinsa ca te-as asculta linistita si tacuta sa-mi povestesti despre realizari, despre apartamente..eu stiu cea mai buna scoala la care merge copilul tau..celularele de le folosesti..postul tau de director...Si sincer..nu te-as privi de sus..ci doar linistit!!!!
#46688 (raspuns la: #46672) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Frica mortii si crestinismul... - de ampop la: 17/05/2005 07:37:01
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Draga Cassandra, te rog sa-ti pui singura intrebarea...undeva ascunsa, cu propria ta constiinta in fata si fara a ne da noua raspunsul. Oare martirilor crestini le-a fost frica atunci cand erau aruncati in arena la fiare. Sau mai recent, lui Maximilian Maria Kolbe i-a fost oare frica atunci cand a acceptat moartea in locul aproapelui sau la Auschwitz? Daca asta ai inteles din crestinism si din iudaism "inainte ca vreunui locuitor al deltei nilului sa-i treaca prin cap vreo revelatie monoteista", respectiv ca doar frica pazeste bostanaria...imi pare sincer rau. Unde este iubirea pentru aproapele? Crestinismul nu este cum crezi o religie a egoismului, a mantuirii personale de frica...cauta, cerceteaza si vei afla. Shalom sis!
Mario
#49457 (raspuns la: #49444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragii mei, un singur lucru v - de alex boldea la: 20/05/2005 00:27:38
(la: Cine zicea ca nu poti cumpara fericirea)
dragii mei, un singur lucru va pot spune. si anume ca sunt deseori flamand si momentan am si cateva datorii de care nu sunt prea mandru, dar mai fericit ca acum nu am mai fost de cel putin 3 ani, daca nu mai mult. am foarte putin, deci pot sa ma bucur cu adevarat de simplitatea vietii. banii nu aduc fericirea. fericirea ti-o aduci singur. banii nu strica niciodata, sunt chiar recomandati. dar cele doua nu au nici o legatura.
Draga "a rose", sunt de acord - de Kharisma la: 07/07/2005 15:00:25
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Draga "a rose", sunt de acord ca aceasta carte "starneste setea de informatie religioasa" a fiecaruia.

Insa oare cate persoane care savureaza din plin un roman politist sunt pregatite pentru interpretari istorico-religioase???
Pentru ca din nefericire, religia nu mai este de mult pentru noi (si nu ma refer la romani, ci la crestini - in special la ortodocsi) un pilon al educatiei din familie. Din pacate peste tot copiii cresc cu cheia de gat, cu "Cartoon Network" sau "MTV", cu internet si telefoane mobile.
Putine sunt acele familii care mai merg duminica dimineata la biserica impreuna cu copii.
Daca suntem intrebati: "credeti in Dumnezeu?" raspundem: "Sigur, cum sa nu!" insa imediat dupa aceea se intampla sa actionam intr-un mod departe de "dumnezeire".
De ce? Pentru ca asa am fost botezati si asa am fost obisnuiti, sa credem in Dumnezeu. Sau macar asa sa spunem. Pentru ca putini dintre noi mai au intr-adevar constiinta sacra a lui Dumnezeu. Si din ce in ce mai putini au frica de Dumnezeu.

E o consecinta directa a evolutiei societatii in general. Oamenii au iesit din "matca" lor, satul, spre a intra in universul orasul, in universul anonimatului, unde ochiul critic al vecinului nu te mai priveste, nu pentru ca nu ai vecini, ci pentru ca lor nu le pasa de tine si nici tie de ei.
Ispitele te pandesc la tot pasul si esti liber sa actionez dupa propriul interes, indiferent care ar fi acela, pentru ca te afli sub protectia anonimatului. Cine te mai cunoaste la oras? Nimeni.

Mai crezi atunci in Dumnezeu? Bineinteles ! Biserici sunt peste tot, mergi la botezuri, nunti, inmormantari, te inchini la icoane. Insa cate din actiunile tale sunt in spirit cu religia? Cate nu lezeaza credinta in Dumnezeu? Putine. Spun asta si-mi asum riscul.

Nu spun ca ceea ce am descris mai sus s-a intamplat de curand. Este un proces in curs de desfasurare de vreo 100 de ani, mai pregnant in ultimii 50 de ani. Incetul cu incetul ne indepartam de la traditie, de la valorile care pentru bunicii nostri erau sacre. Descoperim alte idei, alte tendinte, alte preocupari, tinem pasul cu progresul tehnologic si chiar ne adaptam limbajul uzual la acest progres. Este firesc sa sa intample asa.
Asimilam aproape instantaneu informatiile pe care le primim si in multe cazuri nu le filtram, pentru ca nu mai e timp: alte informatii vin la rand. Un exemplu banal e moda, mai ales la femei. Cateodata moda e ridicola si catusi de putin feminina, insa femeile continua sa cumpere acea moda pentru ca E MODERNA.
Insa nimeni nu se gandeste ca "ideea de moda" este fabricata de cineva, vine din inspiratia cuiva. Cine hotaraste spre exemplu: anul acesta se poarta kaki? Majoritatea probabil vor raspunde: piata hotaraste. Nici nu se putea mai fals. Nu piata vine cu ideea, producatorii de haine, inspirati de vreun creator de moda, decid sa incerce anul acesta culoarea kaki.
Sau auzim pe la televizor: ""anul acesta se poarta kaki" si apoi ne repezim sa cumparam macar un tricou kaki, ca sa fim in pas cu moda.

Concluzia pentru ceea ce am scris mai sus este: noi nu selectam informatia care ne parvine; noi doar actionam conform ei. Moda e cel mai banal exemplu pe care pot sa-l dau, insa toata informatia care ne parvine in acest moment este pre-selectata de altcineva inaintea noastra. Si doar apoi difuzata noua.

Si ca sa ma intorc la "Da Vinci' Code" pot sa spun ca aceasta carte transmite o informatie. Periculoasa dupa parerea mea si prin asta nu ma refer la elogiul feminitatii, ci la aspectele legate de valori religioase.
Astept critici pe masura pentru punctul meu de vedere.

Ca o ilustrare absolut perfecta a teoriei "zvonerul si raspandacul" sau "cum sa inventezi un zvon (sau sa publici o carte) si sa vezi reactia oamenilor" recomand un film extraordinar, care vorbeste despre perceptia umana limitata la a prelua fara a (avea ocazia de a) verifica informatia.
"Wag the Dog" - un film cu Robert de Niro si Dustin Hoffman, comedie, drama, documentar, combinatie intre psihologic si ridicol - toate la un loc.
Iar dupa ce veti vedea acest film si va veti da seama cat de posibil este ca intreaga actiune a filmului sa fie reala si nu doar pe ecran, va garantez ca veti incerca din acel moment sa vedeti care este mesajul unui informatii sau al unei carti si ce efect poate avea el asupra unei natiuni.

Iar pentru cei care nu au ocazia sa vada acest film (sau nu-l gasesc), promit sa-l descriu in viitor.



#58459 (raspuns la: #49635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai, voi va jucati cu fricile - de zaraza la: 21/10/2005 23:22:33
(la: Frica)
mai, voi va jucati cu fricile.
mie mi-e frica de masini. serios, nu traversez decat pe trecere si pe verde. si numai dupa ce vad ca s-au oprit masinile.

cat despre evenimente si intamplari, da, uneori mi-e frica. sa nu-mi moara cineva drag, sa nu ma trezesc la 45 de ani grasa, urata si parasita de barbat si fara copii (si fara bani, asta ar fi culmea!), sa nu fac vreo boala nasoala, sa nu-mi cada dintii, parul, etc.. o gramada. da' asta-i viata, daca se vor intampla evenimentele de care ma tem, vad eu cum fac fata. stii cum e, cica alah alunga musca de pe spinarea vacii fara coada. asa ca, daca alah ajuta vaca, ma va ajuta si pe mine. chiar daca nu sunt mahomedana. nici vaca nu e, la o adica.

