comentarii

metamorfoze


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
frica de evolutie - de ferdinand89 la: 17/09/2003 15:38:55
(la: Ce e este un blog?)
Probabil nu sunt singurul parinte care , luni 15.09.2003, a dus de manuta un copilas speriat, emotionat, catre ceea ce se cheama scoala zilelor noastre.
sunt pe deplin de acord ca nu se moare din asta, insa nici nu pot sa neg ca ma doare sufletul sa-mi stiu copilasul departe de aripa mea ocrotitoare timp de 4 ore. De fapt incepe sa se metamorfozeze si probabil ca acest lucru ne sperie mai tare. Se dezlipesc, incet, incet de noi, iar noi vrem sa mai prelungim cu o clipa nevoia lor de "fusta mamei". Am afirmat in mai multe randuri si cu cat trece mai mult timp imi dau dreptate ca cea mai grea meserie este cea de parinte...
moprea19,7281(continuare) - de anita47 la: 27/12/2003 10:41:17
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Referitor la "presa cu nuante verzi",un articol "in tema" din revista Electra:
======================


Ştefan Postelnicu

ANTISEMITISMUL ÎN PRESĂ. PUBLICAŢIILE DE EXTREMĂ DREAPTA

Scurt istoric

De-a lungul celor 13 ani care au trecut de la Revoluţia din decembrie a apărut un număr relativ mare de publicaţii ce pot fi subsumate orientării ideologice de extremă dreapta. Şi totuşi puţini sînt analiştii care au acordat o atenţie constantă acestui fenomen. Sigur, articole ocazionale, critice luări de poziţie în raport cu excesele acestor publicaţii au fost şi sînt destul de frecvente. Însă majoritatea radiografiilor evoluţiei sectorului mass-media prin care s-a încercat conturarea specificului presei româneşti de după decembrie 1989 au ignorat acest fapt. O oarecare atenţie din partea cercetătorilor au primit – şi subliniez încă o dată că mă refer aici doar la acele studii sistematice, care nu se opresc doar la denunţarea atitudinilor excesive din punct de vedere ideologic – doar periodicele al căror program doctrinar (în cazul în care acesta există şi este unul coerent) se revendică în mod explicit de la extremă stînga sau reiau clişee ce pot fi identificate ca aparţinînd acestei orientări (e vorba, bineînţeles, de România Mare, Şi Totuşi Iubirea, Politica, Naţiunea şi lista poate continua). Cazul este cu atît mai interesant cu cît, dacă structurile organizaţionale sau de presă de extremă stînga par a fi cu totul dezinteresate în a-şi configura un program propriu-zis, la polul opus tocmai efortul de a elabora o ideologie coerentă pare a fi preocuparea majoră. Alegînd, la întîmplare, două dintre studiile dedicate acestui subiect, Mass Media in Revolution and National Development. The Romanian Laboratory de Peter Gross (Iowa State University Press/Ames, 1996) şi Tipologia presei româneşti de Marian Petcu, (Editura Institutului European, Iaşi, 2000) se poate constata cu uşurinţă cam care este interesul specialiştilor pentru acest segment de presă şi ponderea pe care i-o acordă (atunci cînd i se acordă!) în raport cu cel de extremă stîngă. Dar "bibliografia" neglijării publicaţiilor de extremă dreapta şi a locului lor în peisajul presei româneşti de azi este mult mai vastă şi nu este aici locul să insist asupra acestui fapt.

O scurtă trecere în revistă a acestor periodice este, cred, utilă. Foarte rar, apariţia unei publicaţii aparţinând acestui segment de presă a fost conjugată unei structuri de tip politic. Presa de partid oferă un singur exemplu notabil. Este vorba despre defuncta revistă lunară Mişcarea, organ de presă al Partidului Mişcarea pentru România, condus de Marian Munteanu.

Dacă din punctul de vedere al vieţii politice constituirea unor partide orientate ideologic în această direcţie a fost mai dificilă (iar atunci când acest lucru s-a produs respectivele partide nu au avut puterea financiară şi audienţa necesară editării unui organ de presă propriu), presa de extremă dreapta neafiliată unei grupări bine determinate de interese politice a cunoscut pe parcursul acestor 11 ani o evoluţie aş spune spectaculoasă.

Gazeta de Vest, săptămânal de informare, ce apărea la Timişoara, imparţial din punct de vedere ideologic în anii 1990-1991, va cunoaşte ulterior o rapidă metamorfozare, fiind preluat de un grup editorial orientat către extrema dreaptă (director Ovidiu Guleş, redactori: Zaharia Marineasa, Valeriu Neştian, Mircea Nicolau). Publicaţia va fi transformată în revistă lunară şi îşi va revendica un caracter extremist radical. Spre sfârşitul anului 1999 revista dispare din pricina divergenţelor de opinie ireconciliabile dintre director şi colaboratorii revistei.

Sub îngrijirea unui colectiv de redacţie compus din Gabriel Constantinescu (director), Răzvan Codrescu (redactor-şef), Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Florea Tiberian apare la Sibiu din 1990 cea mai longevivă revistă de extremă dreapta postrevoluţionară, Puncte Cardinale.

Din ianuarie 1998 apare la Bucureşti revista lunară Permanenţe, editată de Fundaţia Profesor George Manu. Colaboratori acesteia editează pe Internet revista Sfarmă Piatră, "săptămânal de rezistenţă românească". În mai 1998 apărea Cămaşa de izbândă, săptămânal ce, în lipsa unor colaboratori de prestigiu pentru mediile de orientare neolegionară, va dispărea curând.

Din 1998 apare cu regularitate revista lunară Vremea Dreptei Naţional-Creştine scoasă de Editura Vremea (director Nicolae Henegariu).

Din 1997 apare "revista de oceanografie ortodoxă" Scara, publicaţie fără dată fixă de apariţie, cu format de almanah. Gruparea revistei este constituită din aproximativ 100 de colaboratori, redacţia fiind condusă de Mugur Vasiliu (director) şi Rafael Udrişte (redactor-şef). Un program ideologic similar îşi asumă şi revista Măiastra.

Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi din România editează Schimbarea la Faţă, "o propunere de lectură ortodoxă a realităţii româneşti", publicaţie lunară ce apare din ianuarie 2000.

Pe lângă aceste reviste mai apare şi un buletin informativ al Fundaţiei "Buna Vestire", cu o circulaţie restrânsă, incontrolabilă şi fără un impact real.

Trepte ale antisemitismului

Ar fi total greşit să afirm că toate aceste reviste au manifestat în mod explicit atitudini antisemite. În fond, aici este o chestiune de nuanţă. Să luăm, spre exemplu, cazurile Mişcarea şi Scara, două dintre publicaţiile a căror prioritate o constituie (a constituit-o, pentru prima dintre ele, care nu mai apare de mult) conturarea unui program de renaştere în primul rînd culturală. Antisemitismul este aici mai degrabă o prezenţă implicit㠖 atîta vreme cît colaboratorii acestor reviste şi-au propus să readucă în atenţia cititorilor programul ideologic (într-o formă atenuată sau nu) al Mişcării Legionare.

Voi încerca în continuare o trecere în revistă a formelor de antisemitism prezente în discursul presei de extremă dreapta de astăzi, fără a-mi propune un mod sistematic de prezentare.



A vorbi despre nuanţe în atitudinile de tip antisemit poate părea cinic. Şi totuşi, între antisemitismul furibund şi autoasumat şi cel propagat prin reafirmarea, de pildă, a unui inventar simbolistic aparţinînd Mişcării Legionare este o diferenţă. O diferenţă care nu face ca formele "atenuate" de antisemitism să fie mai puţin culpabile sau care să ne dea dreptul de a le trece cu vederea. Există o scală a antisemitismului, dificil de realizat, dar care demonstrează că acest flagel este prezent în forme suficient de "productive" în discursul public din societatea românească.

De pildă, ar trebui să ne întrebăm dacă afişarea unui portret fotografic al lui Corneliu Zelea Codreanu în revista Scara în chip de model absolut al creştinului este sau nu o dovadă implicită de antisemitism. Răspunsul meu este pozitiv şi, în consecinţă, voi încerca o scurtă argumentare. Dacă luăm oricare dintre cele două texte programatice importante ale doctrinei legionare elaborate de către Codreanu – Pentru legionari şi Cărticica şefului de cuib – vom putea face observaţia de bun-simţ că antisemitismul nu este doar o prezenţă constantă aici, ba chiar una dintre cheile de boltă ale întregii construcţii ideologice (spun asta din convingerea că orice ideologie totalitară are mai multe chei de boltă, adică grile pe baza cărora îşi dezvoltă întreaga pseudoargumentaţie).

Cei care îşi doresc reabilitarea doctrinei codreniste îşi justifică demersul prin faptul că ar trebui uitate culpele trecutului, mai ales cele din perioada în care şef al mişcării a fost Horia Sima; ei pledează pentru o reîntoarcere la teoria şi spiritul acestei mişcări, încercînd să se facă abstracţie de excesele practicii. Dar, pentru că tocmai am pomenit cele două volume fundamentale pentru extremismul românesc interbelic, nu mă pot opri să nu observ faptul că doar în Pentru legionari peiorativul jidan apare de aproximativ 500 de ori. Cum, oare, se poate face abstracţie de componenta antisemită evident㠖 care, de altfel, nici nu mai trebuie demonstrat㠖 şi să se păstreze întreg spiritul originar al ideologiei legionare – iată o dilemă pe care neolegionarii "moderaţi" nu au cum să o depăşească.

Aşadar, a-l reabilita pe Codreanu, fie şi prin această modalitate iconografică şi a-l propune implicit drept model absolut al omului creştin este, implicit, un gest antisemit.

*

O altă marotă a neolegionarilor constă în repunerea în discuţie a holocaustului coroborată cu instaurarea regimului comunist în România, care este văzută drept opera exclusivă şi în beneficiul exclusiv al evreilor sau al iudeomasoneriei. A insita asupra acestui punct este, din punctul meu de vedere, inutil, aşa că, mai bine, să trecem la exemple pentru a vedea cum se încearcă sistematizarea acestui tip de "argumentaţie" în beneficiul propagandei antisemite.

Aşadar, simple exemple:

"Cine acuză?", articol de Filon Verca, publicat în Permanenţe, an I, nr.7, iulie 1998, ca răspuns la o analiză a lui Norman Manea din revista The New Republic:

"(…) Nu ştiu cui să mă adresez mai întîi, cînd dl Manea, ca şi toţi coreligionarii săi, de la Moses Rosen la Elie Wiesel, acuză poporul român de toate relele istoriei, dar trece sub tăcere perioada de început a comunismului în România, perioadă în care evreii au avut un rol preponderent în instaurarea lui, după cum au avut acelaşi rol în exterminarea elitei româneşti, ei servind drept instrument în supunerea ţării de către colosul sovietic.(…)"

"Naţionalism şi extremism", articol de Aristide Lefa, publicat în Permanenţe, an I, nr. 5-6, mai-iunie 1998, privitor la acuzaţia de antisemitism adusă întregii Mişcări Legionare:

"(…) În cei peste 70 de ani de la înfiinţarea ei, Mişcarea Legionară a creat acest tip de om [e vorba despre omul nou, n.n.] şi nu puţine sînt exemplele care demonstrează acest fapt, începînd cu jertfa lui Moţa şi Marin, care au murit în Spania pentru Hristos în lupta contra bolşevismului criminal şi ateu pe pămîntul Spaniei catolice şi terminînd cu numeroasele exemple date în închisori, cînd legionarii au ajutat cu sacrificii pe cei care-i prigoniseră în trecut, inclusiv pe evrei.(…) Dacă doctrina legionară îşi propune să creeze un nou tip de om, capabil de jertfă pentru neam şi aproapele său, cum pot fi acuzaţi legionarii de antisemitism, rasism sau xenofobie?(…)Şi Biserica creştină a avut şi are extremiştii ei. Ce sînt sfinţii decît creştini extremişti? Noi îi cinstim şi ne închinăm lor. După teria la modă ce incriminează extremismul, ar trebui

să-i contestăm şi să-i scoatem din calendar şi din biserici.(…)"

"Către prietenii mei români", articol de Nicolae Henegariu, în Vremea Dreptei Naţional-Creştine, an IV, nr.33, 20 aprilie-17 mai 2001; autorul răspunde articolului "Scrisoare către prietenii mei români" de Gaspar Miklos Tamas, publicat în Dilema, nr.416, în care se vorbeşte despre rolul unei părţi a elitei culturale în propagarea antisemitismului:

"După această întristare pentru prezentarea necritică a intelectualităţii interbelice de dreapta şi chiar fasciste (?), gardianul de serviciu al gîndirii politic corecte ajunge la locul care-l doare(…):<>. Împrejurarea probabil prea puţin importantă, că peste un milion de români au fost exterminaţi de către comunişti în închisorileşi lagărele din România şi URSS nu-l tulbură pe acest exponent local al gîndirii politice corecte(…)".

"Dogma capitală a noii ordini mondiale", semnat de Gabriel Constantinescu, în Puncte Cardinale, nr.4/88, aprilie 1998, prin care este repusă în discuţie cifra victimelor holocaustului după principiile cinice ale "aritmeticii" antisemite:

"(…)După obţinerea victoriei în cel de-al doilea război mondial (o victorie al cărei unic beneficiar a fost iudaismul, democraţiile şi comunismul sovietic nefiind decît instrumentele prin care s-a obţinut victoria), evreii au exploatat din plin consecinţele cumplitului carnaj, creînd cea mai redutabilă armă în procesul de decreştinare şi iudaizare a omenirii: mitul celor şase milioane, Holocaustul. (Cu menţiunea că în ultimul timp cele şase milioane au devenit totuşi o cifră negociabilă cu prudenţă).(…)"

Comentariile sunt de prisos, iar a continua lista de exemple ar deveni obositor.

*

O altă formă de realizare a antisemitismului, pe care doar o voi menţiona, este următoarea afirmaţie, prezentă constant – şi, surprinzător, venind uneori chiar de la intelectuali implicaţi în activităţi civice, de la democraţi de bună credinţă! – nu doar în presa extremist-legionară: antisemitismul de astăzi este doar rodul insistenţei cu care evreii încearcă să impună rediscutarea unor chestiuni "sensibile" (fie că e vorba despre rebeliunea legionară, de deportările din Transnistria, de antisemitismul unora dintre cărturarii români, sau de cel manifestat în perioada tîrzie a ceauşismului în unele publicaţii extremiste), fără a lăsa analizarea acestor fapte în seama "noastră", a românilor. Afirmaţia apare, de regulă, însoţită de o alta, şi anume: tragedia holocaustului este folosită drept modalitate de culpabilizare generală a celorlalţi, a ne-evreilor, de către evrei.

După cum s-a văzut, nu mi-am propus un studiu sistematic, ci, mai degrabă, un inventar parţial al unor atitudini extremiste, despre care se vorbeşte, cum spuneam şi mai sus, destul de des, fără a fi exemplificate sau analizate în amănunt. Desigur, problematica este complexă, dar asupra altor aspecte pe care le comportă voi reveni cu un prilej ulterior.











#7296 (raspuns la: #7281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
UN MANIFEST AL FOTOGRAFIEI ROMANESTI - de Dinu Lazar la: 04/01/2004 11:57:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Voicu Bojan, membru al grupului 7zile, lanseaza un gind care poate fi un manifest al fotografiei romanesti; citeva reactii ale unor importanti fotografi romani se pot deja citi la www.fotografu.ro/ratzushca.
Iata tema de discutii propusa de domnul Bojan:
====================================

Doua lucruri doar se pot spune despre acest personaj care, uneori, îi face copiii mai sensibili sa lacrimeze - 1. ca pe ratusca cea urâta n-o iubeste nimeni pentru ca 'iese din rând' si nu seamana cu celelalte ratuste, deci este urâta si 2. ca tocmai urâtenia este cea care contine în subsidiar promisiunea recunoasterii ei ca fiind de fapt o gratioasa lebada. Asta e si speranta mea secreta cu fotografiile care îmi plac nespus doar mie, fara sa stiu prea bine de ce, si pe care le arat în dreapta si-n stânga, doar-doar voi citi într-o zi pe chipul cuiva amestecul acela de vaga invidie bine învelita într-un entuziasm potolit care sa duca la recunoasterea 'lebedei' mele fotografice, 'urâta' pâna atunci de toata lumea si acum brusc metamorfozata în 'frumoasa'. O întrebare mai serioasa sta în spatele acestui joc: în ce consta frumusetea sau nefrumusetea unei fotografii, într-o brusca forma de îndragostire fara vreo explicatie logica,sau în discursul inteligibil care se ascunde dincolo de ea? Avem de-a face cu un mecanism irational, sau cu unul rational? Iubim imaginea aparent pura, sau iubim povestea înscrisa cu litere nevazute pe dosul ei? Vorbim aici de 'obiectul' fotografie, neînsotit si neîngradit de cuvintele, pe care le banuim ca paraziteaza orice imagine. Oare succesul unei fotografii fara titlu sau explicatii auxiliare sa depinda de descifrarea unui sens, mai precis acelasi sens detinut de fotograful-martor, care printr-o privire aidoma unei cautaturi interzise prin gaura cheii a furat lumii un dreptunghi oarecare? Cred ca inteligibilul unei imagini fotografice se compune dintr-un discurs plus o stare, ori chiar daca stratul conotativ se poate exfolia si citi într-o masura mai mare sau mai mica,
starea de gratie în care s-a aflat cel care a privit mai întâi si care vine acum sa le arate si celor care n-au fost acolo, ramâne tarâmul fermecat rezervat exclusiv celui ce l-a dezvirginat printr-o simpla privire. Putem dar vorbi de singuratatea adamica a celui ce vede ca si cum ar vedea pentru întâia oara totul, asta ma rog, pâna în ziua când japonezii vor inventa aparatul digital care va transmite 'la pachet' o data cu imaginea fotografica si starea aceea de gratie, cele mai ascunse gânduri, adierea vântului, temperatura, umiditatea atmosferica etc.
Revenind pe pamânt, ce ne facem asadar cu fotografiile pe care le iubim cu încapatânare, dar care nu plac nimanui? Putem vorbi infinit despre o bucata de drum ca cea pe care v-o propun vederii ca despre un mic interval care contine ADN-ul tuturor calatoriilor, al trecerilor si petrecerilor de pe lumea asta. E într-un fel ocolul pamântului luat la misto. Nu se agata de nimic, nu începe si nu se termina, nu promite nici o tinta, e semiotica pura - semnificatul se lipeste de semnificant ca marca de scrisoare fara sa lase loc vreunui rest interpretabil. Seamana întrucâtva cu palma aceea pe care am primit-o odata absolut din senin de la un tip când am coborât din troleu si care m-a lasat fara replica pentru ca n-a fost însotita de nici o explicatie. Omul a coborât, m-a privit drept în ochi, mi-a dat o palma sanatoasa, cu elan, de mi-a mutat falca, s-a întors si a plecat fara vreun cuvintel. Pe undeva sunt constient ca fotografia asta nu e frumoasa, lumina e plata, cerul nu are nimic de spus, zapada nu e spectaculoasa si exuberanta, ci subtire si nesatioasa ca o felie de pâine unsa cu un strat atât de subtire de unt încât trebuie sa mesteci mult si sa te concentrezi foarte serios ca sa-i ghicesti gustul ocultat. Un asemenea drum nu promite mari
aventuri, e prielnic doar unui strain - xenos, cel delocalizat care trece mereu, asemeni lui Isus în drum spre Emaus. Si împotriva tuturor argumentelor posibile, iubesc mult aceasta fotografie care ma exprima pentru ca în taina stiu ca starea mea de gratie de atunci era într-un rar echilibru cu tot ceea ce se vedea prin vizorul aparatului, ca într-o împacare spectaculoasa si definitiva cu lumea. E vorba aici de un inexplicabil foarte personal care se preface progresiv în inefabil, în ceva usor si fara corp ca frumoasa din poveste, în ceva atât de rarefiat si subtire, încât nici nu are rost sa ne apucam sa vorbim despre el.
#7590 (raspuns la: #7547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nici o emigrare :) - de core la: 07/01/2004 22:22:20
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
eu n-am emigrat, ce e aia? mi-am schimbat coordonatele geografice pe planeta si asta absolut intamplator. cu soarta nu te pui, deci ce rost are sa ma intorc de unde am plecat, ca doar sintagma cu metamorfozele cercului se aplica calatoriilor spirituale, nu mundanelor schimbari de peisaj exterior, accesibile si cu tramvaiul. romania este epuizata ca experienta din punctul meu de vedere si, cum orice star stie sa se retraga de pe scena cand e inca in plina glorie, a venit randul americii. cat i-o fi destinul sa stea in calea mea si americii asteia. dupa aia mai vedem.
nu ma intreba despre bani si satisfactii materiale a la miorita sau a a la unchiu' sam ca ma plictisesc, eu inca mananc doar o data pe zi din obisnuinta, chiar m-am gandit ce-ar fi ca, in numele sentimentului patriotic, sa nu mananc fo doua saptamani ashea, ca sa reintegrez constructiv trecutul in prezent si sa il proiectez creator in viitor (stii tu faza cu artistii care creaza mai bine pe nemancatelea), heideggerian.
si gata cu subiectul asta pentru mine, ca s-a molipsit romanimea de inca o obsesie si ma ia durerea de cap daca mai vorbesc mult despre asta si oricum singurul meu neuron clameaza sa fie protejat.
pana acum eram toti poeti, na ca ne transformaram intr-o natiune de emigranti sau critici ai emigrarii. un gombrovicz ne mai lipseste, pe post de eminescu national.

stii ca am intalnit dezbateri aprinse despre emigrare pana si pe un forum culinar?! dar, las' ca merge la sarmale :))

Cioran - de (anonim) la: 11/03/2004 11:17:10
(la: Emil Cioran - viziune asupra vietii)
Intre pacatul lecturii si decenta ignorantei trebuie preferat pacatul. |In plus, in Cioran putem regasi afecte care nu ne sunt straine, dar sunt formulate de termeni de o stilistima persuasiva dar concisa. Toate celelalte atitudini reverenta, EXTAZUL, critica sau refuzul / trebuie asumate de constiinta fiecaruia dintre noi... Altfel, suntem in pericol de a ne metamorfoza in consumatori superficiali ai gandului cioranian..
#11809 (raspuns la: #10970) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In acest moment nu imi doresc intoarcerea in Romania - de DANYLAND la: 18/04/2004 15:18:28
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Poate e normal deoarece sunt plecata doar de o luna si jumatate, dar ma gandesc cu groaza la ziua cand trebuie sa merg inapoi. Va trebui sa merg pentru ca am parintii acolo.
Sigur ,eu sunt intr-o metamorfoza acum si e posibil ca peste 6 luni sa imi fie dor.
Doar de azi 18.04.2004, m-am inregistrat aici si ma simt asa acasa printre voi. Va percep capacitatea intelectuala si mi se pare foarte normal ca sunteti unde sunteti.
Noi nu avem nici o vina pentru ce este in Romania si nici nu putem schimba nimic.
Am incercat si reusit sa schimb mentalitatea colegilor din banca in care am lucrat si nu de putine ori am vazut multumirea clientilor straini si romani cu domiciliul in strainatate.
Am plecat pentru ca eu nu ma potriveam sistemului , asa cum cred ca sunt toti de aici.
Atat ptr. azi, o sa va mai spun pe parcurs ce simt.
Salutare! - de (anonim) la: 07/05/2004 02:56:58
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
Asta da a fost tare! cunosc multe situati de acest gen dupã o metamorfozã de scurtã duratã în alte tari parcã suntem inapti ptr. a trãi în propria tara!
Pe cãminul stundentesc unde am petrecut aproape 2 ani din viatã scria si poate mai srie încã si acum (cine o fi avut bani sã-l renoveze?) dar cu "maro" gros si mare, tot o chestie tare, se poate interpreta din mai multe puncte de vedere. "LIBERTATE = SALAM" perioada 1993-1997.
Cluj - cartierul Mãrãsti.
#15075 (raspuns la: #14793) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Curs pentru barbati - de Jay la: 21/08/2004 21:34:56
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)

CUM SA DEVII LA FEL CA INTELIGENT CA O FEMEIE:
Obiectiv pedagogic: Cursul trebuie sa permita
barbatilor sa-si trezeasca aceea parte a creierului pe
care o ignora.
Program: sunt propuse 4 module, din care unul
obligatoriu.

MODULUL 1: CURS OBLIGATORIU (Numar de ore necesare)
1. Cum sa inveti sa traiesti fara mamica (2000 ore)
2. Nevasta-mea nu e maica-mea (1000 ore)
3. In fiecare luna ii dau salariul nevestei (550 ore)
4. Cum sa intelegi ca fotbalul nu e un sport, iar
Ronaldo e un cretin (500 ore)

MODULUL 2: VIATA IN 2
1. Cum sa ai copii fara sa fii gelos (50 ore)
2. Ma opresc sa spun prostii atunci cind sotiei ii vin
in vizita prietenele (500 ore)
3. Cum sa inving sindromul telecomandei (350 ore)
4. Nu-mi fac nevoile pe alaturi (100 ore)
(exemplificare cu video)
5. Cum sa-mi satisfac nevasta inainte ca ea sa se
prefaca (2500 ore)
6. Cum sa ma duc pina la masina de spalat fara sa ma
pierd (500 ore)
7. Cum sa supravietuiesc unei gripe fara sa agonizez
(200 ore)

MODULUL 3: RELAXARE
1. Calcatul rufelor in 2 etape (1 camasa in mai putin
de 2 ore: cazuri practice)
2. Cum sa digeri fara sa ragai, spaland vasele in
acelasi timp (cazuri practice)
3. Curatenia saptamanala ... o activitate familiala si
valorizanta
4. Cum sa tii minte zilele in care se arunca gunoiul

MODULUL 4: CURS DE BUCATARIE
Nivelul 1 (incepator): Aparatele menajere: ON=
porneste: OFF=se opreste
Nivelul 2 (avansat): Prima supa in plic fara sa se
prinda. Cazuri practice: Fierberea apei inainte de
introducerea spaghetelor.



CURS SPECIAL PENTRU FEMEI

Tema: Dezvoltarea functiunilor creierului la femeia
moderna.

Scop: Participantele vor fi confruntate cu o
experienta fascinanta (folosirea creierului).

Conditii: Vointa de a invata ceva nou (chiar daca se
va dovedi a fi ceva greu).

Durata:
Brunete 1,5 luni fiecare modul
Roscate 3 luni fiecare modul
Blonde 6 luni fiecare modul

Cursul contine 4 module:

Modulul I
Acceptarea soartei: m-am nascut femeie
Cunoasterea locului de desfasurare a vietii: bucataria
Cum pastrez ordinea in poseta? (sub control strict)
Cum fac cumparaturi in mai putin de 4 ore: notiuni
elementare
Pastrarea limitelor: Cum ma machiez corect
Curs de programare I (toate categoriile): folosirea
cuptorului cu microunde
Curs de programare II (numai brunetele si roscatele):
Videorecorderul

Modulul II
Ecuatia cu o necunoscuta: Automobilul
Exercitii de dinamica grupului: Ce trebuie sa fac cand
stam in masina
Parcarea, ParteaI: Notiuni elementare
Parcarea, Partea II: Manevre
O adevarata provocare: Frana si acceleratia.
Cutia de viteze. Descriere completa. (pentru blonde
numai cutia automata)
Folosirea corecta a semnalizatorului.
Notiuni elementare de fizica: Corpuri in miscare
Adevaruri optice: Luminile rosie, galbena si verde ale
semaforului.
Curs special: Parcarea in garaj.
Ecuatia cu mai multe necunoscute: Cutia de scule
Curs de supravietuire I: Unde se afla lumina de avarie
Curs de supravietuire II: Schimbarea unui cauciuc
Curs de supravietuire III: Schimbarea mai multor
cauciucuri (Da, este posibil!!)
Curs de supravietuire IV: Verificarea cu succes a
nivelului uleiului si a apei.

Modulul III
Notiuni elementare: Nici o cucerire a tehnicii moderne
nu ma va putea ridica la nivelul barbatului
Vocabular I: Definitia cuvantului "DA". Corectarea
exercitiului "Esti gata?"
Vocabular II: Definitia notiunii "5 Minute"
Sociologie: Fotbalul nu este un sport, ci o religie.
Drept cetatenesc si morala I: Discutii barbatilor
despre tema fotbal
Drept cetatenesc si morala II: A nu te amesteca
nicicodata in aceste discutii
Cum evit intrebarile inutile (de ex. "Ma iubesti?",
"Sunt frumoasa?", "Am ceva special?")
Adevaruri zilnice: Si femeile ragaie, exercitii in
grup.
Adevaruri zilnice: Barbieritul (curs intensiv pentru
brunete): Partea barbateasca a femeii
Comportamentul la cumparaturi: Cardul Visa, Definirea
notiunii de limita de suma
Comportamentul la cumparaturi: Si eu pot cara naveta
de bere
De ce mama nu e binevenita la noi? (1000 de studii de
caz)

Modulul IV
Telefonul: Cand trebuie sa inchid? Exercitii de grup:
4 femei/telefon (nu uitati sacul de dormit)
Machiajul: Metamorfoza femeii
Terapie TV I: Si fara telenovele se poate trai!
Terapie TV II: Filmele de dragoste sunt pura fictiune
si nu realitate
Eu si corpul meu: Legea gravitatiei
Oglinzile nu mint: Ma accept asa cum sunt.



#20086 (raspuns la: #20085) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da, 95% din populatie... - de ampop la: 23/08/2004 15:00:04
(la: A cui e vina ca romanii o duc prost?)
95% din populatie accepta starea de imbecilitate in care i-a adus o clica de securisti rancezi si slinosi, cu un ceficient de inteligenta de 100 dar vicleni ca vulpea..."E rau cu rau, dar mai rau fara rau", "capul plecat sabia nu-l taie" si alte proverbe caracterizeaza starea generala a populatiei romanesti. Ceilalti 5% sunt insignifianti, oricum nici occidentul nu-i prea baga in seama...Trateaza doar cu bulibasele locale, asa-i regula democratiei, ce sa-i faci...(nu ma refer la etnia rromilor ci la astia din guvern si parlament, indiferent de etnie). Majoritatea mai fura cate putin de la locul de munca, ba o spaga, ba un plocon, ba ii mai trag teapa vecinului...ce mai conteaza. Apoi, pleosc stampila "votat" pe comunistii metamorfozati in oameni de afaceri...Poate, poate "biciul" UE in 2007-2015 va mai atenua puterea mai marilor locali si va instaura un stat de drept, cat de cat...ori vom fi latrina batranei Europe.Vom trai si vom vedea, asa au zis si orbii...
Mario
Veşnicie şi paleative - de Simeon Dascalul la: 11/10/2004 12:05:26
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)


N-am spus că suntem condamnaţi pe viaţă, cel puţin încerc să mă autosugestionez că nu-i aşa. Dar nu găsesc încă şansa, culoarul, nişa de piaţă, cum vrei s-o spui. Am un fel de speranţă ilogică cum că se va ivi o ocazie şi o s-o recunosc când o să vină. Dar, având în vedere specificul nostru, avem nevoie de mult noroc.

În aşteptare îţi sugerez câteva paleative. Nu ajută nici un fel la îmbunătăţirea situaţiei de bază şi nici nu-s valabile pe termen lung, dar tot sunt mai bune decât nimic. Ca un algocalmin când de fapt ar trebui extrasă măseaua. Sigur nu toate ţi se potrivesc, dar poate găseşti măcar una utilă.

1. Să vezi tot timpul locuri noi. Nu zic să schimbi gazda o dată pe lună, iar cu serviciul e şi mai greu, dar să mergi cât poţi de des în locuri în care n-ai mai fost. Bucureştiul, pe care-l văd imens, cred că poate oferi privelişti noi măcar juma’ de an. Sau să te foloseşti de orice ocazie să mergi undeva (mă gândesc că nu-ţi poţi permite să mergi pe unde vrei pe banii proprii). Pe principiul ăsta tocmai m-am învârtit de o delegaţie în Sălaj. La şedinţă am susţinut ideea şefului care vede peste tot pieţe incipiente şi m-am oferit să plec în prospectare, deşi inginerii mai vechi susţineau că nu găseşti nimic acolo să merite drumul. Cel mai probabil ei aveau dreptate şi oricum avem destul de lucru pentru salariile de subzistenţă ce le luăm. Dar am susţinut cu ardoare că am auzit în facultate de piaţa înmgurindă şi plină de perspective din nord şi am strecurat nişte aluzii fine cum că alealalte firme de profil şi-or trimis deja inginerii pe teren. Delegaţia s-a decis, ai mei colegi m-au înjurat cu sârg în surdină şi am prins unele comentarii: ˝uite şi la ăsta cum se bagă-n seamă˝. Deşi obişnuiţi cu perversitatea naturii umane digerau cu greu metamorfoza mea dintr-un răzvrătit ca Lucifer într-o periuţă. Însă idei ciudate cum că eu aş vrea să fac turism în timpul serviciului şi pe banii firmei nu le-au trecut prin cap. În minţile lor inocente turismul se rezumă la munte şi la mare, eventual staţiuni pentru pietre la rinichi, nu pot să conceapă să mergi într-un loc ˝în care nu ai treabă˝. Pentru mine e de preferat să conduc şase ore, să pierd timpul într-un oraş muncitoresc pe o vreme câinoasă, să împart camera de motel cu multe fiinţe vii şi mărunte, să-mi duc şniţele de-acasă ca să nu risc o toxinfecţie, în fine toate astea sunt de preferat în locul a trei zile de birou cu vechii mei colegi. Încearcă şi tu să mai schimbi decorul. Chiar dacă dai tot de tâmpiţi vor fi nişte tâmpiţi proaspeţi.

2. Fă un efort să-ţi cultivi simţul umorului când îţi vezi rudele. Şi eu am neamuri care se lipsesc fără nici o durere de răsfăţuri sibaritice cum ar fi canalizarea, în schimb când ne vedem le place grozav să întrebe: ˝voi ce faceţi în uichend?˝ Gândeşte-te ce privilegiu ai să te distrezi de asemenea tipuri umane interesante cu toate pupăturile aferente şi îndoparea la reuniuni.

3. Nu te mai învinui pentru defectele şi inapetenţele ce ţi le vezi. Recunosc şi eu că sunt o persoană dezagreabilă şi îmi găsesc singur suficiente defecte (incorect cu cei apropiaţi, delăsător, de o laşitate sănătoasă faţă de superiori). Dar hibele le avem fiindcă nu suntem în mediul nostru prielnic. Toate resursele psihice ni-s concentrate ca să ne menţinem pe linia de plutire, nu mai putem face eforturi să ne auto-corectăm. Dacă am fi în iaz ar fi altfel.

4. Găseşte-ţi domenii de interes fără implicare materială şi schimbă-le când te plictiseşti. În grupul meu sunt văzut ca un individ tare neserios, azi mă interesez de ceva şi peste două luni de altceva. La dracu’ cred că facultatea îţi impune suficientă specializare şi aprofundare şi că măcar în materie de hobby-uri ar trebui să existe liberul arbitru.

Detectez un vag reproş mascat la adresa lipsei mele de acţiune. Ba nu, abia aştept să fac ceva, m-aş preta la aproape orice ca să scap din situaţia asta. Nu am scrupulele tale kantiene şi nici nu le pricep. Dacă viaţa e nedreaptă şi cu tine şi în general, de ce trezeşti tu să vrei să fii mai corectă decât alţii?
Dar nu găsesc încă ceva de făcut, o cale de acţiune. Să mă apuc să sparg apartamente, să fug cu banii firmei? Sunt prea puţini, ar aduce o prosperitate îndoielnică, pe termen scurt şi m-aş trezi repede la puşcărie. Ori am ceva bănuieli că acolo-i chiar mai rău decât în perimetrul meu serviciu-apartament. Aşa că pe moment, stau, aştept şi-mi încerc să-mi fac aşteptarea suportabilă.

Dacă tu găseşti ceva de făcut sau ai măcar o sugestie de ameliorare cât de cât a situaţiei aştept să mi-o spui.

Ai citit ˝Vară în Siam˝? Am găsit o frază ce ni se potriveşte. O citez cu aproximaţie: ˝Nu vă adaptaţi, e ceva în neregulă cu realitatea˝
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gerula - cum naiba de s-au metamorfozat astia in victime? - de (anonim) la: 18/12/2004 16:11:29
(la: Ungurii si o manie curioasa... (parafraza))
"oricare cetatean al tarii are aceleasi drepturi si indatoriri"
Atunci de ce se tot cer autonomii si ras-autonomii?

"amenintare voalata"
Ca si cum ar fi suficient sa ma deplasez eu, personal la Satu-Mare si lumea s-ar si lua la bataie. Cand se ajunge la o stare de tensiune intre etnii conflictul izbucneste si gata. Si in tarile bogate-i valabila chestia asta: vezi Tara Bascilor si Irlanda de Nord.

"sa fii privit ca o "etnie" nedorita de nimeni,sa muncesti si sa traiesti in aceste conditii"
Sarmanii, ma mir cum de mai rezista. Eu nu vad sa fi suferit pana acuma ceva de pe urma faptului ca stau in statul roman, in afara de faptul ca trebuie sa stie romaneste si nici asta ca lumea.

Recomandarea mea: as sfatui pe fiecare compatimitor al bietilor minoritari persecutati sa petreaca tot cativa ani in judetele unde sunt ei majoritari: Covasna si Harghita si apoi sa faca o comparatie intre viata romanilor de-acolo si viata maghiarilor din restul tarii. Care maghiari, chiar ca nu am impresia ca ar fi persecutati sau deranjati cu ceva.

Simeon Dascalul
#31916 (raspuns la: #31896) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scorpionul... - de ampop la: 08/02/2005 11:26:32
(la: Ce defecte aveti?)
Am apropape toate defectele clasice ale Scorpionului nu ca as fi o persoana care crede in zodii...si de altfel si ale Sobolanului din zodiacul chinezesc. Asadar, scorpionul NU UITA, are tendinta de a se razbuna (slava lui G-d ca educatia mi-a metamorfozat aceasta tendinta). Cautare de ocult,secrete si fanatism...dar din fericire sunt lenes. Lene mai degraba pentru munca fizica si efortul fizic. Sedentar. Pe vremuri eram un fumator patologic, dar am scapat. Frate Ozzy Little Eagle...cu curvasaria si beutura nu le am dar nu ma laud cu asta :). Fac rele mai degraba cu gandul decat cu fapta...educatia bat-o vina, asa-i programat PC-ul! Shalom brothers and sisters!
Mario
fefe (si nu numai) - de Belle la: 02/04/2005 00:04:30
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
uite-o chestie haioasa

Curs special pentru femei organizat de
Ministerul Sanatatii in colaborare cu
Ministerul Educatiei si Invatamantului

Tema: Dezvoltarea functiunilor creierului la femeia moderna.

Scop: Participantele vor fi confruntate cu o experienta fascinanta (folosirea creierului).


Conditii: Vointa de a invata ceva nou (chiar daca se va dovedi a fi ceva greu)



Durata:
Brunete 1,5 luni fiecare modul
Roscate 3 luni fiecare modul
Blonde 6 luni fiecare modul

Cursul contine 4 module

Modulul I

1) Acceptarea soartei: m-am nascut femeie
2) Cunoasterea locului de desfasurare a vietii: bucataria
3) Cum pastrez ordinea in poseta? (sub control strict)
4) Cum fac cumparaturi in mai putin de 4 ore: notiuni elementare
5) Pastrarea limitelor: Cum ma machiez corect
6) Curs de programare I (toate categoriile): folosirea cuptorului cu microunde
7) Curs de programareII (numai brunetele si roscatele): Videorecorderul

Modulul II
1) Ecuatia cu o necunoscuta: Automobilul
2) Exercitii de dinamica grupului: Ce trebuie sa fac cand stam in masina
3) Parcarea, ParteaI: Notiuni elementare
4) Parcarea, Partea II: Manevre
5) O adevarata provocare: Frana si acceleratia.
6) Cutia de viteze. Descriere completa (pentru blonde numai cutia automata)
7) Folosirea corecta a semnalizatorului.
8) Notiuni elementare de fizica: Corpuri in miscare
9) Adevaruri optice: Luminile rosie, galbena si verde ale semaforului.
10) Curs special: Parcarea in garaj.
11) Ecuatia cu mai multe necunoscute: Cutia de scule
12) Curs de supravietuire I: Unde se afla lumina de avarie
13) Curs de supravietuire II: Schimbarea unui cauciuc
14) Curs de supravietuire III: Schimbarea mai multor cauciucuri (Da, este posibil!!)
15) Curs de supravietuireIV: Verificarea cu succes a nivelului uleiului si a apei.


Modulul III
1) Notiuni elementare: Nici o cucerire a tehnicii moderne nu ma va putea ridica la nivelul barbatului
2) Vocabular I: Definitia cuvantului „DA“. Corectarea exercitiului „Esti gata?“
3) Vocabular II: Definitia notiunii „5 Minute“
4) Sociologie: Fotbalul nu este un sport ci o religie.
5) Drept cetatenesc si morala I: Discutiile barbatilor despre tema fotbal
6) Drept cetatenesc si morala II: A nu te amesteca nicicodata in aceste discutii
7) Cum evit intrebarile inutile (de ex. „Ma iubesti?“, „Sunt frumoasa?“, „Am ceva special?“)
8) Adevaruri zilnice: Si femeile ragaie, exercitii in grup.
9) Adevaruri zilnice: Barbieritul (curs intensiv pentru brunete): Partea barbateasca a femeii
10) Comportamentul la cumparaturi: Cardul Visa, Definirea notiunii de limita de suma
11) Comportamentul la cumparaturi: Si eu pot cara naveta de bere
12) De ce mama nu e binevenita la noi? (1000 de studii de caz)


Modulul IV
1) Telefonul: Cand trebuie sa inchid? Exercitii de grup: 4 femei/telefon(nu uitati sacul de dormit)
2) Machiajul: Metamorfoza femeii
3) Terapie TV I: Si fara telenovele se poate trai!
4) Terapie TV II: Filmele de dragoste sunt pura fictiune si nu realitate
5) Eu si corpul meu: Legea gravitatiei
6) Oglinzile nu mint: Ma accept asa cum sant.

#41651 (raspuns la: #41648) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata... - de rembrandt la: 10/04/2005 15:38:14
(la: cum percepeti viata?)

viata. cand spun cuvantul... sau cand il aud... imi vine o imagine... lejera in minte : ma vad sarind cu parasuta undeva, deasupra oceanului. si totul e nou in jurul meu si de un albastru care nu exista nici macar la Omer De Serres :) si, desi totul e atat de nou in jurul meu, un deja vu ma loveste direct in stomac. un deja vu atat de... palpabil, incat imi dau seama ca deja traiesc intr-un trecut care de fapt n-a trecut niciodata. si apoi, in vartejul asta de idei, niste cuvinte spuse de nu-mai-stiu-cine imi rasuna in creier : 'atunci cand nu voi mai fi, nu voi fi fost niciodata.' Asta e imaginea mea despre viata, deocamdata. Libertate. Mereu am visat sa/ca zbor (dar asta e alta poveste).

am si eu o vorba... pe care multi mi-au... 'refuzat-o', sa zicem... - viata e facuta ca sa curga dulce. si sunt convins de asta. e adevarat, sunt... un copil care n-a trecut prin viata inca, un copil care, dupa cum spun unii, inca n-a inceput sa traiasca. Dar am invatat.
Am invatat sa savurez fiecare placere minuscula, fiecare 'abia astept' care de multe ori a ramas doar un... 'abia astept'. Am invatat sa ma educ si sa impun gandurilor urate din mine sa dispara sau sa se metamorfozeze in ceva... frumos. Am invatat sa fiu un optimist mare si inalt cat primavara. Am invatat sa... gust, sa iubesc, sa fiu cine vreau sa fiu, dar sa nu ma pierd; am invatat ca un om nobil isi face bine mai mult lui decat celui cu care este nobil. Am invatat ca orice om, atunci cand face ceva, este determinat de lucrul x sau y. Am invatat sa fiu sincer... pentru mine. Am invatat sa invat si sa astept. Am invatat sa nu reprosez, ci mai degraba sa intorc spatele si sa plec... pentru ca, uneori, tacerea are o putere mai mare decat orice repros. Am invatat sa ascult vocea, sa privesc ochii si gandurile si fiecare gest... pentru ca de multe ori cuvintele, pentru oameni, sunt doar... un prilej pentru minciuna... in plus. Si am mai invatat ceva ciudat : sa ma cert singur, sa imi vorbesc interior... sa port conversatii ca intre doua persoane :) am invatat sa am o constiinta care, atunci cand vreau sa imi incalc regulile, sa imi 'traga o palma peste ceafa'. Am invatat... teorii.
Viata este ceea ce vrem noi sa fie. Pe scurt, viata mea pentru moment este... cautarea unui drum... inspre Paris :)
Un parc sunt...


________
keep it simple...
salut, zaraza! - de gigi2005 la: 11/04/2005 02:43:54
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Uite, ca tot veni vorba de exemple, am sa incerc pe scurt sa va povestesc o parte din viata mea si, daca intereseaza pe cineva, ce-ar fi facut in acele cazuri.
La 18 ani am cunoscut, ziceam eu, iubirea vietii mele. Eram studenti amandoi, el cu un an mai mare ca mine; ne iubeam cu pasiunea pe care numai o dragoste curata ti-o poate da, acea dragoste care iti da aripi, care te face sa visezi... in versuri de dragoste. Dupa 4 ani parintii nostri au hotarat, de acord cu noi evident, ca e cazul sa ne mutam singuri si ne-au cumparat un apartament super. Tot atunci el a hotarat sa treaca de la zi la seral pentru a fi independenti financiar (cu toate ca mult timp am ramas legati financiar de parinti). Dupa un an de convietuire am inteles ca barbatul pe care il iubisem 5 ani era un strain: chefuri, betii tot mai dese, aproape devenise un alcoolic. Am terminat facultatea odata cu revolutia iar el a ramas in anul III. Colac peste pupaza din cauza vietii dezordonate si-a pierdut si serviciul. Eu am plecat la post si trimeteam bani acasa lunar, suficienti pentru intretinere si cheltuieli. Am rezistat asa vre-o 6 luni, timp in care m-am tot transferat din oras in oras pana am ajuns la 2 ore de Buc. Dar munceam foarte mult, o data pentru a ma tine pe mine si apoi pentru "dumnealui". Insistam sa vina la mine pentru ca tot "freca menta" prin Buc. si m-ar fi ajutat mult la lucrari. Inutil. Ca are scoala, ca-si cauta serviciu, scuze... Intr-o miercuri (tin minte si data pentru ca m-a marcat profund) am plecat din santier si am venit acasa. Dumnealui era plecat iar la noi acasa era o ... doamna, isi facea manichiura cu trusa mea, cu oja mea, imbracata cu pantalonii mei scurti! Putine au fost ocaziile pana atunci si de atunci incolo cand am ramas fara grai (sunt o scorpie destul de apriga) asa cum am ramas in acel moment. Si acum mi se pare ca reactia mea a fost prosteasca, dar nu am putut sa zic decat "salut!". Am intrebat de gazda (adica de dumnealui), mi s-a raspuns, am lasat vorba ca am trecut pe acolo si... am plecat la mama. Toata noaptea m-am zvarcolit gandindu-ma la acea femeie si la prezenta ei acolo. A doua zi ne-am intalnit si ne-am explicat: erau impreuna de doua saptamani, a fost o aventura de o noapte care nu a mai plecat... Si? pai, si! Raman cu ea! Argumente, lacrimi... Ce l-a determinat? "Tu oricum o sa te descurci si fara mine!". Atunci am inteles ca se simtea complexat, nu era implinit...
Crezi ca merita sa lupt? Erau totusi 6 ani! Am plecat din casa noastra fara regrete - oricum nu o mai suportam - si de atunci nu ne-am mai vazut nici macar o ora. Parintii mei s-au ocupat de formalitatile de despagubiri pentru apartament si de toate celelalte. Ma mai gandesc uneori cu nostalgie...
Dupa aproape un an am cunoscut un alt barbat. Era mai mare cu 12 ani ca mine si ... era un barbat adevarat...Tot ce-si poate dori o femeie... L-am iubit neconditionat, aproape dupa prima saptamana. Aveam si preocupari comune, am pus o afacere pe picioare care a mers si merge... La fel, cativa ani buni a fost totul ca-n carti. Apoi, cand afacerea a inceput sa mearga si au inceput sa vina banii, a ineceput si metamorfoza. Aceleasi probleme: chefuri, betii, "prieteni" prea multi, toti cu sfaturi, bani imprumutati pe care considerau ca nu trebuie sa-i mai inapoieze, restaurante scumpe... El a ramas in afacere doar cu numele. Eu munceam de dimineata pana seara pentru ca treaba trebuia sa mearga si ii faceam si treaba lui... Plecam dimineata la 8 si veneam la miezul noptii franta. Ce intimitate... ce tandrete... ce romantism!? Somn!!! Si s-au scurs asa aproape 4 ani (au fost 11 in total - o viata de om). Pana intr-o zi cand venind tarziu, ca de obicei, nu l-am mai gasit. L-am asteptat sa vina acasa aproape un an. Impropriu spus pentru ca ne vedeam zilnic la firma. Am inteles ca aveam o relatie de circumstanta. Eu eram mai legata de firma (avem totusi niste oameni care trebuie platiti) decat de viata de cuplu. Nimic nu mai era adevarat... Eram doi straini traind sub acelasi acoperis. De fapt ne purtam mai mult ca fratii sau ca doi prieteni buni. Ceea ce am si ramas. Oricum cale de intoarecere nu mai exista...
Pe sotul meu de acum l-am intalnit tot in afaceri. El avea o relatie care nu mergea de ani buni si doi copii mari (12 si 16 ani), eu deja...eram o afacere... Ne-am mutat impreuna, copiii au venit la noi si ne-am placut din prima, ne completam in toate, el se ocupa de firma pe care am facut-o impreuna, eu ma ocup de realizarea lucrarilor.
Acum chiar ma intreb cum este soarta asta! Chiar merita sa lupt pentru iubirile trecute? Daca as fi luptat poate as fi ramas singura si nefericita, macinata de durere si patima. Nu pot spune ca pe acei barbati nu i-am iubit sau ca dragostea pe care le-am purtat-o a fost diferita de cea de acum. Cred ca am iubit cu aceeasi intensitate si la 18-20 de ani si acum, la treizeci si... de ani.
Am observat insa ca acele relatii m-au transformat: am devenit mai pragmatica, mai realista, mai pricipiala si, mai presus de orice, nu accept compromisuri. Imi pare rau ca mi-am pierdut romantismul de atunci... Imi pare rau ca mi-am pirdut inocenta... dar nu regret nimic!
Pt Metamorfozatul - de TeodoraPA la: 15/04/2005 22:18:15
(la: Despre educatie...)
Nu am zis sa nu iti placa sa te imbratiseze lumea... Ci sa sari ca ars cand esti atins pe umar sau luat de mana. Gesturi obisnuite, nu exagerari. Si nici pupaturi cu gramada.
Mi-am propus sa nu scriu mult despre mine aici, dar uite ca iar o fac. Inainte sa moara tatal meu, am avut intr-o zi o discutie foarte trista, un fel de ramas bun, pt ca stiam ca av muri si eu si el. Bine au foost multe, dar asta una am stiu amandoi ca e de despartire. A fsot foarte bolnav si a suferit foarte tare. La un moment dat cum plangeam amandoi am vrut sa imi pun mana pe spatele lui. Simteam ca daca fac gestul asta voi lua putin din durerea lui. Dar n-am facut-o pt ca... n-am facut-o. Pt ca n-o facusem niciodata in viata mea. Am regretat ulterior.
Si unele gesturi sunt asa de pline de semnificatie, dar le risipim sau nu le folosim.
De atunci, de la experienta cu tatal meu, dupa cat m-am gandit si am si m-am analizat... nu mai ezit. Au mai fost oameni foarte bolnavi langa mine si i-am luat de mana, le-am pus mana pe umar... Gesturi marunte, dar pline de semnificatie, mai puternice decat cuvintele.



#43849 (raspuns la: #43555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
replica ... Curs de formare pentru femei - de kiwi la: 17/04/2005 16:06:50
(la: Femeia)
Tema: Dezvoltarea functiunilor creierului la femeia moderna.
Scop: Participantele vor fi confruntate cu o experienta fascinanta (folosirea creierului).
Conditii: Vointa de a invata ceva nou (chiar daca se va dovedi a fi ceva greu)
Durata: Brunete 1,5 luni fiecare modul
Roscate 3 luni fiecare modul
Blonde 6 luni fiecare modul
Cursul contine 4 module
Modulul I
1) Acceptarea soartei: m-am nascut femeie
2) Cunoasterea locului de desfasurare a vietii: bucataria
3) Cum pastrez ordinea in poseta? (sub control strict)
4) Cum fac cumparaturi in mai putin de 4 ore: notiuni elementare
5) Pastrarea limitelor: Cum ma machiez corect
6) Curs de programare I (toate categoriile): folosirea cuptorului cu microunde
7) Curs de programareII (numai brunetele si roscatele): Videorecorderul
Modulul II
1) Ecuatia cu o necunoscuta: Automobilul
2) Exercitii de dinamica grupului: Ce trebuie sa fac cand stam in masina
3) Parcarea, ParteaI: Notiuni elementare
4) Parcarea, Partea II: Manevre
5) O adevarata provocare: Frana si acceleratia.
6) Cutia de viteze. Descriere completa (pentru blonde numai cutia automata)
7) Folosirea corecta a semnalizatorului.
8) Notiuni elementare de fizica: Corpuri in miscare
9) Adevaruri optice: Luminile rosie, galbena si verde ale semaforului.
10) Curs special: Parcarea in garaj.
11) Ecuatia cu mai multe necunoscute: Cutia de scule - descriere generala
12) Curs de supravietuire I: Unde se afla lumina de avarie
13) Curs de supravietuire II: Schimbarea unui cauciuc
14) Curs de supravietuire III: Schimbarea mai multor cauciucuri (Da, este posibil!!)
15) Curs de supravietuireIV: Verificarea cu succes a nivelului uleiului si a apei.
Modulul III
1) Notiuni elementare: Nici o cucerire a tehnicii moderne nu ma va putea ridica la nivelul barbatului
2) Vocabular I: Definitia cuvantului "DA". Corectarea exercitiului "Esti gata?"
3) Vocabular II: Definitia notiunii "5 Minute"
4) Sociologie: Fotbalul nu este un sport ci o religie.
5) Drept cetatenesc si morala I: Discutii barbatilor despre tema fotbal
6) Drept cetatenesc si morala II: A nu te amesteca nicicodata in aceste discutii
7) Cum evit intrebarile inutile (de ex. "Ma iubesti?", "Sant frumoasa?", "Am ceva special?")
8) Adevaruri zilnice: Si femeile ragaie, exercitii in grup.
9) Adevaruri zilnice: Barbieritul (curs intensiv pentru brunete): Partea barbateasca a femeii
10) Comportamentul la cumparaturi: Cardul Visa, Definirea notiunii de limita de suma
11) Comportamentul la cumparaturi: Si eu pot cara naveta de bere
12) De ce mama nu e binevenita la noi? (1000 de studii de caz)
Modulul IV
1) Telefonul: Cand trebuie sa inchid? Exercitii de grup: 4 femei/telefon(nu uitati sacul de dormit)
2) Machiajul: Metamorfoza femeii
3) Terapie TV I: Si fara telenovele se poate trai!
4) Terapie TV II: Filmele de dragoste sant pura fictiune si nu realitate
5) Eu si corpul meu: Legea gravitatiei
6) Oglinzile nu mint: Ma accept asa cum sant.
#44054 (raspuns la: #42264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
papalitatea si Dumnezeu... - de (anonim) la: 27/04/2005 23:05:39
(la: Biblia musamalizata de papalitate sau nu?)
draga ampop,

Fara sa te coplesesc cu complimente si fara sa fiu un "anticrist", iti dau perfecta dreptate.
Ceea ce samadhi spune despre Budha poate sa fie adevarat in India. Eu am avut contact cu mai multe forme de Budhism, din China, din India, Tailanda...
Mai mult, in unele "congragatii" se presupune ca Budha a fost "transvestit", am vazut statui ale lui Budha unde jumatate este reprezentat ca femeie si jumatate ca barbat. Ca si cum ar fi trecut printr-un proces de metamorfoza. Diferenta dintre reprezentari, in orice religie, se face pe baza unei perceptzii personale, asa cum isi imagineaza fiecare "fatza lui Dumnezeu".
In Budhismul chinezesc, Budha este reprezentat ca "Isus Cristos". Un copil nascut din femeie (sotia mea este chinezoaica) si am in casa o statuie al lui Budha foarte asemenatoare cu cu cea a lui Isus in bratzele Fecioarei Maria, iar ei il numesc Pussa (Dumnezeu).
Ar trebui sa fim naivi, sa credem ca exista 20 sau mai multi Dumnezei, (nu trebuie sa ne luam dupa injuratura noastra traditionala - 'tui Dumnezeii masii... hahahaha... ). Daca Dumnezeu exista?!... atunci nu poate fi decit UNUL. Si fiecare religie i-l reprezinta in mod diferit.

Se spune ca Moise, cind a plecat in desert si a scris Vechiul Testament, a avut anumite revelatii - pe care noi le interpretam ca inspiratie de la Dumnezeu. De exempu si-a dat seama ca nemincind carne de porc sanatatea lui s-a imbunatatit. Atunci a zis ca e semn de la Dumnezeu, care vrea ca "drept credinciosii" sa nu manince carne de porc... Si asa mai departe. Sa nu uitam ca la vremea aceea nu existau carti de educatie spirituala, morala si igiena.
In religia musulmana, femeile trebuie sa umble acoperite. Nu pentru ca asa a vrut Dumnezeu (Alah)! Initial metoda s-a introdus pentru a le proteja de "pofta" barbatzi. Si fiecare barbat cind se insura era ca o tragele la loto, sau "zgirie si cistiga", nu stia ce se ascunde sub ambalaj:-)
Dar in timp s-a introdus ca lege dictata de Dumnezeu (Alah).
Si in felul acesta sint mii de exemple.

Papalitatea a vrut sa puna mina pe puterea politica si economica. Si trebuie sa spun ca au reusit. La ora actuala Vaticanul are investii si detine majoritate de actiuni in multe din cele mai mari concernuri economice din lume. De de la nivelul de Board of Directors, acei preoti umili si cu tichiutze rosii, conduc o buna parte din economia lumii.

In anii '60, in Peru, a fost descoperit un "manuscris" care se spune ca ar fi revolutionat complet conceptia despre viatza si religie. Vaticanul a cheltuit aproape 1 miliard de dolari (la vremea aia o suma enorma)si "agentii secretzi cu cruce sub camasa si Biblie in buzunar" au asasinat peste 600 de oameni, IN NUMELE LUI DUMNEZEU, ca sa puna mina pe acel manuscris. Foarte putini au apucat sa-l citeasca dar se pare ca acel manuscris a pus bazele "meditatiei transcedentaliste" (Astral Travel). Lobsang Rampa, mentioneaza despre acel manuscris in lucrea lui "You Forever". Si mai este un autor american care scrie despre el, dar este o versiune "romantzata"...

Eu unul cred in Dumnezeu, dar nu mai pot crede in Religie. Sint prea multe si fiecare sustzine ca religia lui este "cea adevarata". La urma urmei Religia (sau mai bine zis teoria religioasa) a fost scrisa de OM. Ca ei sustzin ca au avut inspiratzie de la Dumnezeu???... cum pot ei sa o dovedeasca? Si mai ales fiecare si-a ales din Biblie capitolele si pasajele care le-a placut mai mult, iar daca studiem cu atentie, intre Vechiul si Noul Testament sint idei fundamentale care se contrazic... Deci cui
sa-i dam dreptate si ascultare?

Eu nu le dau dau la nici unii.

Salutare,

Grigorescu
#46015 (raspuns la: #45887) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
angoasant...?? - de ADAM la: 14/06/2005 02:49:10
(la: Cel mai angoasant poet)
O ,timp,tu care infrumusetezi pe cei morti,
Tu care impodobesti ruinele,
Tu care mangai;
Singurul care vindeca inima ce sangereaza;
Cel care verifica adevarul si iubirea.

Versuri de o asemenea profunzime ca cele de mai sus, din Child Harold, pot fi angoasante numai daca erai cu gandul in alta parte cand le citeai.

Iar Baudelaire in Metamorfozele vampirului,zice:
Am buze moi, si-n ele am tainica stiinta,
De-a pierde-n orice clipa,pe-un pat, o constiinta.
Adorm orice durere pe sanii mei zglobii,
Barbatii vin la mine cu zambet de copii
.......
In sarutari atata de priceputa sunt,
Cand pe-un barbat in brate il strang si il framant,
Ca-n patul care geme de-ncolaciri feline,
Toti ingerii nevolnici s-ar pierde pentru mine.

Asta da, e angoasant.

Iar Bacovia m-a invatat sa fiu realist:

Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine,
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert,
E vechi pacatul,
Si nu esti prima vinovata.
In cinstea ta ,
Cea mai frumoasa dintre femeile ce mint,
Am ars miresme otravitoare in trepieduri de argint,
Si-n pat ti-am presarat garoafe,
Si maci,
Tot flori insangerarte
.............
Dar iata vine miezul noptii,
E ora cand amantii altadata
Sorbeau cu amantele-n preuna
Otrava bine cuvantata
..............
Si spune-mi
Dintre cati avura norocul sa te aiba asa,
Cati au pierit?
Si cati blestema, de-a nu te fi putut uita?

De-ai sti cate fete oftau cand le recitam aceasta poezie?

Profetul luiKhalil Gibran, ar merita sa fie invatat in intregime

In cinste ta ,Irina!

homo homini deus



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: