comentarii

mi-l spune in gand suav ce parte de vorbire este


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Eu nu m-am simtit mereu liber sa spun ce gandesc - de philo la: 04/03/2010 09:15:01
(la: Libertate de a spune ce gîndeşti)
Eu nu m-am simtit mereu liber sa spun ce gandesc.

Am avut exemplul unui vecin care inainte de 1945 era comunist in ilegalitate.
Prin 1950 a scris o scrisoare la prezidente aratindu-si dezamagirea fata de orindure.

In 1964 mai era "chirias" la Jilava.
#529286 (raspuns la: #529263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre casatorie - de Emi K la: 20/02/2004 14:50:46
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Eu nu prea cred ca lumea ii mai acorda importanta cuvenita casatoriei. Sau nu mai intelege ce implica ea. Ce-i drept traim intr-o lume in care trebuie sa fim din ce in ce mai toleranti, mai flexibili. Dar casatoria tocmai stabilitate inseamna si durata. Si daca vrei ca un lucru sa dureze, normal ca nu te arunci cu capul inainte si cu ochii inchisi. Ce sanse ai sa iti reziste casnicia cand tu te-ai casatorit cu persoana de care te-ai indragostit fulgerator pentru ca reprezenta idealul tau femini/masculin, in momentul in care ai cunoscut-o. Daca nu iti acorzi timpul sa o/il cunosti, o sa ai surpirze, mai mult ca sigur... Si atunci normal ca o sa-ti para rau, si o sa-ti blestemi zilele.

La urma urmei, e chiar reconfortant sufleteste sa poti spune "suntem impreuna de x ani si ne-am decis sa ne casatorim la sfarsitul anului". Esti mai linistit. Stii ca ai avut timp sa cunosti acel om, sa-l vezi si la bune si la rele si ai decis ca intr-adevar puteti sa ramaneti impreuna fara regrete ulterioare.

Mi se intampla si mie sa cunosc din cand in cand un tip care sa-mi hoinareasca in minte si-n suflet un timp... Ma indragostesc. Dar in cele mai multe cazuri dupa ce ne cunoastem mai bine, recunoastem ca nu ne potrivim si ca flacara de la inceput se stinge. Asta e. Sa ajungi sa iubesti pe cineva e lucru mare si greu de obtinut. Nu stiu cum ma explic, dar cred ca trebuie "sa muncesti" pentru asa ceva. Si daca aveti temelii comune, e mult mai usor (temelii = acelasi grad de educatie, sau fara discrepante mari, aproximativ acelasi statut social, chiar un mod de a gandi asemanator, ca sa nu spun iq).

Pe de alta parte, la cei 20 de ani ai mei, nu sunt casatorita, asa ca nu pot sa vorbesc din experienta unei alegeri "pe viata".

Cert este ca toti, fie ca o recunoastem sau nu, "cantarim" o persoana in functie de aspectul fizic (in primele cateva secunde dupa ce o cunoastem), dupa cat de amuzanta si simpatica e, dupa comportament, iar dintre mai multi candidati il vom alege intotdeauna pe cel de care ne simtim mai putin intimidati, considerand toate aspectele astea, dar care sa nu ne fie inferior.


Iar despre relatii, am citit o chesti foarte misto pe net "The Ladder Theory" - http://www.intellectualwhores.com/masterladder.html - le care v-o recomand cu caldura.

---------------------------------------------------------------------
"Pe inima si pe gandurile mele numai eu sunt si voi fi stapan cat voi trai."
Apostol Bologa (Liviu Rebreanu - "Padurea Spanzuratilor")
"straini si niste exilati pe pamant", - de DESTIN la: 07/08/2004 17:39:32
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
Credinta ne spune ca, in miezul fiintei noastre, noi nu apartinem cu adevarat acestei lumi.

Caminul nostru se afla in alta parte.
Uitati-va la toate textele religioase care ne invata sa ne acceptam situatia de simpli pelerini pe un taram strain.

Suntem niste "straini si niste exilati pe pamant", dupa cum spune autorul crestin al Epistolei catre evrei (11, 11).

In consecinta, nu suntem impresionati de gandirea cosmologica, care considera, prea mult, gandirea si personalitatea parti ale ordinii naturale.

O asemenea sinteza superficiala banalizeaza umanitatea, prin faptul ca ne absoarbe in dimensiunea materiala si slabeste legatura eterna pe care o au sufletele noastre cu lumea transcendenta.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

sis, - de dinisor la: 17/09/2004 16:51:54
(la: Insul din dosul oglinzii..)
daca autorul s-ar fi suparat ca am comentat, cred ca ne-ar fi "certat" pana acum... deocamdata e liniste din partea lui, si cum vorba aceea "si tacerea este un raspuns", eu zic ca putem sa spunem ce gandim. nu intotdeauna a-ti exprima gandurile poate defini un comentariu...
asa ca sis, eu cred ca e ok. mi-am asumat riscul, in orice caz :)
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22641 (raspuns la: #22624) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...simpli pelerini pe un taram strain. - de DESTIN la: 24/09/2004 23:16:40
(la: OMUL ce stim despre noi?)


Credinta ne spune ca, in miezul fiintei noastre, noi nu apartinem cu adevarat acestei lumi.

Caminul nostru se afla in alta parte.
Uitati-va la toate textele religioase care ne invata sa ne acceptam situatia de simpli pelerini pe un taram strain.

Suntem niste "straini si niste exilati pe pamant", dupa cum spune autorul crestin al Epistolei catre evrei (11, 11).

In consecinta, nu suntem impresionati de gandirea cosmologica, care considera, prea mult, gandirea si personalitatea parti ale ordinii naturale.

O asemenea sinteza superficiala banalizeaza umanitatea, prin faptul ca ne absoarbe in dimensiunea materiala si slabeste legatura eterna pe care o au sufletele noastre cu lumea transcendenta.



