comentarii

mi-a soptit o frunza


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
si pleci ca frunzele-aurite....... - de cosmacpan la: 09/09/2004 17:24:27
(la: Despre prietenie)
"si pleci ca frunzele-aurite,
si te inalti ca strai de funigei
prin toamna zilelor tristetii
te strig, te caut.....te gasesc?
Prietenie?
prea mult si prea putin pentr-un miracol. pleaca-ti fruntea ta in taina, cauta-i puterea sfanta, lasa-te purtat de valul, retrairilor eterne.
Fie ca voi muri, fie ca voi ramane, voi trai vesnic in amintirea ta."
Nu stiu de ce dar imi plac aceste vorbe si parca tot mai mult cautam pacea si linistea prieteniei. sentiment mutilat de trecerea nebuna a tiompului calau asa cum spui si tu. sentiment regasit, redescoperit, azi si ieri si maine si totdeauna. "iubeste-ti aproapele mai mult ca pe tine insuti" - poate fi prea mult pentru bietele noastre inimi si suflete dar totusi cat de bine ne simtim in intimitatea clipelor petrecute in "cercul poetilor disparuti". (mie chiar mi-a placut acest film teribil). incearca sa fii tu insuti si cauta sa te oglindesti in sufletele celorlalti. Poate fi o definitie a prieteniei?
Intrebarile lui Intruder - de Intruder la: 05/10/2005 01:54:27
(la: miss cafenea 2005)
INT1. Citeste cu atentie poezia "Eva" de Lucian Blaga.

Când sarpele intinse Evei marul, îi vorbi
c-un glas ce rasuna
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a întâmplat ca-i mai sopti apoi
si ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a soptit anume
cu toate ca asculta si el.
Si Eva n-a voit sa-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taina
si-si misca geana parca-ar zice
ca ea stie ceva,
ce noi nu stim,
ce nimenea nu stie,
nici Dumnezeu chiar.


intrebare: Ce crezi ca a soptit sarpele la urechea Evei?

INT2. Care este personajul preferat (dintr-o carte, film sau piesa de teatru) ce se "muleaza" cel mai bine pe personalitatea ta? (dezvolta in cateva cuvinte)

INT3. Enumera 3 (trei) insusiri pe care nu le poseda sotul/ partenerul tau, dar ai vrea sa le aiba.

INT4. Enumera 3 (trei) defecte pe care le poseda sotul/ partenerul tau si care ai vrea sa le piarda.

INT5. Daca esti o femeie puternica (la figurat vorbind) ce te face sa fi astfel?

INT6. Comenteaza pe scurt ce-ti sugereaza urmatorul fragment din "Ce noroc sa dormi si sa nu visezi" de Nichita Stanescu:

Am gasit o toanta care tine la mine. Si stiti de unde stiu ca tine la mine? Mi-a spalat camasa.
(Sudoarea de piatra - pagini de jurnalistica)

INT7. Dezvolta pe scurt notiunea de ''gandire libera''.

INT8. Care este conferinta, textul, poezia, pool-ul sau postarea preferata de pe cafeneaua.com? (exemplifica cu o trimitere la link-ul respectiv...)
nota: la INT8 nu se iau in consideratie textele personale.
vania - de anisia la: 14/08/2006 12:58:33
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
nu putea fi departe, daca o doreai. e simplu, toate visele tale sunt la doi pasi de tine... , îi raspunse la fel de soptit. anisia ii saruta tampla stanga - semn de multumire...stiam ca ai sa o gasesti....

petrecerea orhideelor era de-acum in toi. doamne, dar de ce le-o trebui atata timp sa se gateasca fetelor astora - se gandea vania, asteptand cuminte in fata bungalow-ului. Adal se pitise sub banca, in semn de protest. scarpinacioasa dictatura ar fi trebuit sa inceapa cand vrea el, nu? de unde...!!?? stapanul asta al meu uita si de mancare si de aer si de tot de cand cu broscuta asta - isi spuse bosumflat tare si mârâi vehement. in zadar insa...
vania se juca leapsa cu gandurile sale. intaiul il atingea pe-al doilea, care alerga dupa al treilea si tot asa. plecase in graba lumii, fara sa anunte pe nimeni. mormane de hartii il asteptau la birou. intalniri peste intalniri ar fi trebuit contramandate. lunch-ul cu tante Ludmila. ah, si serata dansanta unde-i promisese Tatianei s-o insoteasca. Tatiana...
se lovi cu palma peste frunte. cum am putut uita?. toate acestea se invarteau in capul lui, precum frunzele luate de vant, toamna. maine, am sa rezolv maine - se asigura. am sa dau un telefon si...

usa bungalow-ului se deschise brusc. sierva si guine sporovaiau de zor despre concursul de dans ce-si pusesera in minte sa-l initieze.
- ne astepti demult...hihihi...
- hai ca vine si ea in doua secunde. n-ar fi mai bine sa-l lasi pe Adal acasa?
micutul patruped reactiona revoltat... vaf,vaf - isi scoase tot arsenalul de linguseli si-si indrepta privirea-i sagalnica spre guine. in doi timpi si trei miscari era cocotzat la ea in brate.
- mda, se pare ca nu - concluziona sierva si pornira domol spre plaja.
- veniti si voi curand, da?

vania isi pierdu rabdarea si batu la usa...
- noc, noc... e voie?
- da, intra, sunt gata in doua secunde.
camera de zi il impresiona intr-un mod placut. in loc de canapele, perne de diferite dimensiuni, culori si modele erau asezate cu grija in jurul mesei improvizate dintr-un scrin de piele, vechi. televizorului îi lua locul un gramofon, un fel de cochilie de melc cantatoare, asezat pe un blat de marmura alba. interesant contrast , si atinse piatra rece, dura, frumos slefuita. parca ar fi vrut sa suie trecutul pe un ghetar, sa nu il atinga nimeni.... la geamuri, inchipuiri de perdele din matase noua se miscau usor cand si cand. usa camerei ei era intredeschisa. se opri dupa primul pas. nu...am sa astept... , si-si facu de lucru cu o revista.

- hai, mergem? ii spuse soptit, si-i puse mainile la ochi in joaca
isi puse palmele peste ale ei, isi inghiti emotiile si îngâna - semn de aducere-aminte... spune-mi cine esti !?.
ea zambi. era intrebarea cu care-l innebunise o vara intreaga. si-o toamna. si un inceput de iarna. ii placea sa-l intrebe pe neasteptate. mereu il prindea nepregatit. raspunsul pe care si-l dorea, inca nu i-l daduse. si-acum ii fura jocul? mustacea si ii luceau ochii. sunt prezentul tau...

