mias cumpara o carte cu copi

Sint bibliotecile ilegale? Biblioteca cumpara o carte si o da la citit la 1000 de oameni. Si o dau pe gratis!
Iar acest “furt” este sustinut cu bani publici de la buget!
Eu, biblioteca, am imprumutat cartea, cititorul a citit-o, poate a si copiat-o, s-a comis ceva ilegal?
Sint bibliotecile in afara legii? Respecta ele dreptul de autor? Daca da, cum? Daca nu, de ce nu sint interzise si scoase in afara legii?

Iata ce spune legea 8 din 1996.
********************************************************************************
ART. 34
(1) Nu constituie o incalcare a dreptului de autor, in sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fara consimtamintul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu conditia ca opera sa fi fost adusa anterior la cunostinta publica, iar reproducerea sa nu contravina exploatarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare.
(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza inregistrari, sonor sau audiovizual, cit si pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, in situatia prevazuta la alin. (1), se va plati o remuneratie stabilita conform prevederilor prezentei legi.

ART. 107
(1) Autorii operelor inregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, impreuna cu editorii si producatorii operelor respective si cu artistii interpreti sau executanti ale caror executii sint fixate pe aceste suporturi, la o remuneratie compensatorie pentru copia privata efectuata in conditiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege.
(2) Remuneratia prevazuta la alin. (1) va fi platita de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor si de catre fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remuneratia se va plati in momentul punerii in circulatie pe teritoriul national a acestor suporturi si aparate si va reprezenta 5% din pretul de vinzare al suporturilor si aparatelor fabricate in tara, respectiv 5% din valoarea inscrisa in documentele organelor vamale pentru suporturile si aparatele importate.
********************************************************************************

Copierea oricarui produs este o actiune cu baze strict economice si care respecta cu sfintenie legile profitului si pe cele ale cererii si ofertei.
Urmariti piata si veti constata ca se copiaza doar acele produse cu o rata a profitului extrem de mare si care permit un profit de peste 45-60% din cifra de afaceri.
Cum tehnologiile de copiere sint din ce in ce mai performante, si aici includ si productiile pirat de textile, incaltaminte, etc, marfa copiata sau contrafacuta va avea succes si va inlocui marfa originala.
La fel, cit timp se va vinde muzica la preturi astronomice, ea va fi piratata, copiata, schimbata, tocmai pentru ca reproducerea ei este extrem de simpla. Pe de alta parte in pretul aparatelor de reproducere exista o cota parte pentru drepturile de autor (nu drepturile autorului!!!!).
Daca insa s-ar dori vinzari reale, nu preturi de jaf, s-ar putea realiza vinzari de masa la preturi extrem de mici, costul suportului + profit de bun simt. Adica ar fi mai ieftin sa cumperi decit sa piratezi!
Cum asa ceva nu exista, si muzica si softul se vinde prea scump fata de cit face, ele sint cele mai usor de copiat si piratat.
Un exemplu:
In România un W98 costa 100$ la un salar de 100$. Pirateria este de 65%.
In SUA, W98 costa tot atita 100$, dar la un salar de 1200$, iar pirateria este de 25%.
Daca luam in calcul si conditiile economice, atasate pirateriei, ajungem la o cu totul alta structura si ierarhie a piratilor. Adica nici in SUA unde oricine si-ar permite o licenta pe bani, pretul este prea mare ca sa determine cumpararea in locul piratarii.
Asta demonstreaza ca preturile de vinzare ale acestor produse sint prea mari si permit o eficienta foarte mare a pirateriei.
Muzica este un produs perisabil, usor de copiat, si care se vinde cu preturi astronomice fata de valoarea de intrebuintare. Rezultatul: cistiguri maxime, la costuri minime.
Pentru ca pirateria si copierea sa fie reduse (nu pot fi eliminate!) trebuie schimbate principiile de vinzare ale lor. Aceste principii dateaza de pe vremea gramofonului, iar acum sintem in anul 2003, secolul 21! Lucrurile au evoluat. Cel putin unele din ele!!

Si revin la prima intrebare: sint bibliotecile ilegale??


Dan-Calin

Bani pot cumpara un pat, dar nu somn
Bani pot cumpara o carte, dar nu inteligenta
Bani pot cumpara un ceas, dar nu timp
Bani pot cumpara o pozitie, dar nu respect
Bani pot cumpara asigurare, dar nu siguranta
Bani pot cumpara medicamente, dar nu sanatate
Bani pot cumpara sex, dar nu iubire
Bani pot cumpara singe, dar nu viata

Bani nu pot cumpara orice..

L-am descoperit intamplator acum vreo 7 ani... am citit cateva fraze-pe ici pe colo (ador librariile) si am cumparat..si-am cumparat... si l-am recomandat prietenilor mei pentru ca ma regaseam asa de natural... iar acum ei vin si mi-l citeaza pe Osho!
ma gandesc la cartile despre copii, femei, barbati, farmacie pentru suflet, despre emotii s.a.m.d. mai putin cele de meditatie... cartea lui auto-biografica... ah, osho! cata libertate! il ador! tebuie sa fii tare intelept ca sa nu fii nebun!!!

"La un moment de sinceritate cu tine insuti si la evaluarea realista a starii invatamantului...cred ca o sa-mi dai dreptate (macar in forul interior) ;)))!"

imi pare rau ca nu pot sa-ti dau dreptate nici macar in forul meu interior.
:-(
chiar cred ca ceea ce facem noi e important, chiar cred ca nu e usor sa educi, chiar cred ca meritam mai multi bani. mi se pare umilitor ca am ajuns sa cerem de la copii sa ne returneze cei 30 000 lei pe care i-am platit pentru 30 de pagini trase la xerox. as vrea sa-mi permit sa cumpar o carte de 600 000 lei si nu pentru ca imi place sa lecturez metodica predarii ci pentru ca imi trebuie.

Sunt un adolescent (17 ani). Sunt deseori foarte confuz.

multi inainte...daca n-ai fi confuz, n-ai fi om ci un robot sau o marioneta...

Mi se schimba foarte usor prioritatile , sau imi scapa din vedere.
Prioritati: sa lucrez si sa invat cat mai mult la mate si fizica
la mate e (relativ!) mai usor de invatat fiindca mi-a placut din clasa a 5 a (sunt a 11 a) , dar la fizica e mai greu , fiindca nu stiu ( am lucrat numai inainte de meditatzii , in a 11 a m-am apucat de meditatzii si la orele de clasa , la care am o profesoara care nu stiu sa explice cum se fac problemele si face varza teoria cand ne-o preda)

e normal sa-ti schimbi prioritatile la 17 ani si sa oscilezi...si totusi, esti constient ca trebuie sa pui mana pe carte!
sa-ti spun ceva: cat am fost in scoala gimnaziala si-n liceu i-am invidiat pe cei care stiau bine matematica...mie nu mi-a placut matematica, la liceu am fost intr-o clasa de uman...am impresia ca matematica nu trebuie s-o inveti ci s-o ''simti''...
spui ca profa de fizica nu stie sa explice...nu-i nici o rusine sa recunosti ca n-ai inteles, nu-i nici o rusine sa-ntrebi ci, sa te prefaci c-ai inteles!
daca profa de fizica face meditatii (gratuite, pentru care NU e platita!!!), inseamna ca-si da interesul...habar n-ai ce satisfactie are un profesor cand un elev il intreaba si cere lamuriri!

Eu ma pregatesc sa urmez Automatica , si deci la scoala ar trebui sa bag la greu mate si fizica. Dar sunt dezamagit de mine si de felul in care ma pregatesc , am impresia ca sunt prea lenes si ca nu o sa fac fata daca m-as duce la o asemenea facultate. Daca as intra la Academia militara ar fi si mai bine , dar nu cred ca ma suficient de hotarat pentru asa ceva , ar trebui sa ma pregatesc mai mult si sa fiu mai constiincios cu invatatul.

eu zic sa consulti site-urile unor facultati, sa gandesti singur si fara sa te influenteze cineva...nimeni, nici familia, nici prietenii nu stiu mai bine ce poti si ce vrei tu...cum ti-a scris si maan, cred c-ai sa te descurci; poti munci cu o jumatate de norma undeva, poti munci la ''negru'', nu conteaza!...am avut colegi si colege de facultate care spalau vase si prajeau cartofi pe la Mc Donald's, lucrau in vreun service-auto sau pentru vreo firma...eu n-am fost un copil de bani gata, numai ca locuiam in Bucuresti (locuiesc si-acum) si facultatea am facut-o tot in Bucuresti...crede-ma, cateodata eram invidios pe colegii care locuiau la camin si povesteau de-ale lor...ne-mprumutam bani unii altora, imparteam o pizza in doua, in trei sau in patru si dintr-o sticla de bere beam si cate 6-7 insi...cateodata ne scotoceam prin buzunare pan' la ultimul maruntis sa cumparam o carte sau un buchet de flori la o fata...sunt amintiri frumoase chiar daca-mpuscam leul...tu invata si intra!
daca n-ai sa intri, nu-i bai, lucrezi un an undeva si dai iarasi examen!!!

Cred ca am si parti bune si parti rele. Insist asupra partilor rele ; sunt o persoana foarte vicioasa , folosesc cuvantul asta fiindca in anumite momente nu-mi pot invinge pornirile si ajung sa ma cert cu mama sau s-o dau in bara in anumite situatii diverse.
Partea buna este ca sunt un idealist

''foarte vicioasa''...am impresia ca esti prea nemilos cu tine!
cine crezi ca-si poate infrange pornirile la 17 ani?!...trebuie sa ai rabdare cu tine si cu ceilalti din anturajul tau...pune-te macar un minut in locul ''celuilalt'', gandeste putin si de cealalta parte a baricadei...apoi, incearca sa te cunosti asa ''rau'' cum zici ca esti!...nu trebuie sa te amagesti si sa te-mbeti cu apa rece, nici sa-ti gasesti ''pacate'' cu lumanarea...invata sa nu-ti fie niciodata rusine de sentimentele tale, de pornirile tale, de gandurile tale cele mai intime, de dorintele tale...la cat de perversa e lumea in care traim, un ''viciu'' trecator e floare la ureche.
idealist sunt si eu, chiar daca m-am lovit cateodata de pragul de sus sau am dat cu capul in usa...;)

Sunt narcisist , superficial , mandru , increzut , egocentrist , malitios , si multe altele. Multa vreme nu am observat aceste defecte ale mele , ma credeam perfect. Dar pana la urma am reusit sa aflu ca aceste caracteristici sau dominante ale personlitatii mele sunt DEFECTE.Am incercat si incerc inca sa le corectez , rezultate , nu stiu... oarecum bune.

cine n-are defecte, sa arunce primul piatra...esti constient de defectele astea?...ok, inseamna ca ai castigat o bila alba de la viata!
ca sa invingi un ''dusman'' trebuie intai sa-l cunosti...

Sunt dezamagit de familia mea , nu ca ar fi o familie groaznica, dar pur si simplu as fi vrut mai mult de la ei. As fi vrut poate parinti care sa-mi cultive dragostea pentru matematica , sa ma incurajeze si sa ma sprijine neconditionat sa ma iubeasca mai mult. Nu sa-mi spuna sau sa se preocupe cel mai mult de cum sa faci un ban sau cum sa ai grija de casa si sa spuna dup-aia "Cum nu te iubesc? Nu vezi cate fac pentru tine? Ca am dureri de spate dupa cata treaba fac!" Da , dar eu vreau sa ma iubesti si sa ma lauzi , stimulezi mai mult mama!!!

aici, da-mi voie sa-ti spun ca esti putin nedrept!
inca nu stii cum se castiga un ban, habar n-ai ce-nseamna sa-l imparti si s-ajunga pentru casa, pentru masa, pentru scoala ta, pentru facturi, pentru transport, pentru cheltuieli neprevazute, pentru meditatiile tale, pentru imbracaminte, pentru incaltaminte, pentru impozite, pentru medicamente, pentru distractie (daca mai ajunge...)!
pai am impresia ca mama ta este o femeie exceptionala!...incearca sa COMUNICI cu ea, sa-i povestesti banalitati, sa-i spui un banc (nu deocheat!), sa-i povestesti un film, sa barfesti un coleg, s.a...fiecare cu firea pe care-o are, nu toti pot spune ''te iubesc'' sau ''bravo'' la comanda...la 17 ani nici nu ti-ar sta bine sa fii asa ''mamos''...:))

Off!!! Poate gresesc... Nu poti schimba persoanele din jurul tau , poti schimba ceea ce faci tu , sa am eu o atitudine ireprosabila , sa fiu eu un exemplu pentru mine insumi si sa nu astept sa vina cineva si sa aiba grija de mine , sa faca din mine ceea ce vreau eu sa devin. Dar mi se pare asa greu , am asa putina incredere in mine , vreau intotdeauna cele mai bune rezultate , dar cand vine vorba de munca , dau inapoi , ma plictisesc.

nu, nu poti schimba pe nimeni si asa-i bine!
nu trebuie sa ai o atitudine ireprosabila, nu esti nici sfant, nici inger, nu te mai crampona de chestia asta...ti-am zis: pune-te uneori in locul ''celuilalt'', incearca sa-i justifici purtarea si acorda-i o sansa, cat de infima!
si eu ma plictisesc de munca, las' ca lenea n-a omorat pe nimeni...axeaza-te pe examenul de bacalaureat si apoi pe intrarea la facultate!

Mama mea este invatatoare. Are impresia ca le stie pe toate , nu vreau niciodata sa lase de la ea si spuna ca eu am dreptate.Cateodata ma cert cu ea doar fiindca ma enerveaza faptul asta ca ea vrea sa fie in fata mea fara greseala si eu sa nu-i pun niciodata la indoiala sfaturile.
Cand eram mic deseori mi se spunea : "Comentezi?!" ,"Fa ce ti s-a spus si nu mai comenta!"
Vroiam argumente pentru orice lucru care mi spunea sa-l fac. Si deseori mi se parea ca nu trebuie sa fac ce zice mama , fiindca nu are dreptate. Acum parca sunt mai flexibil.

eh, toate mamele au impresia ca le stiu pe toate...si maica-mea este invatatoare (inca); uneori si-acum ma ia la refec si uita ca nu mai sunt in clasa IV-a...
nu mai cauta argumente, unii parinti au impresia ca nu-i nevoie sa dea explicatii copiilor...ca sa te descarci, cateodata zi ca ea si fa ca tine fara ca ea sa-si dea seama...e doar un compromis mic si nu cred sa se iveasca repercusiuni majore...(vezi, nu-i spune ca te-a invatat Intruder).

Fratele meu este cu 10 ani mai mare decat mine si este un taciturn. Ii place mai mult sa stea plecat de acasa decat cu mine si cu mama , sau sa stea acasa si sa nu comunice deloc. Mie mi-e indiferent , mi se pare ca e o piedica pentru mine si mama mea , desi e angajat. Vorbeste foarte rar si are cam aceleasi defecte ca si mine , doar ca poate este mult mai egoist decat mine.

fratele tau este un om matur, poate are alte probleme si alte preocupari...incearca sa faci tu primul pas, incearca sa te imprietenesti cu el, intreaba-l una si alta...primul prieten din viata mea a fost sora-mea...e-adevarat ca este doar cu 3 ani mai mare ca mine, dar gandeste-te ca in copilarie a fost o fata plina de fitze si cateodata era insuportabila...

Tatal meu a murit cand aveam 12 ani. Mamei i-a fost greu sa ne creasca...Dar s-a descurcat de minune , si nu am dus lipsa de nimic.

de aia am zis ca mama ta este o femeie exceptionala...

Eu nu stiu daca exista un plan al succesului , dar daca e cineva care are asa ceva sa-l spuna , desigur nu vb. de ceva cu rezultate , poate sa vorba de ceva teoretic , dar care poate da rezultate.

nici eu nu stiu daca exista un plan al succesului...nici nu-mi place sa fac planuri, m-arunc in apa, direct...ai mei aveau planurile lor cu mine, tata ma voia la Medicina, mama la Drept si eu m-am bagat la Filologie...:)
nu-ti face planuri pe termen lung, deocamdata sa treci de Bac si-apoi sa intri la facultatea la care vrei...ia-o pas cu pas si nu te ambala...arunca-te-n apa care-ti place dar ai grija la ''valuri''...

Eu fiind axat pe mate nu citesc asa mult , si nici nu mi-a facut o placere nebuna sa citesc.
Sa citesti de placere?! Eu nu stiu ce sa zic , nu stiu care carti sunt bune , si in plus nu toate cartile bune imi plac mie.
E chestia la fel cum e cu filmele. Poti sa stai la televizor o zi intreaga (acum spun ce fac eu) si vezi 20 de filme si emisiuni dar din total doar 10 % meritau atentia. Ei! Eu nu am rabdare sa vad 20 de filme sau sa citesc 20 de carti.
Chiar caut carti din care sa invat ceva sau care sa aiba un subiect aplicabil in viata.Sau sa raspunda la niste intrebari care framanta un adolescent.
As fi mai mult decat bucuros daca ar da careva niste referinte.

nu-mi place sa recomand cuiva ce carti sa citeasca, ce sa manance, ce sa bea, pe cine sa iubeasca sau ce filme sa vada...am facut cateva exceptii, fac si-acum...
iti recomand o singura carte...ai sa gasesti in ea niste adolescenti care-si poarta niste pacate inchipuite ca un balast, ai sa gasesti acolo ''viciul'' redus la uman, ai sa gasesti intelepciunea omului de rand...
nu este o carte plictisitoare, nu-i scrisa pretentios, nici patetic...ai sa-nveti ca si ce-i rau e tot omenesc...dupa ce ai s-o citesti (daca n-ai citit-o deja) ai sa-ntelegi si ''timshel'' din titlul postarii mele...ecranizarea filmului nu e nici pe departe la inaltimea cartii, te asigur...
deci: "La rasarit de eden" de John Steinbeck...:)

nici nu stiu daca am scris vreodata un comentariu asa lung...:)))))

___________________________________
semper idem...

Constat ca in ultimul timp mi s-a redesteptat gustul pentru lectura.De fapt,cred ca nu mi l-am pierdut niciodata,dar cred ca dorinta de a citi a fost reprimata de lipsa de timp si de lipsa banilor necesari pentru cumpararea de carti.

in Romania actuala, exista 1.500.000 de cumparatori de carte - evident numarul de cititori e ceva mai mare (cf. Dilemateca nr. 1/mai 2006). raporata la restul nu e bine, raportat la asteptarile mele - excelent. cu cat editurile se vor orienta comercial mai bine in spatiul actual (excelentul exemplu al editurii RAO), cu atat romanii vor fi mai atrasi spre carte - nu la nivel academic, in mod sigur, dar macar la un nivel suficient de confortabil pentru educatia de zi cu zi si (sper) cat mai inconfortabil pentru "Ziua judecatii", "Monica si Iri"etc. e riscanta idealizarea aici.

daca puteti privi cu detasare, credeti ca biblioteca personala va reprezinta?

uh... ce dejt cu unghie ascutita pe rana mea ai pus.
mi-a fost uzurpata biblioteca personala.

cand m-am maritat n-am luat cu mine decat 'strictul necesar', gandindu-ma ca pot veni oricand dupa restul.
doar c-ai mei au crezut ca mi-am luat tot ce mi-a trebuit si cartile mele s-au ... impanzit pe la rude si vecini.

uh ... ce biblioteca frumoasa are-acum cumnati-mea, n-aveti idee...

considerati ca multe titluri merita aruncate (indiferent de emotia legata de acea carte?)

nicio carte nu merita aruncata.

citind lista te titluri va puteti da seama despre caracterul, trairile, nivelul proprietarului?

neeh!!!
exista colectionari de carte care n-au citit nimic din ce-au cumparat.

