comentarii

micul val


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ma simt dator sa ma explic - de Viorel_Anghel la: 20/04/2006 19:24:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Mai demul am citit ceva scris de D-l lazar si am fost indignat in sinea mea:cum ca la romanica nu poti duce ceva la bun sfarsit ca se gasesc destui sa iti puna bete in roate sau sa te scarbeasca.
Am ajuns sa ii dau dreptate pe pielea mea.trist dar asta e.
Se spune ca desteptii invata din greselile altora iar prostii din greselile lor.
Asta e am fost un prost.
Am intrat in lumea foto acum jumatate de an ca sa zic asa ,cu toate ca fotografii fac de 22 de ani dar nu integrat in comunitatea foto ci ca solitar.
Am cunoscut cativa oameni care mi-au marcat drumul in arta foto,Cristian Chitaru,Ioan Ciobotaru ,Trestian Gavanescu si Florin Constantinescu.
de la fiecare am invatat cate ceva,fiecare mi-a marcat evolutia prin ceva.
Adunanad sfaturile si modul lor de a fi in fotografie am reusit sa imi fac un stil propriu ,fara insa a copia pe vre-unul din ei..
Am ajuns ca la 6 luni de activitate bazata pe studiu,compozitie si mesaj in foto sa am onoarea ca D-L lazar sa selecteze una din lucrarile mele la Salonul de la Craiova la prima mea participare in lumea foto si sa iau o mentiune la tema libera.
In paralel cu asta am deschis un forum foto Agorafoto.com pentru a simti ca adaug si eu o picatura in pocalul artei foto din romania.
Am simtit ca asa ma implic si ajut la dezvoltatea artei foto.
Am deschis aici si singura scoala foto online cred din Romania bazata pe interactiune directa cu userii.
Am cautat ca zapaugul sa fac o echipa de moderatori de prestigiu daca se poate astfel incat numele si valoarea lor sa dea tonul forumului si sa aduca useri din toate categoriile si nivelele.
Am separat userii pe clase de valoare nu ca discriminare ci ca sa decelam nivelul discutiilor astfel incat nici incepatorul dar nici avansatul sa nu se simt prost.
sa nu amestecam un portret de concurs cu gandacul prins pe cartofii lu bunica.
Am fost acuzat de incepatori de discriminare.
Am incercat ca la sectiunea avansati sa am moderatori cat mai de prestigiu sa aiba nivel si sa poata gestiona bine temele.
a fost bine la inceput apoi pe motive de timp liber putin se dilua rau .
Am incercat eu sa suplinesc asta si am fost acuzat ca nivelul meu a alungat avansatii.
Am renuntat la reclama pe bani a firmei F64, bani cu care forumul se putea autointretine,am preferat sa platesc eu mai departe numai sa dam un premiu motivant e drept valoare mica dar totusi motivant la concursurile foto.
Am stat noptile cu adminul de soft sa urmarim vesnicele amanintari de hakereala care apar in romanica daca scoti capul prea mult intr-un domeniu unde sunt cateva forumuri care pretind ca detin monopolul absolut.
In ultima vreme am fost abordati intr-un mod care m-a determinat sa renunt.
ca exemplu: construiesi o masina si la urma ti se sugereaza ca nu dai bine la volanul ei ca e pacat de masina cu asa un sofer.
am fost bun la ridicarea forumului ca apoi sa primesc tot felul de observatii cum ca nu ma port ca un admin ,cum ca imaginea mea reflectata pe functie nu e tocmai buna ca trebuie sa imi reviziuesc postarile si cratimele din texte
Am fost catalogat un fel de becali.de ce nu stiu.
poate ca tre sa ai fata de fraier daca te bagi pe banii tai la asa ceva.
Am realizat tot pe banii mei siteul Clubului foto Dan Mihai Calinescu din Craiova.
la finantari sunt bun la postul de admin nu prea.
Am fost acuzat ca am facut forumul ca sa ma dau sef.
daca vroiam sa ma dau sef mai luam toate deciziile ce tineau de forum prin vot?
nici rank-ul la useri nu se facea prin vointa mea.
echipa de moderatori vota si majoritatea decidea.
Eu sunt satul de sefie in firma mea.nu am complexele subalternului.
Vazand atmosfera si hartuiala la care sunt supus de ceva vreme si de cine de cei din preajma mea care trebuiau sa puna umarul sa faca ceva bun in forum ca erau destule de facut nu ramasesem eu problema forumui acum ceva vreme am propus celor in cauza: ma fratilor eu ma pot retrage,il preluati voi?
Nimeni nu a vrut sa se bage.
Acum la ultimul val de critici strict personale la adresa mea nu am mai rugat pe nimeni.
L-am inchis si am ramas cu gustul amar de romanica.
Pot fi judecat ca l-am inchis asa cum ma judec eu ca am avut initiativa de a deschide un forum foto.
injurati-ma dar am obosit.
nu am vrut laude,nu linguseli.
stric o atitudine neutra am cerut.
nu se poate la noi.
la noi se cunosc doua stari: linguseala sau critica.
Sunt un om foarte ocupat si totusi am tras de acest forum si de nivelul lui.
dar sa mi se spuna ca reprezentand vocea mai multora,decizia este ca eu distrug forumul.........
asta e prea de tot.
neglijezi afaceri ,amani intalniri,neglijezi familie sa stai pana la 2 noaptea sa trudesti la un forum ca sa mi se spuna ca nus cum le leg eu in fraza si nus cum comentez o poza si ca asta duce forumul in jos ...e deja prea mult pentru mine.
efecetiv am renuntat si gata
sa faca altii mai bine ca mine ca eu nu am mai corespuns la un moment dat.
iar cand rog moderatorii sa aiba si ei o activitate constanta ca se plang userii ca sunt uitati in topic mi se spunea numa ca : nu suntem pe bani la tine in forum.
degeaba incerci sa le explici ca nu eu reprezint forumul ci comunitatea din el.
In romanica ca solitar ai succes nu poti crea o comunitate ca se gasesc sa iti sara la beregata destui.


sisifu:)) - de alex andra la: 21/04/2006 05:04:46
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Cum Sisif se opintea,
Bolovanu' de-l cara,
Iata intalni in cale
Purice de cinci ocale,
Ce aluneca la vale.
Ei din mers s-au salutat,
Pe bataturi s-au calcat
Si in drum s-au incurcat.
Puricele-o lua in sus,
Sisif nu s-ar fi dat dus,
Dar cu bolovanul greu,
Ascultati ce va spun eu,
Se tot pravali la vale,
Caci nu mai gasi alta cale.

Morale:
1. buturuga mica rastoarna carul mare
2. puricele de-ti sta-n cale,
mai bine ia-o la vale:))
3. muza daca-i prea babana
sparge buza, face rana:)))))))

Lost without music in a world of noises
#118310 (raspuns la: #118281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sens unic! - de sarsilovici la: 21/04/2006 19:28:38
(la: Ganduri)
cam asa e! Incepe si se indreapta serpuind intocmai ca un rau si se varsa intr-un final in marea sufletelor calatoare! cate vieti s-or fi scurs in marea asta! Si rauletu asta vine de undeva de sus.. de undeva dintr-o stanca cocotata.. de vrfem sa urcam tot timpul? pentru ca venim de undeva de sus si vrem din cand in cand sa ne aducem aminte de inceput vrem sa ne aducem aminte de cum e sa privesti totul sa cuprinzi cu privirea culmi si dealuri si furnicile umane care de-abia se zaresc..Si cautam cu privirea si cautam ceva pe cineva... Umblam prin viata neobositi dupa ceva..material sau imaterial, o senzatie sau un lucru..Da cautam zi de zi ..Inca de cand ne trezim ne cautam papucii si apoi restul.. cand avem timp si de noi ne cautam sa ne facem bine.. si cautam si cum avem noi ceva de pret gandul, il timitem sa zboare ca u vultur, uneori ca un fluture si sa colinde lumea sa colinde suflete sa lanseze rugaminti, sa vada sa ne povestesca cum e la soare cum e la munte cum e sa fii iubit cum e sa iubesti cum e sa mananci caviar cu e sa te plimbi cu o masina luxoasa c um e sa mergi cu trenul, sa navigi cu un submarin sa fii bucuros sa fii puternic sa ai putere sa fii sef sa fii acuzator ne trimitem gandurile sa zboare numai dupa ce ne place si dupa ce simtim ca ne-ar place....&Uneori nu vor sa zboare si raman inchise intr-un punct fix si plang .... Sensul vietii! Pai de sus spre vale! Spre mare ocean sau ...da daca nu ar fii viata un rau ar fi un lac...Plictiseala aceleasi haine valuri mici aceiasi pestisori..Mai vin unii mai naviga pe noi mai scuipa in apa mai arunca cate o piatra da nu-i inghitim sau ii inghitim si le dam din viata noastra adica apa pana se umfla pana se plictiusesc de noi Si atunci nu-i mai bine rau? Colinzi locuri mereu in schimbare te infurii in unele locuri te linistesti si tot timpul ai un scop sa curgi la vale sa cresti si sa alimentezi marea cea mare si albastra si primitoare si totusi tacuta... cate voci a inghitit ea si nu vorbeste te asteapta sa te inghita..Da nu cred ca e lacoma asa e ea..Albastra si adanca si plina de povesti...si din apa se ridica ganduri si zboara in alte parti si noi, noi ramanem pe fundul apei da bine, bine ca ne-am trimis gandurile la plimbare...!
val IMAGINE ŞI FOTOGRAFII - de val manescu la: 30/04/2006 11:08:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
val

IMAGINE ŞI FOTOGRAFII
de Val Mănescu

Pe deasupra centrului dragului meu oraş a plutit, vreme de-o săptămînă, zeiţa Thalia însoţită de o cohortă redutabilă de artişti, la a căror simplă rostire a numelor tremură frunza şi iarba sutelor de actoraşi de provincie şi de aspiranţi la gloria scenei, a laurilor şi a ropotelor de aplauze ale poporului.
Profitînd de mărinimia unei Primării care pare din ce în ce mai interesată de nivelul cultural al celor pe care - temporar – îi păstoreşte, conducerea Teatrului Municipal Bacovia a reuşit să pună în practică un proiect pe care orice manager teatral cît de cît ambiţios şi-l doreşte. Festivalul Gala Star a văzut lumina rampei, în pofida tuturor cîrcotelilor, suspiciunilor şi contestaţiilor. Pentru toată lumea, a fost un succes al urbei, nu doar bătaia în piept a cîtorva isteţi decişi şi responsabili cu imaginea Bacăului.
Nu-mi prea stă în fire să laud - şi nici n-o fac - dar nu se poate să nu consemnez regalul teatral de la Bacău ca pe cel mai important eveniment cultural întîmplat aici în ultimii ani. Cu toate lipsurile, inerente unui experiment aflat la prima încercare. Şi în pofida insidioasei întrebări care a planat la unele spectacole pe sub cupola cu norişori a sălii: Unde ne sunt băcăuanii deştepţi, intelectualii, scriitorii, artiştii, profesorii, actorii, toţi cei înebuniţi după replica deşteaptă, bine spusă, care ascunde sensuri descifrabile doar de cei cu un coeficient de inteligenţă şi cultură situat peste medie? Cum or să poată critica, cei puşi pe critică, ceva ce n-au văzut? Din auzitelea, nu se pune, băieţi! Ochi văzut, ochi crăpat, zicea Tudor Vornicu. Dacă îşi mai aminteşte cineva de omul care a făcut cu adevărat artă din televiziune în ţara asta...

Lumea evoluează. În domeniul imaginii, al filmului şi al fotografiei, am asistat într-un scurt interval de timp, la adevărate minuni. Dacă ia capul profesorului de chimie de pe fotografia din tabăra de astă-vară şi l ataşează trupului deja decapitat al silfidei care-i predă engleza, orice copil se poate amuza copios în faţa display-ului. Oricine poate trimite instant filmuleţe în direct prin telefonul mobil. Te şi întrebi unde vor ajunge, frate, cu tehnica asta?
În acelaşi timp, adică în zilele noastre, adică taman săptămîna asta, secretara unei şcoli ( nu-i dăm numele, persoană importantă, monşer!) ceartă rău de tot fetele care aduc - pentru diploma de absolvire a zece clase - poze în care zîmbesc, au priviri luminoase şi o atitudine degajată. Departe de Doamna secretară gîndul că acele fotografii le-au costat pe eleve cam 10 lei noi, adică gustarea lor pe vreo cîteva zile. Nu contează nici că sunt atît de expresive încît par pline de prospeţime, de viaţă, de naturaleţe, şi chipurile sunt frumoase şi tinere, chiar aşa cum trebuie să fie adolescenţa.
Doamna în cauză le trimite din nou la fotograf pentru că pretinde ca imaginea absolventului pe docoment să fie reflectarea seriozităţii, cu privirea drept înainte, tunsoare regulamentară, fără cercei în urechi, ferească Dumnezeu de ruj sau machiaj! Rigid ca mortu’ , aşa să fie!
Pentru că n-au apucat să devină utecişti, elevele şi elevii respinşi la proba foto a secretarei nu înţeleg de ce atîta rigoare şi de ce ar trebui să aibă o faţă inexpresivă, ţeapănă, pe un act oficial care îi va însoţi de-aici înainte pe drumul evoluţiei sociale şi profesionale, toată viaţa lor.
Pe vremuri, primii secretari erau stăpînii absoluţi ai unui judeţ, aveau drept să taie şi să spînzure, aveau drept să bage şi să scoată din origini pe ori cine nu respecta codul principiilor eticii şi echităţii socialiste care cerea cetăţenilor să fie serioşi, înţepeniţi pe linia construcţiei comunismului, viitorul de aur al omenirii. Le cereau să muncească şi să tacă. Să nu comenteze. Să nu vrea. Să nu-şi dorească blugi, plete, fuste scurte, muzică, filme, pîine, carne, maşină, nimic. Să fie mulţumiţi cu soia, cu frigul, cu întunericul, cu tăcerea. Să zică mersi că au pentru ce să stea la coadă. Cine îndrăznea să-şi dorească altceva, era împotriva politicii partidului şi partidul era ferm : cine nu e cu noi, e împotriva noastră, e infractor. Ca la armată, se aplicau principiile supunerii: dacă nu ştii, te învăţăm, dacă nu vrei, te obligăm.
Doamna secretară i-a invidiat la timpul potrivit pe superiorii ei într-ale secretariatului. Frustrările ei se observă, pesemne, de multă vreme. Dar ea e corectă, punctuală, face cafele bune, ba, cînd se termină zahărul de la protocol, dă o fugă la chioşcul din colţ şi ia din banii ei un kil, doar n-o sărăci dintr-atîta. Treaba să meargă. Dom director să fie mulţumit. Democraţia actuală îi permite secretarei să se manifeste plenar, ca un om nou, care-şi face treaba exact, ca un robot, fermă în principii şi în tot ceea ce a învăţat. Directorii pe care i-a avut în ultimii şaisprezece ani, i-au apreciat capacitatea de a nu creea probleme, seriozitatea şi intransigenţa faţă de leprele astea de elevi care vin la şcoală de parcă ar fi vii, de parcă ar gîndi, de parcă ar spera. Dracii ăştia nu înţeleg că au voie să pună întrebări şi să comenteze, doar dacă ridică mîna şi li se dă voie. Şi, la poze, nu se discută: privirea drept înainte, bărbie sus, fruntea liberă, urechile vizibile! Aşa rămîi pe diplomă. Şi nu te rîde ca prostu !
Vă dorrresc multă sănătate şi ferrricirrre! – îşi încheia discursurile către naţie, inclusiv către secretare secretarul general al primilor secretari şi al tuturor secretarilor şi secretarelor din România. Dumnezeu să-l ierte!
val PĂCATUL ANCESTRAL de V - de val manescu la: 03/05/2006 06:49:00
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
val
PĂCATUL ANCESTRAL
de VAL Mănescu



Cînd am ucis pentru prima oară, cred că aveam vreo cinci ani. Am făcut-o mai mult din spaimă, decît din sadism. Dădea din picioare ca apucatul, doar-doar o scăpa din strînsoare. L-am lipit de gardul lui Ichim şi i-am înfipt cu putere în spate, printre elitrele chitinoase, un ac de siguranţă care i-a perforat abdomenul. Continua să se zbată. Brusc mi s-a făcut frică şi mi s-a năzărit că nenumăraţii lui fraţi i-ar putea sări în ajutor. Am luat un bolovan şi l-am lovit pînă cînd n-a mai rămas din el decît un lichid albicios în care pluteau fragmente maro de tegument cuticular. Cred că am ţipat de emoţie şi de scîrbă. A apărut ca din senin, maică-mea, mai speriată ca mine. Mai întîi m-a mîngîiat, apoi m-a altoit părinteşte la fund, ca să ţin minte să nu omor niciodată o vietate, nici muscă, nici cărăbuş, că drept de viaţă şi de moarte asupra a tot ce mişcă pe pămînt, numai Dumnezeu are. Poţi să faci tu un cărăbuş? Numai ce poţi face tu, ai voie să distrugi, băiete! Altfel, e mare păcat.
Cu altă chelfăneală m-am ales, nu mult după asta, cînd am adus acasă un briceag cu mîner argintiu în formă de peştişor. Îl găsisem în iarbă, dar briceag ca ăla nu avea decît Nicu Paşcu. I-l cumpărase taică-su, ceferist, de la Focşani, şi el era tare fudul, pe de o parte pentru că taică-su era singurul tată de pe strada noastră care ştia să pornească o locomotivă cu aburi, iar pe de alta, cu tăişul cuţitaşului atîrnat mereu la brăcinar. Cînd rămînea fără săgeţi la arc, era singurul dintre noi care şi le putea face repede din draniţă sau din ramuri de salcie. Toţi visam să ne facem mari şi să ajungem la Focşani, să ne cumpărăm şi noi bricege-peştişori şi să mergem ca Nicu pe mijlocul străzii, bălăngănindu-le de lănţişorul legat la curea. Şi să ne facem săgeţi, oricît de multe, de cîte ori am fi avut chef. Trebuie spus că, acum cincizeci de ani, Focşaniul era cam la fel de departe cum e acum Parisul de Bacău.
Am ţinut briceagul ascuns şi am dormit cu el sub pernă. M-am trezit de vreo cîteva ori şi-am verificat dacă mai era acolo. A doua zi, l-am înfipt în pămînt de un milion de ori, am aruncat cu el la ţintă, mi-am sculptat o bîtă dintr-un lemn de brad, mi-am făcut douăzeci de săgeţi, am săpat o groapă pentru bilele de sticlă şi mi-am scrijelit numele pe o scîndură din gardul din fundul grădinii. După fiecare întrebuinţare, îl ştergeam cu batista şi mîngîiam solzii strălucitori ai prăselelor. Era briceagul meu. Aveam briceag.
La masă, l-am scos din buzunar să tai pîinea. Io-te ce-am găsit eu pe deal! – am murmurat mai mult pentru mine. Soră-mea a uitat să mai înghită. Taică-meu s-a uitat pe sub sprîncene, a terminat de mestecat şi-a zis „ I-ai furat briceagul lui Paşcu! Bravo ţie, mă nelegiuitule! Băiatul meu e hoţ! Asta am crescut eu la casa mea: un hoţ, să mă facă de rîsu’ lumii!” M-a altoit, mi-a desfăcut nervos carabina lanţului de la brîu şi mi-a îndesat obiectul de metal în mînă: „Acu’ te duci, îi dai băiatului cuţitul înapoi şi-i spui iartă-mă, auzi, nu pleci de-acolo pînă nu-ţi iartă păcatul!” De bucurie că şi-a recuperat peştişorul, Nicu m-a iertat pe loc. A zis că sunt cel mai bun prieten al lui pe viaţă şi-a vrut să ne facem fraţi de sînge ca-n Huckleberry Finn. Numai că eu n-aveam nici un chef să-mi văd izvorînd sîngele şi i-am zis să amînăm ritualul pînă după Paşte, că eram în post. Iar el a pierdut briceagul la cîteva zile, definitiv. Între timp, descoperisem în pod o Carte de Cetire din anii douăzeci, plină cu pilde legate de cele zece porunci biblice. În paralel, Vică Paisa îmi furniza fascicole din colecţia Povestirilor ştiinţifico-fantastice, alt orizont excitant al imaginaţiei.
Oscilam între concretul imaginar al viitorului şi credinţa în autoritatea supremă a creaţiei divine. Mîncam marmeladă sau halva cu pîine neagră şi învăţam să joc şah cu Costel Bobeică. Apoi am primit cu mîndrie cravata roşie de pionier.
Cu timpul mi-am dat seama că, deseori, o minciunică face mai bine decît adevărul. Învăţam din mers, viaţa. De la cei mari. Bunica îmi tot spunea că e foarte hrănitoare marmelada. Profesorul Alexandrescu m-a învăţat să suflu în trompetă cele trei marşuri pioniereşti, obligatorii pentru demonstraţia de 1 Mai. Dacă nu le ştiai, nu erai om. Prin liceu adoptasem amuzat butada: eu nu sunt mincinos, pentru că nu spun minciuni inutile. Ca orice adolescent, mă grăbeam să fiu bărbat şi pufăiam din ţigară în pauze, trăgeam cîte o votdcuţă după ore, îmi poftea trupul după dragoste muierească. Păcătuiam nonşalant, mai mult cu gîndul, şi mi se părea că n-am să fiu niciodată pedepsit pentru asta.
La organizaţie, americanii erau nişte ticăloşi, sovieticii erau deştepţi şi umani. Numai că, americanii aveau Corvette Sting Ray frumos şi Cadillac Eldorado alb, iar ruşii aveau Volga neagră şi Moskvici urît. Din est venea lumina corurilor revoluţionare alb -negru; din vest, Elvis era vesel color la Acapulco şi se săruta panoramic pe gură cu iubita lui. Apoi ni s-a administrat nechezolul din Codul principiilor şi echităţii socialiste, impunîndu-ne în fals sfinţenia ideologică. Dogma din noua biblie stabilea că noi suntem bunii şi capitaliştii sunt răii, iar noi ne întrebam mereu cum naiba, dacă la noi e atît de bine şi la ei atît de rău, de ce la noi e atît de rău şi la ei atît de bine ?

Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că, de cîţiva ani plătim facturile nelegiuirii: pentru cincinale şi revoluţie, pentru Bancorex, inundaţii, Iliescu, mineriade, molime, Cernobîl, Cîntarea României, Năstase, Vîntu, Băsescu, Becali, şi pentru alte şi alte catastrofe pe care le-am declanşat în timp, oridecîteori am luat în deşert legile sfinte ale onoarei, cinstei şi respectului, ca nişte oameni fără Dumnezeu, dintr-o ţară fără Dumnezeu.
Aveam dicuri din alea mici cu - de Guinevere la: 08/05/2006 22:45:10
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Aveam dicuri din alea mici cu toate basmele, Punguta cu doi bani, Fata babei si fata mosului. Asta cu Chitz-Chitz era unul din cele mari. Ma punea mama cu nasu' in pick-up si pana venea ea de la cumparaturi, eu tot acolo eram. Si era si-un cires mare in dreptul geamului, cand inflorea aproape ca ii cadeau florile in casa.

Il vreau pe ala cu Chitz-chitz, ca numai asta ma bantuie cand si cand. :o)

Upa-tzupa sa te tzuc
smooch verde cu iz de nuc
si-oleaca de balamuc. :o)
#121243 (raspuns la: #121232) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am scris la diverse subiecte, - de mya la: 24/05/2006 19:43:06
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Am scris la diverse subiecte, fa o cautare cu numele meu si o sa dai de ele.

Pentru credinciosi, totul din jur e creatia lui Dumnezeu (natura, plante, oameni, copii, ganduri deci si descoperiri etc.). Credinciosii cand vad o floare o vad ca pe creatia lui Dumnezeu si in floare le zambeste Dumnezeu iar mirosul florii mici vine tot de la Dumnezeu pentru ei. Asa cum vantul bate ca un fel de rasuflare a lui Dumnezeu pentru ei sau curcubeul coboara peste o vale ca un fel de geana a lui Dumnezeu etc. etc. Pot sa o tin asa pana poimarti.

Intelegi? Daca da, e bine, daca nu...nu-i bai. Sunt doua optici total diferite de a te uita la ceva (natura sa zicem...) asa ca discutia poate sa dureze la nesfarsit. Eu renunt aici ai ma mut la alte subiecte.

De regula la subiecte despre politica si religie nu scriu ca parereile sunt prea diferite si oamenii prea incrancenati.


#124000 (raspuns la: #123993) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tatiku - de Guinevere la: 08/06/2006 22:45:57
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Avem ochi de peruzea
insirati pe o andrea,
(sau o fi doar bluza mea?!) :o)
buze rosii - trandafiri -
chinuite de fachiri,
pantofiori mici de cristal
slefuiti pe varf de val...
alex plange doua perle
eu suspin la mine-n perne,
alex sufla in batista
eu am fata lunga, trista,
nu ma fa pe suparatu'
c-am umplut de lacrimi lacu'!
Nu vezi ca si-asa ma-'nnec
c-un vers schiop si-unu' zevzec? :o)
#126962 (raspuns la: #126868) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1.caine...mic,maidanez,chef - de dori_nika la: 15/06/2006 07:21:40
(la: sa vedem ce minte diabolica aveti)

1.caine...mic,maidanez,chef de joaca
2.sarut...putin relevant...asteptat
3.soare...vreau o palarie de paie,cu boruri largi
4.iarba...cruda su uda,moale,verde....miroase bine
5.seara...mi-e atat de somn
6.carte...o sa-mi cumpar una....dar cand?

7.drum...acum nu,vreau acasa
8.el...o sa vie
9.ea...e pe ganduri
10.mami...tu de ce nu mai cresti?
11.frica..."de maine?"
12.somn...acusi o sa dorm
13.cafea...neagra,tare,dulce
14.dulce...ciocolata?

15.pix...2...pe masa,dar cred ca numai unul scrie
16.apa...albastru
17.maine...la munca!
18.poate...se pate!
19.vino...sau asteapta ca vin
20.strada...da,pe strada
poate doar la vale :o) - de Guinevere la: 26/06/2006 21:53:29
(la: Cand 'punem frana'...?!!)
Eu as zice sa smulgi franele cand traiesti frumos si iubesti, n-ai nevoie nici macar de vreun spectru opritor, chiar daca nu functioneaza.
O sa-ti pui singur o mare palma de stop in piept, doar de vei provoca suferinta altora. Ca suferinta se induce si ajungi sa nu mai fii fericit tu insuti.
Altfel... mergi inainte si nu pune frana decat daca te duci la vale! :o)
pentru ca umblu mult prin tza - de gigi2005 la: 05/07/2006 03:02:00
(la: Romanii : o cauza pierduta ?)
pentru ca umblu mult prin tzara am remarcat o chestie: ne lipseste spiritul civic. Daca nu este in curtea noastra nu ne intereseaza. Am fost in sate unde oamenii se plangeau ca vacile LOR isi faceau nevoile pe ulitza si ca "Primarul a venit sa vada balegaru' de pe drum?" Intra apa peste el in curte si nu ar sapa shantzul drumului nici batut fara sa-l platesti. In schimb iese la poarta si comenteaza ca vine apa peste el si primaru' nu face nimic.
Cand eram mica ma duceam la tzara. Stiu ca bunica se scula dimineatza si matura batatura si apoi matura "la drum". Curatza santul, punea flori de piatra, petunii si regina noptii... Era o incantare.
Toata traba asta nu este peste tot ci doar in zonele sarace. Cu cat sunt mai saraci cu atat pretentziile sunt mai mari. Sincer, nu vorbesc de oameni batrani si parasitzi de copii ci de zdrahoni in toata puterea care sprijina usile carciumii si pleaca "de-a 'ushilea" acasa. Sunt puturoshi. Pentru ca asa au fost invatzati: mai niste ajutoare, mai un 416 (legea care obliga statul sa asigure un venit garantat si la aia de n-au de munca in schimbul unor servicii - sapat, curatenie, etc) mai cateva zile de munca si gata.
Lucrez acum intr-o zona unde accesul se realiza pe un drum cu panta de cca.15% fara exagerare (150 m diferentza de nivel in 900 m de drum). In catunul din deal mai sunt cca. 30 de familii dar zona e superba. Am reparat drumul de se urca cu Dacia acum. Sti ce fac nenorocitii? Noaptea vin si strica drumul pentru ca o parte din sateni (nu cei din deal ci din satele din vale) traiau din caraushie de la deal la vale si invers. Acum accesul e mai lesne cu mashina decat cu carutza lor. Ei luau un milion la drum dus-intors si le-a cam murit afacerea. S-au investit 100 mii de dolari in drumul ala, de la banca mondiala. Pentru copiii care coborau la scoala iarna in conditiile acelea. Cui ii pasa?
Am vrut sa obtin finantare pentru un azil de batrani singuri pe langa o manastire. Aveam nevoie de sprijinul si aprobarea consilierilor locali sa folosesc o darapanatura de cladire pe care voiam sa o consolidez cu o parte din bani. "Tu ce castigi?" Am castigat experientza ca daca omul nu vrea nu-i potzi face bine cu fortza.
A venit Dunarea mare si s-au strans invatzati din toate domeniile ca sa sparga digurile, sa "una", sa "alta". Cand era apa mai mare, in loc sa opreasca barajul de la Portile de Fier ei l-au golit. In aval Dunarea atingea cote alarmante iar in amonte de baraj a atins cele mai scazute cote pe care le-a atins vreodata. Unde sunt oamenii destepti din tzara asta?
Ne vom reveni cand ultima celula de neam de comunist va muri. Daca tot politrucii de meserie stau in fruntea ministerelor cheie si adevaratii profesionisti se pierd anonimi in multzime va mai dura mult. Si cel mai mult ia schimbarea mentalitatii. Dar nu-si bate nimeni capul. Nu e mai simplu sa facem "baie de mutzime" si sa aruncam in ei cu cozonac cu pateu si mushtar?
#131688 (raspuns la: #131616) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mica/mare - de om la: 07/07/2006 22:30:28
(la: Campionatul Mondial de Fotbal)
desi nu vreau sa ies din cuvantul lui tatiku (care le-a cam nimerit pe cele mai importante partide ;))...eu vad germania pe locul 3 pt ca latinii sunt vedete (daca nu intra in finala mare...nu-i prea intereseaza cea mica. Nemtii lupta pt orice ;))
Campioana o vad pe Italia (dar nu la penaltiuri, francezii par mai buni la penanltiuri), dar "...Daca Zidane va prinde o zi magica atunci chiar nu stiu!" :))
#132135 (raspuns la: #132100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si eu asi fi facut mici, - de Horia D la: 14/07/2006 20:10:27
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
dar nu mai am praful ala (cum naiba se numeste)???
a adus maica-mea acum vreo 2 ani... de atunci n-am mai mancat mici:((((
#133248 (raspuns la: #133247) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
As avea niste intrebari... - de sarsilovici la: 19/07/2006 19:36:12
(la: solutii pentru singuratate)
singuri..?
da sa zic cum e la mine...cred ca asta de-i zicem noi singuratate e doar in noi..E ceva ce tine doar de interior...Singuri pe strada nu suntem...Poate mergem neinsotiti da trecatorii daca nu suntem atenti dau peste noi... Tot se va gasii cineva care sa te intrebe de un foc, unde-i cutare strada ,bloc, etc.... tot se va uita cineva la tine...
daca stai singur in casa, tot nu esti singur..macar o cana pe undeva ai..daca o trantesti va tipa la tine si se va transforma in cioburi..deschizi o carte si gasesti partener acolo de discutie..Citesti in gand cu voce tare si parca percepi zgomotul actiunii din carte..
poate gresesc da suntem intr-adevar singuri cand nu facem nimic..Doar ne uitam in jur si vedem ca nu-i nimeni din specia noastra in incapere...
facem ceva de mancare si zicem cu tristete ca mancam singuri..
Eu unul recunosc ca uneori nici nu am chef sa-mi gatesc ceva...
daca am vreun musafir ma mobilizez iute si iese fripturica si restul bunatatilor...da pe mine asa ma cam neglijez..da asta nu ca sunt singur, nu neaparat sau ca-s zgarcit..Poate am multe defecte da de asta nici nu vreau sa aud...cel mai mult imi displace zgarcenia....
da de ce sa nu-mi fac de mancare si sa ma ospatez si eu bine ca doar slava Lui am cu ce ...? poate nu am constientizat ca trebuie sa ma ingrijesc mai mult...
nu e o noutate aparem singuri pe lume si sfarsim in propriul corp tot singuri....da cine a postulat chestiunea asta de a nu fi singur...
Cred ca adevaratii singuratici sunt cei, daca or mai fi, care traiesc prin paduri sau pesteri inconjurati doar de salbaticie..Da poate nici ei...Au natura aproape si salbaticiunile padurii...
Poate exista 2 nuante ale singuratatii: una cand nu ai cu cine sa schimbi o vorba si alta cand n-ai nimic prin tine ca sa iti aduca aminte de o intamplare de demult...
La mine e problema prin weekend ca in rest nu prea am timp sa fiu asa singur..Chiar si acasa am pe Sarsailoasa cea neagra si ma miorlaie si vine sa o mangai si-mi toarce ...
Si daca stau uneori si mai contemplez si eu, e suficient sa ma uit pe o fotografie ca sa ma duca gandul inapoi in timp si sa rememorez spatiul si evenimente trecute...
Deci toata treaba e sa nu disperam sa nu disper sa fiu calm si sa ma controlez..
Sunt cam ridicol cu 'trebuie asta'...
Da de ce nu zic ca am si zile de cacao, cand se bulucesc pe mine multe chestii negre..ca dracu o incep de la serviciu , pe strada pana acasa, mai vad ca mi-a mai venit vreo factura ceva, seara ma oftic si pe la cel de-al II-lea serviciu si ziua se incheie cu vreo boroboata de-a matii...
da si acu ce vreau sa mearga numai bine..Sunt bune si astea ..E buna si alternanta bucuriilor cu putine necazuri... E buna alternanta...
Numai pe creasta valului e periculos..mai trebuie sa inghiti si niste apa , mai trebuie sa te zapaceasca putin si apa sa te mai scuture de fumuri..Si dupa daca mai esti in stare ai sa urci din nou pe val...
Probabil cu inaintarea in varsta se mai caleste si trupul si mintea...
da e bun sa ramanem pe undeva prin adancurile noastre si un pic mai copilarosi..Zic eu ca nu strica sa avem cate o mica partitie pentru:copilarie, adolescenta, 'prima tinerete'....
Tristetea induce singuratate sau e indusa de singuratate...?
Neputinta induce singuratatea sau singuratatea induce neputinta...?
Boala te face mai singur in suferinta ta..?
Linistea interioara presupune singuratate..?
Uneori vorbesc cu mine asa ..Am impresia ca dau din 'plisc' dar nu folosesc corzile vocale si imi mai spun cate ceva..deci singur..?oare?
Nu cred ca mai e la moda singuratatea...Vrem sa nu, tot trebuie sa ne miscam prin multime...Macar un sut (mecanic de buzunare) tot se va lipii de noi...
Ai risca o mica suma pentru c - de jackthepink la: 07/08/2006 12:36:09
(la: Hai sa facem)
Ai risca o mica suma pentru ce?
#137717 (raspuns la: #137486) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
orasul meu... - de anisia la: 07/08/2006 21:41:57
(la: Cum arata orasul tau ideal?)
Bulbucate rotocoale de cer vedeam prin geamlîcul cu schelet de mălin. Să fi întins mâna, le-aş fi mângâiat rotunjimile. Un zăgan cam grebănos îmi ţinea companie gândurilor, bătând din aripi victorios şi liber de dincolo de peretele din sticlă. Urcasem scările în spirală cam în fugă şi suflul mi-era cam înteţit. Îmi plăcea să vin aici, sus, ferită de forfota oraşului de la poale. Muntele pe care Unchiul Costas îşi construise căminul, aparţinuse unui căpcăun, spunea legenda. Si fiecare suflet ce-i cutreiera cărările, era blestemat. Lui Nenea Unchiu, cum îi ziceam cu toţii, nu-i păsa de gurile rele. Se îmbogăţise de pe urma unor negustorii anume şi cumpărase locul acesta de casă. Îşi construise un adevărat coştei – sălaş pentru întreaga familie. Porţile-i erau mereu deschise nouă. Îi plăceau serile în care ne adunam cu toţii in jurul mesei de mahon din camera à mare. Întotdeauna, la desert, ne cânta. Avea o voce baritonală uşor de plăcut.
De unde mă aflam, puteam să văd întreaga aşezare. Era o depresiune muntoasă locul unde se dezvoltase oraşul. La început - povestesc bătrânii, erau doar câteva case. De la sud mai veneau negustori care ancorau la marea ce-o auzeai dincolo de muntele de la vest. Azi unul, mâine altul, s-au mai aciuat. Prima şcoală a construit-o Zăvoranu. Când i-a născut nevasta, s-a gândit omul să pună osul la muncă, şi-a suflecat mânecile şi cărămidă lângă cărămidă a ridicat clădirea. Pe dascăliţă au tocmit-o de peste ape.
Acultam valurile cum se spărgeau de poalele muntelui. Zăpada ce tocmai se topise lăsase ca niste fisuri în dânsul. Să fi fost mai adânci, s-ar fi strecurat vreun val mai năstruşnic, îmi spuneam. La est de obrazu-mi drept se vedeau crestele stâncoase. Nu aveam voie sa cutreieram acei munţi. Nu noi, copiii. Îşi lăsau oierii animalele la păşut de pe la sfârsitul lui mai până prin octombrie. Le puteai zări – puncte mici, albe şi mişcătoare – umblând în voie de colo, colo.
Ochii-mi picară pe turla bisericii. Strălucea în soare de-ţi lua vederea. Duminica, dis de dimineaţa, bătea clopotul spre înştiinţare: era vremea slujbei. Brutarul tocmai scotea pâinea din cuptor, lăptarul îşi termina de livrat marfa, iar Mătuşa Jenica ne alinia pe toţi, spre inspecţiune. Ferească Sfântul să fi avut unghiile murdare, ori ciorapii găuriţi. Mersul la biserică era mândria ei. Se fălea cu familia-i numeroasă… copii, nepoţi, fraţi, surori… toţi erau ai ei.
Grebănosul de zăgan mă trezi din visare cu aripile-i fâlfâind. M-aş fi suit pe spinarea-i gârbovită să mă ducă până dincolo de vale, să văd… Nasul lipit de peretele rece de sticlă, rochia cu volane şi elastic în talie şi cosiţele-mpletite atârnându-mi pe spate mi-au înstrăinat imboldul. Nu era încă vremea…

__________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
Socru' mic...este sucarit ! - de Mr Six la: 10/08/2006 08:34:47
(la: Irinel si MoniCA COlumbeanu)
Tata lu' Monica nu a fost prezent la nunta (este cu 2 ani mai mic decit Irinel)...LOL

salutari,
sixpack
#138357 (raspuns la: #138293) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vania - de anisia la: 11/08/2006 22:13:48
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
valurile cu coama argintie se-antrenasera in jocul de-a v-ati ascunselea pe care-l jucau cele trei prietene. din locul in care se ascunsese, vania le urmarea cu uimire. joc de sirene cu reguli nescrise. inghitea cu noduri mici timpul care nu mai trecea odata... privea la broscuta testoasa de pe sezlongul din stanga...doar sa nu se trezeasca...
chicotelile se auzeau pana la el, si Adal incepuse sa dea jucaus din coada, recunoscand-o. ssshttt, ca ma dai de gol baiete. ssshttt, ca te-oi rasplati. stia ce-o sa-l coste... o seara intreaga de scarmanit intre urechi, o castron plin varf cu bunatati si o noapte petrecuta pe canapea.

guine si sierva dau sa iasa din apa. anisia se ruga de ele sa mai ramana... macar un minut. uite... sa mai mangaiem valul ce vine, si gata.. pleaseeee. neinduplecate, fetele o trasera de mana spre mal. din ascunzisul lor vania le multumi in gand si se piti si mai bine , de ele. Adal simti ca e momentul sa fie cuminte si-si pleca urechile sub sapca pe care scria Mexico.
sporovaind se apropiau de sezlong. sierva zareste prima broscuta, zambeste complice si tace chitic. doar cativa pasi o mai despartea de bucuria de-as vedea prietena cu ochii sclipind. nu-i cunostea povestea, insa tacerile prea dese, privirea pierduta si cuta dintre sprancene nu-i placeau deloc. o trase pe guine de mana, discret, sa ramana doua fractiuni de secunda in urma. anisia se apropie de sezlongul ei, intinse mainile spre prosop si ramase cu gura cascata. pe prosopul albastru ca cerul de-april' se odihnea fara grija broscuta ei, cu capul ascuns in carapace. o recunoscu si ramase fara grai. ochii-i jucau in cap ca doua luminite si mecanismul acela ascuns in capsor incepuse sa puna cap la cap faptele...singura nu a ajuns pana aici... daca ea e aici, atunci.... fara sa auda sporovaielile celor doua prietene, incepu sa priveasca de jur imprejur, dupa el. isi puse mana la frunte, sa-si fereasca ochii de soare si se inalta pe varfuri sa cuprinda mai mult orizontul. ca in iarna trecuta, pe treptele cabanei de munte cand il astepta...
se uita in stanga si in dreapta si nu-l zari. o lua pe broscuta in brate si porni pe urma pasilor lasati in nisip, inspre el...

cand o vazu ca se apropie, vania il lasa pe Adal sa-i iasa in intampinare. avea nevoie sa mai castige putin timp. ce-are sa-i spuna? nu-si facuse nici un plan. venise la ea, pur si simplu, dup-un imbold. o privea din spatele ochelarilor prea mari de soare, cum se apropie calcand urma pasilor lui. se misca nefiresc. parca o teama c-are sa se rataceasca ii invaluia calcatura. ochii li se-ntalnesc... cuta dintre sprancene dispare cu fiecare pas mai aproape, obrajii i se-mbujoara - foc de artificii in plina zi si umerii lasa sa cada povara asteptarii.

de ce ti-a luat asa de mult timp?...
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#138665 (raspuns la: #138556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cele 7 minuni de pe Dealul Negru - de ondine la: 22/08/2006 21:18:24
(la: Automobile si soferi)
Stiu de Napoli, dar eu zic ca nici românasii nu-s mai prejos. Exemple constatate in interval de maxim 2 ore:
1. Caruta pe drum european (intotdeauna m-am intrebat de ce-i zice "european"), noaptea, semnalizata cu BRICHETA aprinsa intermitent de carutas
2. Bicicleta nesemnalizata, pe acelasi drum european, noaptea, cu butelie in spate. De biciclistii sau pietonii beti nu mai zic.
3. Cisterne depasindu-se una pe alta in curba, in coloana de masini
4. Trabant complet nesemnalizat (nici o lumina; chiar ne intrebam daca merge sau l-a impins cineva la vale)
5. Masina de gogosi depasind doua jeepuri si un audi, evident, tot in curba si in coloana. Ca si multe alte masini care mergeau mai mult pe contrasens, dar asta cu gogosi mi s-a parut culmea :)
6. Tiruri depasind masini mici (mai e nevoie sa precizez, in aceeasi coloana, pe serpentine, noaptea) - ca doar daca nu le faci loc, ce le pasa, te lipesc de bordura si gata! De fapt, am vazut un accident care s-a intamplat exact asa; cum am trecut, "meseriashii", inclusiv cu masini mici, si-au continuat depasirile cu aceeasi dezinvoltura. De unde rezulta ca a avea capacitatea sa inveti din greselile altora e ceva rar.
7. Tir supra-incarcat si puternic inclinat pe o parte, care nu putea sa ia curbele pe o singura banda, ci doar pe ambele (cealalta fiind evident pe contrasens). Si cu cata naturalete se baga in ele, fara nici o grija!

Nu mai mentionez ca in Ro nu exista conceptul de distanta de siguranta, ci doar de mers bara la bara si "baga-te", care se extrapoleaza din orasele supra-aglomerate pe drumurile nationale. Daca iti iei distanta minima fata de cel din fata, desteptii din spate zic ca le faci lor loc sau mergi prea incet si te depasesc. Nu voi intelege niciodata de ce si-ar risca cineva viata pentru a merge cu 3m mai in fata.

In concluzie, frati români, in veci jamais never en mi vida nunca jamas n-am de gand sa conduc pe drumurile din Ro, si cred ca nici macar sa fiu pasagera. Traiasca avionul! Si traiasca tarile cu autostrazi si drumuri civilizate. Eu una refuz categoric sa o patesc din prostia altora! Dintr-o simpla observatie psihologica pe un esantion relevant, rezulta in mod stiintific ca mai mult de jumatate din soferii care circula in Ro au ceva probleme psihice. Predomina covârsitor sindromul isteriei dobândite. Dar admit ca majoritatea problemelor de acest fel ar putea fi evitate daca ar exista o retea de autostrazi care sa merite acest nume.
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 23/08/2006 08:40:23
(la: text)
Hai sa consideram ca nebunul nostru este un personaj fictiv :) Si apoi sa ne intrebam de ce acest personaj fictiv traieste fara iubire...De ce initial si-a asumat un trai confortabil, linistit, fara fiori si apoi s-a indragostit de femeia fara chip? Ii lipsea iubirea...Apoi deceptia. Deceptia de a nu stii, de a nu intelege ce s-a intamplat si vesnicul chinuitor "de ce?" Din pacate personajul nu a realizat nimic...continua sa traiasca fara iubire, continua sa o caute dar este incapabil sa isi asume aceasta dorinta. El este nefericit pentru ca iubirea va ramane pentru el o aspiratie inalta, frumoasa...atat de inalta incat este de neatins. Fiindca este mult prea greu sa urci muntele si e mai usor sa ramai la vale. Urcarea este grea, plina de riscuri, oricand poti cadea si te poti zdrobi. Si el stie asta si cu toata aspiratia lui spre iubire, teama este mai puternica. Si poate ca nu ura este opusul iubirii...fiindca orice iubire partiala se completeaza cu ura..si oamenii iubesc-urasc...Poate ca opusul iubirii este teama. Teama care te face mic si mizer, teama care te blocheaza, teama care nu te lasa sa urci pe culmi.
Personajul nostru ramane perplex si chinuit la poalele muntelui. Priveste spre inaltimi, dar nu indrazneste sa urce. Viata in vale este tihnita, lipsita de riscuri astfel incat nici nu pare viata. Dar el este este plin de resurse si mereu gaseste cate ceva pentru a se simti viu, pentru a se simti liber, chiar daca nu este cu adevarat.
Si asa ii trece viata...in vale privind spre inaltimi.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...