comentarii

metafora cu cuvintul cer


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Raspunsuri LA SUBIECT, va rog! - de Paianjenul la: 20/03/2004 09:41:25
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Exista cineva care poate sa dea raspunsuri CONCRETE la cele trei intrebari ale mele:

- ce este SUFLETUL?

- poate SUFLETUL sa existe si sa se manifeste ca entitate SEPARATA de trupul material al individului?

- este sufletul MURITOR sau NEMURITOR (in sensul PROPRIU al cuvintului... nu in sensul METAFORIC al cuvintului...)?...
rac - de Honey in the Sunshine la: 26/09/2005 08:42:56
(la: Cu ce va hraniti sufletul?)
Prozac-ul e un medicament folosit in tratamentul impotriva depresiei.... Metafora spontana, imi cer scuze :)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
#74695 (raspuns la: #74634) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dulce Romanie, astea le doresc! - de zaraza sc la: 03/08/2006 15:38:50
(la: Cei mai mari români)
Imi pare rau, dar votul meu a fost foarte banal. Dezamagire pentru unii, dar asta e! Imi asum alegerea... L-am votat pe Mihai Eminescu. Am avut de ales in final intre el si Mihai Viteazu. Tot Mihai...Trebuia sa fie roman, nu? Oricit de mare a fost Carol I, e logic ca trebuia sa aleg un roman. Era culmea sa nu fi fost romani in finala...Dar era posibil...M-am gindit la Mircea Eliade. Dar el a scris despre credintele lumii...Si nu puteam sa-mi scot din cap cuvintele lui Eminescu...:"La trecutu-ti mare, mare viitor!" Ce gindea oare Mihai Viteazu cind a unit cele trei tari romanesti de atunci? Marire, putere? Nu stiu...In jurul lui a aparut o aura de legenda...e greu de aflat adevarul...
Un istoric alegea altceva, un om politic altceva...pe mine ma emotioneaza cuvintele...

cere si ti se va da
#137261 (raspuns la: #137257) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru anysya - de flavie la: 30/08/2006 19:34:48
(la: moarte timpurie-astazi am mai murit putin.)
"The truth is rarely pure and never simple".(O.Wilde)

..stiu ce vrei sa spui..
Sa-ti povestesc ceva:un om,care abia poate sa articuleze doua cuvinte,cere ceva de mancare..e obosit,murdar si injosit..a fost calcat in picioare..Cum poti sa te uiti la el si sa spui ca viata e frumoasa?!
E adevarat..uneori e sublima..dar alteori e absolut mizerabila..Chiar in momentul in care am trecut pe langa el,l-am privit si mi-am amintit de cuvintele tale:"azi am mai murit putin"..pentru ca ceva moare in tine de fiecare data cand tu suferi,esti trist sau dezamagit,dar si cand vezi ce se intampla in jurul tau..asa cum spuneai tu de cei care calca pe oameni pentru a-si atinge scopul..Viata e nedreapta..asta e adevarul,constatat si aplicat cu succes de toti cei care asta isi spun cand isi bat joc de cineva..si e trist..
Si eu ma bucur ca ai initiat conferinta asta..si ca avem ganduri comune;)
Oricum,chiar si atunci cand simti ca esti la capatul puterilor,adu-ti aminte ca,one day,o sa fie mai bine..trebuie sa fie mai bine..si adu-ti mainte ca,pe lumea asta,mai exista cineva care te intelege:)..F
#142166 (raspuns la: #141133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sancho - de Giordano Bruno la: 11/03/2008 20:24:43 Modificat la: 11/03/2008 20:25:56
(la: Navigatorii secolului XXI)
Era chiar atat de confidentiala discutia ta cu monte_oro?
ce-i pus la vedere e pasibil spre comantare. Unde e sange ? oohooo stai relax ca nu numai in asta. Oricum sunt poeziile tale...
"fâşii oarbe de carne şi sânge
pipăind după zboruri. "
Numai sa nu-mi zici ca metaforele nus cuvinte :))
#292358 (raspuns la: #292353) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 02/09/2009 08:39:30
(la: vagine triste)
pe langa ce-o zis guine, imi displace comparatia din prima parte.
"se uneau...cum se topeste"
am priceput metafora, dar cuvintele alese n-au suficienta putere de expresie.
Imi cer iertare parinte Iulia - de (anonim) la: 08/12/2003 18:54:15
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Imi cer iertare parinte Iulian ca v-am impovarat si v-am rapit din timp cu intrebarea mea destul de laborioasa despre impartasanie, dar m-am rusinat astazi cand am descoperit (aparent intamplator) cuvintele cuviosului parinte duhovnic de la Sihla, Paisie Olaru, ca raspuns ce mi-a mers direct la inima, bucurand-o:

" Nu deasa împărtăşanie ne duce la desăvârşire, ci pocăinţa cu lacrimi, deasa spovedanie, părăsirea păcatelor, rugăciunea din inimă. Râvna unora pentru deasa împărtăşanie este semnul slăbirii credinţei şi al mândriei, iar nu semnul sporirii duhovniceşti. De două ori să te împărtăşeşti în post".