cand ajunsera pe plaja, o surpriza de toata frumusetea ii astepta. alexa si colegul lui de liceu cu nume haios erau acolo.
- heeeeeeeei, ce surpriza!!! ce-i cu voi??
alexandra marturisii ca simtea nevoia unei iesiri.
- am venit sa va rapim, defapt - le spuse zambind.
- dar tu, alexandros? il intreba vania. ce-i cu tine, prietene?
- ssssssshtttttttt....am venit, stii... o promisiune.. am tot asteptat...mi-a promis...si...
- ce tot bolborosesti omule acolo? spune direct!
- ei, lasa...o sa-i spun ei, raspunse rapid si se intoarse spre guine... am ceva sa-ti marturisesc...
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#139119 (raspuns la: #139079) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de anisia la: 14/01/2007 04:48:32
(la: Rusii)
in 1990 am fost la o nunta in nizjnii novgorod, la niste cunostiinte. ne-au cazat la niste prieteni de-ai lor, de aceesi varsta, sasha si katja. erau tare saraci. locuiau intr-un apartament mic, cu un dormitor. in sufragerie aveau o canapea veche, acoperita cu un pled, doua scaune cu trei picioare, facute de el si o masuta pentru cafea. nu aveau televizor. un radio din o mie noua sute toamna, canta in surdina. katja pregatise pentru cina, ce aveau si ei mai bun, s-a scuzat. pui cu smantana si usturoi, o conserva de ton si cartofi fierti in coaja. se invarteau ca doi trepadusi, incercand sa ne faca sederea cat mai placuta. ne-a prins miezul noptii stand de vorba.
dimineata ne-au dus la plimbare pe volga, cu barca. au vaslit cu schimbul. pe noi nu ne-au lasat. eram oaspeti. la un moment dat au tras la mal. baietii au ramas sa pescuiasca, iar noi am facut cativa pasi.am mers ce-am mers, conduse de fosnetul frunzelor de mesteacan, pana am ajuns la o cabanuta mica, mica, din barne. haide, intra - m-a indemnat katja. am facut ochii mari, mari, mari. nu era o cabana, ca oricare. era defapt un fel de sauna. cineva fusese inainte si facuse focul. pietrele erau incinse, deja. o galeata de lemn plina cu apa si un "evantai" din crengute de mesteacan, erau pregatite. dezbraca-te - mi-a soptit katja, privindu-ma direct in ochi, parca incercand sa-mi capete increderea. este doctorie pentru suflet, ai sa vezi. am ascultat-o, imblanzita de roseata-i din obraji. m-am intins cuminte pe bancheta de lemn, cu pleoapele lasate.
de-afara auzeam fosnetul mestecenilor pe langa care trecusem. ca un cant de bunic. respiratia katjei, in contratimp cu clipocitul apei din galeata, imi dadea de inteles ca mosmondeste ceva. nu-mi mai pasa de nimic. ma lasam prizoniera moleselii ce ma cuprinsese.
deodata...pleosc, pleosc... pleosc, pleosc... dadu cu somoiogul de crengute, inmuiat in apa, pe spinarea mea. am inganat un fel de protest.shhht...o sa-ti faca bine,ai sa vezi - mi-a soptit cu blandete. m-am intors la letargia mea.

ne-am intors la baieti, dupa o vreme. eram ca si noua. am intrebat-o care-i secretul? si mi-a explicat cum actioneaza caldura ca un sedativ, iar masajul cu mesteacan ca un energizant. cantitate egala din fiecare creaza echilibrul. si de aici efectul de bine.

nunta a fost inedita. paharele erau doar pentru apa. restul bauturii se bea din carafa. care mergea din mana in mana. numai copiii si femeile gravide aveau voie sa refuze. altfel, trebuia sa bei. m-am fofilat, intr-un fel.
am vazut in noaptea aia, pentru prima data, femei bete. dezgustator.
s-a dansat mult. s-a mancat mult. eram singurii oaspeti de departe. toti incercau sa ne faca sa ne simtim bine. ospitalieri oameni.

cand am plecat spre casa, ne-au dat ca amintire o caseta cu muzica de la nunta. sa nu-i uitam.
___

mamaie camelia imi povestea de multe ori despre vremuri de demult. nu toate povestile erau intamplari frumoase. intr-o zi mi-a povestit despre cum a fost agresata de trei soldati rusi, in gara, in bucuresti. il astepta pe tataie, sa vina de pe front. erau proaspat logoditi.

___

daca ii iubesc pe rusi?
iubesc baletul si muzica rusa. pe katja si sasha pentru ospitalitatea lor. si fosnetul mestecenilor.
restul, nu!


_________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
silabele - de blue_one la: 28/01/2007 23:36:28
(la: Versuri la comanda)
Iti trebuie un strop de nebunie ca sa poti trece prin viata.

Astazi,
silabele numelui tau
se rostesc soptit.

Maine,
am sa te strig
dintr- o singura rasuflare,
Iubire!

frunze
frunze - de jeniffer la: 29/01/2007 01:01:58 Modificat la: 11/12/2007 23:20:27
(la: Versuri la comanda)
Frunze se desprind, colinda
se aseaza pe cimpie
vintul vine sa le-mbie
iar eu de visari ma prind.

Cind in aerul de seara
cerul inca se profila
imi las gindul sa mai zboare
si iubirea sa cuprinda.

#171904 (raspuns la: #171873) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parisul meu - de anisia la: 10/02/2007 21:14:57
(la: Fotografie: Parisul meu / Mon Paris à moi)
Parisul m-a dezamagit. L-am simtit ca pe un batran ponosit de care nu se mai ingrijeste nimeni sa-i spele hainele, sa-i curete pantofii, sa-i pieptene parul, sa-i aminteasca sa se spele pe ochi. Sa merg la Paris a fost o dorinta de-a mea de demult. Nimic din ce mi-am imaginat, nu am regasit. Singurul moment in care am simtit ceva special, a fost acela cand m-am aflat in varful Turnului Eiffel. Deasupra lumii! Si asta pentru ca atunci, acolo, de una singura, mi-am infrant niste temeri mai vechi. Lucru care m-a facut sa ma simt puternica pentru cateva minute.
Catedrala Nidaros din Trondheim este mai frumoasa decat Notre Dame, dupa parerea mea. Mai primitoare. Chiar daca nu sunt in acelasi stil. Nidaros-ul mi-a adapostit sufletul cand i-am pasit pragul. Notre-Dame-ul mi l-a ignorat.
Louvre-ul este o marturie a tenacitatii si talentului, un edificiu al culturii, intr-adevar. dar odata pasindu-i pragul inafara, te loveste infumurarea francezului de rand care refuza cu indaratnicie sa-ti raspunda in engleza, si care te trateaza cu un aer de superioritate de parca ar fi cucerit cel putin trei universe pana acum. Unde sunt gentiletea, politetea si curtoazia pentru care erau renumiti? Unde sunt educatia si ospitalitatea? Antoine, receptionerul de la hotel mi-a explicat ca-i lipsa de educatie sa nu vorbesti franceza. L-am intrebat: nu este lipsa de educatie din partea francezului sa nu vorbeasca engleza? A tacut...
Le Metro este un labirint al uitarii unde te trazneste mirosul de urina amestecat cu cel de parfumuri tari, seci. Barbatul spilcuit paseste cu nonsalanta in excrementele betivului ce-a innoptat subteran. Femeia pe tocuri, cu parul prins elegant in clame stralucitoare isi aseaza poponul pe scaunul pe care e scris in grafitti "apprends-moi l’interdit...". Batrana cu broboada prinsa in colturi sade pe treapta din mijloc cu mana intinsa, cersind tacuta. Ii intind un pumn de maruntis. "saru-mana maica, sa-ti dea dumnezeu sanatate" - ma binecuvanteaza, jenata. Ma asez langa ea, oarecum stinghera. "cum iti zice, maicuta?". Ramane cu gura cascata si ochii bulbucati. Ii iau mana muncita in palmele mele si i-o mangai. "cum iti spune?". "petruta, maica." - si pleaca ochii, a rusine. Imi spune ca a adus-o fii-su sa-l ajute la copii. "Si cand sunt ei acasa, maica, mai ies si eu maica, sa le mai aduc un ban. sa-i ajut si eu cum pot." oftez. Ma ridic de langa Mamaie Petruta si plec impovarata. Cate ca ea?
La statia Grand Boulevard se urca un batran lipsit de vedere. Canta "O sole mio", soptit, in dezacorduri. Nimeni nu-i da nimic. Ma chircesc in mine, a neputinta, si intorc capul. Ca sa nu urlu!
La cafeneaua Le Marignan, pe Rue de Marignan langa Champs Elysee, se mananca bine, mi-au spus. Ma indrept intr-acolo, curioasa. Cucoane si domni eleganti fac schimb de idei importante. Ospatarii alearga contra cronometrul. Se mananca pe fuga, eficient. Comand o cacao cu frisca, o salata pariziana cu jambon si un pahar cu apa. Ospatarul vine in goana mare, cu tava deasupra capului. Masa nu era stearsa de frimiturile celor dinaintea mea. Tacamuri? Nici pomeneala! Aseaza tava pe o masa alaturata si sterge frimiturile cu coltul sortului ce-l avea prins la brau. Fura de la masa de alaturi un cutit si o furculita (ce nu se stie daca nu cumva au mai fost folosite) si mi le aseaza in fata, langa salata. Il privesc nedumerita si usor scarbita. Ii cer nota de plata. Platesc si plec, fara sa ma fi atins de cele comandate. Ii simteam privirea perplexa in ceafa. Cand dau sa ies, observ ca podeaua era plina de mucuri de tigara, de-a lungul barului. Scot aparatul si fac o poza. Barmanul ma priveste intrebator. Ii raspund dand din umeri.
Pe Champs Elysee domnite mai tinere sau mai in varsta isi plimba hainile de blana si catelusii pechinezi. Vorbesc afectat si-si contabilizeaza cu coada ochiului admiratorii. Domnii poarta cravate in culori felurite, palarii in varsta si obraji proaspat barbieriti. Cate un ratacit face jogging ostentativ, in plina zi. Ma plimb fara tinta, dorindu-mi sa fi fost toamna. Sa-mi fi ascuns dezamagirea sub frunzele cazute, de pe caldaram. Ca de atatea ori, pe Aleea Castanilor din Parcul Herastrau.

Anotimpul cind infloresc frunzele - de zaraza sc la: 06/09/2007 13:14:26
(la: e toamna iar...)
Prima intrebare(si parca un vint incepe sa scuture ginduri de toamna...)
- o singura frunza, daca aceasta miroase a toamna...
A doua intrebare(ce cade dintr-un copac plutind usor)
- cind mergeam in satul natal prin santzuri pline de frunze de plop...ce aroma de toamna!!
A treia intrebare(raspunsul incolteste de parca ar fi primavara)
- iubire
A patra intrebare(se pregateste o furtuna in mintea mea...)
- sa caut santzul din copilarie, plin de frunze; sa merg la cules de struguri si sa maninc boabe stafidite; sa caut gramezi de coceni de porumb si sa le pastrez in nari mirosul; sa fiu copac si sa impart frunze tuturor oamenilor si altele, si altele...

Multumesc, licuriciule, mi-ai luminat sufletul ca un soare!


frunza... - de Intruder la - de om la: 12/10/2007 16:28:23 Modificat la: 12/10/2007 16:29:21
(la: generatia anilor 70-80...)
tu'i mama ei de treaba...greu....tare greu...desenezi pe asfalt un fel de labirint cu turnuri si cetati. Bataia se desfasoara pe doua planuri: sa iesi din labirint si apoi sa intrii in labirintul advers inaintand spre cetatea lor spre a calca locul sacru (frunza).bataile din interiorul desenului se desfasoara in limita liniilor; cine este tras, impins in afara liniilor este eliminat din echipa. Cei care scapa din labirint pot ataca (sar in capul celor dintre linii) pe cei din interior cu conditia sa nu calce liniile.

Desenul general: icneli, impinsaturi, trageri, haine terfelite, piele zgariata, etc
#243370 (raspuns la: #243367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
frunza - de Intruder - de om la: 12/10/2007 21:43:01
(la: generatia anilor 70-80...)
asta era mai misto ca lapte-gros, probabil iti antrena si imaginatia.
pacat ca n-am stiut-o... = era mai activ, cu toate ca la lapte gros am vazut cele mai spectaculoase deplasari de rinichi, gaturi sucite, sale cocosate, "perne" cu rasuflarea taiata de la cate un cap in burta, etc

La frunza era mai simplu (erau rani externe inmajoritate), daca sangerai...luai o frunza si o lipeai/coagulai de plaga!
#243514 (raspuns la: #243378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
frunza verde - de marimaris la: 11/11/2007 10:13:56
(la: iubitul meu vantul)
multumesc pentru frunza verde ...voi continua sa cant din ea ...
#254647 (raspuns la: #254585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste cu fluturi - de proletaru la: 13/05/2008 21:31:15
(la: Ora de compunere (7) - ''Calatorie fantastica spre pomul laudat'')
Cerul ruginiu ne loveste crestetele hade reflectand o lumina aramie peste zdrentele noastre cenusii. Doar praf si deznadejde, cat vezi cu ochii. Chiar si visele refuza sa se mai strecoare in mintile noastre chinuite. E greu de imaginat ca am fost candva civilizati, ca existau candva fluturi si cer senin. Pe un monitor, intr-o vitrina cu gratii, fata plata si inexpresiva a unui crainic citeste din memoria umanitatii: in anul 2004 a fost impuscat ultimul urs in Germania; se implinesc 50 de ani de cand a fost rapus ultimul vultur in muntii Tatra.
Stiu ca nu mai exista niciun copac pentru ca nu mai exista nicio padure. Sunt amintiri frumoase.
Crainicul transpira pe monitor. I se vad picaturile de sudoare alunecandu-i pe tample. Tresar! Imi amintesc de Goya. Am uitat sa ii duc apa. Ii promisesem ca ii fac rost de un pic de apa. Goya e un batran ciudat din mahala. Ne-am imprietenit cand i-am povestit ca am o frunza de castan intr-un ierbar vechi. Pentru mine era doar o frunza. El a intinerit brusc cu 10 ani cand a vazut-o. Ciudat om, Goya! Mi-a promis ca imi arata ceva grozav daca il ajut sa faca rost de putina apa. Trebuie sa fie apa de izvor. Cel mai apropiat e la doua zile de mers pe jos. I-am facut hatarul. Pe altcineva nu mai are. E batran si bolnav. Poate ii mai alina durerile. Speranta oricum nu mai are nimeni.
Mai am doua strazi si ajung la Goya. Am apa ascunsa intre zdrente, intr-o butelcuta ponosita cu capac ruginit.
Ajung la gard. Imi face semn sa intru.
- Ai gasit apa?
- Da, e aici. I-am dat butelcuta.
O ia si dispare dupa o prelata cenusie. Se intoarce si imi face semn sa il urmez. Ma duc fara tragere de inima. Mi-e scarba de locurile astea prafuite si intunecate. Goya se uita in spatele meu precaut. Cine putea sa fie in spatele meu? Ma uit si eu. Nu e nimeni. Totusi, Goya se uita atent cu ochii mari si curiosi. Inca mai are viata in privire. O simt. Se intoarce si descopera un fel de hardau mare din care scoate un cos impletit de nuiele. Ridica capacul, apoi scoate butelcuta. Desface dopul si toarna apa in cos. Ma incrunt. Mi-au trebuit trei zile sa aduc apa aia si el o varsa pur si simplu. Pune mana pe umarul meu si ma aduce mai aproape sa vad cosul. Privesc inauntru. Mi se taie respiratia. In cosul de nuiele, un castan mic de juma’ de metru. Imi dau lacrimile. Da, a meritat sa merg trei zile. Goya zambeste:
- Castanul asta o sa-ti tina umbra intr-o zi! spuse el fericit. Cred ca e singurul copac care a mai ramas.
- Auzisem demult ca ar fi cineva care ar fi avut un copac ascuns – i-am spus soptit.
- Nu, acesta nu e un copac. E cerul senin si fluturii tremurand intre ramuri. Probabil e ultimul.
Goya a ridicat privirea la cer. Nori maronii alerga in fata privirii lui senine.
Am luat butelcuta si i-am pus dopul. Ma pregatesc sa plec inapoi, dupa apa.
Ma uit in zare, spre stancile goale. Acolo va trebui sa ajung. Inchid ochii si vad cerul senin. Simt vibratia fluturilor.
Nu mai sunt un copil.
Alex a frunzelor... - de monte_oro la: 29/06/2008 17:52:00
(la: cu melcii pe cărări de răcoare )
De ce sa-ti fie frica de datul lor?..al frunzelor... Tu crezi ca ele se asteapta sa ramana pururea verzi?...Nu... sunt verzi..tocmai ca sa isi pregatesca...sublim...caderea...:)
Mai - de INSULA ALTUIA la: 17/07/2008 20:22:23
(la: joc-complimente)
scriu nu aaparuthttp://www.youtube.com/watch?v=EsLnu83Td-wSUNT niste versuri minunare in loc de frunza ,e buburuza.
Viata ca o vrajitoare
La ureche mi-a soptit
Doar cuvinte neintelese
Si de neinchipuit.
Dar n-a fost sa fie asa
Viata mi-a deschis o fila
Adevar graind prin ea.

Azi ma aflu la rascruce
N-am putere sa ma bucur
De mireasma dintr-o floare
Dar un rock n-am sa refuz
Apoll mi-ai adus doar bucurii
Drum bun si sa mai vii.

Drag buburuza,ai un mp.
#326865 (raspuns la: #326843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ca o frunză, toamna - de cosmacpan la: 23/09/2008 19:31:45
(la: de unul singur........)

Lumina pipaie fiecare frunză
Dându-i fiecăreia propria culoare
Regină ce împarte zâmbete discrete.

În arşita zilei toate frunzele mor
Neclintite, inundate, sunând a gol
O ploaie ar rupe tăcerea-n fâşii
Iar frunzele n-ar mai murii.

În noapte, frunzele se fac că dorm
Pândind adormirea din pom în pom
Şi-ascultă cum cresc rădăcinile.

Eram frunza şi tu erai toamnă
Păstram lumină, ploaie, vânt şi spaimă
Frunzele vii uită lecţiile trecutului
Rădăcinile povestesc totul pământului.

salata de frunze si fructe cu vinegret - de donquijote la: 25/11/2008 10:52:33
(la: Confa pentru gurmanzi)
frunze 'tinere' si fragede (baby leaves)de mustar, sfecla, rocket, salata verde
fructe; 1mango,1 mer verde (grand smith), 1rodie 1 ananas mijlociu, 1 grepfrut, etc (dupa sezon)
ardei iute taiat marunt
nuci
parmezan sau danablue
dressing; ulei de masline + otet + mustar
sare
se taie nu foarte marunt, se amesteca componentele.

principiul: gusturi si culori contrastante de toate felurile.

aaaa, pai atunci - de anisia la: 10/01/2009 00:49:56
(la: Obiceiuri de nunta la babuini )
se-ntampla asa: cand babuina il vede pe complicele ce-i pica cu tronc, se preface imediat intr-un purice si se vara pe sub frunzele babuinului cu care urma sa se-nsoare, si-l gadila pe la... ceafa. asta incepe sa se scarpine de mama focului pana-l vede socru mic, care decreteaza inspaimantat ca el nu-si da fata dupa un... rapciugos, si anuleaza nunta ad-hoc.
ia-i vara la complice un sambure de papaia in palma, semn ca s-o viziteze negresit si de urgenta.
el vine repede si ea-i declara soptit focul ei.


#387374 (raspuns la: #387369) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
axonometrie de toamna la un puct de fuga si frunza - de Lascar Barca la: 18/09/2009 14:34:04
(la: imagini in HDR (high dynamic range))


alex, am cautat pe wikipedia romaneasca explicatii la HDR dar mai mult m-a distrat traducerea in loc sa inteleg ceva:))

Am scos hurdubaia aia de cladire simetrico-strimba din originalul tau si io-te frunza mai importanta decit "artetul":))
#482655 (raspuns la: #482452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Locul I cu coronita din frunze de laur - de zaraza sc la: 30/11/2010 14:45:59
(la: Concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - TOAMNA)
Felicitari, maimu!! Ce-as fi vrut sa fac eu o poza ca asta, chiar si inafara concursului! Bravo! :-*
Cum ai prins frunzele in zbor?

Din strainatate - de JCC la: 13/10/2003 14:36:49
(la: Cele mai frumoase poezii)
Din străinătate

Când tot se-nveseleste, când toti aici se-ncântă,
Când toti îsi au plăcerea si zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-al patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

Si inima aceea, ce geme de durere,
Si sufletul acela, ce cântă amortit,
E inima mea tristă ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

As vrea să văd acuma natala mea vâlcioară,
Scăldată în cristalul pârâului de-argint,
Să văd ce ei atâta iubeam odinioară :
A codtului tenebră, poetic labirint ;

Să mai salut o dată colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, linistiri,
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,
Visări misterioase, poetice soptiri.

As vrea să am o casă tăcută, mitutică,
În valea mea natală ce undula de flori,
Să tot privesc la munte, în sus cum se ridică,
Pierzându-si a sa frunte în negură si nori.

Să mai privesc o dată câmpoa-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile si albe le-a tesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

Melodica soptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,
Cântarea în cadentă a frunzelor, ce freme,
Născură-acolo-n mine soptiri de-un gingas dor.

Da ! Da ! As fi ferice, de-as fi încă o dată
În patria-mi iubită, în lucul meu natal,
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată
Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrânde ghetoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce linistire,
În visuri fericite m-ar duce către nori

Eminescu



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...