comentarii

metafora cu cuvintul credinta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Homo Stultus - de giocondel la: 12/01/2008 05:15:23
(la: Strategia Diavolului 1.-)
desi retorica intrebarea, apreciez raspunsul.

si e frumoasa metafora cu muntele.

tocmai asta era 'problema' mea: nu numai ca simt ca toti ajungem in varful muntelui dar de asemenea mi se pare insignifiant detaliul potecii. adica nici forma , nici calea si nici cioturile intalnite in cale, nu mai conteaza la sfarsitul drumului.

sa fie acest " CHIOT' trairile spirituale exprimate in cuvinte, credintele diferite, parerile opuse
( poteca mea e mai buna, desi merge spre acelasi varf de munte, sau eu cred ca numai poteca mea duce acolo etc)?
#274050 (raspuns la: #274018) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspunsuri LA SUBIECT, va rog! - de Paianjenul la: 20/03/2004 09:41:25
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Exista cineva care poate sa dea raspunsuri CONCRETE la cele trei intrebari ale mele:

- ce este SUFLETUL?

- poate SUFLETUL sa existe si sa se manifeste ca entitate SEPARATA de trupul material al individului?

- este sufletul MURITOR sau NEMURITOR (in sensul PROPRIU al cuvintului... nu in sensul METAFORIC al cuvintului...)?...
Sancho - de Giordano Bruno la: 11/03/2008 20:24:43 Modificat la: 11/03/2008 20:25:56
(la: Navigatorii secolului XXI)
Era chiar atat de confidentiala discutia ta cu monte_oro?
ce-i pus la vedere e pasibil spre comantare. Unde e sange ? oohooo stai relax ca nu numai in asta. Oricum sunt poeziile tale...
"fâşii oarbe de carne şi sânge
pipăind după zboruri. "
Numai sa nu-mi zici ca metaforele nus cuvinte :))
#292358 (raspuns la: #292353) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 02/09/2009 08:39:30
(la: vagine triste)
pe langa ce-o zis guine, imi displace comparatia din prima parte.
"se uneau...cum se topeste"
am priceput metafora, dar cuvintele alese n-au suficienta putere de expresie.
Metafore ce ne ranesc - de (anonim) la: 17/03/2004 09:27:45
(la: "Anti-românul" Cioran)
Nu stiu daca si-a insirat acele ganduri despre patrie dupa ce a scris "Pe culmile disperarii" ,dar tragismul ce-l cuprinde in toata fiinta in aceasta carte, indepartandu-l de orice si inchizandu-l intr-un univers pustiu ii anuleaza orice obsesie de a fi fost francez de origine.Durerea si dezamagirea poate ca l-au cuprins de atatea ori gandindu-se la propria-i patrie,dar in cuvintele sale se gaseste esenta unei fiinte ce nu-si gaseste locul in nici o frantura a lumii noastre.Poate ca erau doar metafore.
#12262 (raspuns la: #11153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta - de SB_one la: 18/04/2004 14:10:33
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta

Pr. Claudiu Bãrbut

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul principal în filmului The Passion of the Christ a lui Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Parinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el insuºi filmul intregii Curii Romane prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþa extraordinarã pe care aº dori s-o împãrtãºesc în aceste câteva rânduri.

Jim Caviezel:

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sa-L cunosc mai bine pe Mantuitorul”
“Nu m-am gandit niciodata de ce, cand eram mic, imi placea mult sportul, in mod special baschetul. Am crezut, pana nu de mult, ca voi ajunge un bun atlel. Cand eram adolescent, in perioada cautarilor, m-am dus la tatal meu si i-am spus: 'Cred ca Domnul ma chiama sa fac un lucru deosebit in viata, insa nu descopar inca ce anume trebuie sa fac. Simt ca ma chiama, insa nu stiu in ce directie sa merg'. Tatal meu mi-a raspuns: 'Poate te chiama sa fii preot'. Anii care au urmat nu au confirmat cuvintele tatalui meu, insa crescand, parintii m-au ajutat sa descopar - in Biserica Romano-Catolica - darul credintei in Isus. Cu anii am descoperit ºi calitati proprii, in mod special talentul de a intepreta. Am inceput sa ma pregatesc pentru a fi actor, totul mergea fantastic, am crescut din toate punctele de vede si am ajuns la Hollywood unde...reputatie, faima si glorie (pamanteasca).
Intr-o zi primesc un telefon de la managerul lui Mel Gibson: 'Sunteti cautat de Gibson pentru a interpreta un rol in care este esential sa stiti sa faceti Surf '. Am acceptat si m-am intalnit cu Mel Gibson…In primele minute regizorul mi-a vorbit despre surf si apoi m-a întrebat daca eu cred in Dumnezeu si ce cred eu despre Patimirea lui Cristos. Imediat mi-am dat seama ca surf-ul nu avea nici o legatura. Era numai un motiv. I-am raspuns: Vrei sa fac rolul lui Isus? El nu mi-a spus nimic si mi-a lasat timp de gandire pana a doua zi.
Primesc un telefon a doua zi de la el. 'Cine e?' 'Mel', raspunde. 'Mel si mai cum?' intreb. 'Mel...Cross'. 'In acest caz eu sunt Isus Cristos', am raspuns. Mel a inceput sa-mi spuna ca acest rol este dificil, incomod, ca imi pot ruina cariera de actor, ca o sa fiu luat in ras de colegii mei actori de la Hollywood. A incercat sa ma convinga sa nu accept acest rol, însa am decis contrariul.
Astfel am descoperit ca sporturile pe care le-am facut, evolutia pe care am avut-o din punct de vedere uman si artistic au avut un anume scop: acela de a putea interpreta acest rol crucial din viata mea. Nu a fost usor: chiar din punct de vedere fizic a fost un rol extenuant. Mi-am amintit ca Mel imi povestea ca a avut momente dificile in viata, odata ajungand chiar in pragul sinuciderii, insa credinta in Isus l-a salvat. Atunci a promis Domnului ca va face un film pentru ca el, si poate si altii de langa el, sa poata pretui marele dar al Mantuirii.”

Experienta personala de intalnire cu Jim Caviezel

-         Acest film te-a ajutat sa cresti in credinta? l-am intrebat la sfarsitul filmului pe Jim Caviezel. Iata ce mi-a raspuns:

-Da, si cred ca foarte mult. Am avut o ocazie privilegiata de a ma apropia de cuvantul lui Isus, de a avea o comuniune speciala cu El. Cand am inceput filmarile mi-am dat seama ca fiecare minut insemna o noua sansa de a ma apropia de Mantuitorul. Am inceput sa studiez latina si aramaica. Nu eram pregatit si stiam ca am nevoie de ajutorul Sau ca sa-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoti m-au ajutat sa inteleg si sa ma rog. Stiam ca nu as fi putut sa intereptez acest rol fara ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea in comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sa trec bariere umane pe care nu credeam ca sunt capabil sa le depasesc: frigul pana la congelare, biciurea si oboseala fizica pana la extenuare. In zilele in care am filmat momentul crucificarii, a trebuit sa raman pe cruce ore intregi. Datorita frigului si a pozitiei, nu eram capabil sa mananc. Au fost zile in care m-am hranit numai cu Trupul Domnului, dimineata, la Sfanta Liturghie. I-am cerut in acele momente, precum si in toate zilele cat au durat filmarile, sa ma ajute sa-l comunic lumii pe El si nu pe mine ca protagonist

-         Astazi a fost o zi speciala pentru tine?

- Absolut. Dimineata am avut marea onoare de a-l intalni pe Sfantul Parinte si de a-i multumi pentru tot ceea ce face. I-am marturisit ca pentru mine el a fost un model de curaj care mi-a dat forta in momentele dificile. Ma aflu in acesta aula in fata multor cardinali, episcopi, preoti si surori si sunt emotionat. Va multumesc pentru tot ceea ce faceti, pentru ca v-ati oferit viata Domnului, pentru marturia voastra de credinta.
Voi sunteti eroii mei si veti ramane astfel pentru totdeauna in sufletul meu. Rugati-va pentru mine.

Filmul

In timp ce Jim Caviezel urca scarile amfiteatrului, pe ecranul panoramic incepea proiectia filmului. Umbra actorului proiectata pe ecran disparea cu fiecare treapta urcata, pentru a da spatiu unicului portagonist al acestui film: Isus Cristos.
Muzica, atmosfera apasatoare, imaginea Mantuitorului, suferinta de pe fata sa ne-a proiectat in cateva secunde in realitatea din Getsemani.
Ritmul imaginilor, putinele cuvintel rostite in limba aramaica ne-a predispus spre o profunda meditatie.
Fiecare detaliu devine un element important in realizarea simfoniei Mantuirii, stiind bine noi toti ca ultima parte a acestei simfonii nu este Crucea si Invierea.
Toate personajele traiesc momentul patimii intr-o continua tensiune care se dovedeste a fi benefica pentru unii, iar pentru altii un cosmar.
Maria,intepretata de actrita romanca de origine evreiasca Maia Morgenstern, este tot timpul alaturi de fiul sau pe drumul Clavarului. Ea reprezinta imaginea durerii dar si a bucuriei de a fi mama. Gesturile sublime si pline de gingasie din copilaria si adolescenta lui Isus cristalizeaza dragostea de mama si forta credintei. Imi amintesc cu placere de cuvintele lui Jim Caviezel care, afland ca sunt un preot din Romania mi-a spus: “Maia Morgenstein este si ea romanca. O femeie extraodinara si o actrita deosebita. A fost pentru mine un privilegiu s-o cunosc si sa pot interpreta Patimirea lui Isus langa o persoana din poporul lui Isus, dar dintr-o cultura a Europei rasaritene. A interpretat rolul Mariei sublim.”
Maria Magdalena, intepretata de Monica Belluci, participa alaturi de Mama lui Isus la drama Calvarului.
Titlul filmului ne arata intentia autorului de a se concentra mai mult asupra Patimirii, asupra misterului Mantutirii noastre prin cruce, insa mesajul este clar: acela al vietii si sperantei. Sangele preotios a lui Cristos varsat in curtea lui Pontiu Pilat la biciure, pe drumul Clavarului ºi pe Cruce este pretul mantuirii noastre.
Giulgiul in care era infasurat Mantuitorul se goleste si trupul sau se ridica de la pamant pentru a lua locul la drepta Tatalui. Iar fetele tuturor celor care au sperat in El se insenineaza, se umplu de lumina, de pace si de viata.

Concluzie

The Passion of the Christ vizionat cu ochii credintei te patrunde in profundul sufletului, te face sa constientizezi marele dar al mantuirii dat noua prin Cristos, stimulandu-te sa meditezi asupra vietii tale, asupra lucrurilor realizate pana acum si a celor pe care trebuie sa le infaptuiesti, in lumina marelui dar al credintei primite la botez. Este o ocazie care ni se ofera si prin care noi putem sa ne apropiem mai mult de realitatea credintei noastre, ocazie la care noi putem sa raspundem cu un act de credinta, facand viata nostra asemeni cu cea a lui Cristos.

Claudio Barbut
claudiob27@hotmail.com




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14049 (raspuns la: #13830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"sufletul este nemuritor cata vreme credinta este nemuritoare." - de DESTIN la: 04/09/2004 02:43:21
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Buna dinisor,


Am folosit expresia ta ca titlu al comentariului acesta,cat adevar si sensibilitate...

Cineva imi "reprosa"ca folosesc aproape de invidiat anume cuvinte...Suntem prin creatie liberi,liberi sa gandim,sa traim sa iubim alegandu-ne singuri directii si orientari spirituale...Credinta in Creator,te purifica,exista intotdeuna aceea raportare a existentei noastre la Dumnezeu.

Cat de simplu si cat de cuprinzatoare este expresia folosita de tine:

"Am sa iti spun doar ca SIMT! Simt ca sufletul nu moare. Simt ca vin de undeva.Mi se intampla lucruri pe care le-am mai trait odata. Altcandva...Port cu mine amintiri ce nu mi le amintesc si cunosc lucruri despre care nu am studiat.
Incotro ma indrept? Spre o alta viata!"

Numai prin credinta si intelepciune ca semeni vom intelege, de unde venim si incotro ne indreptam.

Incerc sintetic sa parcurg comentariul tau:scepticul,pesimistul ...acolo unde nu exista speranta si optimism...este o zona desarta,unde nici lumina nu va atinge valori reale...

Oamenii de stiinta,chiar si filozofii ...nu toti sunt sceptici.Am intalnit medici de un inalt grad profesional,ce au recunoscut :citez din memorie..."miracolele nu le poate face omul,numai Dumnezeu..."