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
Nu te plange! - de florina la: 11/10/2004 20:27:53
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Hai incoace sa asculti minunata limba engleza. La TV sunt multe canale, ce-i drept, zeci si sute. Nici din greseala nu vei auzi o alta limba, cu o exceptie: unul singur, care prezinta in limba spaniola (pentru bietii mexicani). Nu stiu cum mai e in alte parti, dar aici, din 15 minute de emisie, 10 sunt cu publicitate. Ti se taie respiratia cand ii vezi cat de fericiti sunt facand reclama la macaroane cu branza, hamburgheri s.a. Au cate 200 de kile si baga in ei ca intr-un sac...si-s tare fericiti.

Spunea cineva mai sus ca o colega nu stia cine-i Alain Delon. Am fost sambata la biblioteca. Dupa ce m-am foit cam doua ore, ma hotarasc sa intreb pe unul dintre functionari unde sunt standurile cu carti in alte limbi. Mi-arata imediat unul mic-miculet prin dreptul caruia tocmai trecusem. Zice: acolo! Ii raspund zambind ca tocmai am trecut pe acolo, dar ca in afara de cateva carti in rusa si alte cateva in chineza, nu sunt. Intreb de standul cu carti in limba romana. Se holbeaza la mine si zice: ce limba e asta? Nu-i mai dau explicatia si trec la alta intrebare: cele in limba fraceza, unde le aveti? Ne pare rau, doamna, nu avem asa ceva. Fiindca...nimeni nu solicita. Ma gandisem ca nu or fi avand in romaneste, dar in franceza mi-am spus ca trebuie sa fie. Nu au fratilor, pentru ei Europa e ...Rusia si atat! Daca ma aud vorbind in limba noastra, vine iremediabil intrebarea: esti din Rusia, nu? Zic: nu, mai incearca, Europa e mare, mai stii si alte tari din jurul Rusiei? Da din umeri si spune: credeam ca esti din partea aia, ca semeni cu ei. Nici vorba, in gandul meu, sunt bruneta si nu am nimic comun cu rusii (doamne fereste!).

Asa ca...na, fiecare ne plangem in felul nostru, am totusi impresia ca gradul nostru de cultura e cu mult mai mare decat al lor (cel putin al celor de aici) pentru care cultura inseamna doar...a sti sa faci bani.

#24735 (raspuns la: #23695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Minunat - de (anonim) la: 30/10/2004 03:35:09
(la: CATEVA MOTIVE PENTRU CARE IUBIM FEMEILE de Mircea Cartarescu)
Da... Acest eseu este cu adevarat minunat... Pe de alta parte, cum spunea ceva... Este doar o parte din ceea ce reprezinta cu adevarat femeile... M-am regasit in multe dintre afirmatiile facute-n el si sincer m-am bucurat ca am aflat cate ceva din lucrurile pe care le gandesc barbatii... Sigur, nu toti barbatii gandesc ca Mircea, dar nici pe Bryan Adams sau pe cine naiba ii scrie cantecele nu cred ca-l pot gasi oriunde (de fapt, nu cred ca-l voi gasi cu adevarat vreodata). In fine... Oricum, ideea eseului a fo` absolut geniala si mi-ash fi dorit ca Dl. Cartarescu sa fi aprofundat ideea si sa fi strans suficient material pentru o carte care sa aiba acest subiect... Sunt convinsa ca multe femei ar fi citit-o cu sufletul la gura si ca ar fi avut un mare succes.
In incheiere, in mare, femeia va ramane oricum o necunoscuta, asha cum va ramane si barbatul... De fapt, poate nu si barbatul... In fine... Ce mai conteaza?
O ultima idee... Oricum eseul merita aplauzele tuturor.
#26938 (raspuns la: #24700) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ex-gay - de oliver la: 31/03/2005 16:45:22
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
"Cercetarea psihanalitica se opune cu toata hotararea incercarii de a-i izola pe homosexuali de ceilalti oameni, intr-un grup cu naravuri cu totul aparte. Studiind alte excitatii decat acelea manifest sexuale, psihanaliza a gasit ca TOTI OAMENII SUNT CAPABILI SA-SI ALEAGA UN OBIECT SEXUAL DE ACELASI FEL SI CA ACELASI LUCRU S-A PETRECUT SI IN INCONSTIENT. Intr-adevar, simtamintele erotice care ne leaga de persoane de acelasi sex joaca un rol important in viata psihica normala, dar un si mai important rol ca factori de imbolnavire, in comparatie cu aceleasi simtaminte fata de persoanele de celalalt sex. PSIHANALIZA MAI DEGRABA RELIEFEAZA INDEPENDENTA ALEGERII OBIECTULUI FATA DE SEXUL OBIECTULUI, EGALA SI LIBERA ATASARE FATA DE OBIECTELE MASCULINE SI FEMININE, CUM SE OBSERVA IN COPILARIE SI IN STARILE PRIMITIVE DIN PREISTORIA UMANITATII, CA PUNCT DE OBARSIE DIN CARE SE DEZVOLTA, PRIN RESTRANGERE FIE INTR-UN SENS, FIE INTR-ALTUL, TIPUL NORMAL DE SEXUALITATE SAU CEL INVERTIT. IN VIZIUNEA PSIHANALIZEI, ASADAR, INTERESUL SEXUAL EXCLUSIV AL BARBATULUI PENTRU FEMEIE CONSTITUIE O PROBLEMA CARE ARE NEVOIE DE ELUCIDARE, CARE DECI NU ESTE DE LA SINE INTELEASA, CUM ESTE ATRACTIA DINTRE ELEMENTELE CHIMICE. Determinarea comportamentului sexual are loc abia dupa pubertate si ESTE REZULTATUL UNOR FACTORI CARE NU SUNT NEGLIJABILI SI CARE, IN PARTE, SUNT DE NATURA CONSTITUTIVA, IAR IN REST DE NATURA ACCIDENTALA. Desigur ca este cu putinta ca unii dintre acesti factori sa fie atat de importanti incat sa influenteze in mod direct rezultatul. In general, insa, pluralitatea factorilor determinanti se reflecta in varietatea comportamentului sexual manifest al oamenilor." [Sigmund Freud, "Psihanaliza si sexualitate", ed. Stiintifica, 1994, p. 93; sublinierile imi apartin].

