metafora parintilorbk'jhsck"c

Ca definitie pur metaforica , suna foarte bine! Cel putin anticii pe care-i pomenesti, aveau destul timp sa contempleze si sa citeasca pe marginea acestui subiect. Evident vorbim de elita lor aici. Esti o romantica incurabila :) lucru intalnit destul de des dar pe care majoritatea prefera sa-l tainuiasca foarte bine. Singuratatea accentueza, din nefericire, starile de sensibilitatea sufleteasca. Cand vei iubi cu adevarat si ti se va raspunde in acelasi fel, vei simti cu siguranta daca ti-ai gasit jumatatea. Curiozitatea ta este data de oarece lipsa de experienta in domeniu. O replica pe care o vei adopta negresit este:" Toti barbatii sunt niste porci" si replica va fi" Toate femeile sunt tarfe". Nimic nu ne impiedica sa visam sau sa filosofam pe aceasta tema, dar ai grija la realitate caci foarte rar corespunde cu ceea ce noi cream virtual!

Nu stiu daca si-a insirat acele ganduri despre patrie dupa ce a scris "Pe culmile disperarii" ,dar tragismul ce-l cuprinde in toata fiinta in aceasta carte, indepartandu-l de orice si inchizandu-l intr-un univers pustiu ii anuleaza orice obsesie de a fi fost francez de origine.Durerea si dezamagirea poate ca l-au cuprins de atatea ori gandindu-se la propria-i patrie,dar in cuvintele sale se gaseste esenta unei fiinte ce nu-si gaseste locul in nici o frantura a lumii noastre.Poate ca erau doar metafore.

"metafora "MUIE" - care in contextul dat are, oricum, sens strict figurativ - imi exprim regretul ca, pe moment nu am gasit in vocabularul decent nici un echivalent care sa exprime atit de plastic sentimentul meu de desconsideratie fata de incalificabilul gest al generalului Mohammed Ibrahim Omar al-Muslit."

Ce numesti tu metafora,un limbaj de periferie?

De altfel recunosti lipsa altor termeni din ingustul vocabular...ce il practici.

Cand asemenea expresie o numesti "plastic"...ceva trebuie sa iti dea de gandit...esti totusi pe un forum...nu in lumea gandurilor tale.

ce precizezi:
"In ce priveste felul meu de gindire... ma simt foarte confortabil cu el, indiferent daca altii il aproba sau nu..."

O asemenea gandire te califica deja...

Superba metafora, desi eu n-am facut acelasi drum.
_____________________________________________________
Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea

De data asta nu mi-a placut, nu m-a prins. Am remarcat insa muzicalitatea, cand ii prind ritmul aproape ca incepe sa-mi placa.
Nu conteaza insa prea mult caci "cred în dragostea mea pentru tine", metaforic, bineinteles. :o)
Ba nu, mi-a placut totusi "nu cred în zei vânduţi/ la bucată" si "libertăţi pe tavă/ rămăşiţe de slavă".

poi, noa. atunci sa cautam cât mai multe metafore, sa vedem ce iese ...

"o durere cruntă curgea pe mine, un fel de cascadă rece, fără apă, doar cuie și pietre."

si una dintre acele imagini superbe, de care pomeneam

sau nu e metafora?

din pacate, vroiam sa comentez textul subiectului dar citind comentariile, nu mai am nici o motivatie.
mi-am propus, dupa ce userul dya si-a varsat haznaua-n capul meu (fara nici o urma de umor) sa nu ma mai amestec in mizeriile numanui - nu poti cere prostului sa rada din pricina unei metafore - e destul de multa mocirla afara ca sa mai simt vreo satisfactie tavalindu-ma prin noroaiele sufletesti ale celor din virtual.
nu arat cu degetul pe niciunul ci vorbesc in general. nu-s partizan in nici o tabara si nici n-as vrea sa fiu.
observ doar, cum in ultima vreme (de la episodul cu sami incoace) razboaiele devin din ce in ce mai seci, mai taioase si mai imputite, cum armele sunt din ce in ce mai spurcate (se afiseaza date si nume reale, se posteaza mesaje din privat, se insira relatii si amicitii din viata reala), cum loviturile sunt gratuite, fara vreun sens iar victimele colaterale mai multe decat protagonistii.
a disparut onoarea, demnitatea, cavalerismul, ca deh, e era nucleara.

ba eu cred ca metaforele trebuie sa aiba carne IN sange (stransa bine intre doua rosii sau doua bucati de ardei), trecuta bine printr-un bat subtire

Cat de scarba mi-a fost de-acest fel de mancare! Mai ales dupa ce-am "vizionat" o chestie numita "Socanta Asie", la moda prin anii '80-90.
E-ntr-adevar cam mult curent prin multe masini de calculat de pe multe forumuri.
And, by the way, who the F cares about Isabela...anyway.
Era un joc care se chema, parca, Marrocco...Bun joc! Fara metafore, hiperbole si-alte prostii de ne' nteles! Cu bete, si-atat. Daca ai degete, you' re in!
The next Big thing, babe!

E o promisiune, un pact facut cu sine insusi intr-o lume ciuntita in care esenta frumusetii s-a pierdut si in care numai suferinta a ramas, ca marturie ca viata inca mai exista, chiar si asa, pe dos.
Dar se va intampla la apus, martea viitoare. Nu maine, nu poimanine ci int-o MARTI, mai tarziu decat "in curand". Si apusul n-a fost niciodata simbolul Renasterii.
Va fi o calatorie aici, se va intampla Marea Trecere spre Dicolo.
Dar ...ia asculta-aici:
"Dance me to your beauty with a burning violin
...We’re both of us beneath out love, we’re both of us above
Dance me to the end of love..."
Pentru cel care isi plateste chiria in fiecare zi in The Tower of Song, fericirea e "dincolo", fericirea e un sfarsit.
Metafora unui vis...

..-avem cu to(n)tii.

Oarecum atins de grija-ti parinteasca pentru mine ( apropos...ai copii?), ma-ntorc - chiar si cu spatele - ca sa reiterez ce-am zis, si ca din nou sa zic ceeea ce-am zis mai deunazi, si-apoi de voi gasi fasole, multa, in ea s-o las, de tot si pt totdeauna:

-am un baiat
-de poponari mi-e mila, si-i tolerez ( e treaba lor), atata timp cat nu devin activi in a trezi-n baiatul meu un OBICEI pe care-l dezaprob.
-nu-mi pasa cum, de ce si cand au capatat ei acest obicei. Nu sunt Atlas, nu pot purta pe umeri problemele intregii omeniri. Cu greu, cu ale mele ma confrunt.
- nu stiu daca al meu baiat, adolescent in care alchimia sexuala-i doar o plastelina moale, va sti sa spuna astazi "da" sau "nu"...depinde de-unde vine, cred..
-nu stiu daca eu asi fi incercat vre-un drog (alcool, tutun, etc) la varsta lui de azi, dar cred ca da, dac-un prieten bun mi l-ar fi oferit. Probabil c-asi fi incercat orice, daca venea de la cineva in care-aveam incredere, atunci. Iar astazi presupun ca i-asi fi injurat pe cei ce m-au lasat sa-ncerc, atunci.
Cine are argumente impotriva afirmatiei ca:
nu te nasti homosexual, ci esti influentat in a deveni asa ceva, sa-si etaleze, totusi, argumentele, raspunzandu-mi, de ex. la comentariile de mult postate...ori daca nu, pai batem apa-n piua.

Bottom-line:
1. consider ca nu-i bine sa fii homosexual. De-aceea, copiii mei nu mi-ar placea sa fie homosexuali. ok?
2. consider ca dac-ai devenit asa ceva, nu esti decat o victima. Imi pare rau, be happy...whatever!...just stay away!
3. te tolerez, daca ma tolerezi. Nu intru-n viata ta, dar stai departe de a mea si de-a lor mei.
4. daca nu stai departe, consider c-am dreptate sa-mi apar ideile. Incearca sa-mi atingi baiatul in "acel sens" si-am sa-ti iau gatul. Punct. Atinge-i pe-altii ce-s ca tine...e ok! Pe unde vreti, dar eu sa nu va vad, eu si copiii mei. Nu-n locuri publice. Sunt publice, deci publicu' decide, nu? Democratie? Un Referendum!
5. superbe metafore, moralizatoare si stangace copii dupa nis'caiva sugative uitate de EU pe la Bucale', valabile azi, pagane si stupide ieri si poate maine, "treziri" recente (si in fasha moarte) la VIATA!
Chiar si pt. ei, da' bune la export cu sila.
Sa fim seriosi si sa-ncercam distinctia sa o facem intre Intolerante.
Avem si noi din ele ( Oh, si cate!), dar sunt deosebite intre ele, ca urmari pe termen lung! Caci una-i sa incurci culorile, si-alta gaurile. Si iarasi una-i sa-ncurci interesul de moment si alta-i ce-i poti spune mamei despre viata ta, pe patul ei de moarte...Nu?
6. stiu sa tolerez, desi n-ai zice, poate! Toleranta...o'ntreaga philosophie, bre...ma rog...passons, dar totusi, Toleranta: imens de necesar subiect. Aparte, cred.

Ci una peste alta, nu e prea greu cu un Dogmatic, ci-mi facu' placere! Chiar si cu unul ce, desi nu se explica, la ale altora-ntrebari evita/uita sa raspunda, pe cand acuza papadii ca n-au raspuns. La ce-ntrebari, legate de Subiect?

Sa dai in Papadie, e usor, da' tre' sa stii intai sa fii dibaci cu Vantu'!
Cu scuze pentru-asa de zero-unu rupere de nori, din partea-mi.

Am manipulat nitzel lucrurile, cand n-am terminat fraza. E mai rau sa-ti spuna altii ca esti saracutz, decat s-o recunosti singur. De-aia m-am gandit ca merit sa ma pocneasca si altcineva...continuand ce-am scris eu despre mine.
Mi-am zis ca doar un handicapat poate sa gaseasca metafore acolo unde nu-s. Muiere proasta!
Si, ca sa nu ma dezmint, am ascultat "Dance me to the end..." pan-am simtit ca-mi zboara creierii. Cat de simple sunt cele mai frumoase lucruri din lume!
PAPADIE67, tu si cand zici ca esti fericit, tot cu cinism o faci. Usor sarcastic, adanc ironic ...aparent detasat...
Poate ca Leo m-a priceput mai bine decat l-am priceput eu pe el...zici.
Daca si pe mine, limitata, m-a priceput - fin’ca altfel muzica lui nu mi-ar fi tremurat in suflet niciodata - inseamna ca nu e totul pierdut!
Ce frumos stie un cinic sa ofere speranta...:)
Merci, merci encore une fois!

Sa incepi cu "Alchimistul". E o carte aparent "usoara" care se citeste in doua ore, si in care se vehiculeaza mitul cautarii de sine ("Legenda Personala"). E istoria unui ciobanas care-si vinde oile si pleaca in cautarea unei comori - vei vedea tu despre ce comoara-i vorba, daca o gaseste, daca merita, daca ce gaseste e ce-si dorea sa gaseasca, etc). E o poveste cifrata despre destin. Un fel de "bildungsroman", daca vrei. Cel putin asa am intuit eu.
Titlul insusi este si el o metafora.

Cei ce spun ca exista singuratate "voita" n-au simtit-o niciodata. Adevarata singuratate, draga sanjuro, e atunci cand sufletul omului nu se mai regaseste nici in el insusi, nici in oameni, nici in Dumnezeu.
Vulturul era metafora raului din sufletul meu. Vulturul asta inca nu exista.
Parerea ta? O respect!
Abia cand sufletul cuiva razbate, oricat m-as apara, pana la mine, ma apropii de el si-i soptesc:
"Lumina ce-o simt
navalindu-mi in piept cand te vad,
nu-i oare o farama din lumina dintai
din lumina aceea insetata adanc de viata?"(un Blaga usor descompus de memoria-mi ruginita)
Daca raspunde, well, nu mai sunt singura.

Sa ma-ntristez...asa deodata...ar fi prea mult si prea deodata...Inteleg ca te impaci mai mult decat bine cu metaforele si e frumos ce spui...e frumos ce spuneti desi adjectivul asta mi se pare atat de gol...cat despre batalioanele de ganduri inzestreate cu vaz...s-a intamplat sa ma atace , s-a intamplat sa simt chiar si pt putine clipe cum rad de mine , cum fura din mine si se duc...

"...Stam alaturi eu si tu?
Sufletele noastre sunt in noi, cand suntem doi.
Altfel, nu."

Tot "un Blaga" dar parca mai "direct"...


Vulturul nu este metafora raului, pentru mine...Ci a libertatii!

Pretuind clipa, lupta devine una la baioneta, nu una de transee, de uzura, in care finalul pare previzibil...
Resemnarea "mioritica" nu trebuie aleasa in fatza curajului de a pasi in afara iceberg-ului.

sanjuro

Pentru mine libertatea n-are metafore. Cum as putea cand tot ce ma-nconjoara poate oricand muri? Ai sa zici: acelasi lemn, alta flacara. Da, dar cenusa-i tot aceeasi: doar incalzeste, pe cate unii...
Si tu crezi ca ciobanul ala s-a resemnat? Neee!...Sa-ti amintesc ca el privea in alt fel viata? De unde stiu? Iau balada la puricat: iaca, mie oile nu vor sa-mi vorbeasca! Moartea ciobanului (moldovean!ca de-aia zice un ne-nteles ca ei sunt cei mai poeti dintre romani, nu fiindca scrie versuri pe buda la McShit!Ma Scuzati!) moartea ciobanului, ca sa revenim,e o nunta, Sanjuro!

"Imi place cum discuta astia aici" - mi-am zis, si-am dechis usa cu curaj!
"Astia" erau insa alte nume: Daniel Racovitan, Tolanici, Ninel, Dan Logan, Dogmatic, Monik b., Papadie67, Manole chiar...Subiectele erau altele. Se certau intre ei cu barbatie si eleganta, mai sareau calul uneori in metafore. Niciodata frivoli. Mereu sclipitori. Argumente puternice, frazare viguroasa, poezie. Un joc al mintii care m-a fascinat. Oameni care stiu sa continue ganduri, care vad dincolo de cuvinte, adevaratul mesaj. Oameni onesti care stiu sa-si cinsteasca adversarii, fara a-i confunda cu inamicii, fara a-i transorma in dusmani. Oameni care stiu sa se scuze cand gresesc si care nu ataca decat ideea, nu pe cel ce-a transmis-o...
Oameni care au ce spune si-o spun frumos.
Oameni care...dar ma voi opri aici, de teama unor declaratii exaltate, desi intreb nitzel pe ganduri dusa: "unde sunteti?"(intrebare retorica totusi, fiidca singura de-acuma mi-am raspuns!)


Cat priveste sentimentul ce-l incerci, stiu un cuvant frantuzesc, pe care nu-l pot traduce complet in romaneste fara sa-i reduc din sensuri - "dépayser". Nu stiu alegerea ce ai facut de voluntara-a fost. Aici (Doamne, n-o spune toata lumea?) e la fel. Nu te primesc romanii, zici? Dar te-ai gandit, tu ii primesti? Fiindca o data cu manastirile lui Stefan, vine toata mizeria unor meleaguri de neputinciosi ce-asteapta inca sa li se dea. Te-asteapta! Sa le dai tot. Ei nu-ti vor da decat acelasi bulz de mamaliga cu branza de care-atat ti-e dor.Intreaba-te atunci de ce-ai plecat la inceput de-aici. Gandesc c-asa vei raspune singura la intrebarile ce cu durere pui.

...sa-ti dai seama ca este o provocare. Intentionat evit subtilitatile. Adi este numele meu.....Si ai dreptate cind te referi mai sus la "evul mediu" al Romaniei. Ceea ce ai scris este adevarat si nu numai pentru Romania. Perioada respectiva s-ar putea numii stare de embrionat si a fost general valabila la mai multe natii europene nu numai a noastra. Ar fi trebuit sa fie urmata de o copilarie, o adolescenta si o maturitate a natiilor cu particularitatile lor individuale. Din pacate Romania se pare ca s-a oprit la adolescenta, sa numim asa perioada interbelica,si n-a ajuns niciodata la maturitatea altor natii europene. Nu judec cauzele...sa fi fost comunistii.....sa fi fost balada miorita....
Cert este ca am ales tot timpul calea care ne-a fost comoda si ,dupa cum stim toti sper, din dorinta de a evita responsabilitatile virstei medii,am ramas adolescenti. Dupa marea revolutie/insurectia armata din decembrie 1989, impotriva jugului si a asupriri comuniste, ne-am facut bagajele si am plecat in Vest sa luam covrigul din coada ciinelui. Ajunsi acolo/aici dupa citiva ani de "zbateri" am ajuns la un oarecare echilibru banesc. De aici in colo urmeaza o ascensiune financiara si nimic mai mult...si nimic mai mult...si nimic mai mult.

Nu vreau sa aud: "crestem copii", multi o fac in conditii mult mai aprige; "ne realizam profesional", adevarat dar in afara sintem vazuti ca somitati de profesie canadiana, germana, franceza etc.; "avem o bunastare financiara", si o casa spiritual goala

Ce urmeaza?.....
O sa incerc sa raspund eu, dar mi-ar placea cenzura altora.
.....
Nimic pentru noi ca natie! De ce? Pentru ca cei plecati nu se mai intorc ca pe vremuri ci ramin plecati.
Deci hai sa nu ne mai plingem de serviciile publice, mizeria si saracia Romaniei pentru ca nici noi "dusii" nici cei ramasi nu facem nimic s-o indreptam; chiar mai rau, cei ramasi in tara fac bagaje dupa cum bine a subliniat cineva....

P.S. Mesajul nu-ti este adresat tie ci noua...deci scuza-mi agresivitatea dar incerc, metaforic vorbind, sa ne dau palme.