comentarii

metafizica la magoti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Filozofie versus Metafizica - de Sancho Panza la: 31/08/2008 20:59:54
(la: cine stie mai bine?)
pana la Filozofia sexului...a d-lui Radu (care a fost si el pe cafenea, la un moment dat) poate ca n-ar strica sa citesti si Metafizica Sexului.
e drept... nici cartea si nici autorul, un anume...Julius Evola, n-au avut onoarea sa fie mediatizate la instanta culturala numita Pro Tv.
dar probabil ca si el "bate campii". deh.
#337775 (raspuns la: #337489) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Alice, Multumesc totu - de dogmatic la: 20/10/2003 02:55:45
(la: Viata gay...romaneasca!)
Draga Alice,
Multumesc totusi pentru "Nivelul intelectual nu se "vede" ! Sa o iau strict personal?!:) Ei bine ma refeream la discutii purtate tete-a-tete... Neincrederea ta in oameni este evidenta. Eu nu sunt chiar atat de neincrezator poate si prin natura profesiei. Mesajul meu nu presupune abordari de psihologie colectiva care iau în considerare efectul de turma, ci constientizarea individuala. Pentru asta sunt instruiti politicienii! Toate cele spuse sunt comentarii personale, completate cu date din alte surse, care merita sa fie cunoscute, retinute si inregistrate in memoria fiecaruia sau de ce nu, colectiva a romanilor. Cauzele acestor violente de atitudine nu se afla în nu stiu ce homofobie atavica sau pe plan metafizic, nici în evolutia nenaturala sau naturala a comunitatilor ci în criza identitara a individului repercutata asupra intregii comunitati, în complementul acesteia. Mandria si solidaritatea comunitare pot atinge uneori forme paranoide. Iata si cazul unora dintre cei care si-au exprimat opiniile pe care, cu sinceritate, le respect. Uneori lipsit de instincte dar plin de obiceiuri inradacinate, omul(romanul), este mai ales, traditionalist. Evolutia societatii actuale indica aceasta trasatura de psihologie colectiva. Din pacate uneori exista o oscilatie evidenta intre constiinta colectiva si patologia sociala. Daca individul nu este motivat, atunci ce pretentii avem de la societate ca ansamblu!? Lipsit atat de mult de informatia necesara bunului mers al contiintei sale, individul incepe sa creeze monstri. NU doar unul am convins...ci cateva zeci! Mai caposi decat iti poti imagina ;)
#1689 (raspuns la: #1550) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ALTA NUANTA - de (anonim) la: 25/02/2004 05:09:02
(la: Emil Cioran - viziune asupra vietii)
cititi si voi "DESPRE NEAJUNSUL DE A TE FI NASCUT" sau "cartea amagirilor" cioran considera a fi ateu tot o religie, ai sau nu credinta intr-un dumnezeu sunt pur si simplu doua parti complementare, el se situa pe sine in afara lor:IN EXIL METAFIZIC.
#10537 (raspuns la: #8313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Radu - de gabriel.serbescu la: 01/04/2004 13:11:54
(la: Nevoia de modele)
Problema modelelor e una sociala si e studiata ca atare. Primul exemplu de model e Isus Cristos, iar daca nu implica asceza imitativa, atunci reprezinta un model moral. Disursul sau ideologic (orice model isi are o proprie justificare, o proprie ratiune, altfel nu ar mai exista) e unul comunitar, caritabil, si in ultima instanta pacific. Daca nu reusea sa aduca omul simplu la stadiul de gratie metafizica macar ii se cerea sa nu dea cu pietre in ceilalti. Respectiv e un model care educa civic, in sensul tolerantei fata de ceilalti din jur. Tot odata a fost un model plebeu, din momentul in care era dulgher, dislocand astfel religia si clasele ei privilegiate, care tineau divinul intr-o sfera contactuala privata.

Incepand insa din copilarie primele modele le reprezinta parintii, colegii, si tutorii formali (profesorii si educatorii). Sunt insusite prin mecanisme psihologice, dar in special somatice si sociale, si se mai poate numi socializare daca nu educatie.
Nu cunosc o clasificare exacta a modelelor insa acesta trebuie sa coexiste in ton cu directia sociala imprimata de un sistem de gandire sau de un altul altfel risti sa devi un neintegrat. Respectiv poti fi bun patriot sai implicit trebuie sa aperi Tara Mama (ex: inrolarile voluntare masive din primul razboi mondial, cand pentru prima oara propaganda si modelele propuse de aceasta a functionat). Un alt model a fost cel arian. Un altul a fost anticomunistul american. Si un model actual e cel antisemit. Asta vorbind de dimensiunea sociala generala a unui model.

Alte tipuri de modele sunt cele eroice, mitologice si cele care constituie mentalitatea unui popor sau altul. Practic odata insusita tinuta lui Napoleon, omul respectiv nu mai asteapta nimic, pentru ca el se simte Imparat. Confirmarea ii va fii data in plus, de membrii aceluiasi grup social cu care evident, imparte o aceiasi ideologie. Exemplele actuale le ai in grupurile ce impart aceleasi preferinte muzicale, sau cei care apara ¨cu inversunare si indarjire¨ un bun colectiv conceptual.
Un ultim exemplu de model il gasesti la independeta indiana, in Ghandi. O independenta pacifica obtinuta in marea ei parte prin boicotul produselor englezesti, ¨lupta¨ promovata si propovaduita de Ghandi, un model desavarsit de lider politic inspirat direct de spiritualiatatea orientala.

Modelele pot fi inspirate asadar, dar majoritatea lor sunt create artificial. Imaginea, doctrina si ideologia fiecaruia functioneaza sigur, sunt imitate, si sunt asimilate inconstient sau voit, pentru ca aici vorbim direct de naturaletea umana. Incepand pe scara evolutiva, tot ce depaseste stadiul de insecta, va trece printr-un proces formal de educatie, socializare, iar lucrurile aratate de parinti si de membrii societatii respective vor imitate, ulterior reproduse, si foarte greu chestionate sau puse la indoiala.

E o lipsa de modele? Nu. Nu e, e un surplus de modele, unele sunt mai pregnante decat celalalte, conving mai usor si pacalesc mai usor.Explicatia lor e un final consumerist. Pe tine nu te va convinge o reclama sa cumperi o haina, care pe deasupra e si scumpa, ci in primul rand faptul ca un model apropiat tie si vehiculat in grupul social pe care-l frecventezi si caruia ii apartii, o face. E evident atunci ca in spatele oricarui artist sau grup de artisti se afla un interes financiar. Astfel aprinzi televizorul si o suma intreaga de modele te vor afecta subliminal sau nu.

E bine ca denunti falsa aperenta si adoptia in graba a modelelor masmedia, in special a celor propuse de americani, si de influenta americana, insa intrebarile tale nu cer neaparat explicatii psihologice. De altfel tu insuti ai dat un raspuns modelului: fotografii pe care le punem in locul oglinzii, si abia aici ajungem la psihologie si la ego, sau la imaginea inconstienta pe care o avem fata de noi insine, evident o imagine bantuita de o sumedenie de modele, din care cele televizive au macar un numitor comun: vand, si daca vand sunt colective. Adica: Fii tu insuti-fa/bea/poarta.
Cat despre modele umane, pai astea sunt. Doar ca modelele astea se misca intr-o societate de consum. Insa toate urmaresc fericirea si in final toate au calitati altruiste, fata de membrii aceluiasi grup. Daca nu impart o carte impart o punga de ceva. Toate impart in acelasi timp o aceiasi filosofie individualista si competitiva. Toti lupta, si unii o fac chiar corect. Toti sunt eroi, fie si pentru o zi, si toti se zbat pentru recunoastere sociala, pentru ca vorbim de o alta trasatura naturala umana sau a oricarei alte specii: ierarhizarea, si locul in comunitate.
In rest cum spune Dorina, fiecare alege ce vrea.


#13147 (raspuns la: #13063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unul si nu "destinu' " - de ampop la: 15/04/2004 02:12:11
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Doar Unul stie ceasul mortii fiecaruia. De El nu imi este frica, caci El este Tatal meu, este iubire si dreptate...cat despre restul...amenintare cu moartea sau indemn la cugetare metafizica?...Si nu uitati, pe El nu il veti putea minti la judecata finala...
Mario
#13853 (raspuns la: #13777) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asupra Imaginii - de Ovidiu Bufnila la: 30/04/2004 01:36:46
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Ce ar putea fi Imaginea? Reprezentare, umbra, parere sau Proiectul de existenta? Pare a fi chiar proiectul de vreme ce nu e o bidimensionala de rangul I ci Cautare de Sens. In cautarea Sensului e pornirea spre intelesurile Imaginii tale care esti chiar tu insuti in procesualitatea de taina. Procesualitatea tine de viteze, de metafizica si de deschidere. Inchis fiind si conservator, vei sfarsi in anonimatul banal al propriei tale fiinte fara sa ajungi vreodata sa intelegi.
Consilierul de imagine - de Ovidiu Bufnila la: 06/05/2004 04:35:33
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Iata cateva mici descoperiri despre consilierul de imagine cu mentiunea ca s-ar putea sa fie doar erorile mele de interpretare asupra unor realitati sau metafizici:

1. Consilierul de imagine poate fi un profesionist real, cu studii in domeniu, etc.
2. Consilierul de imagine ar putea fi o structura stranie, mirifica sau deplorabila care ma ghideaza in lume si in lumea abstracta.
3. Consilierul de imagine poate fi orice alta structura a viului care imi poate prezenta o serie de SEMNE valabile din punctul meu de vedere, care sa-mi serveasca scopurilor imediate sau de lunga durata.
4. Consilierul de imagine ar putea fi un Maestru care, prin diverse mijloace, prin inductie sau influenta sau, de ce nu, prin pase magnetice si miraculoase, raspandeste fiorul unei schimbari ideatice.
5. Consilierul de imagine poate fi orice alta structura fizica sau non-fizica avand fie un regim de functionare fie un regim de fiintare.
6. Consilierul de imagine poate fi un CONCEPT instructionat intr-o ENCICLOPEDIE anume, cu gramatici specifice misiunii sale.
7. Consilierul de imagine poate fi chiar IMAGINEA, conceptual sau vulgar si banal.
Scrisdoare deschisa lui Daniel Racovitan: subiectul mileniului - de Ovidiu Bufnila la: 17/05/2004 04:46:33
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
Scrisdoare deschisa lui Daniel Racovitan: subiectul mileniului!
Draga Daniel, ai deschis subiectul mileniului poate, intr-o noua interpretare caci trebuie sa interpretam asupra acestui subiect ceea ce ramane de interpretat. Dincolo de indarjirea actantilor si expectativa suferitorilor cum spune ingerul meu, Mihaela, chestiunea e de departe apropiata de adancirea sensurilor intr-o lume care rataceste intrebandu-se daca sexele au vreun rost, vreo misiune si daca nu cumva Ingerul Asexuat ar putea fi marea provocare. E posibil ca nesfarsita noastra dilema sa sporeasca sau sa se sfarame in acest mileniu in care vom afla de ce IMAGINEA este compusa din aceasta dualitate excesiva si orgasmica, tulburatoare si incantatoare. Ce primeaza? Cine e i\mai in fata, cine trebuie sa stea la cratita si de ce barbatii ar trebui sa faca un copil, doi, trei, de ce fiinta rataceste in nenumirea ei? De ce credem ca creatia este apanajul si in-misionarea masculului, ha, ha, ha Marele Spermatozoid Buclucas, de ce credem ca Marele Vagin fermecator trebuie sa fie al doilea cand el isi revendica strafundul, alunecarea, pierderea in Abis, de ce credem ca noi am fi cand nu suntem si ca, inchizand acolada de sens sau aruncand ancora de sens ne putem regasi in aceste incrucisari de spada digitalizata si digitalizanta, eu CRED cu tarie ca si Florin Iaru si Ema Ward au dreptul de a se servi in comun de aceasta bulvesare de ritm cosmic, sa nu ne speriem, putem aduce argument, sa nu asteptam straluminare de la Academii dar nici sa ne inchinam autodidactilor care scupia pe Academii. Feminism? E vulnerabil. E o cale gresita. Insurgenta femeii? Da. Insurgenta da. Dar nu "cerem drepturile noastre" pentru ca asta e insingurare si greseala tactica devastatoare. Insurgenta Feminina trebuie sa pun in corzi Marele Spermatozoid Buclucas cerand detronarea lui si poate ca atunci, metaforic vorbind si metafizic, spermatozoizii vor lua seama la defectul lor ancestral-de-insurubare! Actul sexual il include nu-l elibereaza pe Marele Barbat. Tocmai aici refuzul lui, fronda lui, nerecunoasterea lui. Dincolo de aspectele literare si literaturizante stau deciziile politice, lagarele, bomba atomica si sedintele asociatiei de locatari. Atata vreme cat femeile nu vor construi insurgenta, atat vreme vom discuta si vom discuta. Te salut Daniel si-ti spun Bravo Spermatozoidal pentru aceasta incercare a ta de a valuri oceanul virtual si ma inclin in fata acestor oameni de exceptie Ema Ward si Florin Iaru. Lumina si Spada salasluiesc in sinele nostru. Este vreo cale catre eliberare?
un subiect aruncat la bataie - de miraz la: 21/06/2004 12:30:38
(la: Rolul lui Traian in formarea natiei romanesti .)
mi se pare mie ca subiectul asta e mai mult o provocare aruncata la bataie. dar e bine si asa.
oricum, mi se pare ca muresh a ignorat valurile de migratori si alti cuceritori trecuti, unii ramasi pe meleagurile mioritice. de fapt, fraza cu ne tragem din daci si romani e mai mult o dovada a vechimii poporului român, decat un "certificat" de paternitate.
oricum se pare ca nimeni nu se indoieste de maternitate.
aveam eu un prof. in liceu care ne-a zis ca suntem singurul popor care se lauda ca se trage din doi barbati: decebal si traian.
romanii s-au purtat cu mare cruzime. nu stiu cum era viata pe vremurile alea dar ma indoiesc ca dacii ar fi fost niste mielusei. vremurile erau cum erau si ma gandesc ca triburile dacice se luptau intre ele si cu altii destul de des (cam ca echipele de fotbal). iar cand unii invingeau, ceilalti sufereau.
cat despre romani, nu li se poate nega meritul de a fi fost un factor de civilizare - cu toate bunele si relele. "Huliti au fost romanii de unii invatati din vremi mai
noua ca metafizica n-ar fi creat ca alte glorioase semintii, doar apeducte, drumuri....." (L. Blaga, Cimitirul roman).
cat despre limba vorbita de daci, din cate am invatat eu la istorie patura buna a dacilor foloseau limba latina. de altfel, romanii nu cucereau teritorii care nu aveau un anume grad dezvoltare. problema cu limba daca este ca nu s-au pastrat prea multe dovezi care sa ateste existenta ei. la limba romana am invatat ca exista cuvinte de origine daca - vestitele varza, viezure, mazare - dar nu imi amintesc sa fi auzit vreodata de o limba scrisa daca.
daca printre cei care citesc acest forum se gasesc si persoane mai avizate poate ca vom primi niste lamuriri in acest sens.
am si eu o intrebare. am citit de curand un roman istoric, Ultima Legiune, scris de un istoric italian (Alfredo Mansini parca). in finalul romanului eroii ajung pe teritoriul marii britanii si reinvie o legiune - legiunea dragonului - al carei steag este prezentat in carte ca un dragon - cap de lup, corp de sarpe - si care scotea sunete. vi se pare cunoscut?
criza "omului recent" - de (anonim) la: 03/07/2004 23:23:50
(la: H.R. Patapievici, Omul recent)
In opinia mea cauza prezentei crize de identitate a omului recent,se motiveaza prin lipsa probabil fara precedent,in istoria umanitatii,a sacrului in viata omului.Sa fiu mai clar ,astazi oamenii in general nu au o idee clara despre Dumnezeu,de fapt ei nu au deloc o idee despre Dumnezeu,sunt indiferenti la acest aspect metafizic al fiintei lor.Cine il pierde pe Dumnezeu, se pierde pe sine insusi,si aici poate sa judece fiecare folosindu-se de silogismul aristotelic...
#17250 (raspuns la: #6037) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...un gand... - de DESTIN la: 08/07/2004 04:18:23
(la: Intre mitul credintei si realitate)
...eu nu pot gandi o conciliere intre mit si metafizic,greu de indeplinit.
Mitul este o realitate ce nu poate fi explorata.Existenta mitului presupune credinta in el.Mitul exista doar atunci cand este trait.
In acest context am avut o ezitare cand am citit titlu...intre mitul credintei si realitate.Insa la sfarsit pui intrebarea "...mit,credinta si realitate?"Eu asa gandeam a numi conferinta,este numai o parere...
Mitul se face cunoscut ca existenta certa.El nu trebuie verificat.Folosirea ratiunii in procesul de exploatare al mitului duce inevitabil la pierderea lui,fara vreo relevanta concreta in filozofie ori religie.
Certitudinea ucide vointa si inabuse orice impuls.A sti adevarul inseamna a muri,a amorti intr-un Univers sec.
Sa fim intelepti,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
destinul si rautate - de AlexM la: 21/07/2004 00:36:09
(la: CREATIE,EVOLUTIE REZULTAT AL...)
nu este rautate in ceea ce am scris. este din nefericire numai o analiza simpla pe baza faptelor si nu pe baza ideilor. Omul este ceea ce face si nu ceea ce gandeste dat fiind ca gandurile nu afecteaza mediul inconjurator dar faptele da ( lasam la o parte metafizica). Un scurt istoric al faptelor Americii in lume ar ajuta sa dam ochelarii jos chiar daca unii o iubesc. Eu nu pot iubi fatsarnicia iar acest cuvant spune mult, tare mult. Nu e rautate, e numai tristete ca atunci cand descoperi ca femeia iubita nu e o zâna cum o credeai ci o simpla muritoarea cu pacatele si necazurile ei ca oricare alta..

AlexM
#18138 (raspuns la: #18137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Biscuiti #18163 - de ampop la: 22/07/2004 08:26:09
(la: Scandal medical in RO)
My dear friend,
"TOATE ACESTEA S-AU INTAMPLAT PENTRU CA ASA A TREBUIT SA SE INTAMPLE SI CA DOAR DUMNEZEU A INGADUIT ACEASTA"...
Oare Tatal ceresc ingaduie nu numai mutilarea unui biet om ci si razboaie, molime, Auschwitzul...? Nu ar fi cam ingrat din partea noastra sa punem in carca Tatalui din cer toate mizeriile noastre omenesti, toata murdaria si chiar conceptul de probabilitate pur matematica? De ce sa-L acuzam pe El de toate cele? Oare nu este El bunatate si iubire nemarginita? Daca tot e sa vorbim despre latura metafizica a acestui incident absurd, de un posibil bolnav psihic care a nenorocit un bolnav fizic...
Shalom!

Mario
#18205 (raspuns la: #18163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Relaţia specială dintre libertate şi cauzalitate.(continuare) - de DESTIN la: 11/08/2004 00:32:31
(la: Cum gandim?)
Pentru om nu există decât două principii disponibile în vederea aprehendării mentale a realităţii,anume cel al teleologiei şi cel al cauzalităţii.

Lucrurile care nu pot fi subordonate nici uneia din aceste categorii sunt, pentru mintea umană, absolut ascunse.

Un eveniment care nu se pretează la a fi interpretat cu ajutorul unuia dintre aceste două principii este, pentru om, de neconceput şi misterios.

Schimbarea poate fi concepută ca rezultat fie al manifestării cauzalităţii mecanice fie al comportamentului deliberat; pentru mintea umană nu există nici o a treia cale posibilă.

Este adevărat,că teleologia poare fi privită ca o varietate a cauzalităţii. Însă stabilirea acestui fapt nu anulează diferenţele esenţiale dintre aceste două categorii.

Viziunea panmecanicistă asupra lumii este tributară unui monism metodologic; ea nu recunoaşte decât cauzalitatea mecanicistă deoarece nu-i atribuie decât acesteia o valoare cognitivă, sau, cel puţin, una superioară valorii cognitive atribuite teleologiei.

Aceasta este o superstiţie metafizică. Ambele principii cognitive – cauzalitatea şi teleologia – sunt, datorită limitelor raţiunii umane, imperfecte şi nu ne furnizează cunoştinţe ultime.

Cauzalitatea duce la un regressus in infinitum pe care raţiunea nu-l poate epuiza niciodată.

Teleologia devine deficientă îndată ce se ridică problema ce pune în mişcare sursa primară a mişcării.

Ambele metode se opresc la câte o dată ultimă, care nu mai poate fi analizată şi interpretată.

Raţionamentul şi cercetarea ştiinţifică nu vor putea nicicând furniza o deplină satisfacţie a minţii, certitudine apodictică şi cunoaşterea perfectă a tuturor lucrurilor.

Cei ce caută lucrurile acestea trebuie să apeleze la credinţă şi să încerce să-şi liniştească conştiinţa îmbrăţişând un crez sau o doctrină metafizică.




Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#19524 (raspuns la: #19380) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inimi si minti mult prea mici - de giocondel la: 02/09/2004 23:12:10
(la: Existenta divinului?!)
Desi am fost creati in esenta Nobili si inzestrati cu pretioase daruri Divine: ratiune si liber arbitru , in ultima instanta, inimile si mintile noastre sunt mult prea neincapatoare pentru a-L cuprinde pe Dumnezeu in intregime sau pentru a-L explica.

Cu cat incerci sa explici mai mult ceva ce nu poti intelege sau imagina, cu atat de indepartezi de adevar. Frumusetea consta in preocuparea in sine: de a dori cunoastere, constientizare, de a fii indragostit de ceea ce nu poti cuprinde in intregime in fiinta ta..astfel de mii de ani, de cand lumea, oamenii si-au dat cu parerea despre esenta Divinitatii...Multi au pornit razboaie in numele a ceea ce ei credeau ca este Adevarul despre Dumnezeu...majoritatea omenilor insa prefera sa discute, sa faca speculatii, sa isi lase imaginatia sa zboare in lumi cat mai metafizice, poate-poate ca vor prinde o sclipire a ceea ce ESTE de Fapt...

Si eu am parerea mea despre Divinitate, despre Dumnezeu..ca toti ceilalti oameni.Numai ca simt ca din moment ce L-am numit, am cazut intr-o grava eroare: am limitat ceea ce nu are limite ...si totusi cum altfel poti comunica, decat cu ajutorul cuvintelor,nu???Oricum,imi place sa asist la conversatii pe aceasta tema desi trebuie sa recunoastem ca a incerca sa Explicam Natura Divinitatii este ca si cum ai incerca sa explici unuia ce nu a vazut niciodata o portocala,gustul acesteia: "pai sa vezi mai ca portocala e rotunda, si are o culoare...portocalie desigur..si are un strat de coaja, care nu se mananca..si apoi fructul in sine care e dispus in mici felioare si foarte zemos in mod ideal...etc etc....omul va sfarsi prin a crede ca stie totul despre portocala dar nu va fi simtit gustul....va fi pierdut esenta portocalei".

Celor ce Cred nu voi decat a le spune ca Dumnezeu este mai aproape de noi decat propriile noastre vene si sange.Nu trebuie decat sa continuam sa cautam,sa fim insetati dupa aroma Sa si vesnic indragostiti de Creatie in totalitatea Ei.. candva ceea ce ne apare astazi ca mister,va fi dezvaluit..cel mai sigur in viata de dincolo cand totul va deveni evident .Pana atunci,Rabdare si consecventa si fermitate in Incercari si dificultati.!!

Celor ce nu cred, le amintesc acel pariu al lui (descartes???- e mult timp de cand am facut liceul): decat sa nu cred in Dumnezeu si El sa existe, mai bine sa cred si sa nu existe...ceva de genul asta oricum...In final insa (de aia e frumoasa viata noastra) fiecare alege ce il taie mintea si pana la urma tot Acolo vom ajunge cu totii, poate mai repede sau mai incet unii decat altii, in functie de cum Hotaraste Cel ce ne-a creat.Totul tine de evolutia noastra spirituala si de darurile Divine.De aceea e mai bine sa ne abtinem de la a ne judeca unii pe altii, pentru ca niciunul dintre noi nu stie care ii va fi sfarsitul.De multe ori s-a intamplat ca pe patul mortii un om ferm in credinta sa isi intoarca fata de la Dumnezeu, pe cand un altul ce nu credea in nimic sa si-o intoarca spre Oceanul Milostivirii Sale...

Suntem cu totii creati din aceeasi esenta si inzestrati cu capacitati spirituale similare.Rangul nostru difera si se masoare prin : apropiere sau departare de noi Insine,deci de Dumnezeu.Tinta si drumul sunt aceleasi , doar drumetul difera si in functie de alegerile pe care le facem,ajungem cu efort mai mult sau mai putin ACASA.Dar tot Acolo vom ajunge cu totii.In Unitate, imuabilitate,unde nu exista limitari temporale sau spatiale,unde nu exista nume, religie, culoare, gen sau conturi bancare.

Exista speranta atat timp cat intelgem ,simtim intim in sufletul nostru ca Dreptatea lui Dumnezeu ( pentru cei ce cred in judecata) este intrecuta de Iubirea si milostivirea Sa.

Ciao, ne vedem Dincolo:):):):):)

A thousand half-loves must be forsaken to take one whole heart home.
COMENTARIU - de (anonim) la: 13/09/2004 18:18:14
(la: Existenta divinului?!)
Omul nu numai cand este fara speranta are nevoie de divin, ci insasi credinta este singura speranta si alinare, restul sunt pofte, orgolii, trufii, suflare de vant...Divinitatea, prietene, nu are nevoie de explicatii si faptul ca incerci sa le gasesti indica o mare deruta...Cu zeii nu s-a intamplat nimic, ei pur si simplu nu au existat, au reprezentat- si mai reprezinta inca pentru unii- doar o perioada intermediara in dezvoltarea spirituala a omenirii.
Tratezi destul de lejer subiectul daca te intrebi:"cun s-a putut trece de la o credinta la alta, din comoditate?" si totusi ma incumet sa incerc o lamurire :crestinismul reprezinta singurul raspuns complet la toate angoasele, nelinistile metafizice caracteristice omului.Prin aparitia cerstinismului ochii spirituali s-au dechis atat de firesc incat imbratisarea noii credinte a fost un act aproape involuntar, ca si respiratul ,sa zicem...Nu te-a convins nimeni sa respiri, nu e asa ?
problema mea - de desdemona la: 17/09/2004 11:21:51
(la: Spune-ti of-ul si primeste zeci de sfaturi)
Io-te ca am si eu o problema - nu prea dureroasa si nici prea metafizica, dar indelungata. Sotul meu e somer, si de mai bine de-un an pierde vremea cautand de lucru si traind de azi pe maine. E intr-un cerc vicios, neavand de lucru nu se simte util si face mai putin efort decat ar putea sa faca, deci mai putine sanse de succes. Cum sa il ajut ?

Desdemonovici
Am mai meditat, draga Paianjenule, - de Hypatia la: 19/09/2004 11:36:51
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
si am ajuns la concluzia ca raspunsul la nelinistea ta metafizica ,dar absolut normala din punct de vedere existential, ar trebui cautat in textul biblic. Hristos intreaba retoric "Ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?" Deci omul are suflet!
Cum nu putem da ceva in schimb pentru a ne salva sufletul, ramane sa intelegem ca salvarea lui - "ne referim la acel element despre care se sustine ca, in momentul mortii, paraseste trupul, fie ridicindu-se la cer, fie coborind in purgatoriu (?) sau iad"-, vine din manifestarile sufletului. "Caci, oricine isi va salva viata sa si-o va pierde, iar cine-si va pierde viata sa pentru Mine sau pentru Evanghelie, si-o va castiga."
Despre manifestarile sufletului prin cele trei facultati enumerate chiar de tine, dar care fac pe om unic in lumea vie, s-a mai scris in aceasta conferinta. Cred insa ca nu s-a accentuat suficient un lucru: ca sufletul, nematerial fiind, traieste vesnic, incepand chiar de la zamislirea noastra. El se dezvolta o data cu trupul, pana ajunge la o anumita stare de constiinta/ sau se degradeaza pe masura ce omul in sine creste, iar dupa despartirea de trup, mosteneste starea de a fi in conformitate cu gradul de constiinta la care a ajuns. Chiar scrie undeva in Scriptura ca in starea in care ne va gasi moartea in aceea vom fi judecati.
Mai cred, de asemenea, ca sufletul este acel motor fiintial care determina gandurile, actiunile noastre si sentimentele noastre.
daca sufletul nostru ne misca de la sine spre bine , vom ajunge in rai, iar de vom fi biruiti de rautate si vom face rau cu gandul, cu cuvantul, cu fapta sau vom purta sentimente negative, pierde raiul.
Sigur, exista si cazuri in care mila lui Dumnezeu este covarsitoare pentru cei ce au trait in intunericul rautatii si Domnul ii va ierta, dar nimeni nu se poate culca pe urechea asta!
Pe de alta parte, citind cele scrise in conferinta ta, dar si in cealalta, deschisa de DESTIN, am citit multe replici acide, pline de nerv, care nu-si au rostul. cred ca aceasta tema nu trebuie sa ne puna in conflict, ci trebuie sa duca la LUMINA. Parerea mea.
Hypatia
fie cartea cat de grea....e bine daca-i a ta.... - de cosmacpan la: 23/09/2004 19:21:19
(la: Gabriel Liiceanu)
Ca de fiecare data, momentele de bucurie trebuie sa le gasim singuri, caci « Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista ». Cat de frumos suna : am auzit de noua carte a Dlui Liiceanu ….Intr-adevar este, merita citita, merita cumparata pentru a putea fi recitite pasaje si cel mai crunt adevar merita uitata. Da, nu sunt nici rau nici meschin dar pentru mine acesta-i adevarul. Caci Dl. Liiceanu ne prezinta strigand in gura mare : « imparatul e gol ». Cu umor fin si grav, cu delicatete, cu duiosie, cu incapatanare si cu cea mai adanca ironie ce trece pe langa bascalie (vezi momentul balcanismului Dinescian - Iliescian). Daca discipolul simte inca lipsa maestrului, tatal simte singuratatea convorbirilor telefonice (cu Japonia care nu este altceva decat universul Fiului sau). Deci aceasta carte nu face altceva decat sa ne prezinte radiografia unui om poate obisnuit (in singuratea lui, indiferent daca este metafizica sau nu) dar sigur neobisnuit. Si pentru ca este om, este supus greselilor si ca orice « avocat al diavolului » trebuie gasita si fisura sau fisurile prin care sa treaca picatura de sudoare sau lacrima sincera a omului gresitor (caci trebuie sa ne amintim ca omul poate fi sub vremi sau in afara lor).
Daca poporul nu conduce, asta este pentru ca nu vrea sa conduca - de gabriel.serbescu la: 18/10/2004 18:24:16
(la: Cine conduce lumea)
Ceea ce am scris eu in articol se poate chema decupaj pozitiv, sau accentuarea unui unic punct de vedere, insa nu are in spate decat intentia de a echilibra o alta extrema, ceea a scenariilor conspirative.
Lumea, si in special cea politica si cea sociala, este de o logica si o simplitate covarsitore, si doar lungul periplu comunist il face pe romanul de acasa sau de aiurea sa practice in continuare o indiferenta totala fata de realitatea sa zilnica, sa prefere mecanisme metafizice sau de alt soi, sau sa creada inertic in planuri si urzeli masone.

#25429 (raspuns la: #25292) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...