mi-am incipuit mereu paradisul ca o biblioteca

datorita faptului ca ne implicam in subiecte de discutie ce nu au o "zona de mijloc"-de armistitiu-in care sa avem ambele parti satisfactia ca partenerul inflacarat ce-si sustine adevarul personal...ne mai da de inteles citeodata ca exista ceva justetze in PALAVRA noastra virtuala, pe care ne chinuim a o scrie...

La discutia reala (cu o bere pe terasa), cind simtim ca se face misto' sau exista sarcasm in fraza ori caracterizarea facuta de unii "macho-cafegioi" avem posibilitatea sa punem imediat intrebarea si sa cerem explicatie (ne putem da seama din gesturile sau expresia fetei daca a fost ceva intentionat sau din simpla greseala. AICI ESTE DIFERIT...poti sa ai 250 kg/ 2 metri inaltime (!)...sau sa fi un mare conferentiar-doctor in arte martiale, tot "sixpack" te numesti...NU ESTE RESPECT, nici FRICA de nimeni....

Draga Hypatia, daca nu este un subiect ce poate fi demonstrat tehnic, matematic, fizic, geografic, biologic, etc...vor fi mereu conflicte ( mergi la biblioteca si vei gasi o gramada de carti/tratate/manuale...cu contradictie si opinii diferite pe aceeasi tema)

Chestia cu pro-evrei/ contra-evrei este mai veche decit bunica'mea...n-o inteleg, ma depaseste.

salutari,
sixpack

Pentru Souris.
“de ce crezi ca acea profesoara are o pozitie duplicitara? asa cum bine ai spus ea a informat copiii SI despre teoria creationista.nu crezi ca este un DREPT al lor sa fie informati si sa ALEAGA?? personal iti iei responsabilitatea de a lipsi propriul copil de posibilitatea de a ALEGE? consideri ca e bine sa ia profesorul ori parintele o decizie IN LOCUL acelui om aflat la inceput de drum?”
Te inţeleg, ca nu eşti de acord cu mine, fiind educată, cred eu, de mică în spiritul creştinismului. Spune-mi sincer, cand parintii iti povesteau despre Dumnezeu si iti expuneau miturile crestine, ei ti-au spus ca exista si teorii care neaga aceste mituri ? Nu prea cred, ca ti-au spus, oferindu-ti “sansa” de a alege, cand inca nici nu erai in stare sa alegi. Cu alte cuvinte, te-au indoctrinat, fără să-ţi ofere alte şanse. La fel, cred eu, procedează şi părinţii creştini de astăzi, încălcând grosolan drepturile copilului la informare, pentru care tu pledezi cu ardoare. Cât despre învăţătoare, ea le predă copiilor biologia, nu religia, de aceea trebuie să le expună punctul de vedere ŞTIINŢIFIC
şi nu povestea despre facerea lui Adam din lut. Dacă ar exista o “teorie” creaţionistă ştiinşifică, ea ar trebui expusă ştiinţific, nu sub chip de poveste, dar o asemenea teorie NU EXISTĂ. Acest lucru l-a afirmat aici pe site şi domnul care semnează Ueit, care i-a rugat pe adepţii acestei “teorii” să indice măcar o revistă serioasă de specialitate, care ar fi publicat vre-un articol despre această “teorie”, bazat pe această “teorie”. Nimeni nu a răspuns la aceasta, pentru că nu au ce să răspundă. Cât despre predarea religiei în şcoală, cred că aceasta este o încălcare a drepturilor copilului – copilul are dreptul la informare, dar nu la dezinformare. La vârsta, când el nu poate nici alege, nici, cu atat mai mult, a lua decizii.
“ASTAZI sa invoci faptul ca religia obstaculeaza progresul stiintific e ceva depasit. “
Oare? Am auzit cu urechile mele un popă, care spunea la modul serios, că “televizorul este ochiul dracului”. Mai mult decât serios – era aproape înfuriat. Crezi că e unicul? La fel se vorbea şi despre radiou, despre cinematograf şi alte invenţii ale spiritului uman, la fel era blestemat si afurisit teatrul, în timpuri ceva mai vechi. La fel, preoţii afurisesc pe furiş calculatoarele şi Internetul. De ce oare biserica ocupă mereu o poziţie critică faţă de tot ce este nou, faţă de tot ce îi poate aduce omului un plus de informaţie, de comfort, de distracţie, de bucurie? Pentru că lumea “este o vale a plângerii” şi trebuie să rămână astfel în continuare? Sau pentru că e cointeresată să ţină omenirea în patul lui Procrust al superstiţiilor creştine?
“admitand,asa cum am facut-o,faptul ca biserica a gresit in urma cu cateva veacuri eu ma intreb cu cate zeci sau sute de ani am fi fost acum mai avansati daca ea ar fi fost mai maleabila?si unde ne-am situa acum? “
Nu ştiu, ce ar fi fost, dacă biserica ar fi fost mai maleabilă. Nimeni nu poate şti, căci este o experienţă care nu a fost realizată. Dar ar fi continuat să trăiască şi ar fi murit de moarte bună savanţi, filosofi, artişti cu gândire lucidă, cu talente şi aptitudini extraordinare, care ar fi continuat să cugete şi să creeze până la adânci bătrâneţe. Am fi avut, poate, acces la comorile bibliotecii din Alexandria şi la monumente istorice nepreţuite, care au fost distruse cu barbarie.
“personal nu am renuntat nici la frigider, si nici nu am de gand ,ba chiar mi-am luat si calculator :) dar nu cred ca de cand am frigider sau calculator am mai adaugat o centima in plus la rabdarea fata de oameni,toleranta si (nu vreau sa sune a "fudulie" ,cum spuneai) putina dragoste ce o am fata de semeni”
Te felicit pentru calculator, este o fereastră către omenire. Într-adevăr, menirea calculatorului este alta, dar având posibilitatea să discuţi cu mai multă lume, să asimilezi mai multă informaţie, s-ar putea întâmpla să mai înveţi câte ceva, chiar în materie de comunicare, de toleranţă şi – de ce nu – ţi-ar adăoga şi ceva dragoste de oameni, cunoscându-i mai bine. Ar fi minunat! :) Nu ştiu ce meserie ai, că te face să te îndoieşti de neamul omenesc, eu una sunt optimistă, chiar dacă mă amărăsc uneori, contemplându-i. Principalul e să nu generalizezi. Viciile urlă, iar virtuţile vorbesc în şoaptă. De aceea observăm în primul rând viciile, şi abia pe urmă virtuţile.
Ai mai vorbit şi depre paradisul pe Pământ, unde toţi sunt tineri, fără riduri, fără boli, voioşi şi fericiţi, care ar fi un ideal pentru noi, indiferent dacă ni-l oferă religia sau ştiinţa. Uite că acesta poate fi un ideal doar pentru naivi, căci este imposibil, este o utopie. Omul este muritor, deoarece organismul uman se uzează, inclusiv creierul – “locaşul sufletului”. Probabil, ştiinţa va reuşi să “împingă” bariera morţii cu 100, poate chiar cu 200 de ani, dar nu o va putea nimici. Bine, şi dacă este imposibil, să ne mulţumim cu ce avem şi să ne străduim să facem din viaţa noastră o capodoperă, fiecare pe măsura talentelor şi aptitudinilor sale.
Cele bune, şoricelule!

Adela

Bibliotecile nu sunt ilegale din urmatorul motiv: ele ofera cu imprumut cartea originala, nu copiile ei. Daca ar distribui copii ale cartilor, facute la copiator sau la atelierul de litografiere, atunci ar deveni ilegale.

Nu trebuie uitat ca mp3-urile sunt COPII, nu sunt CD-ul original...

Spune mereu Adevarul, ca sa nu fii nevoit sa tii minte!
(Petrarca)



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Ferestete de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

interesante sculpturi aveti acolo pe web, domnule Pamfilie. Sper ca artistii reusesc sa traiasca din arta acolo unde sunteti.

ce bine ca cineva a pus intrebarea asta,si ma mai orientez si eu ce sa mai caut de citit.mereu imi intreb prietenii acelasi lucru.
am si eu o lista.

Barbara Gowdy: Mr Sandman ( aproape faina)
Toni Morrison: Paradisul, Jazz (grozav de bune!)
Saul Bellow: Planeta domnului Sammler (tare mi-a placut!)
Margaret Atwood: Surfacing (misterioasa)

Ai devenit prea mandru. Crezi ca sti. Nu prea l-ai inteles pe Cioran. Din mandria ta ai facut un ideal. Se pare ca trebuie sa fi mereu foarte atent cu viata ca te pacalesti foarte usor. Mintea cu care ai inteles e aceeasi minte cu a unuia care crede in paradis. Deci nu pleca de la concluzii. Incearca sa intelegi ca mintea nu poate sa iasa din ale ei.

http://www.racovitan.com/luneta/comment/reply/311/6657

In legatura ca polemica legata de Codexul Rohonczi

„Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990."

"Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat. "


Aceste citate provin dintr-un text belicos de Dan Ungureanu. Nu le-as fi reprodus daca aceste rinduri compuse de o persoana despre care, recunosc, nu stiu nimic in afara de faptul ca publica in „Observatorul cultural” (20.10.2003), nu ar fi dovada unei atitudini care mi-au provocat deopotriva indignarea, tristetea si mila nekatartica.

Textul prezinta, intr-un stil jignitor prin agresivitatea sa de vodevil, mizind pe gustul pentru gluma rabelaisiana al unui anumit public, traseul si continutul unui volum publicat de dr. in istorie Viorica Enachiuc Mihai.

Nu stiu care sint meritele stiintifice ale lui D.Ungureanu si nu ma grabesc sa le cercetez; daca acestea ar exista, m-as feri de clasificari, notatii plus neologisme idiosincratice si bulevardisme precum cele de mai sus.

Probabil autorul acestui text care se doreste igienic (prin risul sanatos obtinut cu orice chip), din nefericire descoperit intr-o publicatie onorabila, este un om foarte tinar; poate chiar este cineva care ar fi mers sa lapideze dupa avertismentul lui Iisus.

O parte din observatiile, de bun simt, notate de D.Ungureanu pierd prin tonul neadecvat.

Tineretea numai ar putea explica insailarea sprintara, intr-un tot mai pretios (pentru autorul sau) decit aprecierea corecta a anumitor elemente constitutive. E drept, jurnalistul e mereu in cautare de subiecte. Iar subiectele, spun unii, ispitesc. Indiferent de virsta. Tineretea numai ar putea explica recursul la sablon, stereotipii si identificari penibile intre regim si omul de stiinta; contextul temporal amintit nu reprezinta (trebuia sa o amintesc ?) o garantie a imposturii (aceasta implica D.U.) celor care s-a intimplat sa fie nevoiti sa-l suporte o buna parte din viata lor.

Am retineri in privinta atitudini daco/traco/etno-centrice manifestata de anumite persoane (publice), iar megalomania patriotarda imi repugna, ca oricarui om de bun simt.

Textul propus de dr.Viorica Enachiuc-Mihai reprezinta un efort de o viata; polemica pe care a stirnit-o in rindul (ne)specialistilor este o dovada a interesului (sic!) pe care il provoaca parerile sale. Istoria stiintei a mai cunoscut asemenea cazuri. Daca, printre altele, prin sofisticarea sa, traducerea propusa contravine legii economiei mijloacelor lingvistice – e o alta problema. Iar daca argumentul istoric ale supozitiilor doamnei V.Enachiuc-Mihai nu convinge, sa vorbeasca specialistii.

Vad, pe linga curajul si graba uluitoare a lui D.U. in a aborda o chestiune pe care nu pare sa o fi cercetat altfel decit ca jurnalist, si o atitudine pe cit de incorecta pe atit de periculoasa: prezumtia de necunoastere (de catre slavistii citati – sa nu ascunda aceasta specialitate un pericol potential pentru autorul textului?) a latinei. Or, educatia in liceele din provincie si din Bucuresti era inca, chiar si dupa 1945, o educatie clasica.

Periculoasa este, in acest text, denigrarea unor titluri academice acordate, chiar si in perioada comunista, lucru inacceptabil, din partea oricui ar veni. Are D.Ungureanu stiinta care sint meritele lingvistilor mentionati, aportul lor la dezvoltarea invatamintului filologic din Romania (chiar si Republica Populara, apoi Socialista !), la prestigiul stiintei romanesti in strainatate? Ce il indreptateste ca sa implice lipsa rectitudinii in fata adevarului, care se cere cautat uneori si o viata intreaga? Are D.Ungureanu stiinta cita munca si ce fel de sacrificii, niciodata afisate, a implicat, in speta, activitatea profesorului A.Vraciu? Bagatelizarea numelui unor oameni de stiinta este inadmisibila. Cautati, Dan Ungureanu, Dictionarul de ligvisti si filologi romani, aparut si el, e drept, in deceniul sapte din secolul trecut. Treceti pe la Biblioteca Academiei. Intr-un alt secol ati fi fost provocat la duel. Incorecta si inadmisibila este, de altfel, calificarea parerilor profesorului Vraciu prin cuvinte precum „florilegiu” (v. articolul lui Ovidiu Pecican in aceeasi revista, „Observatorul cultural”, nr. 5 din iulie 2003.)

Iar daca un autor de articol nu-si poate stapini fervoarea in apararea unui adevar stiintific sau in incercarea de rasturnare prin ridiculizare a unei munci de o viata, oricare vor fi fost premisele pe care a fost cladita aceasta munca, nimic nu ar trebui sa-l opreasca sa-si caute mijloacecele in zona urbana. Apelul la bunul simt este una dintre misiunile jurnalistului, nu-i asa, D.Ungureanu?


Marina Vraciu
cadru didactic la
Universitatea „Al.I.Cuza” din Iasi,
fiica profesorului universitar doctor Ariton Vraciu
(1927-1987)

vmarina@uaic.ro

P.S. Din nefericire, nimic nu poate opri citarea (si citirea) nepotrivita. Regret ca aflu atit de tirziu despre implicarea numelui tatalui meu in diverse polemici. Numai faptul ca nu mai este in viata ma face sa vorbesc.

Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28

Stimate Domnule Belazur,
Rusia va trebui sa ne preocupe mereu. Usurarea pe care o resimtim nitelus in prezent prin crearea unei distante fata de Rusia, este datorata unei cojuncturi cu dubla cauza: decizia de moment a Americii si UE de a stavili expansiunea rusa si razboiul mondial de tip nou, antiterorist. Pe acest dublu front, antirusesc si antimusulman, ne/am angajat si noi. As spune, cu curaj.

Cit despe chestiunea sentimentelor antiamericane(in a caror geneza, indirect, a contribuit si Kremlinul), marturisesc ca eu cred ca proliferarea lor reprezinta un pericol pentru toata lumea. America are si defecte(mici si mari, recunosc), dar trebuie sa nu ne prefacem a nu observa ca fara America, fara sansa evolutiei civilizatiei pe acel continent, fara experienta americana a libertatii fiintei umane, planeta noastra ar arata un pic mai tragica. Am fi fost o umanitate aflata inca la cheremul dictaturilor singeroase, pe considerentul necesitatii intrarii in eternitate a doctrinei extremiste nationaliste. Am fi fost o civilizatie fara virfuri, fara elite reale, cita vreme majoritatea comunitatilor cultiva in prezent dictatura stupida a majoritatii, nenuantat, fara viitor. Iar experienta europeana a socialismului triumfal(care a inchis mereu ochii in fata crimelor si genocidului comunist totalitarist) este, in opinia mea, un esec pina acum. Mi se pare, iarasi, grav ca sentimentele americane irump cu forta exact in tari ce au construit democratii social-liberale ce pareau temeinice.

Revenind cu picioarele pe pamint, adica in miezul realitatii fruste, am colegi care se bucura oridecite ori "i se mai da peste bot lui Bush" sau israelienilor. Cu o superba timpenie (cu un cumplit mestesug de timpenie, cum ar fi spus Creanga), acestia dau apa la moara terorismului islamic, si nu vor sa vada ca, prin prisma noilor doctrine(adecvate realitatilor momentului), o interventie straina importiva unui dictator poate si asimilata cu un act moral(daca astfel este sanctionat un regim care incalca grosolan drepturile fundamentale ale omului), in timp ce deplingerea la nesfirsit a sacrificarii unor teroristi nu este un gest de mila, ci chiar unul de permisivitate fata de terorismul insusi.
Largind un pic chestiunea, sa ne amintim , totusi, ca civilizarea presupune rigoare, legi, idee de stat democrat si multe alte chestii ce fac parte din alta familie de idei decit cele legate de dicatura, de clan, de relationari cvasimedievale intre indivizi.

Uneori, ca si in domeniul evolutiei spirituale, cineva trebuie sa te ajute sa devii ceea ce esti(in cheie socratica, maieutica), chiar daca din afara procedeul pare "amestec in treburile interne" iar metodele folosite trec drept "abuzive". Dar va rog sa cititi ultima mea fraza cu mare atentie la o subtilitate: cred in rigoare, nu in dictatura.


Cordial,

Ema Word

Right on girl,

Imi place cum scrii,denota sinceritate si apreciez asta f. mult la o persoana.
Chestia cu capsunica si frisca am facut-o de multe ori la fel si cu ulei si ciocolata lichida.
Desigur nu in public,dar daca citesti textul meu la acest subiect iti poti da seama ca am facut destule.Acum chiar mi-am adus aminte de o fata(Joyce)
careia ii placea sa avem scenete inainte de sex.Ori eram Mos Craciun si eram deghizat ca atare si ea ca scolarita,ori alteori ea avea o uniforma de sora medicala si eu eram pacientul,altadata era imbracata ca o maid cu fustita neagra ,bonetica si sort si eu eram master-ul ce venea acasa si ...cite altele.
Mi-a placut acest teatru sexual.Uneori eram cow boy,dar numai cu palarie si cizme ...
Nu-ti face probleme de ce se scrie la forum,poate multi sint frustati sexual
si in sinea lor ar DORI sa faca macar pe jumate din cit am facut eu de ex.
Poate multi vor zice ca nu s-au masturbat niciodata.Bullshit!!!Ar fi mincinosi!!!
E ceva firesc si normal,traim in alt secol si cred in sexual freedom.
Ar veni cu scuze de genul:"Am sotie,am iubita,am copii,eu nu ma masturbez.."
BULLSHIT!Insurat,neinsurat,tot ajungi cu mina pe ea!!!Pt. femei e la fel.
Cine nu a vazut un film porno???AUD???Hai sa nu fim ipocriti acum si sa punem cartile pe masa.Eu am o colectie si le tin la vedere in biblioteca de filme video si cd ce am.
Nu trebuie sa ma uit la ele cind...sotia nu-i acasa!!!!Ori sa le dosesc undeva sa nu stie ea ca am asa ceva...rau!
Am fost mereu franc cu toate femeile din viata mea si la fel ele cu mine.
Daca azi am avut sex de ex. si miine ma masturbez la un film porno,ii spun fetei si la fel si ea imi spune cind o face,uneori ne-am masturbat impreuna doar si e chiar o experienta minunata.
CE E RAU IN ASTA????
Imi e rusine???NU!!
Iar voi barbatii din forum nu mai ascundeti revistele porno in locuri dosite.
Chiar daca aveti copii,mereu veti gasi un moment de ...singuratate sa rasfoiti citeva pagini!
Sa nu ne ascundem dupa deget.Alina,tu vezi-ti de ale tale,opium-ul e bun,n-a fost insa drogul meu preferat.Eu eram mult pe hashish,marijuana si cocaine dar si pe multa bautura tare,1 Kg. de vodca pe zi+bere,trebuia sa fiu mort demult....
De multe ori ma trezeam in locuri ce nu stiam cum am ajuns la ele.Cunosti viata lui Jim Morrison?Cam asa am trait eu o perioada.Ma sculam dimineata in pat,ori pe jos linga vreo fata si habar n-aveam cine era si cum o chema,si in jur alte fete si tipi,unii ii stiam,majoritatea nu.
Sa stii ca multi vor porni atacul impotriva mea pe forum pt. cele ce am scris aici
e dreptul lor la opinie,I've been a bad bad boy!
Draga mea "curva"(whore suna mai bine totusi ori putanna),I love you.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Draga Cresida,

E opinia ta si ai dreptul sa crezi si sa gindesti orice vrei despre mine.
Eu stiu cine sint si cine am fost,am trait viata mea,nu a ta.Am ajuns insa la concluzia ca nu mai are sens sa mai vorbesc despre mine de acum incolo la cafenea.
Daca ai vazut artificii sau paradisul cind ai avut sex de ce nu scrii ?Poate mai invat ceva nou ce nu stiu de la tine.

daca ai citit toate textele mele legate de sex si dragoste,iti vei da seama ca un om se poate schimba f. mult(in cazul meu)si nu cred ca mi-am pierdut timpul degeaba,in viata inveti mereu si e o experienta,o karma.

De unde stii ...cind se prefac femeile ca au orgasm?Poate stii din experienta?
Si am scris si repet ca este adevarat ca nu am iubit in tineretile mele,au fost crazy days and many years si nu ma mai repet acum.
Sa stii ca atunci cind consumi droguri,esti f. f. in mood for sex,poate nu ai luat droguri si nu stii.
Eu doar am scris despre mine si de acum inainte nu o voi mai face!

Si citeste si textul in care am scris ca viata mea s-a schimbat de 14 ani incoace de cind sint casatorit si te asigur ca sotia mea NU are orgasme false!!!
Si gindeste-te la un alt lucru:cind eram tinar(nu-s nici azi chiar un mos,am 48 ani dar multi nu cred,sint convinsi ca am 35 inca am par negru),femeile mereu m-au gasit f. atragator,este chiar asa de greu sa realizezi ca femeile nu se faceau ca au orgasme, ori ca eu...nu ma chinuiam sa le satisfac???
Cu astea am incheiat subiectul.See you too,but I won't have sex with you.
But I still love you,indiferent ca ma critici.

LOVE&PEACE,
Ozzy/Don Juan de Marco

Ps:Stii cum aratam in tinerete?Ca Johnny Depp!Spune-mi ca nu ai cadea in bratele lui?
Era de ajuns sa fac cu ochiul si sa zimbesc.
Be good and cool.

Oh my God.....,

Mama mia...sunt undeva pe la ...mustata?Boy oh, boy....multi nu ma agreati deloc.....dar e okay.Multi nici azi Nu agreaza prea mult pe...Jim Morrisson,Ozzy Osbourne,John Lennon........ori ii cred debusolati si drogati,betivi notorii,sau ....comunisti....sotia mea a plans in nestire cand John a fost omorat aiurea de un cretin.....ce faceati voi in 1980 cand ea alaturi de mii de oameni aveau lumanari in Central Park La Dakotta Building si plangeau de tot pamantul parca plangea cu oricine cand acest mare geniu al muzicii....zacea intr-o balta de sange?chiar era el un ....comunist????Chiar a trebuit sa astepte 6 ani sa primeasca viza de intrare in USA pt. ca Nixon nu-l agrea??

Apoi daca veti gandi impotriva acestui om asa de MINUNAT si SuFLETIST si care a vrut doar PACE pe acest pamant si lume,NU STIU ce sa mai cred despre voi????Chiar il veti pune la colt pt. ca ...a scris si compus cu Paul cantece ce istoria lumii le are in minte de toate generatiile?Cine NU a ascultat un cantec de Beatles?????

Dar la fel,cine NU a ascultat un cantec asa de la inima scris si compus de John Lennon?
Stiu ca am luat-o iar razna,dar am sau nu dreptate???

Ce am facut ,am facut,ca-s liberal in gandire,impuscati-ma in spate,ca pe John
ca am ideile mele,Nu am vrut neaparat sa le bag in cap nimanui,NU a fost intentia mea chiar daca ar parea....!

I just wanted to be friends with all of you,no bad intentions/Cred ca uneori am luat-o razna....to much booze...incerc sa ma las de bautura,e greu cand esti un addict,dar uite ca pe 7 Iulie fac 1 LUNA de cand m-am lasat de fumat complet...pt. mine e o mare realizare...fumam 3 pachete pe zi,sa ma iau la intrecere cu ...Johnny(Depp),el ce sa mai zic...4 pachete pe zi!!!!!Acum s-a dat pe tutun si foita de tigara...dar tot .....cel putin 80 fumeaza pe zi si e tanar...are 2 copilasi mici si o sotie(Daniel ori cei din Paris o stiti,Vanessa Paradis)superba,a good looker,better than kate Moss(the model)...dar totusi nu stiu...doar parerea mea,se poate sucari .....a cam facut-o....Winona Ryder...boy...cred ca m-am masturbat in contul ei de zeci de ori,imi place mult de ea...crazy guy I am....din greseala am ajuns....sa am o relatie cu...Dolly Parton,evident nu regret,big boobs....si inca le-a micsorat prin operatie!!!!

I kinda like BIG BOOBS,like pillows to rest my head and suck like a little baby those nipples......big or small....God...am ajuns iar sa vorbesc urat...a la howard Stern...pe asta nu l-am cunoscut dar as vrea caci e impotriva lui Bush.

Ha!Dar spun ca oricand am ocazie sa vorbesc despre Romania,mereu cu vorbe bune,sa stie toti astia mari si faimosi ca NU-s chiar buricul universului!!!!!!!!!!!!!!!
Avem si noi romanasi faimosi si ii spun oricui mereu,ar trebui sa am grad de ambasador cumva!!!

ca NU exista DOAR NADIA,ILIE Nastase,Ion Tiriac,sau....HAGI,ca avem si arta si frumuseti ale naturii,ca NU suntem...Tsarani si ...barbari...de parca ne tragem din ...CONAN.

Mereu am facut asta de cand am pus piciorul cu 23 ani in urma in tsara asta!!!!!!Lupt pt. poporul meu indian pe cale de disparitie azi?Lupt pt. Romania unde m-am nascut?Pt. oameni de culoare?Fie chinezi,negri ori evrei?
LUPT pt. toti si in numele tuturor religiilor si credintelor,pt.mine TOTI AVETI ACELASI SANGE CU AL MEU!!!!!Credeti ca ar fi alte culori?
Si pt. asta va voi apara cu sufletul si viata,voi muri pt. voi!!!!!La orice secunda!!!!NU GLUMESC de loc!!!!!!

Pt. mine viata NU are un aspect anume sa fiu legat de minciuna si iluzie,ea e un vis mare,un miraj,dar sufletele au conexiuni,se cunosc,se iubesc,se leaga,se casatoresc,se unesc si vor muri unul pt. altul/alta....
La fel si cu necunoscuti...asa zisi...dragii mei,,,NE CUNOASTEM TOTI DE MII DE ANI,NU INTAMPLATOR azi ne adunam la un loc cu totii sa vorbim!!!!!Aveti incredere in mine si ce zic,nu e ...whiskey-ul din mine......!!!!

Poate am o filosofie si experienta indiana si cunosc cate ceva...multe dar NU le SPUN INCA SI STITI DE CE??????PT> ca lumea m-ar considera nebun!!!!!
M-ar interna la balamuc...chiar NU pot vorbi cu sotia mea.....lumea NU vrea sa auda de sfarsitul lumii,ca 3/4 din omenirea toata va pieri curand.....
Nu-i ceva apocaliptic sau biblic in acel sens...dar NU mai vorbesc acum!!!!

Nu vreau sa ma considerati crazy...NU SUNT!!!!!Cum il credeti pe Jack Nickholson in ...One flew over the coocko's nest?Nu sunt....acel Jack din Shinning!!!!!!Poate insa asa ma vedeti multi din moment ce am fost votat la ...mustata....unii din voi,desigur ma vad cu ....toporul in mana si un ranjet pe dinti,spargand usa la baie si spun...."Here's Johnny".
Apoi atunci pt. cei ce ma ganditi asa,ori sunt Johnny,ori...Freddy Krugger?
Ei bine NU SUNT NICIUNUL!!!
Sunt un simplu om ce iubeste si vrea sa fie iubit,atata tot!!!E ceva rau in acest vis?
Inchei deci cu ...desigur un cantec,al grupului meu favorit,Black Sabbath,e din 1973 si Ozzy a scris cuvintele,Ozzy....MY HERO!!!!
So,Here we go now,God bless you all,I wanna see your hands up in the air,are you high????????'Cause I am high and drunk and feeling fine....keep on smoking....you know what I am talking about...I love you all,you really make me so happy being back with you again ...From the bottom of my black heart,FORGIVE MY WICKED SOUL and let's play some real rock'n roll!!!!!This is for you and if you read between the lines.....you'll get to me.!

A NATIONAL ACROBAT(From Sabbath Bloody Sabbath)

I am the world that hides the universal secret of all time.
Destruction of the empty spaces is my one and only crime.
I've lived a thousand times,I found out what it means to be believed,
The thoughts and images,the uborn child of Devil that never was conceived.

When little worlds collide,I'm trapped inside my embryonic cell
And flashing memories are cast into the never ending well.
The name that scorns the face,the child that never sees the cause of man
The deathly darkness that belies the fate of those who never ran...

Well I know it's hard for you to know the reason why
And I know you'll understand more when it's time to die,
Don't believe the life you have will be the only one,
You have to let your body sleep,to let your soul live on.

Love has given love to you and now it's your concern
Unseen eye of inner life will make your soul return,oh yeah,
Still I look but not to touch,the seeds of life are sown
Curtain of the future falls,the secret stays unknown

Just remember love is life and hate is living death
Treat your life for what it's worth and live for every breath,
Looking back,I lived and learned but now I'm wondering
Here I wait and only guess,what this next life will bring....?

Geezer-bass
Ozzy-vocals+words
Tony-guitars
Bill-drums(HE IS A GREAT GUY!!!!!!!)
All great guys!!!!

Daniel,stiu ca esti poet,ce crezi de Ozzman?Beat mort,drogat dar mereu scrie versuri si poezie de cazi pe jos!!!!Ca si Jim Morrisson.....alt mare betiv si drogat de parca are vreo importanta..... sa spun cinstit? cele mai bune llucrari ce am pictat si au avut mare succes la vanzari in USa.....le-am pictat fiind drogat sau beat mort....!Cand esti...dus.....pe alt taramuri,parca ai tot talentul
din lume la fingertips...fara misto...dar uneori cand o iei razna si creierul e ...on fire...te crezi...un mare ...geniu...crezi ca nimeni nu te egaleaza...nici Michelangelo...!!!!Atunci,trebuie sa te trezesti din betia grandorii....
Mai vorbim....Love&peace,
Ozzy....a lost soul?

Aventura riscanta? Toata viata e o aventura riscanta. Daca nu emigrezi acum poate o sa regreti mai tarziu...la fel si reciproca. Tu alegi!
Ideea e ca nu toti oamenii au stofa de emigranti, clar. Daca pentru unii e foarte greu, pentru altii e floare la ureche. Depinde de atitudinea cu care pleci.
Marea majoritate au mari probleme (nu numai la inceput) de adaptabilitate, le merge rau si vad numai negru in jur. Nu pot sa schimbe mediul, pot insa sa lucreze cu ei, sa-si schimbe optica. Poate le merge rau fiindca fac ceva gresit...ce ar putea sa faca mai bine, cum ar putea sa-si imbunatateasca viata, pe ei, viitorul. Da' inertia e mare,lumea se schimba foarte greu. Tarele din educatie si vechiul mediu isi spun cuvantul pana la moarte in cazul unora.
Apoi mai conteaza motivele plecarii, in cazul tau - mariajul. Depinde de partener, depinde de noua tara, depinde de multe...
Chestia cu actele si diplomele e relativ nesemnificativa. Se face in timp.
Faza cu vechimea in Romania e o gluma proasta. Acuma sincer...emigreaza unul din Africa de Sud in Germania, sa zicem...inginer chimist omul cu 10 ani vechime. Nu stie bine germana (vorbeste ca o cizma!) si e ... assssa de deprimat ca nu gaseste nimic de lucru..."la nivelul si pregatirea lui, neaparattttt! E mai usor uneori pentru cei care pleaca de la zero. E mai cinstit pentru ei, Ego-ul nu le mai face probleme.
Adaptabilitate e cuvintul nou! Nici macar varsta nu conteaza asa mult. Inveti limba de rupi (zi si noapte!), citesti carti (de la biblioteca), asculti radio-ul, te uiti la TV si citesti ziare in limba noua. Lasi alte prostii... nu ai timp de ele, sunt nimicuri fata de noul tel - viata ta.
Apoi, foarte important este sa iei contact cat mai mult cu noua realitate, cu oamenii din noua tara. Iesi in oras, singur/a, te plimbi cu autobuzul/metroul, casti gura, vizitezi (muzee, parcuri, etc.), te duci la cinema si citesti ziare. Te pui la curent cu politica...cu tot ce te-ar interesa - din noua tara. Trebuie totusi sa ai macar idee despre noua societate, nu? Macar sa stii cine e presedinte si care sunt partidele de la putere.
Daca nu ai o pregatire/meserie competitiva(din Romania)cu care sa ai sanse pe noua piata de munca - pui mana si faci cursuri in noua tara. Vezi ce se cauta mai mult, vezi ce aptitudini ai (da' nu te minti si nu trisezi!) si pui burta pe carte. Intre timp iti iei un job simplu si iti vezi de treaba cat de bine poti...perfect daca se poate - iti faci treaba ca la carte. Gandesti mereu pozitiv - muncesti simplu da' ca sa-ti platesti cursurile cu banii respectivi - deci muncesti pentru tine in fond, nu? Si daca lucrezi ceva amarat si simplu, "degradant si injositor" (!) , macar fa-o ca lumea ca sa-si aduca aminte patronii de tine, oamenii nu uita si sunt impresionati de oamenii dintr-o bucata, de isprava, mucitori si corecti. Sunt satui pana in git de complexati si de genul "Gica -contra".
Inca ceva, nu exista tara/societate perfecta - ideala. Aud mereu texte de genul "americanii sunt prosti", "nemtii sunt marginiti", "francezii sunt xenofobi". As putea sa zic si eu de romani ca sunt hoti,nu? Generalizarile astea sunt ceva de speriat...
Cam asta e, e simplu in fond. Trebuie doar sa fii normal la cap, sa nu te minti si o sa-ti traiesti viata exact asa cum meriti. Daca nu esti multumit, e vina ta, schimba! Poti sa o faci zilnic! Nu te opreste nimeni.
Iti doresc multa rabdare, incredere, credinta si sper sa ai o viata cat mai fericita!

Este adevarat, barbatii si femeile vad unele lucruri diferit, dar pentru mine lucrul acesta este un lucru pozitiv. Sotul meu poate sa vada si alt punct de vedere, adica pe-al meu, iar eu sint privilegiata sa il vad pe-al lui. Asa ne complectam unul pe celalalt. Paradisul care il vedeai tu era aventura acelui loc, iar pentru sotia ta era locul. Amindoua idei sint legate si depind una de cealalta.

Mercedesul arata bine parcat in fata casei cu flori. Eu am obiceiul sa-l parchez pe-al meu in fata. Alealalte sint parcate in spatele casei. Binenteles ca vede florile, cine crezi ca taie iarba la noi. De-aia avem asa multe flori pentru ca nu-i place sa stea trei ceasuri sa taie iarba. In soarele asta nici nu-l condamn.

Aveam 13 ani pe-atunci....mintenas fac 32.

Dear brother Destin,

Mereu am gandit ca exista o apropiere in spirit si suflet intre daci si indieni.
Sufletul nu moare,ei stiu asta,dacii stiau asta,Zamolxes sau Wakan Tanka este mereu acelasi unic God!De milenii.
Mi se pare mai profunda credinta lor de atunci,cei vechi,simpla si curata si mai presus,sincera!Uneori multe triburi lakota sau shoshonees ori commanches youkon,iroquois,au numit pe Dumnezeu,marele spirit,drept Bunicutul lor drag.

Asta ii apropia de El dar cu mare respect.Si atunci oare de ce ti-ar fi teama de moarte?Moartea e un vis ca si viata.Ca si dacilor,indienilor niciodata nu le-a fost teama de moarte.
Personal am invatat multe de la ei pt. ca am destui frati indieni din diverse triburi si de la mic la mare inca pastreaza si transmit credinta lor care e sincera si vine din sufletul lor.

Nu este nici o poveste in astea ce scrii,este un adevar.
Imi este chiar greu sa traduc ceea ce voi scrie acum la incheiere,as dori sa ma lase Admin sa scriu in engleza:

"Do not grieve.Misfortunes will happen to the wisest and best of men.
Death will come,always out of season.It is the command of the Great Spirit,
and all nations and people must obey.
What is past and what cannot be prevented should not be grieved for....Misfortunes do not flourish particularly in our lives-they grow everywhere."

Big Elk(Omaha Chief/1772-1846)

Love&peace,
Ozzy

"Mereu am gandit ca exista o apropiere in spirit si suflet intre daci si indieni."

Ozzy,
Raspund cu placere la comentariul tau.Legaturi spirituale ,sufletesti intre daci (triburi carpato-danubiene) si indienii americani sunt si tot mai des apar dovezi de o deosebita "acuratete".

Cu doua trei mii de ani i.d.Hr. triburile carpato-danubiene au cucerit Asia ajungand pana in Insulele Japoniei.

Cercetari recente genetice ne multiplica atentia atunci cand ne "implicam" in pre-istorie.
Teoria genomului prezentata pentru prima oara, in detaliu, in luna mai 2000 prezinta si originea amerindienilor.

In America ne gasim intr-o situatie mult mai delicata ,complexa decat o simpla migrare de populatie.

Studiul mitocondrial al dr.Wallace arata ca dintre primelor grupuri din ramurile A, B, C si D gasite la populatia bastinasa nord-americana, A, C, si D se gasesc si in Siberia, sugerand ca principala sursa migratia acestora in America de Nord.
Absenta ramurii B in Siberia ne sugereaza sosirea acesteia de undeva de peste ocean.

Surpriza mare s-a produs in anul 1998, cand dr. Wallace gaseste ramura X, o ramura europeana foarte rara printre nativii Americii de Nord, ca Ojibwa si Sioux.
La inceput, el a considerat ca aceasta a aparut in urma casatoriei localnicilor cu europenii moderni.
Dar, X-lineage-ul american s-a dovedit a fi...pre-columbian (!), avand o varsta intre 15.000 si 30.000 de ani. X-lineage-ul european a avut doua cai de a ajunge in America:

una, trans-Siberiana, dar nu s-au gasit urmele ei in populatia siberiana;

alta, trans-Atlantica...acum mai mult de 20.000 de ani!!! Ramura aceasta se gaseste la extrema cea mai de nord a carpato-dunarenilor.

Prin secolul 18 indienii tzeltal din Guatemala ii vor de scriitorului spaniol Ordonezy Aguilar o carte veche, istorica, in limba Quiche.
Ordonezy o va numi “Probanza de Votan” – Evidenta lui Voltan.

In acest important document despre eroul Votan, se spune ca el a venit in America din ordinul unei divinitati, pentru a pune bazele unei civilizatii.

Ce este amuzant, se vorbeste de asezarea grupului Votan pe malurile raului Usumacinta din Guatemala cam cu 1000 de ani inainte de aparitia crestinismului (1000 i.d.Hr.).

Putem sa ne intrebam oare este numai un mit, o legenda? dar ceea ce numim mit, este de obicei, nimic altceva decat interpretarea unui eveniment istoric. In spatele unui mit de multe ori gasim un adevar, asa cum s-a intamplat cu Troia-Iliada.

Ne spune oare istoria europeana ceva despre Votan?
Este foarte greu de cautat, in special cand acesta trebuie sa fi trait prin 1,100 i.d.Hr.

Dupa istoria daneza, Votan este cunoscut ca Dan, Danu, Woden sau Odin. El a fost rege atunci demult, la sfarsitul secolului 11, inceputul secolului 10 i.d.Hr.

Danemarca facea pe atunci parte din provincia Dacia din vestul Europei.

Astfel Votan cu ai lui camarazi, au trecut Atlanticul spre America Centrala unde au dezvoltat o civilizatie infloritoare, Maya – asa cum ne spun si traditiile locale.

Referitor la numele de Maya, tinand cont de originea tracica a acestora, el poate veni de la numele fiicei lui Atlas – Maia, nume foarte popular in timpurile antice.
Dacii au avut-o si pe Marian – mama florilor de mar care ramanand insarcinata cu o raza de soare va de nastere la cei doi Zalmoxes. Marian-Maria- Maia-Maya

Bibliography:
"Originea rasei umane” pe www.dacia.org.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

...cateodata am reusit....alteori nu.De ce nu am reusit?Din cauza sistemului din Romania. Si ajungem din nou la acele bariere de care te izbesti atunci cand crezi ca iti merge mai bine.In orice este o limita...insa aici iti sunt impuse limite forever.
Eu, ca romanca 100% imi vine sa-mi iau campii si sa plec din tzara pentru ca imi dau seama ca stagnez...ce sa mai vorbim de investitorii straini care dupa ce au cunoscut legislatia din romania si-au luat investitiile "in spinare" si plecati au fost.
"e la fel de greu sa fii american,sau german..sau polonez.. italian, Deosebirea primordiala este ca la ei e alt standard al vietii"
Mai mult as spune ca este greu pentru un roman in America, Polonia, Italia...care fiind obisnuit cu ACEL standard de viata este obisnuit sa primeasca mereu palme...
it's just me

Bun asa! Adevar graiesti cand zici ca America (adica Sua) e altceva. Europenii comenteaza (critica adica) ce nu le place la America din punctul lor de vedere (adica prin prisma perceptiilor lor de europeni). Dar nu stiu cum e sistemul american, habar nu au. Il critica doar.

Americanii pe de alta parte, nu critica sistemul european. Zic ca ei nu vor ca statul sa le zica cum sa-si conduca viata (precum in Europa) si cu asta basta. Daca voiau asta, pai votau asa, isi schimbau sistemul ce mare smecherie?

Am citit pe multe forumuri (de romani, nemti si francezi...emigrati in Sua) cum se plang de expresia "How are you?" folosita de americani (la magazine, pe strada...in parc cand isi plimba cainii, etc.). Ziceau ca americanii sunt superficiali si ca te intreaba asa...de complezenta, ca-i doare in toc de fapt de ce le raspunzi.

M-am apucat sa-i raspund unui roman (pe forum) despre expresie. Ca are doua semnificatii: ceva de genul "Buna, cum iti merge...adica ce mai faci?" folosita intre persoane care nu se cunosc. La asta...tre sa raspunzi : "Fine, thank you/Not so bad, thanks/Pretty good..."d-astea...chiar daca tu tocmai ai avut un infarct. Tre´sa le raspunzi asa! Nu sa le povestesti despre Adam si Eva sau cum ti-a iesit zacusca. E un fel de salut de-al lor dar ceva mai personal oarecum. Pe urma cand expresia e folosita intre persoane care se cunosc si sunt prieteni pe bune (cunoscuti, etc.) ...eiiii, atunci incep chiar sa-si zica ce fac, ce si cum...ce mai face nevasta, copilul sau mama soacra. Romanul de pe forum mi-a raspuns ca fac pe desteapta (taran!).

Uite...pe forumul nemtesc, neamtul mi-a raspuns cu multumiri si m-a intrebat de unde stiu. I-am zis ca am citit toate astea intr-o carte de gramatica (o luasem de la biblioteca cand eram in State) da´ca poate sa faca o cautare pe Google si sa bage expresia in cauza si ...bingo - ii iese rezultatul cu explicatiile de rigoare. Intrasem la nemti pe forum ca se conversau despre expresia asta...si ce aiurea li se pare. Zicea Fritz ca s-a intalnit cu unul care-si plimba cainele in parc de vreo trei ori si ca de fiecare data cand ala il intreba ce mai face el incepea mereu sa-i povesteasca una alta (americanului adica). Da´ americanul se intorsese deja si plecase de mult dupa caine...neamtul ramasese sa vorbeasca singur. Misto, nu? Da´omul spumega de furie.

Asa si cu altele...E stupid sa faci comparatie intre mere si pere cand nu ai vazut mere in viata ta si ai mancat doar pere de cand esti pe lume.

Americanii sunt mai dezinvolti si dezghetati din punctul meu de vedere (adica cum imi place mie!). Si nu vor sa para altceva decat sunt. Peste tot in lume exista chestii pozitive si negative, nu e Sua de vis si Germania...sa zicem ...de doi lei. Nu! Da´nici sa zici acum ca tot ce e american e aiurea din moment ce tu ai alte criterii, alta educatie si alte standarde (de la tine din Vascauti sau din Paris...zic si eu...).

Sanatate multilateral dezvoltata!

Asa este, El este mereu alaturi de noi, si in clipele de deznadejde si in cele de fericire sublima. El e la fel mereu. Oamenii sunt insa orbi, surzi si muti si isi taie/ingrosa canalele de comunicare din cauza asta.

Ai gasit usa, ai gasit drumul, ai inceput sa mergi pe el...calatorie placuta! ;-). Numai bine si drum cu soare si flori!

"mereu am preferat sa fac ce-mi place si sa am timp mai mult, stres mai putin si viata mai linistita." lucrul ideal pentru visele tale este ideea de a trece de la liberul profesionist la investitor (deci saltul de la a lucra pentru bani la a pune banul la lucru pentru tine).
"Nu vreau piscina, ceas cu vasle si nici bijuterii si blanuri (le detest!). Sunt genul care s-ar retrage la manastire...mai degraba...iti vine sa crezi asa ceva, ei? ;-)" intrebarea nerusinata este: la care ca manastiri sunt peste tot in lume (manastiri sau temple dar meditatia si transfigurarea sunt aceleasi).
pe curand