Am urmarit firul discutiei pe forum atat cat am rezistat (e nevoie de mai mult timp decat mi-as putea permite...), mai ales ca nu mi-a atras atentia in mod deosebit. Discutiile noastre, ale tinerilor, au tendinta sa se infunde in clisee, in common places, imi pare rau s-o spun. Pe de alta parte, s-au dovedit, ca intotdeauna, prea multi si prea curajosi sa emita (pre-?)judecati de valoare in privinta homosexualitatii niste indivizi care nu au manifestat -- pentru ca nu au vrut, pentru ca nu au simtit asa, pentru ca nu au avut curaj -- niciodata, poate, "simtaminte erotice care ne leaga de persoane de acelasi sex".

Inainte de toate, as dori sa reprosez fara ranchiuna acestor indivizi, care au totusi meritul de a fi dovedit ca hmosexualitatea nu mai este si nu mai trebuie sa fie un subiect tabu, faptul ca, la origine, impulsia sexuala, daca-i putem spune asa, nu are nimic de-a face cu "el sesso". Si atunci, ma intreb de ce trebuie de fiecare data cand vorbim despre homosexualitate sa trivializam, sa aruncam instinctual, in mintea noastra, invective (-A, poponarii!). Ma sufoc de dezgust cand vad ca mentalitatile se schimba greu, si atunci cand se schimba, o fac prost; mai bine nu s-ar fi schimbat... Caci, oare ce inseamna, pe de o parte, sa vorbim despre homosexualitate ca despre un flagel social iar, pe de alta parte, sa ne servim de drepturile omului ca de cel mai bun pretext pentru a afirma SUBVERSIV drepturile minoritatilor etice? Mi se pare ridicol, si mi se pare greu de imaginat in ce conditii ar putea creste copiii vostri (poate si ai mei, caci deocamdata nu-mi permit sa ma gandesc la asta, din motive materiale - si va asigur ca nu exista alte motive!), care vor auzi numai interpretari extreme ale fenomenului despre care discutam, interpretari care pornesc din ignoranta, ura si, de ce nu, regretul lipsei proprii de curaj in a spune, asa cum o face Freud, ca existenta sentimentelor erotice, mai mult sau mai putin manifestata, fata de persoane de acelasi sex, nu este atat de pernicioasa in sine si ca, de fapt, ea poate fi creatoare, atunci cand este, desigur, sublimata.

Am uneori senzatia ca oamenii dispun de un sadism funciar atunci cand vine vorba de fericire, un sadism prin care orice incercare neobisnuita de a evada din spatiul profan, din banaliatatea cotidiana, este respinsa feroce. Si ma intreb, de ce trebuie sa spun, fata de cine altcineva in afara de mine ar fi trebuit sa recunosc, rusinat, intimidat, anemiat, ca sunt - recte, ca am fost candva un - gay? Cata suferinta si cata bucurie imi aduce aceasta marturisire. Cineva imi va spune, probabil, ca nu trebuia s-o fac. Daca m-as intoarce in timp, sa stiti ca n-as mai face-o, dar atunci eram impresionat de mesajele subliminale ale promotorilor unei "gay pride". Fiindca am o structura spirituala care nu-mi permite sa traiesc fara sa caut adevarul, am ajuns la concluzii ferme privind homosexualitatea, concluzii de la care nu voi face rabat, fiindca aici e vorba de viata mea. Nu am avut ocazia unei relatii sexuale cu o fata, desi ideea ma atrage foarte tare. Asta poate fiindca detest ritualul de curtenire dintre baieti si fete, in care baietii sunt imbecili si macho, iar fetele cretine si sentimentale... A, si pudibonde! Sunt sincer, intotdeauna am fost asa, si cred ca m-a durut, insa nu suficient de tare incat sa prefer vreodata disimularea adevarului. M-ar fi ajutat foarte mult sa am prieteni heterosexuali care sa-mi poata recunoaste faptul ca au fost candva, fie si foarte de mult, fie si pentru foarte putin timp, atrasi de persoane de acelasi sex. E o atractie emotionala foarte speciala, e, de ce nu, un dezechilibru emotinal, dar tot special ramane...

Mi-as dori foarte mult sa discut cu baieti, in principal, dar si cu fete, care s-au simtit macar candva "queer", care stiu cam ce ar putea sa insemne asta, la nivel emotional. Eu am renuntat la a-mi manifesta aceasta latura homosexuala, pe care o simt inca arzand in sufletul meu, fiindca vreau sa cunosc o fata care ma va face sa constientizez ca apartin lumii careia ii apartin, in realitate. Nu trebuie decat sa constientizez... Pentru ca acest lucru sa fie posibil, este nevoie de o femeie adevarata, matura in plan spiritual, rabdatoare si foarte inteligenta. Vreau sa va descopar, daca existati, pe voi, cei care simtiti ca mine, care ati inteles ca NU E NORMAL SA FI GAY, si nu fiindca norma ar fi data de societate, ci fiindca normalitatea este definita in raport cu un sistem de valori traditional, care nu trebuie rasturnat samavolnic de catre... "omul recent".
angoasant...?? - de ADAM la: 14/06/2005 02:49:10
(la: Cel mai angoasant poet)
O ,timp,tu care infrumusetezi pe cei morti,
Tu care impodobesti ruinele,
Tu care mangai;
Singurul care vindeca inima ce sangereaza;
Cel care verifica adevarul si iubirea.

Versuri de o asemenea profunzime ca cele de mai sus, din Child Harold, pot fi angoasante numai daca erai cu gandul in alta parte cand le citeai.

Iar Baudelaire in Metamorfozele vampirului,zice:
Am buze moi, si-n ele am tainica stiinta,
De-a pierde-n orice clipa,pe-un pat, o constiinta.
Adorm orice durere pe sanii mei zglobii,
Barbatii vin la mine cu zambet de copii
.......
In sarutari atata de priceputa sunt,
Cand pe-un barbat in brate il strang si il framant,
Ca-n patul care geme de-ncolaciri feline,
Toti ingerii nevolnici s-ar pierde pentru mine.

Asta da, e angoasant.

Iar Bacovia m-a invatat sa fiu realist:

Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine,
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert,
E vechi pacatul,
Si nu esti prima vinovata.
In cinstea ta ,
Cea mai frumoasa dintre femeile ce mint,
Am ars miresme otravitoare in trepieduri de argint,
Si-n pat ti-am presarat garoafe,
Si maci,
Tot flori insangerarte
.............
Dar iata vine miezul noptii,
E ora cand amantii altadata
Sorbeau cu amantele-n preuna
Otrava bine cuvantata
..............
Si spune-mi
Dintre cati avura norocul sa te aiba asa,
Cati au pierit?
Si cati blestema, de-a nu te fi putut uita?

De-ai sti cate fete oftau cand le recitam aceasta poezie?

Profetul luiKhalil Gibran, ar merita sa fie invatat in intregime

In cinste ta ,Irina!

homo homini deus
eu sunt homosexual - de funnyboy19 la: 29/07/2005 05:13:21
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Eu sunt homosexual si eu unul cred ca m-am nascut cu asta..nu sunt genul de homosexual obisnuit care se afisaja si se comporta ca o femeie..sunt un barbat in buna regula cu gesturi si atitudini nde barbat si eu unul spun ca m-am nascut cu asa ceva..de cand ma stiu..de mic..de cand am inceput sa ma gandesc si la partile sexuale m-am gandit la baieti ..au fost momente cand incercam sa scap de asta si sa ma gandesc la femei atunci cand ma masturbam dar fara nici un efect..acum incerc sa am o relatie cu o tipa care stie de mine si tin foarte tare la ea...m-am mai schimbat putin..acum imi plac si fetele cat de cat..ma rog cred ca numai ea..dar nu cred ca o sa mai incetez vreodata sa ma gandesc la un tip atunci cand fac sex...
Multumesc..Catalin
horica, sa vedem ce au spus cartile - de gigi2005 la: 01/09/2005 01:58:06
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
Prima problema pe care am luat-o in considerare, lipsind intrebarile sau macar domeniile tale, a fost: Care sunt sansele de realizare a actiunii la care te gandesti tu.

Din pacate esti tare imprastiat si cu gandul aiurea. Eu am vazut ca te gandeasti la niste vechi prieteni (sau un vechi prieten/a), ai o stare de melancolie, de emotie.

De asemenea esti foarte optimist si ai ganduri mari de realizari pentru ca te bazezi pe niste promisiuni care iti deschid noi perspective. Totusi iti supraestimezi fortele sau le supraestimezi pe ale celor pe care te bazezi, nu primesti ajutor de unde astepti, sau nu acum.

Mare prudentza ca cineva te "sapa" si poti sa risti f. mult. Asta va schimba situatia radical. Vor fi oponenti si obstacole.

Primesti in schimb ajutor de la cineva foarte apropiat, poate din familie. E ceva confuz acum in mintea ta sau a mea: ai o perspectiva promitzatoare acum dar nu-ti dai seama inca, sau va veni.

Te vei certa in scurt timp cu cineva din cercul tau de cunostintze si va fi cu scantei, pe fatza, cu cuvinte grele.

Din nou imi apare sprijinul pe care il vei primi de la cineva si cearta care va fi cu crearea de inamici ascunsi.
Ca o concluzie: atentie ca vei fi atacat, ai grija la oportunitati ca nu le vezi.

A doua citire am facut-o asupra a doua persoane care iti sunt foare apropiate. Va leaga si le leaga numai aspectul material. Una dintre ele (care mie imi pare o femeie ca apar si sentimente pe acolo , dar nu sunt sigura) nu o sufera deloc pe cealalta dar nu arata asta. A doua prsoana este una pesimista spre deosebire de prima care este foarte increzatoare in viitor.
Nu m-am gandit ca pot fi doua femei rivale, dar ma gandesc acum la asta. Totul va degenera in cearta, cele doua personaje se vor certa foarte rau, cel putin asa vad eu aici. Oricum prima dintre persoane iti aduce noroc si reusita, iti face foarte bine. Mai mult nu vad pentru ca tu nu te prea gandesti la asta.

Ca tendintze de viitor:
- tendintza dominatoare trebuie sa fie cumpatarea, echilibrul ca te vor ajuta foarte mult.
- tinzi sa-ti supraestimezi fortele, sa actionezi in forta, in contradictie cu felul tau de a fi. A fost bine pana acum, de acum grija mare
- te influentzeaza din trecut o cearta, o ruptura, care inca te afecteaza. Esti ezitant in relatii - cel putin asa imi apari mie aici - si asta nu are o influentza prea buna in prezent.
- cea mai buna cale de realizare este diversificarea relatiilor, chiar daca vei obtine succese numai pe jumatate cat ai sperat, legaturi noi care iti vor aduce noroc si mare succes.
- va aparea o persoana ce-ti va aduce castig, relatiile dintre voi fiind destul de armonioase.
- atentie la schimbari ca s-ar putea sa intampini niste obstacole.
- multi inamici ascunsi, din cercul de prieteni, de care nu sti dar vei afla in scurt timp.