si daca e vreo frica concreta, cu care tre; sa ma confrunt imediat, atunci chiar ca-mi trece. mor de frica inainte, dar odata aflata in situatie, totul e mult mai simplu. tocmai pentru ca nu-mi mai e frica.

hai succes.

zaraza
Catre ender, exclusiv - de maan la: 16/11/2005 09:29:54
(la: SA MORI RANIT DIN DRAGOSTE DE VIATA)
Traiesc, de asta vara, doar in juma’ de suflet.
Precum ciungul, care intinde inca mana lipsa sa-si mangaie iubita, ma prabusesc de neputinta cand, catre oameni, zadarnic jumatatea vie o sucesc.
Si-asa se face ca, de asta vara, oricine catre mine se indreapta gaseste putred, neincredere si gol. Sunt oameni aici ce mi-au vorbit cu drag. Nu le-am raspuns decat atat: “nu pot sa va raspund la fel!”
Si nu minteam.
asemena durere n-am incercat si chin ca asta-n viata mea n-am avut, stimate domn.
Nu stiu sa lupt cu vidul, nu stiu cum!
Stiu ca durerea te invata si-ti da putere-n glas, dar iata-ma neputincioasa-n a o exprima si iata-ma-ndurand-o-n tacere, egoista-n necazu-mi, nedorind a-l impartasi.
Is din fire exaltata si nebuna si n-am dorit sa chinui oamenii pe-aici si nici indecenta n-am vrut a le fi.
Si iata ca arsurile striga inaintea si impotriva mea, glumele ies precum cutitele iar rasul mi-e nefiresc, granulos si galvanic.
Prefer sa-i tin departe, sa spuna ca-s a dracului decat s-ajung de mila publica, decat sa dau sperante cuiva ca-i pot fi prieten, sa stric pe-aicea buna-dispozitie a cuiva…prefer sa fiu asa, desi-ti voi recunoaste ca multe-mi ies de sub control.
Prea multe decat insami mi-as dori.

Am citit ce zicea copila pe care-o aperi azi, asa zicea o alta alice ce-ai fi probabil aparat-o ieri. Acea alice ce-si zice-acuma ‘maan’ si care-a reactionat 'asa', fiindca nu putea sa strige.
pe cand putea, doar suturi o primit si, vezi, de-aceea iti vorbeam de 'calita'...eu eram aia ... 'varza calita'


iti spun ca nu ai cum sa dai sfaturi cum sa cresti copii daca n-ai unul in batatura, ca sa fie clara treaba.
ai avut/ai curaj sa faci vreunul, intruder? tu sau maan? si dati sfaturi in aceasta privinta? hai ca-i buna...


Adica tu ai trecut in venele femeii aleia intr-o noapte si, nebun, ti-ai dorit sa nu fii altceva decat sange, s-o tot cuterieri, nu?
Si-a doua zi dumnezeu ti-a rasplatit curajul si-a dat iubirii voastre rod, asa-i?
Sunt sigura c-asa-i.

Pe mine m-au cuterierat maini cu manusi acum vreo douazeci de zile, seringi cu sedative si masini ce-mi forfoteau in burta, livrand iubirea lui, la borcanas.

Asa mi se parea, nauca, beata, sedata si-n jumat’ de suflet cum eram, ca-i illegal ce fac si impotriva firii.

Cand se facu novembre 11, o venit dumnezeu la mine si mi-o zis ca ‘procedura’ n-a avut success si muma-n veci probabil nu voi fi.
La telefon, domn doctor imi vorbea-n statistici si-ncurajari.
Si-atunci m-am prabusit a nu stiu cata oara-n tastatura si i-am scris iar acelei constiinte care ma uraste tot pe-atat iubindu-ma, singura care stia candva cum sa m-aline asa cum se pricepe-acuma sa ucida.
Era importanta ziua aia si trebuia sa-i urez “la multi ani” si-am facut-o la sfarsitul unui mesaj urlat si sfredelitor de care eu-insami m-am temut.
Si sters-am totu’…
pe curat, am scris apoi doar “la multi ani” si n-a putut o vorba-n plus sa iasa.
Am sters din nou.
m-a usturat atata-ncat am pus in mail doar o poza, si vorbe-n vant, sperand ca zambetul sa-i fie de ajuns, sa afle ca ma gandesc, sa nu afle ca mi-i rau …ma uraste de asta vara, de cand a plecat cu jumate din sufletul meu, lasandu-m- aici descentrata....am zis deja?

fata avut curaj
Asa? Sa scrii golas despre tine-i dovada de curaj?
Ce-am scris eu aici dovada de curaj o fi?
Nu-ti trebuie ‘cojones’, ender, sa scrii ce-am scris.
Tu ai, la o adica?
Ti-au trebuit, cand ai decis sa-mi dai in cap desi o data nu te-ai intrebat cine sunt si nici nu ti-a pasat decat sa iei ad-literam ce scriu?
Candva ziceam “iau totul si nu dau nimic” …glumeam, da’ iara, pe jumatate: cand eu ma dau intreaga si el nimic nu vede insa m-acuza de minciuni, atunci nimica sunt caci il iubesc si ochii lui oglinda-mi sunt.

… ieri sara-mi vine mail nou, aducator de vesti.
Si pute-a moarte-n jurul meu asa de rau, ca rau imi vine.
Deschid, si-n ora ce-a urmat am vazut cu ochi mari, de copil, cum totul in mine se scurge-n pamant.
De-atunci, in coasca aceasta ce piept ii zic, nimica nu mai bate.

te mai intrebi de ce s-a scuturat papadia?
Da, ma mai intreb, in numele iubirii ce-i port, dincolo de regret si umilinta.

Credem in ce vedem mai mult decat in ce simtim, ender, acesta-i adevarul.
De-aceea cu furie ne strangem pleoapele strigand iubirii “piei, satano!”.

si judecam.
Neaparat judecam si lovim.
De ce sunt monstru?
i-atat de simplu:
de frica.

Stii ce-am invatat aicea?
ca, dintre doi oameni necunoscuti, cel care sufera mai mult ar putea fi tocmai ala care nu striga deloc!

am vazut ca ma cunosti.
mi-ai scris, cu gand precis sa ma ranesti, din umbra unui pseudonim oarecare.
ti-apreciez curajul si daca, te-ajuta cu ceva, ti-oi spune ca ti-a reusit.




#87909 (raspuns la: #87446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu imi este frica dar ma revolt uneori - de daniela_sorina_albeanu la: 10/01/2006 14:41:00
(la: Despre viata si moarte)
Nu imi este frica, uneori cand mi-a fost greu am dorit-o, dar este o vorba din batrani, "daca ar muri omul cand vrea el!". Ma revolt insa impotriva ei cand mi se pare nedreapta!. Acum un an a murit cea mai buna prietena a fetitei mele, colega cu ea de clasa o fetita fumoasa, desteapta si buna.A fost un accident ingrozitor de masina. Acea moarte a fost stupida si groaznica in primul rand pentru parinti!, pentru copiii din clasa care astfel luau contact cu moartea care este uneori nedereapta si pentru profesoara diriginta care este o sufletista si pentru noi parintiI care de atunci cred ca am devenit putin speriati cand ne pleaca copiii undeva fara noi! Am fost cu totii marcati de moartea Madalinei care ne lipseste la toti.
Acum un an mi-a murit bunica si desi imi dau seama ca pentru ea a fost o binecuvantare deoarece s-a chinuit mult, tot o plang pentru ca in spatiul meu sufletesc s-a creat un gol puternic prin moartea ei.
Este uneori prezenta in visele mele dar dimineata cand ma scol si-mi dau seama ca a fost doar un vis, parca este mai rau!
Cred ca simtim toti acest gol prin moartea cuiva drag din viata noastra.
Cat despre ceeace este dupa moarte, nu s-a intors nimeni sa ne spuna noua cum este, daca intr-adevar este! Imi doresc sa fie mai bine ca aici, atat pentru cei dragi mie care s-au dus, cat si pentru mine cand va veni clipa ALTFEL LA CE BUN SA MAI FIE CEVA!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...