metafora cu cuvintul artist

Exista cineva care poate sa dea raspunsuri CONCRETE la cele trei intrebari ale mele:

- ce este SUFLETUL?

- poate SUFLETUL sa existe si sa se manifeste ca entitate SEPARATA de trupul material al individului?

- este sufletul MURITOR sau NEMURITOR (in sensul PROPRIU al cuvintului... nu in sensul METAFORIC al cuvintului...)?...

Era chiar atat de confidentiala discutia ta cu monte_oro?
ce-i pus la vedere e pasibil spre comantare. Unde e sange ? oohooo stai relax ca nu numai in asta. Oricum sunt poeziile tale...
"fâşii oarbe de carne şi sânge
pipăind după zboruri. "
Numai sa nu-mi zici ca metaforele nus cuvinte :))

pe langa ce-o zis guine, imi displace comparatia din prima parte.
"se uneau...cum se topeste"
am priceput metafora, dar cuvintele alese n-au suficienta putere de expresie.

Sa-l luam ca exemplu pe Sandu Mendrea; un fotograf foarte bun, creativ, cu multe albume la activ, un indragostit si un impatimit de imagine; nu era un exuberant, toata viata a muncit in partea mai putin iluminata a cadrului si a preferat sa stea mai in umbra si sa creeze si atit. Putin inainte de `89 a plecat din tzara si acum traieste retras in Israel; pe alte coordonate, pasiunea sa este continuata de unul din fii sai, Dinu Mendrea, care a facut si citeva expozitii foto in Ro de curind.
Pentru Sandu Mendrea, Internetul a venit prea tirziu; acum este un om in virsta si nu poate sa scaneze imaginile, care si alea cine stie unde sunt, si sa isi faca un sit; ca el sunt multi fotografi in virsta, care s-au stins sau se duc in uitare - crunta soarta pentru niste creatori si pentru niste artisti ai fotografiei, aceasta arta a comunicarii.
Asa ca Sandu Mendrea nu are nici macar un sit, si nici un rind macar intr-o antologie a fotografilor romani care nici aceea nici in faza de proiect nu exista.
Cumplit.
...Ceilalti fotografi de la Casa Scinteii s-au dus aproape toti intr-o lume probabil mai buna, pe rind, cu discretie... si in nemeritata uitare.

In Romania neexistind o cultura profunda a imaginii, a fotografiei, care sa creeze un numar de istorici ai fotografiei si de critici de arta specializati in fotografie, situatia este cea care este; nu exista o privire de ansamblu, nu se poate sti nici ce a fost bun si ce a fost rau, cei ce au fost nu sunt cunoscuti si sunt uitati si lucrarile lor sunt pierdute pe vecie, cei tineri pe buna dreptate cred ca nu a fost nimic, si putinii care se mai ocupa acum de estetica imaginii fotografice si poate de istoria ei fac jocurile unor bisericutze sau caste, cu partinire si de multe ori cu o energie negativa incredibila.

Timpul trece si nu numai ca nu stim acum cine si ce facea in fotografia romaneasca in anii `30, `50, `70, si chiar in `90 ... dar fragmentarea si lipsa de comunicare fac sa nu se cunoasca nici acum mai nimic despre fotografia romaneasca si fotografii romani, in mediile culturale apropiate de fotografie de afara.

Problema este complexa si spinoasa, generatoare de lungi discutii...
Este incredibil cum totusi dintre atitia iubitori de fotografie din tara nu s-a cristalizat nevoia de a face ceva pentru cunoasterea a ceea ce a fost, si bun si rau. Este incredibil cum in paishpe ani de democratie un cabinet de stampe si fotografie de la Academie sau o sectie de foto de la Muzeul de arta al RSR (!) nu pot sa aiba un cuvint de spus. Ma refer la un cuvint constructiv, nu la parerile unei muzografe care cocheteaza numai cu anumiti fotogafi, si care spune (pe culoare, nu in carti, ca o carte se scrie greu) ca ala nu e fotograf si ala e o janghinea, fara sa-i cunoasca macar...
Sau nimeni nu zice nimic de la Institutul de teoria artei, o mai fi existind?
Vai de fotografia romaneasca... nici nu apuca sa se cristalizeze ceva ca si intra in uitare sau se darima... sa fie o continuare a istoriei cu Mesterul Manole?

Nu stiu daca si-a insirat acele ganduri despre patrie dupa ce a scris "Pe culmile disperarii" ,dar tragismul ce-l cuprinde in toata fiinta in aceasta carte, indepartandu-l de orice si inchizandu-l intr-un univers pustiu ii anuleaza orice obsesie de a fi fost francez de origine.Durerea si dezamagirea poate ca l-au cuprins de atatea ori gandindu-se la propria-i patrie,dar in cuvintele sale se gaseste esenta unei fiinte ce nu-si gaseste locul in nici o frantura a lumii noastre.Poate ca erau doar metafore.

dar putine idei
e cumva dicteu automat?

am inceput a citi ce ai scris fara sa scroll down, daca as fi vazut lungimea poate nu ma avantam asa in randurile tale.
insa o data intrata nu puteam dezerta (asta e capcana alegerei primare, cred ca stii ce vreau sa spun) si am citit pana la capat.

textul tau e precum tigancusa iute, cu 1000 de fuste colorate, cu salba sunatoare si ochi negri neastamparati.

or nu mi-s eu obisnuita cu asemenea stil, or chiar e o mare bulibaseala, fara cap si coada, doar cu imagini care incearca sa se impauneze care mai de care

lasa-ma sa iti dau poate singura linie de la care m-as lansa intr-o discutie...restul e doar pictura in cuvinte...e frumoasa si aia...numai ca parca as prefera si un...sens pe ici, pe colo

"ce poate face ratiunea nesupravegheata, in interiorul unui om?"

Raspunsul meu: absolut nimic.
Alaturarea asta, ratiune & nesupravegheata e cam...non-sens.

O fi vreo metafora pe undeva ce imi scapa. Insa deocamdata ma indoiesc.

Domnul Narcis Virgiliu vrea sa faca un grup de sustinere de fotografi la Uniunea artistilor liber profesionisti - adica un sindicat de fotografi.
Cine este interesat poate vedea detalii la www.artis.org.ro si poate lua legatura cu domnul Narcis pe mailul de pe situl domniei sale, sau poate lua cuvintul aici.
Eu am luat o cerere de aderare si platesc cotizatia si ma inscriu; dar sunt simplu membru. Detalii la shefu`.

Mi-a placut mult metafora scarii ce coboara numai, imposibilitatea si lipsa de sens a unei lumi inchise in care pana si identitatea se pierde in imponderabilitate. De catva timp citesc textele tale (si multe altele) si vreau sa-ti multumesc ca mi-ai reanimat interesul pentru scris ca modalitate terapeutica, cum zicea Cioran, in cazul meu la inertia sufleteasca si/ sau intelectuala.

In legatura cu orice poezie - adica nu ma refer strict la Sarabanda - cred ca isi pierd un pic din armonie atunci cand contin termeni duri precum "cuvinte tampite". Stiu ca si Nikita folosea cuvinte tari si nu contest procedeul artistic pentru ca rezultatul a fost minunat, e numai o impresie personala ca poeziei ii sta mai bine intr-o muzicalitate armonioasa.

Asadar, bine te-am gasit (inserez o strangere de mana)!

Dupa 16 ani de celebritate americana, un artist fotograf se intoarce acasa, la Slobozia, fript de dor si uluit de transformarile petrecute in Romania. Americanul din Slobozia

http://www.formula-as.ro/revista_747__7893__ion-zupcu---%EF%BF%BDnu-poti-sa-uiti-cuvintele-cu-care-te-nasti%EF%BF%BD.html

stimabile, te rog sa ma scuzi ca sunt scortzos! am insa motive temeinice. am facut efortul sa-ti citesc bezmetismele si am pierdut vremea degeaba.

subiectul propus de tine e un fel de bashcalie ce se vrea serioasa. nu-i nici bashcalia lui Intruder si nici vreo chestie serioasa a Alexandrei.
mi se pare ca esti cumva pe acelasi tip de neseriozitate ca sirotlica (doar ca originalitate si nivel de abordare, nu ca prost obicei). luam de undeva o chestie, o mozolim un pic si o aruncam la lei.
tratarea subiectului "facerea lumii" prin prisma teoriilor antropologiei culturale este o chestie serioasa si nu poate fi abordata aici.

hai sa-ti spun doar cateva lucruri din care poti sa inveti: in unele pasaje mi se pare ca ai acelasi stil ca RH - un terci enorm de cuvinte. numai ca baiatul ala are un pic de bun simtz in timp ce tu vorbesti in stil Vacanta Mare despre lucruri pe care probabil ti-e greu sa le discuti. atentie, nu vorbim despre credinte:
"Cei doi, Fărtache si Năfărtache nu reuşesc sa se inteleagă in numele cui sa infaptuiască această magie. Se lasă seara si cei doi inca nu au gasit o inţelegere comună. Intr-un târziu Dumnezeu creează un petec de pământ pentru a avea pe ce să se culce la noapte"
... asta nu e deloc parte de eseu. mai citeste un pic ce e eseul ca specie literara. asta e scriptul la o sceneta de brigada artistica a combinatului de fosfati.

"Tabuul incestului.Adam si Eva au avut doi fii: Cain si Abel. O intrebare ce se poate sustrage din aceasta afirmatie ar fi:Bine si totusi cum s-a populat lumea?"
... daca aveai un minim bagaj de carti citite si lucruri vazute, nu ai fi pus asemenea intrebari. de metafore si simboluri ai auzit? ce inseamna Adam si Eva, Cain si Abel in simbolistica religioasa? care e cheia de interpretare? ma gandesc cu groaza ca faci entorsa la emisfera dreapta incercand sa pricepi mitologia egipteana, doar citind traducerile hieroglifelor.

"In anumite societăţi spirituale e elogiată prostia pentru simplul fapt ca e considerată direct proporţională cu insuşirile sufleteşti superioare."
... zi si mie cateva din "anumitele societati" in care e elogiata prostia!

"Personal nu cred ca prostia a dus la dezvoltare, poate doar la nepăsare si cred că dacă Durkheim ar fi trait suficient timp pentru a fi citit acele randuri cu siguranţă ar mai fi descoperit incă un motiv al umanităţii de sinucidere."
... era sa ma bucur. una din cartile valoroase ale lui Durkheim nu este "Suicidul" ci "Diviziunea sociala a muncii" unde se vorbeste despre dezvoltare si puteai sa legi cumva "prostia" de acest concept. evident, ar fi trebuit sa fii un pic dibaci ca sa faci asta. ori acum ai dat-o cu bata in balta.
sa inteleg ca vrei sa demosntrezi ca prostia inferata in nepasare duce la sinucidere?... poate pe Marte, ca pe Pamant nu cred. astept inca demonstratia ta! apuca-te repede de treaba ca nu-ti va ajunge viata asta pentru o tema asa mare!

"Viteza informaţiilor din ziua de azi va duce la un colaps".
... mai sa fie! cum masori tu viteza informatiilor si impactul acestei viteze in acel ceva (care se presupune din context ca e creierul) astfel incat sa colapseze?
daca reusesti sa sustii prin demonstratie o chestie din asta, ai dat lovitura cea mare. punem pe shine o informatie, o impingem pana prinde viteza aia, stie ea care si o infigem in cerebelul cui trebuie. acolo face bum si noi facem ordine pe lumea asta.
revin la intentiile tale initiale... daca era bashcalie, acum radeam.... dar pari a fi serios, asa ca ma apuca plansu'.

"[...] pană când vom reuşi sa ne folosim ambele emisfere la capacitate maximă vor mai trece câteva generaţii"
... te hazardezi in domenii in care esti pluta. citeste cateva lucruri marunte despre fiziologia creierului si vei intelege ca ai spus o idiotenie.

M-a dezamagit atat continutul cat si modul tau de abordare. Multa tocana de cuvinte si nici o idee.

in fapt cuvintele in sine nu sunt vulgare, doar educatia ne face sa credem ca ele sunt asa. cuvantul pula e un cuvant din patru litere normale, si desemneaza acelasi lucru ca si cuvantul penis. doar pereptia la nivel emotional, se face altfel, prin grija de a folosi un limaj curat si prin acceptarea, sau dejectarea in bloc a unor cuvinte considerate a fi vulgare

ba da, exact cuvintele sint vulgare, dar nu in esenta lor ci in contextul si scopul in care sint folosite
la fel cum vulgaritatea exact asta nseamna, exacerbarea in acest fel a emotiilor generate de sentimente ori stari superficiale sau extrapolarea acestora cind sint intr atit de private si delicate incit simpla lor pomenire le face indecente ori vulgare
este un lucru pe care se pare ca ori o sa l intelegi foarte greu ori, mai probabil, niciodata
iar asta nu se numeste literatura ci masturbare publica, terapie in cel mai bun caz

iar tu cind incerci sa validezi textul de mai sus drept un demers artistic te izbesti inconstient de paradoxul si contradictia asta, confirmind ipoteza, simpla si evidenta dealtfel, ca asta i o vulgariate gratuita pentru ca i nesincera ori ca i (asta sustii tu) generata de sentimente autentice si n acest caz ai o mare problema cu perceptia artistica, pentru ca sentimentele de care vorbesti (durere, iubire) pot genera reactii de felul celor prezentate n text, dar cind astea s autentice ramin in spatiul personal, ori atunci cind sint transformate n demers artistic, pastreaza n ele doza de discretie si zona inaccesibila altora, aferente, ceea ce evident nu i cazul aici
tu iti pui pula pe masa, o pavoazezi nitel cu ceva metafore (cu cit mai confuze si socante cu atit mai bine, pentru ca ti ofera oricind scuza perceptiei gresite pe care cititorul o poate avea) si astepti citiva curiosi carora sa le o prezinti drept opera de arta
e un cerc vicios din care putini dintre cei care se cred artisti reusesc sa iasa
soutine, ca tot l ai pomenit a fost unul dintre ei
dar sa fim seriosi, este suficient sa te uiti la tabloul ala si percepi exact frenezia si groaza artistului in fata neantului si descompunerii
tu i ai fi pictat si o frumoasa plina de sperma, pula de bou si te ai fi dat apoi neinteles ca unii refuza sa vada n asta ardere si viziune artistica

de-ar fi doar sa ne gandim la sensul cuvantului 'trouver'si stim ce-nsemna poetul in constiinta colectiva, inca din evul mediu.

problema mea ar fi: cum demonstrezi cuiva ca ce scrie nu e gaselnita artistica. cum ii arati ca desi sky is the limit, etern trebe sa te-opreasca o limita. ca nu orice inventie linvistica e literatura, ca nu orice asociere de cuvinte e metafora si ca, de obicei, nonsensul e ceea ce-i spune numele si nu poezie?
cum sa definesti ... armonia, ca s-o priceapa toti?

Sunt de acord, insa chiar daca Diana face erori asta nu inseamna ca nu poate fi o "pasionata"! Poate nu erudita, dar de ce nu pasionata?
In ce priveste radacinile comune ale unor cuvinte in diferite limbi, exista asemanari , si nu numai in cazul neologismelor. Dar e un subiect foarte vast.
Va trimit un zambet sperand sa fiti mai ingaduitor(oare).

Hmmm...Istoria Spartei NU, dar genetica din plin. De profesie sunt psihoterapeut dar la baza medic. Nu afirmam nefondat ci in PURA cunostinta de cauza. Fara sa iti dai seama, te invarti intr-un cerc vicios. Cu ei nu ai nimic in general dar cu cei ce reprezinta un potential pericol pentru copil ai. De orice natura ar fi ei casatoriti ori ba, singuri ori in cuplu, rasa gay de regula, nu are de a face cu pustimea. Acea deviatie de comportament este denumita, precum stii deja, PEDOFILIE. Desigur ca te-ar mahni alegerea fiului tau. Este si normal sa reactionezi astfel! Din pacate, oricat de mult ai incerca sa eviti anumite greseli, indubitabil, vei face altele. In fine, aici este vorba de o discutie de principiu, nicidecum in mod particular de fiul tau. Am inteles punctul de vedere si nicidecum nu am ignorat ceea ce ai scris in primul mesaj. Doar ca am expus din alt punct de vedere ceea ce am citit. Dehhh ...defect profesional! Cat priveste Istoria Spartana, am idee despre evenimente dar acest lucru este doar o relatare a unor fapte. Ar fi pacat sa ignori dovezile stiintifice in acest sens. Este, practic, demonstrat ca homosexualitatea are in mare parte cauze genetice si in cele din urma un cumul de factori educationali. Departe de mine sa te jignesc in vreun fel...totusi, priveste adanc si sa nu te sperii cand vei descoperii latura feminina a personalitatii tale convietuind (procentual) cu cea masculina. In cazul LOR balanta se inclina nedrept, influentand instinctele. Intr-adevar, este impotriva firii. Este parte din viata, totusi! Sper sa nu fi inteles gresit violenta din cuvintele ce le-ai folosit: "impusca in interesul societatii, lighione, etc..", care ma fac sa simt o inversunare nefondata asupra ideii. De regula acest lucru se intampla cu persoanele ce nu pot intelege fenomenul sau cu cei care isi pun la indoiala barbatia. NU este necesar sa cunosti in profunzime ci numai sa tolerezi, asa cum si eu am inteles. Nu este o rusine sa afirm ca cei mai buni prieteni ai sotiei mele sunt cateva cupluri de gay. Vei fi surprins cata inteligenta, sensibilitate, simt artistic si mult bun simt poate sa incapa in acest gen de oameni!

tehnica nu se va opri niciodată şi mereu va progresa obligindu-ne la o rutinată mirare ce nu va mai stirni mari valuri la un moment dat.
Noi oamenii nu ne vom transforma niciodată in masini perfecte de realizat imagini si chiar daca vom reusi vreodată să facem totul perfect (dupa oricare criteriu al perfectiunii fizice) nu vom fii niciodata capabili să putem incărca in acea imagine acel cimp enegetic ce te face să simţi că te afli in faţa unei creaţii,în care artistul şi-a pus o parte din sufletul său,fie ea banală pt.foarte mulţi dintre semenii lui.
Nu dau alt exemplu decit cel al olarului ce stă in tîrg şi munceste la roata lui si adună mai multi privitori decit taraba cu porţelanuri facute pe bandă de alături.Orice creaţie are ceva magic in ea ce nu poate fi imitat sau copiat. Vom reuşi să clonăm oameni nu şi suflete.

"Imi place cum discuta astia aici" - mi-am zis, si-am dechis usa cu curaj!
"Astia" erau insa alte nume: Daniel Racovitan, Tolanici, Ninel, Dan Logan, Dogmatic, Monik b., Papadie67, Manole chiar...Subiectele erau altele. Se certau intre ei cu barbatie si eleganta, mai sareau calul uneori in metafore. Niciodata frivoli. Mereu sclipitori. Argumente puternice, frazare viguroasa, poezie. Un joc al mintii care m-a fascinat. Oameni care stiu sa continue ganduri, care vad dincolo de cuvinte, adevaratul mesaj. Oameni onesti care stiu sa-si cinsteasca adversarii, fara a-i confunda cu inamicii, fara a-i transorma in dusmani. Oameni care stiu sa se scuze cand gresesc si care nu ataca decat ideea, nu pe cel ce-a transmis-o...
Oameni care au ce spune si-o spun frumos.
Oameni care...dar ma voi opri aici, de teama unor declaratii exaltate, desi intreb nitzel pe ganduri dusa: "unde sunteti?"(intrebare retorica totusi, fiidca singura de-acuma mi-am raspuns!)


Cat priveste sentimentul ce-l incerci, stiu un cuvant frantuzesc, pe care nu-l pot traduce complet in romaneste fara sa-i reduc din sensuri - "dépayser". Nu stiu alegerea ce ai facut de voluntara-a fost. Aici (Doamne, n-o spune toata lumea?) e la fel. Nu te primesc romanii, zici? Dar te-ai gandit, tu ii primesti? Fiindca o data cu manastirile lui Stefan, vine toata mizeria unor meleaguri de neputinciosi ce-asteapta inca sa li se dea. Te-asteapta! Sa le dai tot. Ei nu-ti vor da decat acelasi bulz de mamaliga cu branza de care-atat ti-e dor.Intreaba-te atunci de ce-ai plecat la inceput de-aici. Gandesc c-asa vei raspune singura la intrebarile ce cu durere pui.

Ca definitie pur metaforica , suna foarte bine! Cel putin anticii pe care-i pomenesti, aveau destul timp sa contempleze si sa citeasca pe marginea acestui subiect. Evident vorbim de elita lor aici. Esti o romantica incurabila :) lucru intalnit destul de des dar pe care majoritatea prefera sa-l tainuiasca foarte bine. Singuratatea accentueza, din nefericire, starile de sensibilitatea sufleteasca. Cand vei iubi cu adevarat si ti se va raspunde in acelasi fel, vei simti cu siguranta daca ti-ai gasit jumatatea. Curiozitatea ta este data de oarece lipsa de experienta in domeniu. O replica pe care o vei adopta negresit este:" Toti barbatii sunt niste porci" si replica va fi" Toate femeile sunt tarfe". Nimic nu ne impiedica sa visam sau sa filosofam pe aceasta tema, dar ai grija la realitate caci foarte rar corespunde cu ceea ce noi cream virtual!

Prefatã

Prin ce tinuturi ratacesti
Pribeaga?
In care grota din povesti
Ai hibernat -- o vara-ntreaga?

O, Muza mea cu nasul mic
Si coapse fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de lângã mine?...

Ti-am prins în parul inelat
Vreo floare artificiala?
Te-am ofensat
Cu vreo metafora banala?

Ori mi-ai batut vreodata-n geam
Si, spionînd perdeaua trasa,
Te-ai suparat ca nu eram
Acasa?...

Vrei poate macii din livezi
Pe toti cu mâna ta sã-i scuturi?
Sau te distrezi
Cu palaria dupa fluturi?

N-ai dormit cumva pe-afara
Si te-ai trezit sub un umbrar,
Indragostita de-un magar
Ca-n Visul unei nopti de vara?

Cu Demonul lui Lermontof
Te-ai fi-ntilnit si ti-a fost frica?...
Nu ti-a intrat cumva-n pantof
O pietricica?

(De-aceea-mi iese schiop si mic
Un vers, în fiecare stanta...
Vezi, tot m-ai inspirat un pic
De la distanta!)

Ori m-ai zarit vreodata stând
Cu Muza altuia? Se poate.
Le-am spus cuvinte dulci, pe rând,
La toate...

Dar n-am fãcut-o pe furis
Cum fac confratii mei cu tine,
Ci pe afis
Mi-am spus pacatul la oricine,

Si confidentele, tu stii,
Le-am dat pe fatã, tale-quale,
Intr-un volum de Parodii
Originale...

Oricum, de-o fi ca-n viitor
Sã pleaca stihurile mele,
Las marturie tuturor
Ca n-ai colaborat la ele

Ca singur m-ai lasat sã scriu
O carte-ntreaga fãrã tine...
Si daca totusi mai târziu
Te vei intoarce lângã mine,

Nici nu te-alung, nici nu te-mpac,
Ci-n fundul calimarii crunte
Muind un deget, am sã-ti fac
Un benghi în frunte!

Cred ca cuvintele cheie in logica ta sint "drept de autor". Ce naiba toata lumea intelege de ce dreptul de autor ar trebui platit. Singura mea problema este ca autorii adevarati nu primesc mai mult de 10% sin dreptul asta.
D'aia downloadez muzica si filme de cite ori am ocazia. Si dau bani celor care cinta in statiile de metrou sau in fata sa Safeway.

Cred ca sigur, audiatur et altera pars, trebuie sa stim toate parerile; desi cred ca de multe ori creatia artistica este o forma de manifestare intraductibila, data de al de sus si cumulata prin necunoscute increngaturi intr-un suflet sau altul.
Cred ca daca imi aduc bine aminte parerile lui Motzart de la virsta frageda despre uimitoarele simfonii erau niste bufonerii, si multi creatori isi concentreaza limbajul pe o forma sau alta de arta si nu sunt capabili sa explice si in cuvinte cum devine cazul; am vazut cindva un reportaj cu Maia Plisetskaia la Moscova si era clar ca ori intelegi dansul ei ori nu il intelegi, pentru ca ce spunea ea despre dans nu era relevant.
Se pot folosi parerile unui autor ca citat sau ca idee, mai niciodata ca baza serioasa, si exceptiile sunt regula; adevarata caramida o constituie un aparat critic, un istoric, un estetician, care sa spuna si sa ii aseze in sertare si sa creeze scoli si apartenentze si reflexe ale acestora in lumea respectiva.
Cam asta e si a fost la urma urmei durerea majora a fotografiei romanesti, jumatate din eforturile creative se cheltuieste inutil in lupte fratricide, tocmai in lipsa unui aparat critic mai echidistant si la urma urmei in lipsa culturii imaginii care sa creeze acel aparat critic.