comentarii

metafora cu cuvintul vremea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Raspunsuri LA SUBIECT, va rog! - de Paianjenul la: 20/03/2004 09:41:25
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Exista cineva care poate sa dea raspunsuri CONCRETE la cele trei intrebari ale mele:

- ce este SUFLETUL?

- poate SUFLETUL sa existe si sa se manifeste ca entitate SEPARATA de trupul material al individului?

- este sufletul MURITOR sau NEMURITOR (in sensul PROPRIU al cuvintului... nu in sensul METAFORIC al cuvintului...)?...
irma - de Honey in the Sunshine la: 20/12/2007 17:01:26
(la: Poveste de Craciun)
suuuuper :)
ai asa un stil care creeaza tensiune cu doar cateva cuvinte.
vrem continuarea!
Sancho - de Giordano Bruno la: 11/03/2008 20:24:43 Modificat la: 11/03/2008 20:25:56
(la: Navigatorii secolului XXI)
Era chiar atat de confidentiala discutia ta cu monte_oro?
ce-i pus la vedere e pasibil spre comantare. Unde e sange ? oohooo stai relax ca nu numai in asta. Oricum sunt poeziile tale...
"fâşii oarbe de carne şi sânge
pipăind după zboruri. "
Numai sa nu-mi zici ca metaforele nus cuvinte :))
#292358 (raspuns la: #292353) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 02/09/2009 08:39:30
(la: vagine triste)
pe langa ce-o zis guine, imi displace comparatia din prima parte.
"se uneau...cum se topeste"
am priceput metafora, dar cuvintele alese n-au suficienta putere de expresie.
sc-ul - de om la: 10/01/2014 17:02:11
(la: Societatea industriala)
commentez numai rezumatul;)

rezumat: in societatea moderna suntem legati de reguli si regulamente = dpmdv, can spui societate/group (oricare ar fi ea) spui reguli !
De ex animalele au alpha-male rule, so on so forth.

Doar daca esti 100% de capul tau nu ai "sclavagism" impus de regulile unui group, dar si atunci ai regulile naturii ;)

In alte cuvinte, vrem, nu vrem, tot ne reguleaza cineva :)))))
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Metafore ce ne ranesc - de (anonim) la: 17/03/2004 09:27:45
(la: "Anti-românul" Cioran)
Nu stiu daca si-a insirat acele ganduri despre patrie dupa ce a scris "Pe culmile disperarii" ,dar tragismul ce-l cuprinde in toata fiinta in aceasta carte, indepartandu-l de orice si inchizandu-l intr-un univers pustiu ii anuleaza orice obsesie de a fi fost francez de origine.Durerea si dezamagirea poate ca l-au cuprins de atatea ori gandindu-se la propria-i patrie,dar in cuvintele sale se gaseste esenta unei fiinte ce nu-si gaseste locul in nici o frantura a lumii noastre.Poate ca erau doar metafore.
#12262 (raspuns la: #11153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Chiar si pe vremea “abuziv - de Dinu Lazar la: 01/09/2004 16:10:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Chiar si pe vremea “abuziv impuscatului” AAF era condus, e drept cu dibacie, in favoarea gruparii Comanescu."

Cred ca aici problema ar trebui nuantata.
Cei mai multi dintre cei care stiau cum era atunci la AAF si ar putea fi mai impartiali sunt acum in ceruri sau in borcanul cu cenusha.
In conducerea AAF, pe linga nume azi necunoscute si care ajunsesera intimplator pe corabie, erau totusi unii dintre cei mai mari fotografi ai momentului, sau personalitati, oameni seriosi si care doreau cu adevarat sa se implice in fotografia romaneasca.
Domnul Napoleon Frandin nu a fost un mare fotograf, dar ca presedinte al fotoclubului medicilor, a organizat niste saloane ale fotoclubului respectiv absolut senzationale; si tot asa, erau multe nume cu greutate in domeniu care chiar faceau ceva.
Multi faceau ceva constructiv.
Caci distructive erau si atunci citeva figuri, cum ar fi onorabilul domn Iarovici, caruia i se spunea Javrovici sau Iagovici, si care dupa fiecare congres al culturii si educatiei socialiste voia sa bage cite un material la revista Fotografia.
ALtfel scris cu litere foarte mici, la un rind, ar trebui multe zeci de pagini ca sa se scrie tot ce s-a facut la AAF, saloanele, participarile, actiunile, si tot asa.
Altii sa faca alte lucruri bune in domeniul fotografiei si sa dovedeasca ca-s mai buni organizatori in Ro eu nu stiu sa fi fost.
Ar fi extrem de multe lucruri de spus, dar cum indeobste naturii umane dimbovitene ii este mai simplu sa amestece cu facaletzu` in oala cu rahat decit sa construiasca o statuie si un piedestal...
Sunt mai multe texte ale mele despre AAF pe la badorgood si pe lista de discutii Fotomagazin, cine e interesat le poate citi acolo.

"Si pe site Fotomagazin erau 2 personaje ce incercau sa-l foloseasca in propriul avantaj."

Da, este absolut adevarat.
Nu stiu cine e al doilea personaj, dar unul probabil sunt eu; avantaje, ce-i drept, am avut foarte foarte multe, mai ales materiale, o multime; la fiecare postare pe grupul de discutii boierul Ara dadea cite 150 de dolari, si dublu, daca spuneam mai mult de 66 de cuvinte; toti importatorii foto ma chemau zilnic la ciolhane, saptaminal la petreceri cu dans subacvatic, si dadeau zeci de aparate la testat, pe care nu le cereau niciodata inapoi; de lazile de filme si de cadourile de protocol, nu ai spun nimic pentru ca le-am uitat sirul.
A fost foarte frumos.
Tot ca membru la Fotomagazin facultatile se bateau sa ma invite sa predau la cursuri de fotografie, si guvernul, parlamentul, senatul, nu miscau nimic fara sa intrebe cu smerenie cum devine cazul.
Nu mai zic nimic de vilele primite ca sediu pentru Fotomagazin, pe care le-am vindut extrem de profitabil.

"Gurul s-a suparat pe sat, si-a luat jucariile si a plecat. A gasit un loc cu o pozitie mai buna. Nu?"

Absolut.
Acolo despotul Ara ma platea la litera, aici boierul Daniel ma plateste la pozitie, cum bine remarca domnul Andrei.
Este mai mare placera sa stiu ca scriu, nu scriu, timpul trece si boierul, shefu` din Franta, ne baga in cont niste sume astronomice, pe care nu le pot dezvalui, din cauza numarului foarte mare de zerouri.

Cine vrea sa stie insa pe bune cum devine cazu`, am explicat pe la inceputul acestor conferinte cum devine cazul cu Fotomagazinul, caruia ii port o grozava amintire, dar pentru care nu eram facut, din pacate.
#20776 (raspuns la: #20763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jocul de cuvinte - de AlexM la: 17/09/2004 08:04:27
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
moartea mortii si invierea vietii pare un joc de cuvinte care se merita (poate) putin disecat.
Pentru Rugaciunea unui Dac, de ce sa nu amintim si alta poezie in care se arata ca respectul pentru zei are o limita. Iar limita este pusa de spatiul necesar omului pentru a trai, spatiul in care nici zeii nu sint admisi sa se amestece cu ganduri "viclene".

"Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor! "


Dar cred as dori sa redau aici toata poezia pentru ca ea exprima intr-un fel ceea ce-i fascina pe nemti cand vorbeau despre români si "un curios disprets" pe care acestia il aveau fata de moarte, disprets constatat in perioada cat am fost aliati. Este un lucru care si azi il avem, atunci cand ni se pune pata si am luat o decizie. Mie unul , aceasta poezie imi exteriorizeaza sentimentele asa cum sint ele cand e vorba de bucata aceea de Pamant care se numeste România......

Sa amintim de Cosbuc si al sau "Decebal catre popor":

Viata asta-i bun pierdut
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gitul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoboritori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingirbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori cine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurind,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orsicind,
E plinset în zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa rida! Bunii rid si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge singele piriu,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si insuti tie-un zeu iti par
Când rizi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vinzator vindut
Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurind le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va ginditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lânga noi!

#22593 (raspuns la: #22583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cuvinte Adevarate - de LMC la: 04/10/2004 23:16:27
(la: de cele mai multe ori....visul)
"""De multe ori nu vrem sa recunoastem copilul din noi dar el singur poate deslusi visele prin ceata deasa a nimicurilor zilnice cu care ne inconjuram."""

Pasajul de mai sus pentru mine este cumpana intregului subiect dezbatut. Este de un adevar necontestat. Nu am ce sa mai adaug decit ca ce ai scris mai sus ar trebui publicat in toate ziarele si in toate revistele citite de oameni. Toti putem sa invatam ceva, toti putem lua cite o firimitura din cuvintele scrise si aplica in vietiile noastre.
noi vrem sa ne schimbam, nimeni nu ne impune asta - de nicole0711 la: 14/01/2005 12:55:44
(la: H.R. Patapievici, Omul recent)
lumea este in schimbare. ce se intampla daca omul preistoric se multumea cu ceea ce avea si nu incerca sa construiasca ceva, sa creeze, poate chiar sa imprumute de la ceilalti ceea ce era bun? si acum vanam cu pietre si locuiam in pesteri. problema nu se pune ca incepem sa ne confundam cu ceilalti, se pune problema ca incepem sa invatam, sa luam ce e bun de la ceilalti.
faptul ca ne pierdem identitatea, tine de noi si nu de ceilalti. nimeni nu ne spune nu mai cantati colinde de Craciun. nimeni nu spune nu va mai imbracati in portul popular. noi singuri ne-am indepartat. de ce? pentru ca ne consideram ridicoli daca ne imbracam in port popular duminica si mergem la biserica. dau un exemplu. de ce am fi ridicoli? ca asa ne-ar considera ceilalti, nu? si atunci ce e mai important pentru noi ce cred ceilalti sau ce credem noi insine?

pana si incercarea de a face o emisiune, o lupta intre muzica populara si alte stiluri noi a esuat. de ce? pentru ca in loc sa se dovedeasca ca muzica populara e inca frumoasa, ca merita promovata inca, ca de fapt e cultura noastra, s-a dovedit ca participantii la aceasta emisiune sunt niste mahalagii, ca in loc sa se promoveze cultura, tot incultura se promoveaza.

concluzia: nu altii ne fac noua rau, nu ceilalti sunt de vina ca ne-am pierdut, ci noi. noi am preferat sa adoptam stilul occidental, nu ni s-a inoculat. de ce la urma urmei nu am sarbatori Dragobetele in locul Valentine's Day. ca nu a venit nimeni sa ne impuna asta. nu cred ca "ne-au deschis gura si ne-au turnat pe gat" ceva ce noua nu ne placea, doar pentru a se impune, pentru a ne arata cat sunt ei de puternici. noi am deschis gura de bunavoie.

sa incercam sa nu mai dam vina pe altii pentru ceea ce suntem, pentru ca suntem ceea ce vrem sa fim. la urma urmei de ce nu luptam noi cei care suntem nemultumiti de faptul ca ne pierdem identitatea si cultura si tot ce avem romanesc? ne multumim sa ne luptam in cuvinte si atat. pot sa intreb la ce bun?

mai scoate unul o carte in care-si arata nemultumirea si noi citim si zicem da domnule are dreptate omul, mai scoate unul o carte, da domne uite ca gandeste ca mine. si tot asa. intre timp oamenii astia realizeaza vanzari uriase. ei bine, la ce bun? tot pentru persoana lui. noi, cei care citim, stim deja ca e asa cum zice el sau poate suntem impotriva. dar el si-a vandut cartea. si pleaca multumit acasa, desi nu a deschis ochii nimanui. de ce? pentru ca erau deja deschisi sau pentru ca nu vroiau sa fie deschisi.
dar scriitorul cartii pleaca multumit ca si-a incasat o suma frumusica. eu cred ca suntem toti niste fatarnici si lasi. stam si vorbim aici, in loc sa facem ceva.
ce regrete am din vremea lui ceausescu - de (anonim) la: 22/01/2005 18:54:39
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Am 2 mari pierderi. Am 2 lucruri importante , pe care in vremea aceea le aveam si azi nu le mai am :
-sunt un om liber . Pot vorbi ce vreau , pot sa traiesc cum vreau , pot sa aplaud numai daca vreau . Pot fi eu ! Pot trai asa cum cred eu de cuvinta si nimeni nu imi va cere sa fac multi copii , sa ma alimentez stiintific . Pot sa adaug oricite comentarii si nimeni nu ma va impiedica . Pot nu fi de acord cu dvs. sau pot sa fac un scop in viata din a liberaliza Romania .
-inainte de 89 eram un paduche , azi sunt un om realizat material .

Nu am nici cel mai mic regret dupa epoca de aur . Ce as putea regreta ?!Cozi , mizerie , lipsuri de tot felul , frig , somaj (mascat , dat tot somaj )
Ce as putea regreta ?
vinicius, multe cuvinte - de Cristall la: 19/04/2005 20:05:18
(la: Cine esti tu, suflete?)
dar putine idei
e cumva dicteu automat?

am inceput a citi ce ai scris fara sa scroll down, daca as fi vazut lungimea poate nu ma avantam asa in randurile tale.
insa o data intrata nu puteam dezerta (asta e capcana alegerei primare, cred ca stii ce vreau sa spun) si am citit pana la capat.

textul tau e precum tigancusa iute, cu 1000 de fuste colorate, cu salba sunatoare si ochi negri neastamparati.

or nu mi-s eu obisnuita cu asemenea stil, or chiar e o mare bulibaseala, fara cap si coada, doar cu imagini care incearca sa se impauneze care mai de care

lasa-ma sa iti dau poate singura linie de la care m-as lansa intr-o discutie...restul e doar pictura in cuvinte...e frumoasa si aia...numai ca parca as prefera si un...sens pe ici, pe colo

"ce poate face ratiunea nesupravegheata, in interiorul unui om?"

Raspunsul meu: absolut nimic.
Alaturarea asta, ratiune & nesupravegheata e cam...non-sens.

O fi vreo metafora pe undeva ce imi scapa. Insa deocamdata ma indoiesc.
"De multa vreme trageam cu oc - de Daniel Racovitan la: 19/12/2005 16:37:00
(la: Radioul si sufletul)
"De multa vreme trageam cu ochiul la site-ul vostru (nostru?) pentru a ma inspira in privintaunor emisiuni pe care le realizez."

Dragutz :)
In contrapartida, poate le spui si ascultatorilor doua cuvinte despre Cafenea?

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
doctors - de Cassandra la: 08/04/2006 15:14:41
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Poate ca nu ai simtit nici o interdictie, dar ma intreb daca realizezi faptul ca aceasta lipsa de interdictie se datoreaza in primul rind cunoasterii stiintifice si a extinderii democratiei si a societatilor libere. Cu alte cuvinte, in prezent asistam la o libertate spirituala spre deosebire de trecut, cind a fi credincios insemna IN PRIMUL RIND a adera la dogma. Gindirea in afara Bisericii insemna condamnarea si marginalizarea sociala si chiar moartea. Religia dezumanizase oamenii spre "binele lor". Si asta continua sa fie valabil in societatile care se mentin si azi in secolul XXI in conditii medievale. In ziua de azi lumea are mai multa libertate in gindire, citeste carti cum sint "Codul Da Vinci", are o perceptie despre Isus mai mult ca OM decit ca divinitate, fara ca astfel de acte eretice sa fie condamnate si pedepsite cu strictete ca in trecut.

Inteleg necesitatea oamenilor de a fi religiosi si de a crede in divinitati, asa cum stiu ca exista oameni care nu au nevoie de divinitate, de acea fiinta suprema care sa le controleze actiunile si asigure linistea interioara si o conduita sociala morala. Ateu nu presupune nici o filozofie, fiecare ateu are propriul sistem de valori. A fi ateu nu inseamna neaparat a crede ca esti "perfect" sau "cea mai tare pe pamint", din contra multi atei in lumina cunoasterii stiintifice considera contrariul. Multi atei inteleg ca nu e corect sa "dea dovada de trufie nejustificata", ca "libertatea se intinde pina acolo unde atinge libertatea celui de linga noi" etc. fara nevoia de divinitate.

Cred ca libertatea spirituala a individului se cistiga in absenta unei fiinte supreme. Nu avem nevoie de pedeapsa cereasca pentru asta, nici de un "tatic" ceresc cu barba alba plin de autoritate si razbunator cind e vorba de "greselile" umane, care isi pierde vremea controlind actiunile fiecarui individ in parte. Eu cred ca nu este acesta mesajul lui Isus, Budha si a celorlalti iluminati ai istoriei. Toti acestia nu sint decit modele pe care sa le urmam pe calea iluminarii personale. In Budism exista o vorba: "Daca il intilnesti vreodata pe Buda pe 'drum', omoara-l" ceea ce vrea sa spuna ca Buda este o stare, aceea a desteparii spirituale si nu poate fi niciodata o fiinta in carne si oase, nici o statuie, o icoana sau credinta dogmatica. In mod similar exista multi credinciosi care l-au "ucis" in mod metaforic pe Isus, adica nu venereaza o fiinta, o icoana, o dogma ci exemplul acestuia, desteptarea spirituala pe care de fapt Isus o predica.

Invataturile crestine trebuie urmate nu pentru ca cineva a poruncit sa fim buni, sa facem bine, sa ne iubim dusmanii, sa raspundem la rau intorcind celalalt obraz etc, ci din dorinta de a urma exemplul celor care au gasit "lumina" in interiorul lor, de a ne destepta spiritual. Ei bine acest mesaj nu este inteles de marea majoritate a oamenilor, care se agata de interpretarea literala a scrierilor biblice si cu toate acestea rareori intilnim adevarati crestini (aceia care renunta la avere, intorc obrazul in fata injustitiei, isi iarta dusmanii, isi iubesc semenii etc). Acea revolutie spirituala la scara globala nu s-a produs prin Crestinism, este evident. Cred ca toate religiile transmit de fapt mesajul unui Dzeu abstract care reprezinta perfectiunea spirituala si nu al unui super-judecator care sta pe un tron inalt (desi imaginea aceasta apare in VT la un moment dat). Il vom gasi pe acest Dzeu privind in interiorul nostru si nu in afara unde in mod gresit il cauta majoritatea oamenilor.

Am mai vorbit despre frumusetea poeziilor scrise de poetii mistici cei care l-au gasit cu adevarat pe Dzeu. Poeti ca Sf Ioan al Crucii. Iata si un exemplu din poetul mistic indian Kabir care spunea ca dupa ce a citit toate scripturile, dupa ce s-a scaldat in toate apele sacre si i-a ascultat pe toti Brahminii, nu l-a gasit pe Dzeu. Acesta i-a aparut numai cind a privit in interiorul sau. Acesta fiind mesajul, este absurda rivalitatea intre religii ele de fapt incercind sa transmita in linii mari aceiasi idee de spiritualitate.
Iata un fragment dintr-o poezie de Kabir:

Do not go to the garden of flowers!
O Friend ! go not there;
In your body is the garden of flowers.
Take your seat on the thousand petals of the lotus,
and there gaze on the Infinite Beauty.

sau:

The moon shines in my body, but my blind eyes cannot see it:
The moon is within me, and so is the sun.
The unstruck drum of Eternity is sounded within me; but my deaf ears cannot hear it.
So long as man clamours for the "I" and the "Mine", his works are as naught:
When all love of the "I" and the "Mine" is dead, then the work of the Lord is done.
For work has no other aim than the getting of knowledge:
When that comes, then work is put away.
The flower blooms for the fruit: when the fruit comes, the flower withers.
The musk is in the deer, but it seeks it not within itself: it wanders in quest of grass.

Rezumind, Dzeu se afla in noi si diferitele religii (ateiste sau ne-ateiste) sint cai de a-l gasi in interiorul nostru. De a cauta perfectiunea spirituala.





___________
"Properly read, the Bible is the most potent force for atheism ever conceived" Asimov
#116133 (raspuns la: #116085) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Depinde cum vrem sa privim.. - de Daniel Racovitan la: 10/04/2006 20:12:33
(la: Cum vedeti Timisoara? Poate fi acel DECENT loc din Romania?)
"Depinde cum vrem sa privim..vedem partea plina sau partea goala a paharului. Eu intotdeauna o vad pe cea plina..."

Asta e alta poveste. Sigur ca da, poti alege sa te auto-pacalesti. Nu este decat o reactie de aparare in fata ghertzoismului generalizat.

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#116593 (raspuns la: #115273) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de alex andra la: 08/10/2006 17:42:04
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Adica metaforele tale se schimba ca vremea sau cu vremea?

Nu. Metaforele mele nu sunt schimbatoare, sunt doar deschise. Fluctuante sunt, prin urmare, interpretarile pe care le dau cei carora li se adreseaza ele. Altfel spus, intelege fiecare ce vrea, sau ce poate :P :)))

Si - dupa principiul sferei - de ce ai indoieli acum?..:-))))

Indoieli am dupa principiul carthezian:)) Dar imi place si sa ma invart in jurul sferei (sau al propriei axe, ca sa inchid cercul deschis intr-o dimineata solitara). Sa ma alint singura, cu alte cuvinte:))

Lost without music in a world of noises
#150196 (raspuns la: #150181) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de limpede la: 04/04/2007 09:47:26
(la: examen)
Imi pare o opinteala epuizanta prin care in mod ultrastangaci incerci sa spui o felie din tine. Abstractie facand de modul de exprimare si de felul in care pui in portativ, incercarea fragmentului, nici nu incape vorba de imbunatatire cata vreme fondul e deplorabil.

Deci tu crezi ca textul reprezinta o felie din mine.
Frumos.
Eu nici macar nu am pretentia ca e poezie (nu am la tag poezie cum caf unii).



Imi pare rau, dar dupa vehementa cu care militai pentru protectia conopidelor, ma asteptam macar la o metafora mai de Doamne-ajuta sau la o tema subtila. N-a fost sa fie ...
Intregul text e o avalansa de sentimente contradictorii, anost serpuite. E pur si simplu o scriere care nu merita nici citita, nici disecata. Efectiv nu spune nimic si nu degaja emotii sau sensibilitati. In urma citirii nu ramai cu nici o idee.
Seamana cu pacatul maistrului cofetar care se apuca sa sculpteze. Dupa ureche, folosind din abundenta praf de copt si zahar si frisca si bombonele decorative. Si crede ca-i maestru in arta plastica. In plus o mai si pune de-o asociatie a plasticienilor convertiti. Posibil sa-ntelegi comparatia, posibil sa nu.


Singura remarca remarcabila ( ;) )e ca iti pare rau.
Restul platitudini.
Asteptam ca tocmai seful sa faca terci textul cu argumente literare nu cu vorbe fara continut.

Nu cred ca ai la-ndemana nici argumentul ca ai postat la plezneala. De ce ? Pentru ca atat postarea asta cat si participarile anterioare transpira un mare orgoliu exacerbat, specific autorilir mici.

Nu am postat textul asta la plezneala, a fost chiat foarte greu sa ma hotatasc si mai cu seama sa aleg fragmentul potrivit. Ce ma faceam daca postam tot textul?
Recunosc insa faptul ca acele comentarii ale mele sunt pornite din nedreptatea cu care tratati orice scriere pe care nu o intelegeti.

Daca nu iscai in prealabil tevatura razboinica, prin care ti-ai facut cu surle si trambite intrarea-n scena, ti-as fi spus doar atat : nici urma de muguri, darmite de seva ! Asa insa ti-ai "cumparat" un comentariu mai amplu care insa nu cred sa-ti fie de folos.

Dezamagire totala. Dar din partea mea.
Tocmai de unde asteptam o adevarata disectie a textului am primit... nimic.
Adica doar cat poti in materie de critica literara.
Erai asa virulent in unele situatii ca eu chiar banuiam un ceva ascuns in cunostintele tale dar
se dovedeste ca e doar rautate si talentul de a face jocuri de cuvinte.
Presupun ca ai citit mult dar asta nu arata ca si ai inteles mult.
Multumesc pentru ca nu ai folosit celebrele epitete (poezie de cacat, etc).
#184044 (raspuns la: #184033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Limpede...pe scurt - de monte_oro la: 07/07/2007 17:41:56 Modificat la: 07/07/2007 17:43:19
(la: Ciocofleandure)
E un exercitiu gnoseologic...kiplingian, de buna seama, cu nici o asemanare....fireste...cu personaje ori intamplari din lumea real-virtuala. Totusi, tare adanc o sapat macinarea aia initiala in tine, de se imbuiba din cuvintele tale de-atata vreme si cu nori grasi si grosi de furtuna. Dai cu imaginile de pamant ca la o petrecere cu farfurii sparte ori de-a stanga si-a dreapta precum o fereastra neprinsa in carlig pe timpuri de vijelie. Metaforele...oricum...nu sunt chiar...doar...cuvinte comune puse in haine de sarbatoare, sunt copilul din tine, pus intre buze sau pe tasta pe care-l nasti dintr-o dragoste tot mai mare. Cu cat aventura ta cu lumea si cu tine insuti e mai intensa, mai faptuitoare launtric, cu atat copilul are harul mai mare...de a-i face si pe altii sa simta de ce s-a si s-au nascut. Apoi, si un cuvant e facut dintr-o biata si comuna litera..dar ce forte se ascund si se reped la lumina din alaturarea lor! Cu haine de sarbatoare sau nu. Recita-ti Oda in metru antic de fo 20 de ori ...in oglinda...privindu-te...dar nu dupa ce ai facut dush...si vei simti, sa zicem, o parte din nasterea copilului altuia. Care va fi fost si gandul copilului ce ti-l doresti a-l zamisli. Poate actul nu s-a consumat...initial...cu ingaduinta prea mare in seva-ti, de iesi prea amar si razboinic adesea. Atat...
Pe scurt? OK! - de limpede la: 07/07/2007 20:02:16
(la: Ciocofleandure)
E un exercitiu gnoseologic...kiplingian, de buna seama, cu nici o asemanare.... fireste...cu personaje ori intamplari din lumea real-virtuala. Totusi, tare adanc o sapat macinarea aia initiala
in tine, de se imbuiba din cuvintele tale de-atata vreme si cu nori grasi si grosi de furtuna. Dai cu imaginile de pamant ca la o petrecere cu farfurii sparte ori de-a stanga si-a dreapta
precum o fereastra neprinsa in carlig pe timpuri de vijelie.

Punctele tale de suspensie spun mai mult decat cuvintele dintre ele:)
Ce sa facem, fiecare rabufneste cum poate. Unii fac infarct acumuland altii scriu versuri.
Exercitiul e mai degraba ontologic decat gnoseologic dar nu e cazul sa intram in filozofie.
Metaforele...oricum...nu sunt chiar...doar...cuvinte comune
puse in haine de sarbatoare, sunt copilul din tine, pus intre buze sau pe tasta pe care-l nasti dintr-o dragoste tot mai mare.
Cu cat aventura ta cu lumea si cu tine insuti e mai intensa, mai faptuitoare launtric, cu atat copilul are harul mai mare...de a-i face si pe altii sa simta de ce s-a si s-au nascut. Apoi, si un cuvant e facut dintr-o biata si comuna litera..dar ce forte se ascund si se reped la lumina din alaturarea lor! Cu haine de sarbatoare sau nu.

Am dat o definitie extrem de simpla a metaforei.
Vroiam sa justific caracterul cameleonic al cuvintelor simple puse in metafore.
Recita-ti Oda in metru antic de fo 20 de ori ...in oglinda...privindu-te...dar nu dupa ce ai facut dush...si
vei simti, sa zicem, o parte din nasterea copilului altuia. Care
va fi fost si gandul copilului ce ti-l doresti a-l zamisli.
Poate actul nu s-a consumat...initial...cu ingaduinta prea mare in seva-ti, de iesi prea amar si razboinic adesea. Atat...

Imi recit oda de patruzeci de ori si faptul ca simt nasterea copilului
eminescian nu ajuta iar dorinta de a avea un asemenea copil nu e indeajuns
pentru a se si intampla.
Cpilul meu nu e nascut din mine, ci e adoptat.
Are caracteristicele parintilor sai iar de la mine doar imbracamintea.
Cand cu adevarat va fi al meu nu va exista echivoc.

Imi place cum iti apreri poeziile mai mult decat cum scrii si asta arata ca-ti rupi din suflet si pui in ele.
La mine nu-i suflet ci naduf in ce scriu si nu m-a deranjeaza sa-mi fie facauta harcea parcea o scriere mai mult decat o ironie adresata unui autor ca tine si multi altii din cafenea.
#213186 (raspuns la: #213171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...