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20977 (raspuns la: #20943) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iata ce am gasit! pt destin - de dinisor la: 10/09/2004 00:02:50
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
"...Imi zboara gandul la templele unor vremuri apuse de mult...la semnificatia lor,la zeitatea inchisa in semn de pretuire...
Imi imaginez un TEMPLU AL ZILELOR NOASTRE,in care nu zeul sa fie semnificantul ci niste personaje metaforice:GENEROZITATEA si DARUIREA,DRAGOSTEA si LOIALITATEA,RESPECTUL si ADEVARUL...Ar trebuii ca omenirea sa le ridice - daca nu temple,atunci - simboluri satuare;nu sa li se inchine dar sa li se aplece cu credinta adanca.Cu siguranta lumea ar capata o alta calitate..."gazduind" IUBIRE PURA in eternitate.Astazi ,semenii nostri- mahniti de neincredere sunt reticienti in fata adevarului,a iubirii autentice...fiinta telurica si calda, prin minte inima si trup ador imensa necesitate ...IUBIREA PURA..."

sunt cuvintele tale... si sunt frumoase...dar totusi nu am raspunsul la intrebarile mele: ce faci cand nu gasesti jumatatea, cand obosesti sa cauti , cand renunti din teama, cand pasesti in directie opusa doar ca sa eviti a intalni fetze ascunse, cand esti aproape de destinatie dar nu stii...?
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
Esti mult prea pornit, Yrch - de (anonim) la: 12/04/2005 00:56:06
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Tocmai, tu ma judeci pe mine iar nu am judecat pe nimeni.......ca sa raspund cu armele tale, tot Iisus a spus "Nu judecati si nu veti fi judecati" (ma rog, nu retin exact cuvintele, ci doar ideea )... am spus ca doar ma irita la culme vanitatea crestinilor "inflacarati" de a demostra suprematia unei religii asupra alteia, si mi-am expus parerea a ceea ce cred eu in aceasta privinta. Nu ai comentat nimic despre acea responsabilitate pe care NOI o avem asupra lumii si viitorului, sau despre picatura de Ocean care suntem fiecare in infinitul Ocean de Iubire pe care noi il numim Dumenezeu. sau ca El nu este frica ci Iubire. Probabil ca nici cu acestea nu esti de acord. Nu contest, ba chiar cred ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu si a venit nu numai ca simplu Invatator ca sa ne calauzeasca, ne-a aratat prin modelul sau ca oricine poate.... DAR ceea ce eu am afirmat in mesajul precedent, si ceea ce inteleg din mesajul esential cu care a venit Iisus este ca si noi toti suntem Fii de Dumenezeu.....noi suntem dumnezei...dar noi trebuie sa ne reamintim acest lucru (picatura din ocean....nu poti desparti picatura de ocean, divinitatea de Divinitate, lumina de Lumina)..ceea ce spun eu este o blasfemie si insulta la adresa Domnului, asa-i? Biblia e o metafora intreaga, interpretata mult prea rigid de fetele bisericesti, mai ales rigid ptr timpurile care vin, schimbarile spirituale pe care le vom trai cat de curand (curand inseamna cativa ani), si chiar zilele trecute am aflat, si rectific ultimul mesaj....masa critica inca omenirea nu a atins-o dar se va intampla de la o clipa la alta...nu pot decat sa ma bucur.
Da, Iisus nu este ca mine, este o entitate de lumina mult mai evoluata decat mine spiritual, el stie Cine este, eu inca Nu...asta nu inseamana ca eu, ca si noi toti nu putem fi ca El. Si da , cred ca singura calauza adevarata suntem noi insine (nu vad nimic orgolios in asta hahaha mi-era mult mai usor daca as fi avut posibilitatea de evolutie pe mainile altcuiva mai "rasarit" ca mine)....da, vin avatari ptr noi, vine Iisus, vin Buddha, Krishna sau altii mai "mici", ca de ex Socrate, fiecare cu misiunea sa, de a ma ajuta sa imi amintesc cine sunt eu cu adevarat, dar nimeni , absolut nimeni nu da examanele vietii in locul meu si nimeni dar absolut nimeni nu traieste in locul meu, si nu are experientele mele...pana la urma fiecare prin eforturile proprii reuseste, iar Calauza este in noi. Degeaba am cerut ajutor si sfaturi in stanga si in dreapta, daca ti se ofera e ca si cum ti s-ar fura roadele pe care ar trebui sa le obtii singur ( si nu e o chestie egoista). Asta am descoperit prin lectiile pe care mi le-a oferit viata in ultimele luni si asta cred, probabil si asta este o blasfemie pt tine...dreptul tau, si respectul pt tine de a crede asa si nu incerc cu nimic sa te conving ca eu am dreptate si tu nu, sau invers...mi-am expus doar parerea a ceea ce cred eu. Ah, si ca sa iti raspund si la intrebarea cu extrasele despre reincarnare: la una din manastirile de pe Sf Athos exista un document cu extrasele originale din Biblie, si din cate stiu exista marturii si in documentele secretel ale Bibliotecii Vaticanului. Plus ca ideea aceasta vehiculeaza demult, si am amintit-o ptr ca am vazut ca a mai scris cineva despre aceasta cand am lecturat pe sarite mesajele. Bancul e un simplu banc.....era o gluma!!! cand cititm un banc, ar fi bine sa ne destindem, si sa lasam chestiile serioase ptr momentele serioase.... nu am venit cu un citat al lui Iisus ci cu esenta invataturii lui: iubirea (iubeste-te pe tine, iubeste-l pe aproapele tau si problemele se rezolva...hahaha...adevarat dar chiar era in interiorul unei glume).
Ok, imi pare rau ca arunci cu venin... ca spun "tampenii" si "imi permit sa judec"..... nu ar fi trebuit, eu nu am facut-o si tu ai tot respectul meu, chiar daca parerile noastre difera, este dreptul tau de a te ghida dupa propriile credinte, pe care eu nicidecum nu le gasesc si nu le cataloghez "tampenii". Nu gasesc nici o cale gresita, si nici alegeri gresite, toate duc tot Acolo, doar ca difera drumul parcurs, daca preferi meri infloriti pe margine iar nu lalele ca mine.. asta e, tot in " gradina Gradinarului" ajungem amandoi. Greseala vine din " religia ta merge pe un drum gresit, este incompatibila cu Adevarul, a mea e cea adevarata si Unica" adica dorinta de a-ti impune credintele asupra altora......din pacate multi o fac (au facut-o cu forta); e dureros cat sange nevinovat a curs atatea secole in numele Domnului si al crestinismului ; e nevoie sa amintesc de sangeroasele Cruciade ( cu scop economic si poltic dar pretext religios) sau de Inchizitie, misiunile crestine din Africa, cele doua Americi, sau Asia (desi in Asia impactul nu a fost nici pe departe sangeros deorece nu s-a reusit patrunde ) s.a.m.d.?
Nu este cazul....

Numai bine, Daniela
("anonima" :-))

#42974 (raspuns la: #42689) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vinicius, multe cuvinte - de Cristall la: 19/04/2005 20:05:18
(la: Cine esti tu, suflete?)
dar putine idei
e cumva dicteu automat?

am inceput a citi ce ai scris fara sa scroll down, daca as fi vazut lungimea poate nu ma avantam asa in randurile tale.
insa o data intrata nu puteam dezerta (asta e capcana alegerei primare, cred ca stii ce vreau sa spun) si am citit pana la capat.

textul tau e precum tigancusa iute, cu 1000 de fuste colorate, cu salba sunatoare si ochi negri neastamparati.

or nu mi-s eu obisnuita cu asemenea stil, or chiar e o mare bulibaseala, fara cap si coada, doar cu imagini care incearca sa se impauneze care mai de care

lasa-ma sa iti dau poate singura linie de la care m-as lansa intr-o discutie...restul e doar pictura in cuvinte...e frumoasa si aia...numai ca parca as prefera si un...sens pe ici, pe colo

"ce poate face ratiunea nesupravegheata, in interiorul unui om?"

Raspunsul meu: absolut nimic.
Alaturarea asta, ratiune & nesupravegheata e cam...non-sens.

O fi vreo metafora pe undeva ce imi scapa. Insa deocamdata ma indoiesc.
francmasoneria si realitatea - de condor la: 23/08/2005 05:30:25
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
VIII. UNUL CARE CREDE CA PAPA IOAN PAUL II E
VINOVAT


Vatican II a dat o lovitura mortala catolicismului, si Papa Ioan Paul II a parut ca oscileaza între slujirea puterilor oculte pe linia Vatican II si încercari de revenire la crestinismul traditional. Abatele Daniel Le Roux analizeaza aceasta aparenta în cartea sa Pierre M'Aimes-Tu? (Fideliter, Vernet, 1988; traducere engleza Instauratio Press, Yarra Junction, Australia, 1989, 1990).

De când si-a început studiile teologice, Karol Wojtyla, cel care urma sa devina Papa Ioan Paul II în 1978, a fost influentat de filozofia lui Husserl, Kierkegaard, Hans Urs von Balthasar, Scheler, Rudolf Steiner, si de personalitatea papei Paul VI. Monsignorul Wojtyla era cunoscut ca un cardinal "progresist", "mai progresist decât compatriotul sau, Cardinalul Wyszynski", chiar "înfrânat de presenta Cardinalului Wyszynski", scrie ziarul Le Matin la 17 Octombrie 1978 cu uimitoare veracitate; si tot cu uimitoare candoare, ziarul The Times scrie în aceeasi zi ca "au facut cardinalii poate o alegere buna, dar pe de alta parte si-au asumat riscul de a da frâu liber fortelor umanismului în politica si'n religie, pe care nu le vor mai putea controla." Ziarul Le Monde remarca faptul ca noul papa "este mai degraba existentialist decât tomist", ca "se opune celor care vor sa condamne cu severitate ateismul", si ca, desi în public se arata în dezacord cu comunismul si totdeauna a aparat drepturile omului, "nu este anti-comunist în adâncul fiintei lui" (Le Roux, pp. 4-5).

"Trebuie sa studiem ateismul cu ajutorul sociologiei si psihologiei, nu ca o negare a lui Dumnezeu, ci mai degraba ca o stare a constiintei persoanei umane," scria viitorul Papa Ioan Paul II în 1965. De acum încolo nu credinta în Isus Hristos este preocuparea bisericii fondate de El ci unanimitatea diverselor populatii ale globului: "Scopul Papei Ioan XXIII a fost în primul rând unitatea crestinilor; ... ce-i uneste pe crestini e mai puternic decât ce-i desparte. Dorul de unitate a crestinilor merge mâna'n mâna cu dorinta de unitate a întregii rase omenesti. ... Aceasta premisa arata atitudinea bisericii fata de celelalte religii, care este baza recunoasterii valorilor care sunt spirituale, umane si crestine în acelasi timp, extinse la astfel de religii ca islamul, budismul, hinduismul ... Biserica doreste sa initieze un dialog cu reprezentantii acestor religii. Aici iudaismul ocupa un loc special. Conceptul declaratiei viitoare va vorbi raspicat despre unitatea spirituala dintre crestini si evrei.. Biserica se ocupa de dialogul cu necredinciosi care sunt de importanta capitala în zilele noastre, când pentru prima data în istorie, necredinta si ateismul apar ca fenomene de masa. ... Biserica întelege ca tendinta spre eliberarea omului si iesirea lui de sub orice alienare, manifestata sub forma ateismului, este poate un fel de a-l cauta pe Dumnezeu. ... E necesar sa scoatem crestinismul din forma sa europeana. Popoare cu culturi antice întâmpina piedici în fata crestinismului care se explica prin psihologia lor: li se prezinta formule europene! Vedem ca sunt necesare africanizarea, indianizarea, japonizarea si asa mai departe" (consemnat de Parintele Malinski în cartea Mon Ami, Karol Wojtyla, apud Le Roux, pp. 6-7).

Papa Ioan Paul II se declara fidel conceptelor care au guvernat Cel de-al Doilea Consiliu de la Vatican, numit pe scurt Vatican II: libertatea religioasa, colegialitatea, si ecumenismul. Cu mult înainte de a ocupa Sfântul Scaun, Papa nostru planuia sa renunte la crestinism si sa accepte ateismul, voodoo-ul african, cultul spiritelor celor morti, de dragul ecumenismului. De dragul libertatii religioase, Vaticanul a fost cel care a cerut statului italian sa revizuiasca Concordat-ul si sa transforme Italia dintr'o tara catolica într'una atee; la 19 Februarie 1984, papa a salutat acest eveniment din balconul catedralei Sf. Petru din Roma. Noua formula de conducere a bisericii este colegialitatea, adica descentralizarea si participarea laicilor la hotarârile doctrinale. Adica laicizarea. Formula aceasta tripartita, libertatea religioasa, colegialismul si ecumenismul, seamana cu trilogia masonica a libertatii, egalitatii si fraternitatii care a dominat revolutia franceza (Le Roux, pp. 9-11).

Dintre predecesori, Papa Ioan Paul II îi admira doar pe Ioan XXIII si Paul VI, caci doar acestia, explica el, s'au înhamat la opera de "reformare" a bisericii catolice. "Paul VI a fost papa umanismului, papa drepturilor omului", spune Ioan Paul II. Inainte de a fi ales papa, Ioan XXIII fusese observator permanent la UNESCO, si la 11 Aprilie 1963 lauda Organizatia Natiunilor Unite si declaratia drepturilor omului - al carei scop nu este sa asigure individului drepturi în Noua Ordine Mondiala ci sa-i dea iluzia ca le are si sa-l înrobeasca în socialismul universal, "eliberându-l" de nationalism, de crestinism, si de individualism. Papa Paul VI cânta laudele omului si bunatatii lui originare: "Avem încredere în om; credem în aceasta adânca bunatate din fiecare inima..." , negând doctrina pacatului originar si a salvarii prin Isus Hristos. La mai putin de un an dupa ce a devenit papa, Ioan Paul II ridica si el osanale Organizatiei Natiunilor Unite, de care, zice el, "Papii Ioan XXIII si Paul VI s'au apropiat cu încredere. ... Viziunea umanista pe care-ati proclamat-o în lume este si a noastra" (Le Roux, pp. 11-19).

Papa Leo XIII aratase sorgintea masonica a doctrinei ca "toate religiile sunt la fel de bune," si ca nu e nici o diferenta între crestinul care-l iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele sau ca pe sine însusi, si satanistul care tortureaza si ucide copii si oameni nevinovati în cinstea demonilor carora li se închina. Rezultatul imediat al afilierii Bisericii Catolice la conceptul libertatii religioase au fost noile concordate prin care s'a realizat "separarea statului de biserica" si eliminarea "religiei de stat". Concordatele cu Columbia din 1972, cu cantonul Valais din Elvetia din 1974, cu Portugalia din 1975, cu Spania din 1976, cu Peru din 1986, si cu Italia din 1984 au fost realizate la cererea Vaticanului , nu a statelor respective; deci, Vaticanul a initiat pagânizarea lumii. Dupa semnarea noului concordat cu Italia, Papa a tinut un discurs prin transparenta caruia, dincolo de frazele frumoase si expresiile vagi si sentimentale, se zareste planul diabolic al Noii Ordini Mondiale. Libertatea religioasa este lozinca prin care masoneria a cautat sa distruga crestinismul dupa izbânda ei din 1789 în Franta, pe care Papa Ioan Paul II nu o deplânge ci o aproba, însirând: "Recunoasterea si garantia drepturilor inviolabile ale omului, ca individ si în grupuri sociale în care se poate dezvolta si-si poate extinde personalitatea; datorii ferme de solidaritate politica, economica si sociala; demnitatea si egalitatea tuturor cetatenilor fara discriminare în fata legii; respingerea razboiului ca instrument de atac al libertatii altor popoare; colaborare internationala." Cuvinte frumoase, la fel cu cele folosite de regimurile totalitare comuniste. Dupa câteva luni, la ratificarea concordatului cu Italia, papa a vorbit despre "ideea libera a pluralismului în relatii" si despre "profunda unitate de idei si sentimente." Celor care s'ar putea lasa sedusi de aceste cuvinte frumoase, le reamintim ca ele au fost alese cu grija în culise în cadrul unor colaborari ca de exemplu cea care a avut loc când Cardinalul Bea a vizitat loja masonica exclusiv iudaica B'nai B'rith; aceasta loja ceruse sa se promulge libertatea religioasa, promitând în schimb sa permita decurgerea consiliului Vatican II fara scandal (pp. 20-29).

Colegialitatea este un cuvânt care a aparut în vocabularul Vaticanului în 1959 cu un sens imprecis. In practica, colegialitatea îi ia papei autoritatea si o confera adunarii episcopilor, care cârmuiesc nava bisericii dupa model sovietic: adica hotarârile sunt luate dinainte de catre o retea organizatorica secreta care lucreaza din culise, unor participanti li se traseaza sarcina de a face propuneri, iar adunarea le voteaza dar rezultatul votului e cunoscut dinainte de votare. Ideea nu este noua; cu 140 de ani în urma, Bolgeni, un iezuit italian, facuse aceeasi propunere. "Totul s'a facut într'o maniera 'stranie' si misterioasa," scrie Parintele Schillebeekcx, teologul episcopilor olandezi (p. 32). Sunt deci doua surse de putere, una a papei, cealalta a episcopilor. Primele fructe ale colegialitatii sunt eliminarea celibatului preotilor, admiterea femeilor ca preoti, si admiterea celor divortati si recasatoriti. Apoi, publicarea de doctrine si catechisme la initiative locale, ca de exemplu catechismul Pierres Vivantes , care nu afirma creatiunea, considera ca înaltarea la cer a lui Hristos e doar o metafora, si zice ca doctrina despre Fecioara Maria nu e autentica. Când papa le-a cerut preotilor care fac pe ministrii în guvernul "revolutionar" al Nicaraguai sa nu participe în acel guvern, acestia au refuzat si au declarat ca este mai important pentru ei sa se întâlneasca cu conducatorii lumii a treia decât cu papa.

A remarcat Papa Ioan Paul II situatia precara în care s'a lasat sa cada? Inca înaintea lui, Papa Paul VI a deplâns roadele politicii pe care a sprijinit-o, iar Papa Ioan Paul II scria în 1981: "Trebuie sa admitem cu realism si cu mila ca multi crestini sunt pierduti, confuzi, perplecsi, si lipsiti de speranta; primesc idei contradictorii despre adevarul revelat si învatatura traditionala, se propaga erezii în domeniul moral si dogmatic, creându-se îndoieli, confuzii, revolte; pâna si liturghia a fost manipulata ... Crestinii sunt dusi în ispita de ateism, agnosticism, si de un iluminism vag moral ..." (Le Roux, pp. 30-39).
Din cauza ca textul e lung iata adresa:
http://miscarea.com/Catolica.htm
cine are rabdare va citi.



#67172 (raspuns la: #49955) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
H stultus - de Cassandra la: 01/04/2006 14:49:14
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Multumesc pentru raspuns :)
Totusi, eu intrebam daca exista citate din Biblie in care Isus declara fara dubiu ca El este Dzeu, creatorul Universului, al oamenilor si a tot ce exista. Ar trebui ca Biblia sa fie plina de astfel de citate pentru ca daca acesta este adevarul, El nu ar fi avut nici un motiv sa ascunda acest fapt, din contra.
Din afirmatiile:

"... Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis.
Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.
Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc. "

reiese clar ca Isus nu afirma ca era insusi Dzeu ci un trimis al acestuia ("fiu"). Este Isus singurul "fiu" al lui Dzeu? Se stie ca au existat in istorie multi indivizi care au pretins ca sint trimisi ai lui Dzeu pe pamint, poate ca diferenta este ca nu au facut-o in momentul si locul potrivit, drept care numele si importanta lor s-a pierdut.

Afirmatia biblica:
"Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus",

intareste ideea ca Isus a fost un OM, fara dubiu un om deosebit, dar nu Dzeu.
Cum se acomodeaza ideea de multi-personalitate cu poruncile din Vechiul Testament, care reprezinta insusi cuvintul lui Dzeu?

" Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. "

Concluzia logica ar fi ca cuvintele din Biblie "tata" si "fiu" ar trebui intelese in sens pur metaforic.

Inca ceva, cum explica crestinii contradictia biblica:
Ioan 5:31 Dacă Eu mărturisesc despre Mine Insumi, mărturia Mea nu este adevărată.
Ioan 8:18. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi

PS Ca sa comentez si ceva din citatele puse de tine:
"A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru ca M-ai vazut , ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!" Se pare ca exclamatia "Domnul si Dzeul meu!" in greaca are forma nominativa nu vocativa, deci se refera la o a treia persoana. Semnificatia sa este alta - trecerea lui Toma de la indoiala la credinta, vazindu-l pe Isus viu. Nu se deduce inechivoc ca Toma l-ar recunoaste pe Isus ca fiind Dzeu, nici ca Isus ar accepta faptul ca Toma il considera Dzeu, ci la reinviere.
__________
"Properly read, the Bible is the most potent force for atheism ever conceived" Asimov
#114838 (raspuns la: #114637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
doctors - de Cassandra la: 08/04/2006 15:14:41
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Poate ca nu ai simtit nici o interdictie, dar ma intreb daca realizezi faptul ca aceasta lipsa de interdictie se datoreaza in primul rind cunoasterii stiintifice si a extinderii democratiei si a societatilor libere. Cu alte cuvinte, in prezent asistam la o libertate spirituala spre deosebire de trecut, cind a fi credincios insemna IN PRIMUL RIND a adera la dogma. Gindirea in afara Bisericii insemna condamnarea si marginalizarea sociala si chiar moartea. Religia dezumanizase oamenii spre "binele lor". Si asta continua sa fie valabil in societatile care se mentin si azi in secolul XXI in conditii medievale. In ziua de azi lumea are mai multa libertate in gindire, citeste carti cum sint "Codul Da Vinci", are o perceptie despre Isus mai mult ca OM decit ca divinitate, fara ca astfel de acte eretice sa fie condamnate si pedepsite cu strictete ca in trecut.

Inteleg necesitatea oamenilor de a fi religiosi si de a crede in divinitati, asa cum stiu ca exista oameni care nu au nevoie de divinitate, de acea fiinta suprema care sa le controleze actiunile si asigure linistea interioara si o conduita sociala morala. Ateu nu presupune nici o filozofie, fiecare ateu are propriul sistem de valori. A fi ateu nu inseamna neaparat a crede ca esti "perfect" sau "cea mai tare pe pamint", din contra multi atei in lumina cunoasterii stiintifice considera contrariul. Multi atei inteleg ca nu e corect sa "dea dovada de trufie nejustificata", ca "libertatea se intinde pina acolo unde atinge libertatea celui de linga noi" etc. fara nevoia de divinitate.

Cred ca libertatea spirituala a individului se cistiga in absenta unei fiinte supreme. Nu avem nevoie de pedeapsa cereasca pentru asta, nici de un "tatic" ceresc cu barba alba plin de autoritate si razbunator cind e vorba de "greselile" umane, care isi pierde vremea controlind actiunile fiecarui individ in parte. Eu cred ca nu este acesta mesajul lui Isus, Budha si a celorlalti iluminati ai istoriei. Toti acestia nu sint decit modele pe care sa le urmam pe calea iluminarii personale. In Budism exista o vorba: "Daca il intilnesti vreodata pe Buda pe 'drum', omoara-l" ceea ce vrea sa spuna ca Buda este o stare, aceea a desteparii spirituale si nu poate fi niciodata o fiinta in carne si oase, nici o statuie, o icoana sau credinta dogmatica. In mod similar exista multi credinciosi care l-au "ucis" in mod metaforic pe Isus, adica nu venereaza o fiinta, o icoana, o dogma ci exemplul acestuia, desteptarea spirituala pe care de fapt Isus o predica.

Invataturile crestine trebuie urmate nu pentru ca cineva a poruncit sa fim buni, sa facem bine, sa ne iubim dusmanii, sa raspundem la rau intorcind celalalt obraz etc, ci din dorinta de a urma exemplul celor care au gasit "lumina" in interiorul lor, de a ne destepta spiritual. Ei bine acest mesaj nu este inteles de marea majoritate a oamenilor, care se agata de interpretarea literala a scrierilor biblice si cu toate acestea rareori intilnim adevarati crestini (aceia care renunta la avere, intorc obrazul in fata injustitiei, isi iarta dusmanii, isi iubesc semenii etc). Acea revolutie spirituala la scara globala nu s-a produs prin Crestinism, este evident. Cred ca toate religiile transmit de fapt mesajul unui Dzeu abstract care reprezinta perfectiunea spirituala si nu al unui super-judecator care sta pe un tron inalt (desi imaginea aceasta apare in VT la un moment dat). Il vom gasi pe acest Dzeu privind in interiorul nostru si nu in afara unde in mod gresit il cauta majoritatea oamenilor.

Am mai vorbit despre frumusetea poeziilor scrise de poetii mistici cei care l-au gasit cu adevarat pe Dzeu. Poeti ca Sf Ioan al Crucii. Iata si un exemplu din poetul mistic indian Kabir care spunea ca dupa ce a citit toate scripturile, dupa ce s-a scaldat in toate apele sacre si i-a ascultat pe toti Brahminii, nu l-a gasit pe Dzeu. Acesta i-a aparut numai cind a privit in interiorul sau. Acesta fiind mesajul, este absurda rivalitatea intre religii ele de fapt incercind sa transmita in linii mari aceiasi idee de spiritualitate.
Iata un fragment dintr-o poezie de Kabir:

Do not go to the garden of flowers!
O Friend ! go not there;
In your body is the garden of flowers.
Take your seat on the thousand petals of the lotus,
and there gaze on the Infinite Beauty.

sau:

The moon shines in my body, but my blind eyes cannot see it:
The moon is within me, and so is the sun.
The unstruck drum of Eternity is sounded within me; but my deaf ears cannot hear it.
So long as man clamours for the "I" and the "Mine", his works are as naught:
When all love of the "I" and the "Mine" is dead, then the work of the Lord is done.
For work has no other aim than the getting of knowledge:
When that comes, then work is put away.
The flower blooms for the fruit: when the fruit comes, the flower withers.
The musk is in the deer, but it seeks it not within itself: it wanders in quest of grass.

Rezumind, Dzeu se afla in noi si diferitele religii (ateiste sau ne-ateiste) sint cai de a-l gasi in interiorul nostru. De a cauta perfectiunea spirituala.





___________
"Properly read, the Bible is the most potent force for atheism ever conceived" Asimov
#116133 (raspuns la: #116085) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
precizare - de abc111 la: 16/06/2006 08:22:56
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Einstein si-a descris singur evolutia lui spirituala cand a scris ca era "credincios convins" la 14 ani, dupa care sistemul lui de credinte s-a prabusit. La maturitate el nu credea deloc in Dumnezeu, dar folosea "numele lui" cand descria diverse aspecte ale naturii.
Expresia "Dumnezeu nu joaca zaruri" era o metafora pentru convingerea lui ca Universul e cauzal in sensul clasic, adica era o respingere a mecanicii cuantice in care el nu credea (cu toate ca a contribuit la formularea conceptelor ei).
Ulterior s-a vazut ca Einstein a gresit si ca mecanica cuantica ofera cea mai precisa descriere a fenomenelor ce se petrec la nivel cuantic. Cu alte cuvinte, in sensul expresiei sale, "Dumnezeu joaca zaruri". Dar asta nu are nimic in comun cu credinta in vreo religie sau divinitate!
Nici macar un singur fizician dintre cei importanti nu e credincios in sens clasic in vreo religie. In cazul lui Hawkings, fizicianul genial paralizat, acest lucru a constituit de fapt cauza divortului lui: nu mai suporta sa-si auda nevasta rugandu-se!
#128129 (raspuns la: #128063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
credinta vs. stiinta - de Dauphin la: 15/07/2006 09:05:59
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
e ciudat ca trebuie sa alegem intre acesti doi poli, care in esenta nu pot fi impacati. dihotomia care sta la baza e destul de simpla si consta in insasi natura acestora, in esenta pe care fiecare o reprezinta. stiinta, o teorie care e verificata si aplicata , e in esenta ceva palpabil, ceva care da rezultate si care " se vede". daca nimeni nu ar fi facut teorie pentru modul in care pasarile pot zbura, bazandu-se pe stiinta "teoretica," nu am fi avut azi avioane si viata ar fi fost mult mai grea :) sau poate daca stiinta ar fi fost numai o teorie, nu ar 10 kg de cuie nu ar fi fost la fel de grele cu 10 kg de fulgi...hmm
dar, spre deosebire de stiinta, credinta, religia insasi este de natura.."divina." e ceva ce nu poate fi vazut, auzit, nu are rezultate decat in masura in care credem noi ca are, desi in realitate nu stim daca ceea ce am vrut noi se datoreaza intamplarii, vointei sau altor factori...mai mult sau mai putin transcendentali.
si aici totul se rezuma la a crede in ceva ce nu poti sti daca exista sau a crede in ceea ce vezi si stii in mod rational ca exista.
in mod rational nu poti crede ca o alta fiinta sau un spirit ar avea puterea necesara sa creeze din lut doi oameni, sa creeze un univers intreg, ale carui limite nu le cunoastem, si sa mentina toate acestea vreme de cateva mii de ani. unde este aceasta entitate. de ce credem in ceva despre care auzim , care ne este "povestit" care a fost "creat" prin cuvintele unor stramosi ale caror cuvinte se contrazic intre ele si contrazic alte fapte logice( ziua si noaptea au fost create dupa ce s-a facut lumina).
teoria evolutionista nu isi poate gasi locul in nici o parte a bisericii, credintei, religiei. motivul este simplu. prin prisma creationista, lumea este un univers de sine statator, ale carui elemente au fost create de la bun inceput. o anumita evolutie poate fi integrata, dar aceea priveste numai statutul omenirii in anumite perioade ale istoriei. in esenta, evolutionismul contrazice creationismul si tot ceea ce asta reprezinta.
ideea care sta la baza creationismului crestin nu e mult diferita de credintele anumitor triburi, in esenta oamenii au cautat intotdeuna o cauza pentru existenta lor si a lumii in care traiesc. si zeii au fost intotdeuna la indemana. poate iisus a avut propria viziune a zeului sau si fost ascultat, sau poate ca lucrurile au fost putin schimbate pe parcurs. daca biserica nu ar fi existat, nici dumnezeu nu ar fi existat.
cert e ca deocamdata daca pentru evolutionism nu avem dovezi complete, de, stiinta e "teoretica," pentru creationism nu avem nici un fel de dovezi concrete. ce stim de fapt din proprie experienta despre toate aceste lucruri si "experiente" religioase? traim cu ele si prin ele pentru ca ni se intampla, sau ni s-a spus doar, este?
este religia o stilizare a vietii pentru a fi facuta mai suportabila stiind ca ne nastem spre a muri? nu avem dovezi ca suntem nemuritori ca si spirite. eu nu vad sa fie o stafie in interiorul meu...
ok, cred ca sunt multe intrebari care nu au un raspuns rational, dar mai intai sa-mi publice comentariul :)
ateismul = credinta oamenilor - de Daniel Racovitan la: 23/07/2006 15:50:38
(la: ATEISM)
ateismul = credinta oamenilor far' de Dumnezeu

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
predictie - de proletaru la: 28/11/2007 10:27:08 Modificat la: 28/11/2007 10:30:14
(la: Deschide mi ochii)
am promis ca nu voi mai comenta bezmetismele tale si ma voi tine de promisiune. simt insa ca trebuie sa fac o "profetie".
"sunt profet pentru ca nu sunt din imparatia ta"
"profetia" mea nu e din aia biblica din care esti tu obisnuit sa molfai ci una care seamana mai mult cu o predictie.

nu va trece multa vreme si dezechilibrele din trecutul tau, cele despre care vorbesti, consecinte ale educatiei, formarii si ale mediului in care ai vietuit pana acum, se vor strange precum laptele branzit si vor inclina serios "arca" ta "spirituala". nu va veni "recompensa" mult sperata din ceruri.
vei intelege atunci ca totul a fost doar o spoiala, o gargara de activist, ca ai fost manipulat de niste derbedei.

vei trage concluzia, gresita, ca nici D-zeu nu exista. in final (cred ca sunt insa shanse extrem de mici sa realizezi asta), cand vei vedea ca viata ta e de fapt un mare gol pe care ai vrut sa il umplii cu un alt gol, te va apuca disperarea sau dorul de pribegie. vei pricepe probabil ca shansa de evolua ti-ai irosit-o in fanatism si ignoranta.

atunci mai ai o shansa. de acolo de jos, sa accepti simplitatea, smerenia, umilinta fara sa te mai umflii in pene, fara sa te mai dai misionar, detinator al adevarurilor absolute, fara sa mai fi trufas si fara sa mai incerci sa faci capele pe site-uri de literati.
doar atunci vei avea shansa sa pricepi ca binele se face "by default" si nu gandindu-te ca faci un bine, flamand sa ti-l treci in cont sau sa te grabesti sa intinzi mana dupa recomensa.

mai cred si faptul ca esti bolnav si ca ai avea nevoie de ajutor. o spun la modul serios, fara nici o ironie.
acum crezi cu totul altceva decat spun eu aici iar vorbele mele te ofenseaza profund.
te vei flamba sa imi dai o replica, sa imi tii o conferinta despre cum esti tu de fapt si cum sta treaba cu credintele tale si cu Dumnezeu. save energy! nu e cazul!
nu te atac, nu iti comentez aberatiile si nu iti dau nici lectii de viata.
"vad" doar mai mult decat poti tu "privi" si "citesc" ceea ce sunt convins ca esti, dincolo de cuvinte.

am simtit ca trebuie sa iti spun toate astea din nevoia de a-mi face "datoria".
o buna parte din conceptele pe care le-am folosit mai sus sunt metafore, nu le lua mot-a-mot. am tinut sa fac aceasta precizare pentru ca nu ai inca capacitatea de a diferentia termenii dupa semnificatia lor.
stiu ca nu esti un om rau si asta conteaza.
#260384 (raspuns la: #260373) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
balbaiala semidocta - de proletaru la: 07/12/2007 08:58:20
(la: teorii intunecate ale lumii)
stimabile, te rog sa ma scuzi ca sunt scortzos! am insa motive temeinice. am facut efortul sa-ti citesc bezmetismele si am pierdut vremea degeaba.

subiectul propus de tine e un fel de bashcalie ce se vrea serioasa. nu-i nici bashcalia lui Intruder si nici vreo chestie serioasa a Alexandrei.
mi se pare ca esti cumva pe acelasi tip de neseriozitate ca sirotlica (doar ca originalitate si nivel de abordare, nu ca prost obicei). luam de undeva o chestie, o mozolim un pic si o aruncam la lei.
tratarea subiectului "facerea lumii" prin prisma teoriilor antropologiei culturale este o chestie serioasa si nu poate fi abordata aici.

hai sa-ti spun doar cateva lucruri din care poti sa inveti: in unele pasaje mi se pare ca ai acelasi stil ca RH - un terci enorm de cuvinte. numai ca baiatul ala are un pic de bun simtz in timp ce tu vorbesti in stil Vacanta Mare despre lucruri pe care probabil ti-e greu sa le discuti. atentie, nu vorbim despre credinte:
"Cei doi, Fărtache si Năfărtache nu reuşesc sa se inteleagă in numele cui sa infaptuiască această magie. Se lasă seara si cei doi inca nu au gasit o inţelegere comună. Intr-un târziu Dumnezeu creează un petec de pământ pentru a avea pe ce să se culce la noapte"
... asta nu e deloc parte de eseu. mai citeste un pic ce e eseul ca specie literara. asta e scriptul la o sceneta de brigada artistica a combinatului de fosfati.

"Tabuul incestului.Adam si Eva au avut doi fii: Cain si Abel. O intrebare ce se poate sustrage din aceasta afirmatie ar fi:Bine si totusi cum s-a populat lumea?"
... daca aveai un minim bagaj de carti citite si lucruri vazute, nu ai fi pus asemenea intrebari. de metafore si simboluri ai auzit? ce inseamna Adam si Eva, Cain si Abel in simbolistica religioasa? care e cheia de interpretare? ma gandesc cu groaza ca faci entorsa la emisfera dreapta incercand sa pricepi mitologia egipteana, doar citind traducerile hieroglifelor.

"In anumite societăţi spirituale e elogiată prostia pentru simplul fapt ca e considerată direct proporţională cu insuşirile sufleteşti superioare."
... zi si mie cateva din "anumitele societati" in care e elogiata prostia!

"Personal nu cred ca prostia a dus la dezvoltare, poate doar la nepăsare si cred că dacă Durkheim ar fi trait suficient timp pentru a fi citit acele randuri cu siguranţă ar mai fi descoperit incă un motiv al umanităţii de sinucidere."
... era sa ma bucur. una din cartile valoroase ale lui Durkheim nu este "Suicidul" ci "Diviziunea sociala a muncii" unde se vorbeste despre dezvoltare si puteai sa legi cumva "prostia" de acest concept. evident, ar fi trebuit sa fii un pic dibaci ca sa faci asta. ori acum ai dat-o cu bata in balta.
sa inteleg ca vrei sa demosntrezi ca prostia inferata in nepasare duce la sinucidere?... poate pe Marte, ca pe Pamant nu cred. astept inca demonstratia ta! apuca-te repede de treaba ca nu-ti va ajunge viata asta pentru o tema asa mare!

"Viteza informaţiilor din ziua de azi va duce la un colaps".
... mai sa fie! cum masori tu viteza informatiilor si impactul acestei viteze in acel ceva (care se presupune din context ca e creierul) astfel incat sa colapseze?
daca reusesti sa sustii prin demonstratie o chestie din asta, ai dat lovitura cea mare. punem pe shine o informatie, o impingem pana prinde viteza aia, stie ea care si o infigem in cerebelul cui trebuie. acolo face bum si noi facem ordine pe lumea asta.
revin la intentiile tale initiale... daca era bashcalie, acum radeam.... dar pari a fi serios, asa ca ma apuca plansu'.

"[...] pană când vom reuşi sa ne folosim ambele emisfere la capacitate maximă vor mai trece câteva generaţii"
... te hazardezi in domenii in care esti pluta. citeste cateva lucruri marunte despre fiziologia creierului si vei intelege ca ai spus o idiotenie.

M-a dezamagit atat continutul cat si modul tau de abordare. Multa tocana de cuvinte si nici o idee.

cuvinte - de (anonim) la: 21/08/2003 09:30:33
(la: Cuvantul, ca prieten !)
Sunt de acord, insa chiar daca Diana face erori asta nu inseamna ca nu poate fi o "pasionata"! Poate nu erudita, dar de ce nu pasionata?
In ce priveste radacinile comune ale unor cuvinte in diferite limbi, exista asemanari , si nu numai in cazul neologismelor. Dar e un subiect foarte vast.
Va trimit un zambet sperand sa fiti mai ingaduitor(oare).
#28 (raspuns la: #26) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Credinta in Dumnezeu este lucrul cel mai important in viata - de (anonim) la: 24/09/2003 07:41:05
(la: Satanism in Romania)
Cred ca,in general,ateii sunt persoane carora le este frica sa creada in ceva. Aceasta frica este generata de o dorinta bolnava de libertate. Este evident ca libertatea, fara nici o constrangere,duce la o viata fara nici un scop. In acest caz viata este privita ca o ratacire fara sens,fara finalitate-viata de apoi. Fara credinta in viata de apoi, fara Divinitate este evident ca toate instinctele primare ale omului ies la suprafata acesta devenind un animal.
#402 (raspuns la: #354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...