intr-o zi cineva m-a rugat sa-i fac o lista cu primele titluri de carti pe care le-as cumpara dac-as avea o suta de euro ... "adun carti pentru copii, cand vor fi mai mari", mi s-a explicat.

snobismul poate capata tot felu' de chipuri.

io acu', daca-mi arunc ochii pe primul raft gasesc sigur trei volume de coelho un kafka (probabil 'america' - mica si neagra), alexandru vona - "ferestrele zidite" (un roman superb, pe nedrept ingropat), un dictionar robert rufos vai mama lui de-acum douazeci de ani, o cartoaie de semnatica, povesti de andersen, 'la jument verte', 'la peste', 'madame bovary', poezii de esenin, liliecii lui sorescu, arghezi si voiculescu, rebreanu, crima si pedeapsa (ups! am imprumutat-o, ca si pe karamazovi!!!), vreo doi david lodge, un murakami, trei llosa (sigur!)amantul lui duras, amantele lui jelinek si amantul doamnei chatterley (intentionat asa puse!), belle de nuit si belle de jour langa o biografie a reginei maria a romaniei... si gata, cred...peste ele e sigur copiii din miez de noapte de rushdie...sau nu...

maine va zic ce-i pe raftul al doilea.

la 5 ani stiam sa citesc binisor, m-a invatat mama.
am crescut cu carti vechi, unele (destul de multe) au fost cumparate tot de mama pe cand era o pustoaica si de pe aceleasi carti a citit la sute de copii.
tin minte "totul pentru un leu" - era vorba despre un leu cumsecade care a fugit de la Zoo si hoinarea prin oras.
alta, "aventurile lui Ciopartila" de Tiberiu Utan, carticele din colectia "Traista cu Povesti" (foarte vechi si alea)...Haplea cu Haplina si Haplisorii..."in tara lui Mura-n Gura" de Nina Cassian, o carte cu poezii de Otilia Cazimir "Baba Iarna intra-n sat" cu ilustratii misto...nu mai spun de Andersen, Povesti Nemuritoare, Jules Verne, Winethou, Tom Sawyer, Al. Dumas, cele politiste clasice...le-ati amintit si voi.
pe la 9 ani - Ciresarii.
pe la 11-12 ani am descoperit acasa la matusa-mea "o mie si una de nopti" traducere din textele originale (BPT, editura Minerva, cam 12 volume sau mai multe); nicaieri nu am intalnit atatea metafore pentru descrierea actului sexual. nu prea sunt carti de copii dar de aici am aflat multe despre sex pentru varsta pe care o aveam atunci.
eu preferam carti cu pirati, animale si baietei iar sor'mea pe alea cu zane si printese.

Sau ma prefac mai departe ca nu stiu, n-am vazut, n-am auzit, io abia reusesc sa am grija sa ma cresc pe mine...d-apoi...:)))

Dar fii fara grija, eu ti-as cumpara si citi cartile pentru copii! Si inca_cu sufletu' la gura! :)

e cel pe care-l tin minte, cel mai intens...
am primit de la o matusa, antipatica mi se spunea, doua carti, "Pacalet si Tandalet" si o carte cu poezii de Ion Caraion care mi s-a parut asa, o ciudatenie din alta lume, aproape ca ma speria, nimic n-am inteles din parabola aceea. Aveam zece ani si nu vazusem pana atunci o carte pentru copii, eram fascinata de culori si de rimele lejere, doar ca ma speriau ilustratiile la Ion Caraion, fantasmagorice, in ziua de azi regret c-am lasat-o pe sora-mea, copil mic, s-o strice.
Nu stiu nici macar daca am multumit pentru ele, a fost doar asa, o uimire neincrezatoare, fara fir de bucurie.

Apoi am inceput sa pretind bani pentru cadouri de craciun, de fapt revelion, ca nu sarbatoream craciunul, pretextul fiind sora-mea, dar imi cumparam si mie cate ceva, mereu.

Acum, indragite sunt toate, inca mai am sentimentul acela de surpiza "cum, mie?!"