Doamne ajuta-ne!
sorin

#6223 (raspuns la: #6088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Metafore ce ne ranesc - de (anonim) la: 17/03/2004 09:27:45
(la: "Anti-românul" Cioran)
Nu stiu daca si-a insirat acele ganduri despre patrie dupa ce a scris "Pe culmile disperarii" ,dar tragismul ce-l cuprinde in toata fiinta in aceasta carte, indepartandu-l de orice si inchizandu-l intr-un univers pustiu ii anuleaza orice obsesie de a fi fost francez de origine.Durerea si dezamagirea poate ca l-au cuprins de atatea ori gandindu-se la propria-i patrie,dar in cuvintele sale se gaseste esenta unei fiinte ce nu-si gaseste locul in nici o frantura a lumii noastre.Poate ca erau doar metafore.
#12262 (raspuns la: #11153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Traducerea cuvintului "jew" in romaneste . - de Muresh la: 30/06/2004 08:32:37
(la: Ozzy vs LMC)

1. Domnule Daniel Racovitan , poate gresesc , dar nu sunteti dumneavoastra insusi moderatorul acestui Forum ?.
Daca e asa , ati avut ocazia sa intrebati intrebarea dumneavoastra , domnule Daniel Racovitan , INAINTE de a posta scrisoarea , sau daca e , practic , prea complicat , sa nu publicati scrisoarea si cu asta , basta .
2. E foarte greu de crezut ca un om cult precum domnul ikoflex nu stie :
a) existenta cuvintului "evreu" in Limba Romana .
b) traducerea corecta a cuvintului "jew" in Limba Romana .
c) faptul ca , in general , evreii prefera sa fie denumiti "evrei" ,
avand in vedere conotatia speciala a cuvintului "jidan" in
Limba Romana .
Permiteti-mi sa-mi cer scuze in numele participantilor la Forum pt eventuala jignire adusa evreilor .
#17036 (raspuns la: #16994) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jocul de cuvinte - de AlexM la: 17/09/2004 08:04:27
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
moartea mortii si invierea vietii pare un joc de cuvinte care se merita (poate) putin disecat.
Pentru Rugaciunea unui Dac, de ce sa nu amintim si alta poezie in care se arata ca respectul pentru zei are o limita. Iar limita este pusa de spatiul necesar omului pentru a trai, spatiul in care nici zeii nu sint admisi sa se amestece cu ganduri "viclene".

"Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor! "


Dar cred as dori sa redau aici toata poezia pentru ca ea exprima intr-un fel ceea ce-i fascina pe nemti cand vorbeau despre români si "un curios disprets" pe care acestia il aveau fata de moarte, disprets constatat in perioada cat am fost aliati. Este un lucru care si azi il avem, atunci cand ni se pune pata si am luat o decizie. Mie unul , aceasta poezie imi exteriorizeaza sentimentele asa cum sint ele cand e vorba de bucata aceea de Pamant care se numeste România......

Sa amintim de Cosbuc si al sau "Decebal catre popor":

Viata asta-i bun pierdut
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gitul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoboritori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingirbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori cine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurind,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orsicind,
E plinset în zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa rida! Bunii rid si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge singele piriu,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si insuti tie-un zeu iti par
Când rizi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vinzator vindut
Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurind le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va ginditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lânga noi!

#22593 (raspuns la: #22583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sunt cuvintele tale, tu cu mi - de nasi la: 18/10/2004 06:44:19
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
sunt cuvintele tale, tu cu mina ta ai scris "Nu e cazul sa devii ofuscata sau isterica"

isteria este un termen medical, diagnostic, folosit pt a defini acea boala pe sistem nervos. "isteric/a" este termenul folosit in domeniul medical cu referire la persoanele care sufera de aceasta boala.
cind termenul este folosit in alt context, ca de exemplu in conversatii pe teme non-medicale, este o insulta, o jignire adusa persoanei vizate. face parte din categoria injuriilor in care se incadreaza "cretin/a", "idiot/a" si exemple sunt multe. nu accept sub nici o forma sa ma jignesti doar pt ca nu esti de acord cu mine. daca nu esti in stare sa aduci argumente logice cu care sa ma combati in mod civilizat, nu-ti cere nimeni sa iti calci pe orgoliu si sa recunosti acest lucru. dar cel putin ai bunul simt si nu ma injura. eu nu te-am injurat pe tine, nu ti-am spus sa "nu devii isteric" te-am atentionat doar sa iti moderezi tonul. tu cu ce drept folosesti astfel de cuvinte la adresa mea?

si nu ma leg eu de viata ta, mai priveste si dincolo de lungul nasului ca nu esti tu buricul pamintului: la subiectul meu au raspuns si persoane (atit barbati cit si femei) care nu au fost de acord cu ideile mele. m-au injurat ei/ ele pe mine? s-au aruncat ei sa isi dea cu presupusul despre mine si familia mea? NU! tu esti singurul care a facut asta. nu ma leg eu de viata ta, tu te-ai legat de a mea si in lipsa de argumente ma injuri!


#25395 (raspuns la: #25392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
replica la "nu trebuie sa cerem oamenilor" - de daciana la: 23/01/2005 00:44:36
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Din 10 ianuarie 2005 de 2 ori am incercat ca refac aceasta iluzorie prietenie. Asa stiam si eu: nu trebuie sa ceri nimic, doar sa dai. Se intampla insa ca uneori sa apara momente de cumpana in viata. Cum ar fi o boala. Pe care nu o poti depasi fara sustinere. Nu poti lupta singur si atunci, in prima faza speri ca ti se va oferi un sprijin cat de marunt. Sa simti ca este cineva langa tine, ca viata e totusi frumoasa, ca o sa treci de impasul in care te gasesti si totul va fi macar asa cum era,
daca nu mai bine.
Mai ales cand ai procedat si tu la fel atunci cand prietenul a fost in dificultate.
Scuza ca e prea slab nu tine. In aceste clipe eu sunt mult mai slaba decat el, nu mai am forta de a lupta 100% singura si am nevoie de ajutor.
Dupa prima impacare mi a reprosat ca nu i am cerut ajutorul si ca nu trebuia decat sa cer si mi l ar fi oferit.
Asa am facut... Evident, m a acuzat ca de fapt nu am nevoie de ajutor, ca sunt suficient de puternica sa lupt singura ca e prea obosit, stresat de propriile probleme, ca eu cer ajutorul doar pentru a l tracasa pe el.
Dupa ce am pus punct din nou acestei asa zise prietenii, m a asaltat din nou cu rugamintile, pentru ca ii sunt de folos. Si e constient de acest lucru. La mine gaseste oricand sustinere (chiar si asa bolnava), il pot ajuta in profesie etc...
M am lasat din nou induplecat si am mers si m ai departe: i am cerut sa mi lase macar iluzia ca ma sustine moral. Macar sa ma minta ca imi ofera ajutorul, pentru a putea lupta eu singura dupa aceea.
S a intamplat sa mi fie rau ieri, cand el se distra cu rudele lui, undeva in alt oras.
Am trimis un mesaj cersind doar doua cuvinte de incurajare... Chiar asa i am zis: da mi o iluzie ca esti cu mine, ca nu sunt singura, ca sa pot lupta zilele astea, apoi nu te mai deranjez...
Mi a raspuns cu mult sarcasm ca este o gaselnita de a mea, pentru ai strica lui distractia.
Si ca o sa ma ajute cand va fi singur, nu inconjurat de rude, la petrecere. Adica peste o zi-doua...
Cat de trist e totul :(((((
#34244 (raspuns la: #33941) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Felicitari iar! - de miaculpa la: 01/03/2005 05:13:12
(la: Continuu)
Poate ca pentru multi nu mai este important si modern sa respecti cumva semnele de punctuatie, dar eu CRED ca ele pot decide si limpezi intelegerea clara si cat mai apropiata de adevar a sensului ideii redate.
De exemplu aici consider ca exista o deruta care nu ar lasa pe cititor chiar din prima citire sa inteleaga cu usurinta contentul expus.
Daca ar fi aratat cam asa, gandesc ca atunci sensul intregii poezii ar curge mult mai limpede chiar din sine insusi.

"Si umbrele cerului înaintau
peste nepăsarea copacilor
tropotind a înserare,
râul curgea răsucit
între cele două vârste ale pietrei:
stânca de o parte, nisipul de cealaltă,
un colţ de zăpadă neîncepută
împerecheat cu trupul bătrân al punţii
oprea trecerea desculţă a gândurilor,
doar cărarea pierdută în spatele nostru
şerpuia înainte minţindu-ne
că ziua e încă mai lungă.

Priveam zborul încrucişat al păsărilor
tăind aripa uriaşă şi moale a vântului
care nu venea, atunci, de niciunde,
fără să ne întrebăm de ce
trăiam împreună acelaşi vis
ascunşi în globul aceleiaşi secunde,
legaţi de cuvintele repetate
ale ultimului vers schimbat
când ziua aluneca-n alt anotimp
şi umbrele cerului înaintau
peste nepăsarea copacilor
tropotind a înserare.."

Altfel acesta este un poem meditativ ce imbina minunat sensibilitatile fine ale inimii umane cu ambianta complexa a inspiratiei oferita de natura prietena care pare a trai aievea asemeni unui personaj real impletindu-se armonios cu gandira poetului, e un buchet superb de imagini metaforice, asa incat, daca le-as evidentia aici, atunci ar trebui sa repet intreaga poezie, iar despicarea orcarui fir in patru este absolut de prisos.
Ce este frumos, e frumos pur si simplu si-i place si Lui Dumnezeu!
Felicitari iar si multumiri deosebite pentru delectare!
Felicitari iar ! - de miaculpa la: 01/03/2005 05:15:30
(la: Continuu)
Poate ca pentru multi nu mai este important si modern sa respecti cumva semnele de punctuatie, dar eu CRED ca ele pot decide si limpezi intelegerea clara si cat mai apropiata de adevar a sensului ideii redate.
De exemplu aici consider ca exista o deruta care nu ar lasa pe cititor chiar din prima citire sa inteleaga cu usurinta contentul expus.
Daca ar fi aratat cam asa, gandesc ca atunci sensul intregii poezii ar curge mult mai limpede chiar din sine insusi.

"Si umbrele cerului înaintau
peste nepăsarea copacilor
tropotind a înserare,
râul curgea răsucit
între cele două vârste ale pietrei:
stânca de o parte, nisipul de cealaltă,
un colţ de zăpadă neîncepută
împerecheat cu trupul bătrân al punţii
oprea trecerea desculţă a gândurilor,
doar cărarea pierdută în spatele nostru
şerpuia înainte minţindu-ne
că ziua e încă mai lungă.

Priveam zborul încrucişat al păsărilor
tăind aripa uriaşă şi moale a vântului
care nu venea, atunci, de niciunde,
fără să ne întrebăm de ce
trăiam împreună acelaşi vis
ascunşi în globul aceleiaşi secunde,
legaţi de cuvintele repetate
ale ultimului vers schimbat
când ziua aluneca-n alt anotimp
şi umbrele cerului înaintau
peste nepăsarea copacilor
tropotind a înserare.."

Altfel acesta este un poem meditativ ce imbina minunat sensibilitatile fine ale inimii umane cu ambianta complexa a inspiratiei oferita de natura prietena care pare a trai aievea asemeni unui personaj real impletindu-se armonios cu gandira poetului, e un buchet superb de imagini metaforice, asa incat, daca le-as evidentia aici, atunci ar trebui sa repet intreaga poezie, iar despicarea orcarui fir in patru este absolut de prisos.
Ce este frumos, e frumos pur si simplu si-i place si Lui Dumnezeu!
Felicitari iar si multumiri deosebite pentru delectare!
vinicius, multe cuvinte - de Cristall la: 19/04/2005 20:05:18
(la: Cine esti tu, suflete?)
dar putine idei
e cumva dicteu automat?

am inceput a citi ce ai scris fara sa scroll down, daca as fi vazut lungimea poate nu ma avantam asa in randurile tale.
insa o data intrata nu puteam dezerta (asta e capcana alegerei primare, cred ca stii ce vreau sa spun) si am citit pana la capat.

textul tau e precum tigancusa iute, cu 1000 de fuste colorate, cu salba sunatoare si ochi negri neastamparati.

or nu mi-s eu obisnuita cu asemenea stil, or chiar e o mare bulibaseala, fara cap si coada, doar cu imagini care incearca sa se impauneze care mai de care

lasa-ma sa iti dau poate singura linie de la care m-as lansa intr-o discutie...restul e doar pictura in cuvinte...e frumoasa si aia...numai ca parca as prefera si un...sens pe ici, pe colo

"ce poate face ratiunea nesupravegheata, in interiorul unui om?"

Raspunsul meu: absolut nimic.
Alaturarea asta, ratiune & nesupravegheata e cam...non-sens.

O fi vreo metafora pe undeva ce imi scapa. Insa deocamdata ma indoiesc.
In sfarsit un interlocutor! - de irina fiorentina la: 21/08/2005 23:09:39
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
Draga Cata,

multumesc pentru intromisiune, mai curand m-ai salvat de la riscul de a inchide cu acest subiect, desi mi se pare interesant si in oarece masura ma atrage si ma face curioasa.

E interesant ce spui tu, dar nu prea am inteles bine chestia cu "confundarea experientelor". Pilda cu Diavolul care poate lua si forme pozitive pentru a ne castiga increderea e buna si de folos, dar mi se pare destul de departe de adevaratele experiente din sfera paranormalului.

Hai sa o luam mai cu meticulozitate, de la capat, ca sa-ti spun si parerea mea. Am auzit de Cartea mortilor din Egipt, chiar Eliade o citeaza de multe ori, dar mai mult ca o carte de litanii si "rugaciuni" daca le putem numi astfel, pe care le foloseau egiptenii in punerea in practica a cultului mortilor...nimic paranormal, cred, doar o expresie a memoriei si traditiei colective religioase transmisa in scris.

Daca e sa vorbim de Biblie - fara sa uitam insa ca multe simboluri/reprezentari si idei religioase egiptene sau siriene s.a.md. au fost transmise si reconvertite in alte semnificatii in religia crestina - sunt multe relatari care par "miraculoase" sau "minuni" infaptuite de oameni cu har sau sfinti, dar banuiesc ca un om cu capul pe umeri si cu ceva lecturi la activ, nu doar din domeniul religios, ar putea sustine cu mult bun simt si fara exagerari ca trebuie observat un anume stil de interpretare a Scrierilor sfinte, fara a nega valoarea si continutul acestora. Adica, mai pe scurt, alegoria, metafora si simbolul in relatarile biblice trebuie considerate cu o doza de relativism, avand in vedere ca inca din punctul de plecare autorii acestor scrieri au folosit mult aceste figuri de stil pentru a se putea apropria de cititori si a oferi imagini care sa vorbeasca nu doar mintii ci si sufletului (a se considera aici si specificul acelor vremuri, mentalitata, educatia acelor oameni, carora le erau adresate) si ca traducerile ulterioare (amintiti-va doar pilda "Camilei care trece prin ac" data de Isus atunci cand vobeste de facerea de bine si renuntarea la bunuri lumesti...aici poate fi vorba si de o greseala de traducere din limba aramaica in cea greceasca s.a.m.d) de nenumarate ori, cu sau fara voie, au alterat semnificatia originara a cuvintelor sau au facut omisiuni si adaugiri.

In ceea ce ma priveste nu as confunda distinctia intre Bine si Rau, intre Diavol si Dumnezeu cu revelatiile sau experientele paranormale. Sunt doua nivele diferite de cunoastere si reprezentare sau raportare existentiala...a nu se uita ca multi pasionati de paranormal cred in Reincarnare si practica Yoga, pe care multi crestini le refuza sau ignora.

Cat despre duhurile rele m-am cam lamurit ce e cu ele, dupa ce am urmarit povestea macabra a tinerei calugarite omorata cu zile de un preot si alte calugarite dintr-o manastire de langa Vaslui, in primavara asta. Preotul respectiv se autoapara zicand ca infaptuie totul dupa cum scrie la carte, caci maicuta era posedata de duhuri necurate si "pravila" cerea sa fie exorcizata dupa un anumit ritual...as fi curioasa daca astfel de rituri sunt predate si practicate in scolile noastre seminariale si in facultati de teologie ca si o practica curenta si functionala?! Cat despre biata victima...a avut nenorocul ca viata sa fie mai aspra cu ea si sa o supuna la incercari peste puterile ei psihice, care au consumat-o pana cand a dat in schizofrenie...confundata in mod lamentabil de "exorcist" cu "posedarea de catre diavol". Ori aici, e clar, paranormalul avea prea putina jurisdictie, mai curand si-a spus cuvantul ignoranta si putina cultura a vietuitorilor din manastire.

Daca gasesti incitant dialogul cu mine pe aceste subiecte sau chiar pe altele de acest gen, te invit sa-mi mai scrii...daca nu, cred ca amandoi putem gasi alte lucruri mai bune de facut.
Pe curand,
irina.
#66930 (raspuns la: #66828) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
francmasoneria si realitatea - de condor la: 23/08/2005 05:30:25
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
VIII. UNUL CARE CREDE CA PAPA IOAN PAUL II E
VINOVAT


Vatican II a dat o lovitura mortala catolicismului, si Papa Ioan Paul II a parut ca oscileaza între slujirea puterilor oculte pe linia Vatican II si încercari de revenire la crestinismul traditional. Abatele Daniel Le Roux analizeaza aceasta aparenta în cartea sa Pierre M'Aimes-Tu? (Fideliter, Vernet, 1988; traducere engleza Instauratio Press, Yarra Junction, Australia, 1989, 1990).

De când si-a început studiile teologice, Karol Wojtyla, cel care urma sa devina Papa Ioan Paul II în 1978, a fost influentat de filozofia lui Husserl, Kierkegaard, Hans Urs von Balthasar, Scheler, Rudolf Steiner, si de personalitatea papei Paul VI. Monsignorul Wojtyla era cunoscut ca un cardinal "progresist", "mai progresist decât compatriotul sau, Cardinalul Wyszynski", chiar "înfrânat de presenta Cardinalului Wyszynski", scrie ziarul Le Matin la 17 Octombrie 1978 cu uimitoare veracitate; si tot cu uimitoare candoare, ziarul The Times scrie în aceeasi zi ca "au facut cardinalii poate o alegere buna, dar pe de alta parte si-au asumat riscul de a da frâu liber fortelor umanismului în politica si'n religie, pe care nu le vor mai putea controla." Ziarul Le Monde remarca faptul ca noul papa "este mai degraba existentialist decât tomist", ca "se opune celor care vor sa condamne cu severitate ateismul", si ca, desi în public se arata în dezacord cu comunismul si totdeauna a aparat drepturile omului, "nu este anti-comunist în adâncul fiintei lui" (Le Roux, pp. 4-5).

"Trebuie sa studiem ateismul cu ajutorul sociologiei si psihologiei, nu ca o negare a lui Dumnezeu, ci mai degraba ca o stare a constiintei persoanei umane," scria viitorul Papa Ioan Paul II în 1965. De acum încolo nu credinta în Isus Hristos este preocuparea bisericii fondate de El ci unanimitatea diverselor populatii ale globului: "Scopul Papei Ioan XXIII a fost în primul rând unitatea crestinilor; ... ce-i uneste pe crestini e mai puternic decât ce-i desparte. Dorul de unitate a crestinilor merge mâna'n mâna cu dorinta de unitate a întregii rase omenesti. ... Aceasta premisa arata atitudinea bisericii fata de celelalte religii, care este baza recunoasterii valorilor care sunt spirituale, umane si crestine în acelasi timp, extinse la astfel de religii ca islamul, budismul, hinduismul ... Biserica doreste sa initieze un dialog cu reprezentantii acestor religii. Aici iudaismul ocupa un loc special. Conceptul declaratiei viitoare va vorbi raspicat despre unitatea spirituala dintre crestini si evrei.. Biserica se ocupa de dialogul cu necredinciosi care sunt de importanta capitala în zilele noastre, când pentru prima data în istorie, necredinta si ateismul apar ca fenomene de masa. ... Biserica întelege ca tendinta spre eliberarea omului si iesirea lui de sub orice alienare, manifestata sub forma ateismului, este poate un fel de a-l cauta pe Dumnezeu. ... E necesar sa scoatem crestinismul din forma sa europeana. Popoare cu culturi antice întâmpina piedici în fata crestinismului care se explica prin psihologia lor: li se prezinta formule europene! Vedem ca sunt necesare africanizarea, indianizarea, japonizarea si asa mai departe" (consemnat de Parintele Malinski în cartea Mon Ami, Karol Wojtyla, apud Le Roux, pp. 6-7).

Papa Ioan Paul II se declara fidel conceptelor care au guvernat Cel de-al Doilea Consiliu de la Vatican, numit pe scurt Vatican II: libertatea religioasa, colegialitatea, si ecumenismul. Cu mult înainte de a ocupa Sfântul Scaun, Papa nostru planuia sa renunte la crestinism si sa accepte ateismul, voodoo-ul african, cultul spiritelor celor morti, de dragul ecumenismului. De dragul libertatii religioase, Vaticanul a fost cel care a cerut statului italian sa revizuiasca Concordat-ul si sa transforme Italia dintr'o tara catolica într'una atee; la 19 Februarie 1984, papa a salutat acest eveniment din balconul catedralei Sf. Petru din Roma. Noua formula de conducere a bisericii este colegialitatea, adica descentralizarea si participarea laicilor la hotarârile doctrinale. Adica laicizarea. Formula aceasta tripartita, libertatea religioasa, colegialismul si ecumenismul, seamana cu trilogia masonica a libertatii, egalitatii si fraternitatii care a dominat revolutia franceza (Le Roux, pp. 9-11).

Dintre predecesori, Papa Ioan Paul II îi admira doar pe Ioan XXIII si Paul VI, caci doar acestia, explica el, s'au înhamat la opera de "reformare" a bisericii catolice. "Paul VI a fost papa umanismului, papa drepturilor omului", spune Ioan Paul II. Inainte de a fi ales papa, Ioan XXIII fusese observator permanent la UNESCO, si la 11 Aprilie 1963 lauda Organizatia Natiunilor Unite si declaratia drepturilor omului - al carei scop nu este sa asigure individului drepturi în Noua Ordine Mondiala ci sa-i dea iluzia ca le are si sa-l înrobeasca în socialismul universal, "eliberându-l" de nationalism, de crestinism, si de individualism. Papa Paul VI cânta laudele omului si bunatatii lui originare: "Avem încredere în om; credem în aceasta adânca bunatate din fiecare inima..." , negând doctrina pacatului originar si a salvarii prin Isus Hristos. La mai putin de un an dupa ce a devenit papa, Ioan Paul II ridica si el osanale Organizatiei Natiunilor Unite, de care, zice el, "Papii Ioan XXIII si Paul VI s'au apropiat cu încredere. ... Viziunea umanista pe care-ati proclamat-o în lume este si a noastra" (Le Roux, pp. 11-19).

Papa Leo XIII aratase sorgintea masonica a doctrinei ca "toate religiile sunt la fel de bune," si ca nu e nici o diferenta între crestinul care-l iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele sau ca pe sine însusi, si satanistul care tortureaza si ucide copii si oameni nevinovati în cinstea demonilor carora li se închina. Rezultatul imediat al afilierii Bisericii Catolice la conceptul libertatii religioase au fost noile concordate prin care s'a realizat "separarea statului de biserica" si eliminarea "religiei de stat". Concordatele cu Columbia din 1972, cu cantonul Valais din Elvetia din 1974, cu Portugalia din 1975, cu Spania din 1976, cu Peru din 1986, si cu Italia din 1984 au fost realizate la cererea Vaticanului , nu a statelor respective; deci, Vaticanul a initiat pagânizarea lumii. Dupa semnarea noului concordat cu Italia, Papa a tinut un discurs prin transparenta caruia, dincolo de frazele frumoase si expresiile vagi si sentimentale, se zareste planul diabolic al Noii Ordini Mondiale. Libertatea religioasa este lozinca prin care masoneria a cautat sa distruga crestinismul dupa izbânda ei din 1789 în Franta, pe care Papa Ioan Paul II nu o deplânge ci o aproba, însirând: "Recunoasterea si garantia drepturilor inviolabile ale omului, ca individ si în grupuri sociale în care se poate dezvolta si-si poate extinde personalitatea; datorii ferme de solidaritate politica, economica si sociala; demnitatea si egalitatea tuturor cetatenilor fara discriminare în fata legii; respingerea razboiului ca instrument de atac al libertatii altor popoare; colaborare internationala." Cuvinte frumoase, la fel cu cele folosite de regimurile totalitare comuniste. Dupa câteva luni, la ratificarea concordatului cu Italia, papa a vorbit despre "ideea libera a pluralismului în relatii" si despre "profunda unitate de idei si sentimente." Celor care s'ar putea lasa sedusi de aceste cuvinte frumoase, le reamintim ca ele au fost alese cu grija în culise în cadrul unor colaborari ca de exemplu cea care a avut loc când Cardinalul Bea a vizitat loja masonica exclusiv iudaica B'nai B'rith; aceasta loja ceruse sa se promulge libertatea religioasa, promitând în schimb sa permita decurgerea consiliului Vatican II fara scandal (pp. 20-29).

Colegialitatea este un cuvânt care a aparut în vocabularul Vaticanului în 1959 cu un sens imprecis. In practica, colegialitatea îi ia papei autoritatea si o confera adunarii episcopilor, care cârmuiesc nava bisericii dupa model sovietic: adica hotarârile sunt luate dinainte de catre o retea organizatorica secreta care lucreaza din culise, unor participanti li se traseaza sarcina de a face propuneri, iar adunarea le voteaza dar rezultatul votului e cunoscut dinainte de votare. Ideea nu este noua; cu 140 de ani în urma, Bolgeni, un iezuit italian, facuse aceeasi propunere. "Totul s'a facut într'o maniera 'stranie' si misterioasa," scrie Parintele Schillebeekcx, teologul episcopilor olandezi (p. 32). Sunt deci doua surse de putere, una a papei, cealalta a episcopilor. Primele fructe ale colegialitatii sunt eliminarea celibatului preotilor, admiterea femeilor ca preoti, si admiterea celor divortati si recasatoriti. Apoi, publicarea de doctrine si catechisme la initiative locale, ca de exemplu catechismul Pierres Vivantes , care nu afirma creatiunea, considera ca înaltarea la cer a lui Hristos e doar o metafora, si zice ca doctrina despre Fecioara Maria nu e autentica. Când papa le-a cerut preotilor care fac pe ministrii în guvernul "revolutionar" al Nicaraguai sa nu participe în acel guvern, acestia au refuzat si au declarat ca este mai important pentru ei sa se întâlneasca cu conducatorii lumii a treia decât cu papa.

A remarcat Papa Ioan Paul II situatia precara în care s'a lasat sa cada? Inca înaintea lui, Papa Paul VI a deplâns roadele politicii pe care a sprijinit-o, iar Papa Ioan Paul II scria în 1981: "Trebuie sa admitem cu realism si cu mila ca multi crestini sunt pierduti, confuzi, perplecsi, si lipsiti de speranta; primesc idei contradictorii despre adevarul revelat si învatatura traditionala, se propaga erezii în domeniul moral si dogmatic, creându-se îndoieli, confuzii, revolte; pâna si liturghia a fost manipulata ... Crestinii sunt dusi în ispita de ateism, agnosticism, si de un iluminism vag moral ..." (Le Roux, pp. 30-39).
Din cauza ca textul e lung iata adresa:
http://miscarea.com/Catolica.htm
cine are rabdare va citi.



#67172 (raspuns la: #49955) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
H2SO4 - de lavdyi la: 21/11/2005 10:34:00
(la: peste ani)
Ma bucura comentariul extrem de "realist" pe care l-ai facut, poate cam deplasat din partea unuia care scrie poezii si ar trebui sa inteleaga nuanta metaforica a anumitor cuvinte dincolo de valoarea lor strict proprie. Desi intr-un fel ai dreptate, pentru ca am incercat sa vad daca e greu de inteles "unde vreau sa bat " pentru o persoana care habar nu are despre ce e vorba. Asta e realitatea iar daca am gresit adresand un text "ca eseu" publicului larg in loc sa-l transmit doar persoanei care trebuie sa-l inteleaga imi cer scuze. Iar ca sa intelegi aceasta ultima fraza (pentru a nu ma mai lua peste picior) am sa-ti dau un exemplu: eu iti zic atat: "joi la ora 20:00"; normal ca nu ai intelege nimic insa un amic de-al meu cu care am vb despre cupa uefa isi va da seama ca e vb de ora la care incep meciurile. Desigur asemanarea e putin cam deplasata, dar releva clar faptul ca cel caruia ii transmiti un mesaj il va intelege mult mai bine decat ceilalti care il citesc pe langa el. Cum cred ca poeziile de dragoste ale lui Eminescu le-a inteles mult mai bine Veronica Micle decat noi.
Revenind insa putin si la aspectul strict propriu al frazelor legate de " a dori,a avea , a cunoaste" ca povara pe de o parte sau ca progres pe de alta parte trebuia sa te gandesti de doua ori inainte de a face acea afirmatie. Si stii de ce? Iti "esplic": de exemplu dorinta lui Newton de a descoperi de ce marul din copac cade in jos si nu in sus a reprezentat un mare progres prin descoperirea fortei gravitationale. Dorinta mea de avea o masina straina devine un progres personal sa spunem in momentul in care imi cumpar o Toyota Corolla. Si in ambele cazuri si un motiv de bucurie, de fericire. Dar, dorinta care odata realizata reprez progres si un motiv de fericire, este urmata de o alta dorinta. Si tot asa pana la urma totul devine o povara. Pentru ca Newton desi si-a dorit , nu a reusit sa descopere nimic mai reprezentativ decat ceea ce tocmai realizase, iar eu chiar daca acum mi-as dori un BMW M6 si prin absurd as reusi sa-l am, probabil ca dupa o scurta perioada de timp ma va multumi , cine stie, doar un Mig 29. Iar aceste doua exmple, chiar daca sunt diametral opuse converg spre aceeasi idee: totul este relativ in functie de momentul in care se petrece.Pentru ca daca acum cateva luni un lucru( o persoana) ma multumea pe deplin, ma facea fericit, acum acel lucru(persoana) nu mai imi trezeste aceleasi sentimente. Si atunci vine presupunerea fireasca: poate era mai bine daca ma opream in acel moment...Esti fericit acum ca ti-ai cumparat un apartament cu doua camere iar peste ceva timp nu-ti mai ajunge o vila cu piscina. Chiar daca aceasta evolutie a lucrurilor este fara doar si poate un progres, cu timpul nu cumva devine o povara pentru noi ca persoane?
#89181 (raspuns la: #88897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cer scuze cititorilor care au - de Nonverba la: 22/01/2006 11:45:47
(la: Premiile pentru literatura – Cafeneaua.com 2005 - Rezultatele!)
Cer scuze cititorilor care au votat intrucat au fost pusi fata in fata cu o mana de texte mediocre, dintre care au trebuit sa-l aleaga pe cel jalnic intr-un mod mai cosmetizat/suportabil. Stiu cel putin alte 2 texte de o valoare incontestabil mai mare decat cele alese pt votare, care insa nu au trecut de pre-selectie. Se va folosi argumentul subiectivitatii. Minunat! Atunci, straduiti-va pe viitor sa creati un juriu cu mai inalte simturi critice, iar nu unul alcatuit in pripa prin auto-nominalizare.

Clubul dvs de discutii imi pare a fi o joaca de-a libertatea cuvantului, de-a "priveste, gandesc!", de-a "uite perla, nu e perla" (ocazie cu care rog administratorul site-ului sa modifice linkul de creare a unui cont, cel care apare ţanţoş pe prima pagina; "creeaza-ti un cont", e corect).

Inca o data, cer scuze "publicului" si rog ca textul meu sa nu fie introdus in mirobolanta colectie de texte premiate. Cu alte cuvinte, renunt la premiu. Felicitari, intruder, destinul vrea sa stralucesti.

Succes la viitoarele editii,
nonverba
#101598 (raspuns la: #101524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
loc de dat cu bata - de proletaru la: 22/02/2006 20:34:42
(la: Eternul feminin ?)
ceea ce gandesc eu si impart cu voi aici sunt doar niste idei. unele le spun cu haz, altele le abordez cu seriozitate. recunosc ca nu m-am putut abtine sa nu fac haz de o semenea dezbatere si in plus mi-am exprimat si unele mici obiectii cu privire la exprimarea metaforica a articolului afisat.
revin pe un registru serios. evident ca femeia are o delicatete, o candoare, o frumusete ce-i e specifica. mi se pare insa de prost gust sa numesti aceste lucruri "etern feminin", sa condesezi acele lucruri minunate intr-o expresie "frumoasa" a limbajului de lemn. nu sunt filolog si cred ca structura si felul meu de a fi nu au chiar nici o legatura cu studiul literelor. am insa un respect pentru acei oameni care reusesc sa treaca de nivelul analizei literare scolastice si sa depaseasca faza oribila intrebandu-se ce-a vrut poetul sa ne transmita.
pentru mine personal aceste doua cuvinte ("eternul feminin") sunt vorbe goale culese din limba de lemn a literaturii ce se studiaza in scoala generala. daca se vroia a se exprima ceea ce autoarea scrierii dorea de fapt sa spuna, acel specific incarcat de frumos, iubire, daruire, eleganta, etc., merita sa se foloseasca "propozitii dezvoltate".
comentariul meu a fost in ton cu articolul si intrebarile ciudate de acolo.
cred ca e evident ca nu sunt fan al femeii buldozerist dar nici al fitzoasei care se taraste ca omida din magazin in magazin doar-doar gaseste ceva ce s-ar potrivi mofturilor ei.
mi se pare interesant un subiect serios, acesta cu femeia zilelor noastre, cu nevoile si asteptarile ei.
abordarea cu "eternul feminin" mi s-a parut superficiala si de prost gust si sunt sigur ca ce am scris acum o va necaji si mai mult pe autoare. imi cer scuze si o rog sa nu o ia personal. e posibil ca si textele mele sa sufere de lipsa de profunzime.... dar macar eu nu ma supar. vorba lui Alin Teodorescu, eu sunt sociolog, nu intelectual.
imi pare rau ca ceea ce am spus nu a cazut nici bine si nici in picioare, majoritatea celor care s-au legat de comentariul meu au luat de buna exprimarea mea hazlie.
promit ca daca imi mai vine, sa ma abtin.


... am plecat! cheia e sub prag!
#107539 (raspuns la: #107521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...