Cam atat pot sa-ti spun acum! Sunt si putin obosita iar tu ai fost cu gandul in alta parte. Am vazut o fata cu parul drept, lung pana la umeri sau mai scurt un pic, brunetzica, vesela, slabutza, dar nu stiu de unde s-o iau ca am pierdut imaginea. Ai legaturi cu ea?
#68914 (raspuns la: #68888) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cata - de gigi2005 la: 16/09/2005 02:36:41
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
sunt de acord cu tine pana la un punct: defineste persoana credincioasa. Fariseul care se duce la biserica pentru ca asa se cade, preotul care are harul lui Dumnezeu, calugarul care a depus juramantul de castitate, o persoana care nu merge la biserica dar se roaga acasa... Toti acestia, si poate mai sunt exemple, il au pe Dumnezeu in suflet. Si totusi...
Sa-ti mai dau un exemplu:
Am o cunostintza care a suferit cu fierea. O perioada a sustzinut cu tarie ca Dumnezeu a vindecat-o, credintza, posturile indelungate... Plauzibil pana intr-o zi cand la o discutzie libera a recunoscut ca la slujbe ii fuge gandul in alta parte si nu le urmareste (de, diavolul isi face de cap), ca posteste ca asa a invatzat-o guru la yoga ca e bine iar acum 2 luni si-a scos fierea.
E, cu aceasta femeie am fost la Maritza pentru fata ei. Ce i-a zis Maritza nu stiu in amanunt, cert este ca pe familia ei era cazut un blestem din neam, dinspre partea sotzului. Si nu numai pe a ei, ci pe toate neamurile sotzului ei.
Crezi ca a ajutat-o biserica pe care o ferecventeaza de 12-13 ani neintrerupt? E o femeie resemnata care merge in continuare la biserica dar si la clarvazatoare si ghicitoare... Doamne iarta-ma, nu invatz pe nimeni sa nu creada in Dumnezeu. Credintza ajuta dar fratzilor, faceti-o cu toata fiintza, cu fiecare celula a corpului, cu tot sufletul. Noi suntem laici, nu avem gandul la Dumnezeu tot mereu. Sunt unii care mai practica "Rugaciunea lui Iisus", sau spun rugaciuni in gand dar ... nu este de ajuns. Totzi suntem pacatosi...cat sa ne caim sa putem spala toate pacatele noastre? Cred ca daca am plange pana la sfarsitul vietzii noastre in continuare si tot n-ar fi de ajuns...

Uite am acum o carte pe care ma tot chinui s-o citesc si sa subliniez niste pasaje. Am gasit-o in librarii, e din 2003 dar se mai gaseste ca eu am luat-o acum 2 luni. Se numeste "Puteri si practici vrajitoresti - Ancheta asupra practicilor actuale de vrajitorie", e scrisa de un francez Dominique Camus, etnolog si sociolog care a mai scris si alte carti pe tema asta. A aparut la editura Polirom din Iasi in traducerea lui Mugurash Constantinescu.
Daca o rasfoiesti te vei edifica: nimeni nu este protejat...
De fapt ne confruntam cu doua fortze: a vrajitului si a celui ce vrajejste si, implicit, cu fortza celor 2 vrajitori: cel ce face si cel ce desface...
Crezi ca pierde vreunul?
Vrajitorul ce face farmecul minimizeaza lovitura intoarsa si isi incheie relatia cu clientul. Cel care desface se teme mereu ca fortzele malefice vor irumpe brusc. Deci "facatorul" si "desfacatorul" desi fac farmece, fiecare practica alta forma de vrajitorie, acestea nefiind echivalente.

Dar, ca si o vedere generala, practicarea vrajitoriei este un mare pacat, indiferent de pozitzia pe care te afli.
#72538 (raspuns la: #72364) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
atunci spune "hi", Horica - de transilvanpop la: 17/09/2005 15:15:17
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
Ca si eu iti spun: Hi!
Hi si din partea lu belle, ca ea o juma de ora va fi la telefon. (probabil)
#72855 (raspuns la: #72853) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
text - de zaraza la: 02/10/2005 01:08:31
(la: Concurs)
dintr-o alta delicatesa:

"Scotoci printre lucruri si scoase un exemplar din Ulise al lui Joyce:
- Aubrey! Pe onoarea mea, ce crezi despre aceasta... piatra de temelie?
- Iti inteleg dilema, spuse Aubrey, gandindu-se la partile obscene ale capodoperei lui Joyce.
Dar, spre surprinderea sa, Galen spuse:
- Este cea mai antisemita carte pe care am citit-o vreodata! Absolut virulenta!
Aubrey era complet buimacit, caci el nu o citise niciodata astfel.
- Cum anume? intreba cu reala uimire, iar lordul Galen ii suiera drept raspuns:
- Daca, asa cum imi spun ei, cea mai timpurie piatra de temelie a fost Homer cu eroul lui, Ulise, reprezentand calatorul intelept si cuceritorul a noi taramuri, spiritul umanist european, ca sa zic asa, pai cartea asta e o imitatie rautacioasa dupa Homer, o satira. Dupa Joyce, noul Ulise e un evreu din Dublin cu cele mai josnice calitati, cu cel mai abject caracter, cu cea mai repingatoare moralitate: iar sotia lui e si mai rau. Aici a ajuns civilizatia noastra..

Scoase un sunet care in romanele frantuzesti e reprezentat fonetic prin "Puoagh!". Isi turna un whiskey tare si facu un gest disperat de neputinta, de parca ar fi invocat sprijinul cerurilor sau aparitia insasi a umbrei lui Joyce, pentru a-l ajuta sa-si rezolve dilema. Dar Blanford fusese realmente starnit de aceasta analiza extraordinara, prima de acest fel, si era pierdut in admiratie, amestecata cu uluire, in fata faptului ca o asemenea intuitie venea din partea cuiva ca Galen. "

zaraza
Stau si ma gandesc.. de care - de Honey in the Sunshine la: 16/10/2005 22:17:55
(la: boucle-la!)
Stau si ma gandesc.. de care parte sa apuc subiectul asta al tau... Si stii de ce mi-e greu ? Pentru ca nu ma consider "desteapta" pe mine si pe nimeni "prost"...
Si inainte sa fiu acuzata de ipocrizie sau mai stiu eu ce ma apuc sa explic :) :
Nu am aratat niciodata cu degetul prostia, pentru ca nu ma deranjeaza, cel putin nu asa, ca notiune abstracta. Dau peste nas ingamfatilor, badaranilor, incultilor cu pretentii de eruditi (cunoscuti si sub numele de diletanti).
O sa zici poate ca astea toate sunt parti ale prostiei... Si e un pic adevarat, dar nu intru totul, pentru ca numitorul lor comun e de fapt aroganta, fudulia sa zicem :).

Luand cele de mai sus ca premise, o sa raspund si la intrebarea ta...
Nu ca nu mi s-ar fi intamplat de multe ori sa fiu literalmente umilita de inteligenta cuiva, asta e la ordinea zilei :), DAR, mai important, mi s-a intamplat sa ma umilesc singura dand dovada de un dilentantism iesit din comun. :)

Nu ma apuc sa-ti dau exemple, m-ar pune in situatii mult prea stanjenitoare, asa ca o sa vorbesc la general.
Probabil din cauza varstei si a unei firi deosebit de vanitoase am mereu tendinta de a da impresia ca stiu mult mai mult decat stiu de fapt. E drept ca in timp am devenit o adevarata experta, si doar ochiul unui necunoscator ar putea distinge ignoranta in stare pura care se ascunde de multe ori in spatele cuvintelor.
Nu stiu daca asta e un defect de caracter, sau consecinta anumitori factori externi, dar atunci cand sunt "demascata" e deosebit de neplacut! :)
vreau sa-ti spun ca iei lucrurile prea in tragic, si tu, si o mare parte dintre cei ce au raspuns aici... sa nu intelegi ca nu am respect pentru durerea si socul trait, pentru ca nu asta este atitudinea si intentia mea...
sunt familiarizata cu bolile cu incadrare psihiatrica atat din punctul de vedere al psihologului clinician (practica mea), cat si din punctul de vedere al omului de langa astfel de cazuri, pe care nu reusesti sa le vezi niciodata cu ochi profesionali, daca i-ai cunoscut inainte ca oameni...

cand spun ca le iei prea in tragic, sensul este ca instalezi automat o bariera intre tine si el, o bariera formata din mila (un sentiment toxic), neintelegere rationala (de altfel normala), si blocaj afectiv... nu mai reusesti sa ajungi la el pentru ca nu mai ai deschiderea necesara, el a intrat intr-o categorie care te inspaimanta si nu stii de unde sa il apuci...

poate vei gandi ca e usor sa vorbesc din afara contextului, dar nu sunt in afara contextului... si fara sa intru in detalii personale, iti spun ca stiu ca nu se poate cuantifica durerea celuilalt si ca nu poti sa faci predictii personale despre capacitati si relatii...

ideea mea, ori de cate ori ma lovesc de ceva care are potential sa ma destabilizeze, este sa incerc sa "make the best out of it"... uneori ne doare pentru ca ne fixam targeturi imposibile si neindeplinirea lor devine frustranta, apasatoare...

nu poti sa-l vindeci, draga mea, daca asta ti-ai propus... sunt o multime de lucruri pe care nu poti sa le faci, dar ideea este> "ce poti sa faci?" atat pentru tine, cat si pentru el... drept e ca nu prea multe de la distanta...
dar sa stii ca, atunci cand esti langa el cu adevarat, simte ca esti acolo, fara cuvinte, fara intrebari, fara explicatii... nici o boala nu reuseste sa stinga sau sa orbeasca acest scanner sufletesc pe care eu l-am regasit la multe tulburari de incadrare psihiatrica...

ei se inchid in ei si se izoleaza pentru ca simt cu inconstientul lor, cu straturi sensibile pe care multi dintre noi nu le deschidem niciodata (de frica), ei simt ca-ti este teama si ca nu stii ce sa faci... blocajul din noi il reflecta ei... blocajul este in contrazicerile acelea "draga, ai innebunit? n-ai nici-o misiune!" sau altele asemenea...

nu spun sa-i sustii parerile... poti sa alegi sa-l asculti activ sau sa-i pui intrebari, dar fara sa-l contrazici (lucru pe care cred ca-l stii, datorita locului unde lucrezi)...
sa-l asculti activ inseamna sa "citesti printre randuri", pentru ca iti vorbeste de o nevoie a lui atat de acuta incat incepe sa te doara pe tine de undeva dintr-un loc nestiut... abia atunci ai luat contactul cu el... abia cand ii simti durerea aia pe care el o pune in altfel de cuvinte, abia atunci esti "in el"...

si ca sa nu aberez, iaca un exemplu... cand spune ca are o misiune (delirul mistic, sau erotoman, sau de influenta, sau de prejudiciu, toate au aceeasi tema fundamentala, o problema de atentie), think... ce inseamna asta?... are nevoie sa fie important... sa fie cineva... sa faca ceva maret in lume... to make a difference... SA CONTEZE... SA EXISTE... SA FIE VAZUT... SA "INTRE IN FIINTA" PENTRU CEI DIN JURUL LUI...

DUREREA LUI ESTE CA NU EXISTA PENTRU VOI, CA ORICE LUCRU PENTRU CARE NU AVEM UN NUME... bolnavul psihic inceteaza sa fie alexandru, sau irina, sau raluca sau costel... el devine un caz clinic, o povara si o rusine pentru familie, un pacient din multime pentru psihiatru... un pat intr-un salon de acuti, un numar intr-un registru de cronici...
ai idee cum e sa fii un 205? un 417? depersonalizarea este desfiintare... in "braveheart" zic baietii o vorba "nu poti doar sa-l omori, trebuie sa-i omori numele intai"...

simti cum nu stie sa planga sufletul ala al lui dat mereu la o parte? cat de usor este pentru noi sa plangem si sa ne descarcam... cum ar fi daca n-am avea lacrimile, simona?
am trait un episod atat de socant si de dureros incat n-am putut sa plang cateva saptamani bune... este rau, rau de tot... purtam durerea cu mine pe strazi... vroiam doar sa ma intind pe jos si sa raman acolo, culcata pe-o parte... sa zac si-atat... vroiam sa ma bata cineva cu ranga, sa vad daca mai simt ceva... sa astup durerea dinauntru cu durerea dinafara... de-atunci mi-a ramas vorba asta in minte, anume ca "prefer de-o mie de ori durerile carnii decat durerile sufletului"...

ei fac crize, fac pe ei, au maifestari inadecvate... dar e atat de normal, draga mea!! e atat de simplu si de la indemana! exact asta facem noi, dar in alta forma... cand ai o problema care te framanta, nu te lovesti de lucruri? nu scapi lucruri din mana? nu uiti ce ai spus? nu te enervezi mai usor? cand atentia ta e incordata in interior, nu mai ai suficienta reverenta pentru lumea din afara ta...

fratele tau vrea doar sa existe, draga mea... vrea doar sa fie fratele tau... fiul parintilor lui... prietenul prietenilor lui...
nu stiu de ce, si oricum e penibil sa dai verdicte, dar somehow el a avut nevoie mereu de o reasigurare ca exista, care la ei e afectiva... asa cum indragostitii se intreaba uneori unul pe altul "ma mai iubesti?"... insemnand "exist pentru tine, care esti totul pentru mine?"... pentru ca daca pentru fiintele iubite nu existam, restul lumii nu mai conteaza, afectiv noi intelegem ca suntem morti pur si simplu...

din suflet ti-am vorbit, si daca pe alocuri exprimarea n-a fost cea mai potrivita, imi plec capul in fata durerii tale... si a tuturor care trec prin asta... si te rog sa iei vorbele mele asa cum le simti, nu asa cum se aud... si fara interpretari rauvoitoare...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
anisia va spune o poveste... - de anisia la: 10/12/2005 12:53:50
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
a fost odata ca niciodata
sub zapada afanata
o cocioaba cu furnici
nici prea mari, dar nici prea mici.
o furnica - mama lor
tot cara mereu de zor
in desaga-i nevazuta
de mancat, zeama scazuta.
infoiat ca un boier
"sotul" ei , un pishicher,
umbla ziulica-ntreaga
far' sa care vreo desaga.
puradeii, mici furnici,
nu ii numaram aici -
zburda cat ii ziua lunga
ba la scoala sa ajunga,
ba sa faca nebunii
ca deh, sunt si ei copii.
intr-o zi de sarbatoare
au iesit si ei la soare
de sub neaua afanata
ca sa vada lumea toata.
si-au cutreierat-o dara
de cu ziua pana-n seara.
sa se-ntoarca - acum acasa
pana nu prea furioasa
mama lor are sa fie

isi spuneau in gand, o mie
dintre puradeii de furnica.
oare tata ce-o sa zica? -
se gandi ala mai mare!
o sa fie suparare,
ii raspunse mijlociul,
si-l urma prin tot pustiul.


___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
mao - de anisia la: 01/03/2006 17:22:38
(la: martisoare?)
nu intotdeauna bunul gust face casa buna cu puterea de cumparare :))

da, ai dreptate. gestul nu este deloc ieftin. este o modalitate dragutza de a spune "ma gandesc la tine". imi amintesc de cel mai frumos martisor pe care l-am primit vreodata. o potcoava cu trifoi, micuta, din metal din acela ingalbenit. eram prin clasa a 11. un baiat de la noi din clasa, Mihai, se tot fastacea pe langa mine in ziua cu pricina. se suna de ultima ora. il vad ca vine spre mine cu un plic in mana. mi-l pune in brate si fuge... vai, si acum zambesc. ca sa nu zic ca si acum am plicul. in el era o felicitare de 1 Martie, pe care era scrisa o poezioara (adevarata declaratie de dragoste, ce mai!) si pe care lipise acest mic martisor. nu s-a zgarcit deloc in a folosi aracetul, caci saracul fir alb-rosu plutea in aracet... noroc ca a avut rabdare sa se usuce.

anyway, martisorul este o traditie faina, placuta sufletului. nu cred sa fie in alta parte a lumii, decat la noi.

sa nu ne pierdem astfel de obiceiuri frumoase!!!
_____________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu zboara toate la aceeasi inaltime...
#108973 (raspuns la: #108890) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
andante - de maan la: 30/03/2007 09:51:41 Modificat la: 30/03/2007 09:53:26
(la: cred)
1. cred c-ar fi trebuit sa folosesc singularul persoanei intai.:)
N-am vazut iubire muta. Incat, chiar daca neispravit, ne punem in cuvinte nu cred ca "siluim in noi ce-avem mai bun"...ci doar, in cel mai rau caz, devenim ridicoli la analiza rece a spectatorilor.

am cetit aici o poezie ...
atata m-o bluversat poezia aia ca nu-s destule cuvintele - corecta gramatical, patetic-viguroasa, grotesca, burlesca, bizara.
mi-o sfidat limitele ingretosarii, m-o-nfiorat cu un icnet de scarba lasandu-ma-n final fara grai si neputincioasa-n propria voma.
nu glumesc.
imaginile de-acolo trebeau sa exprime gand crud de copil cu dor de bunica pierduta.
otorul o ales pentru-aceasta imagini de-o crunta banalitate.
ok si asta, pan' la urma.
atata ca unele fac parte din recuzita poezilor erotice si-a jocurilor de budoar!!!!

doar gandul ca cineva mi-ar putea citi poezia despre bunica si-ar lupta sa-si invinga greata, ma tulbura cum rar mi se-ntampla.

am pierdut-o acum cativa ani...durerea-i aici nepotolit ferastrau in creieri.
nu.
nu si-o dat seama ca se urateste scriind.
e cu-atat mai dureros.
si, vezi, nu la 'rece'-am analizat.

Nu cred ca "ne saracim" daca incercam exteriorizari.

atunci m-am saracit eu aici, neputand sa scap de ce-am simtit cetind o ... poezie.
nici n-am vrut sa simt asa.
mi se pare nedrept s-o fi simtit.

sa-i spun ca gandul bun ajunge uneori la ceilalti ca o dejectie?
ar vrea (cineva)sa stie?
#182520 (raspuns la: #182399) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
laurra - de Intruder la: 13/06/2007 23:04:35
(la: Ce face femeia cu amantul nu face cu bărbatul!)
Sexul bun este atunci cind partenerul nu se gandeste doar la propria sa placere. In alte cuvinte dureaza mai mult de 3 minute.

deci asta e definitia ta la "sex bun". :D
eu iti garantez ca poate dura si 60 de minute (fara intreruperi si neluand in calcul preludiul) si poate sa fie sex prost!
poate te miri, dar unii barbati se gandesc si la placerea partenerei. nu te hizli, persoanele de fata se exclud!
"partenerele" sunt de mai multe feluri, indiferent ca-i sotie sau amanta. unele nu se pot detasa mental de cotidian, altele nu-si iubesc partenerul (nici macar nu-l agreaza!), altele sunt frigide sau asa cred ele si ii sugereaza si partenerului chestia asta, s.a.
in sex trebuie sa participe amandoi, primesti si dai in acelasi timp. daca nu dai nimic, nu poti primi nimic, pentru ca nu esti capabila sa primesti si sa dai.
daca 2 parteneri sunt pe aceeasi lungime de unda, sexul poate dura si 3 minute si e "bun"!
"sex bun" este atunci cand are si partenera orgasm. stii cum e, te copleseste ceva pe dinauntru, faci o implozie (nu stiu alta comparatie) si-apoi te potolesti treptat, cu oasele si carnea de pe tine, golite.
nu te uita ca am scris la persoana II-a, ti-am spus mai sus ca persoanele de fata se exclud!

Banuiesc ca nu cunosti asemenea probleme din moment ce m'ai intrebat... sau poate nu ti sa spus inca.

din partea mea esti libera sa banuiesti ce vrei! mi-am facut educatia sexuala pe cafenea, o stiu toti! :D

Dragul meu, sexul ramane sex, ca o faci intro parte, in aer, pe la spate, oral, verbal sau ce vrei tu, este repetitiv. Daca tie iti plac sarmalele cu carne, sarmalele cu orez, si sarmalele cu carne si orez...pai astea sint gusturile tale nene, treaba ta ce faci in bucataria ta.

draga mea, nu vorbeam de "n" feluri de sarmale!
repet: poti "manca" o mie si una feluri de mancare, cu aceeasi persoana; si sarmale si pui cu smantana si spanac si omleta si spaghete milaneze si pizza cu ton si miel la cuptor si tort de lamaie. intelegi? toata treaba e sa-i spui aluia ce vrei sa mananci!
ce ai cu pozitiile sexuale, am adus eu vorba despre asta?

Dar baga de seama ce unele femei n'au parte nici macar de asta. In alte cuvinte, nici macar sexul acela de rutina nu'l mai au, sau mai pe limba ta: ca o mangaie pe ea sau televizorul, e cam acelasi lucru pt el.

"unele femei" sunt tute!

E normal sa ai fantasme cu alte femei, nu ti le nega.

serios? da, e normal dar tot asa de normal e sa nu ai fantasme cu alte femei in timpul unei partide de sex!
...atentie, n-am negat nimic! :P

Femeile nu sunt egale barbatilor in privinta placerii.
ba da, sunt egale. ele simt placerea la fel ca noi...doar ca femeile nu-si pierd mintile de tot, nu se grabesc sa ajunga la orgasm, tre' sa le giugiulesti mult, sa le cauti in coarne...:))

Pentru unele femei nesatisfacute pe plan sexual, un amant este o nevoie fiziologica.

pentru un barbat cu o partenera absenta, cu gandul in alta parte, care simuleaza orgasmul, care face sex de parca ar face o corvoada, de asemenea o amanta e o nevoie fiziologica!

Nu cred ca vei simti niciodata pt amant ceea ce simti pt partenerul tau, amantul fiind doar un obiect sexual.

da? credeam ca sunt femei care isi detesta sotii sau partenerii si isi iubesc amantii.
s-a creat o impresie falsa ca ce faci cu barbatul nu faci cu amantul, cred ca ideea asta s-a nascut in capul unei gospodine casnice si tuta, bineinteles.

Tin sa zic ca nu vorbesc din experienta personala. As surprising as it might be, nu mi-am inselat prietenul, dar asta nu inseamna ca n'am avut fantezii, care bineinteles le-am pastrat pt mine, simtindu-ma chiar culpabila ca poate sa-mi treaca prin cap asemenea idei.

daca ai avut fantezii cu altii, l-ai inselat...de aici, culpabilitatea!

Cunosc persoane care au trecut prin asa ceva, si aceste femei care o data le-asi fi denumit "curve", au totusi explicatii plauzibile si nu pot sa le condamn.

mda...curvele au intotdeauna o explicatie dar nici eu nu le condamn.

In alte cuvinte motivul pt care femeile sint mai deschise sa incerce cu amantul ceea ce nu incearca cu sotul/partenerul, este calitatea sexului cu acesta si lipsa sexului in multe cazuri...sau: sarmalele alea care le mananci o data in pasti n'au nici sare nici piper, ... asta daca ai oportunitatea sa le gusti.
Tuica nu-mi place, dar nu zic NU la o visinata.


da...si cum ai zis, calitatea consta in timp, nu? unele spun ca ar consta in marime, alea sunt o pacoste la casa omului. :)))
vad ca te obsedeaza sarmalele mele dar de unde stii ca n-au sare si piper? :D
din punctul meu de vedere, pot sa-ti ofer un pahar cu apa...daca esti isteata, iti inchipui ca e visinata.
daca esti si mai isteata, ajungi tu insati sa crezi ca ai baut visinata si-mi ceri toata sticla!

#206106 (raspuns la: #205609) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: