comentarii

minunile naturii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cristal 1 - de sami_paris74 la: 02/07/2009 17:50:45 Modificat la: 02/07/2009 22:10:13
(la: Totul despre pietrele pretioase si misterele lor.)
Personal eu consider cristalul ca una din minunile naturii (apa divina purificata de Dumnezeu)intermediar intre vizibil si invizibil,simbol de credinta ,fericire iubire si puritate.Vechi traditii considerate ca legende...
Posesorii de cristale uriase pot comunica cu Dumnezeu.
Altii spun ca prin intermediul cristalelor se poate patrunde intr-o alta lume,departe de rautatea si ipocrizia cotidiana.
#457715 (raspuns la: #457654) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. - de Catalina Bader la: 05/11/2003 04:26:01
(la: Cele mai frumoase poezii)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.
Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte
Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari. Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav. Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - de Catalina Bader la: 07/11/2003 07:18:51
(la: ROMANIA)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.

Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.

Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.
Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,

Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.
Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,

Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte

Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari.
Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav.
Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?

natura si mediul - de glissando la: 25/10/2005 20:34:28
(la: Despre mediul inconjurator,natura,animale.)
Salutare tuturor ! Sunt cam noua pe aici deci nu mi-o luati in nume de rau ca ma amestec si eu.

De fapt ma intereseaza foarte mult acest subiect. De acord cu Little Eagle in ce priveste animalele si ii admir foarte mult munca si tot ceea ce face acolo. Si eu sunt de aceasi parere ca nu ar trebui sa mincam deloc carne. Si eu iubesc animalele si lucrez intr-un domeniu in care am sansa de a face ceva pentru ele. Oamenii ar trebui sa fie constienti de natura in ansamblul ei si "nimeni nu are dreptul sa distruga daca nu-i in stare sa recladeasca ce a distrus" . Eu chiar lucrez ca inginer silvic intr-o arie protejata si va spun sincer ca am fost uimita sa descopar alaturi de biologi cite minuni ale naturii se pot afla intr-o nesemnificativa suprafata de teren.
Oamenii traind acum mai departe de natura au pierdut acea armonie a sufletului pe care ti-o da natura si a trai in corelatie si respect fata de ea. Si iata ca din aceasta situatie, natura ajunge a ne "pierde" pe noi poate. Multi stau orbi si surzi in marele templu al naturii si cred ca de aceea se intimpla sa constatam cite greseli mai putem inca face. Nu e vorba doar de incalzirea globala si furtunile magnetice care ne planeaza deasupra ca primejdii inevitabile la un moment dat, deci doar de consecintele globale ci e vorba in primul rind de faptele noastre si uneori de pasivitatea noastra. Noi oamenii, ne-am obisnuit asa intr-o anume stare de indiferenta fata de mediul inconjurator, gandind ca e ce mare scofala - gunoiul se descompune ! E, poluarea ! natura stie ce face ! Da, iata ca natura chiar stie ce face, insa in alt sens. Incet incet, se apara asa cum o face de mii de ani incercand sa se protejeze de "atacatori". Echilibrul naturii trebuie restabilit si solutia nu prea vreau sincer sa mi-o imaginez, e si cam tarziu poate de aceea gandesc asa de pesimist la viitorul indepartat. Iarasi ii dau dreptate lui little eagle cand spune ca trebuie sa facem ceva pentru a stopa aceasta situatie care nu poate duce decat la disparitia de noi specii de pe mapamond si la degradare continua a mediului nostru de viata si mai ales a generatiilor care vor veni dupa noi. Si care vor fi private de multe !
Poate ca v-am plictisit deja. Cred ca munca lui little eagle e fascinanta. Poate v-am parut un pic exagerata in pareri, imi cer scuze, am vrut doar sa imi spun opinia mea. Cred ca fiecare dintre noi poate face ceva oricit ar parea de mic si neinsemnat, pentru a contribui la degradarea mediului. Si cred ca oricine se poate implica in protejarea naturii, la orice nivel. Va salut pe toti cu simpatie si va doresc sa aveti curajul de a fi intelepti ! Cat mai avem sanse !
Daca tot glumim...sa vorbim de Insula minunata - de Andre29 la: 09/02/2006 11:49:24
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Intr-o minunata insula pustie au fost adunati mai
multi oameni:


2 italieni si o italianca

2 francezi si o frantuzoaica

2 nemti si o nemtoaica

2 englezi si o englezoaica

2 bulgari si o bulgaroaica

2 japonezi si o japoneza

2 chinezi si o chinezoaica

2 americani si o americanca

2 irlandezi si o irlandeza




O luna mai tarziu, pe aceasta minunata insula pustie
se intamplasera urmatoarele lucruri:



1. Un italian l-a omorit pe celalalt italian pentru
femeia italianca.


2. Cei doi barbati francezi traiesc impreuna cu
frantuzoaica intr-un fericit menaje-a-trois.


3. Cei doi nemti au o programare saptaminala foarte
stricta pentru vizitarea alternativa a nemtoaicei.


4. Cei doi englezi asteapta pe cineva care sa le-o
prezinte pe englezoaica.


5. Cei doi bulgari s-au uitat lung la oceanul fara
sfarsit iar unul din ei s-a uitat bine la bulgaroaica
si apoi a inceput sa inoate.


6. Cei doi japonezi au trimis un fax la Tokyo si
asteapta instructiunile.


7. Cei doi chinezi si-au deschis o farmacie/magazin de
bauturi/restaurant/spalatorie si au lasat-o gravida pe
chinezoaica ca sa le furnizeze angajati pentru
magazine.


8. Cei doi americani se gandesc serios la sinucidere,
pentru ca femeia americanca se tot plange de corpul
ei, de adevarata natura a feminismului, cum ar putea
si ea face tot ce fac ei, necesitatea
implinirii, diviziunea egala a treburilor in casa, cum
nisipul si palmierii o fac sa arate grasa, cum fostul
ei prieten ii respecta tot timpul parerile si a
tratat-o mult mai bine decat o trateaza ei si cum
relatia cu mama ei se imbunatateste si cum in sfarsit
taxele au scazut si nu mai ploua.


9. Cei doi irlandezi au impartit insula in Nord si Sud
si au facut o distilerie. Ei nu-si amintesc daca mai
era si o femeie pe acolo pentru ca totul devenea cam
cetos dupa primii litrii de whiskey de nuca de cocos.
In orice caz sunt satisfacuti pentru ca nici englezii
nu se distreaza deloc.



________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu
Natura si stiinta..?Cam greu pentru mine..! - de sarsilovici la: 18/07/2006 00:25:12
(la: Ce este chestia aia numita stiinta?)
Ce e stiinta? Pai as zice ca e chestie exacta... Din demonstratie in demostratie se ajunge la un rezultat care explica de ce se intampla ce se intampla... Poate nu gresesc prea tare da lumea asta a noastra de vreo 150 de ani s-a facut desteapta si inca se mai face...Subiecte de cercetat sunt foarte multe... Unele chestiuni din trecut azi sunt perfect explicate..da cum sa intelegem niste formule si niste fenomene care pentru multi sunt un mister total..Fiecare are diverse afinitati..Unii sunt mai studiosi si citesc multe si fac conexiuni si-si explica unele chestiuni si ajung la concluzia ca individu cutare e destept si a facut o descoperire fantastica... Stiinta cred ca o fi si ea un soi de arta..Aia de a stii sa demonstrezi ca asa e ..fara magie fara spiritism fara forte divine...Strict pe hartie sau in laborator ... Ca mai sunt multe de elucidat asta e perfect valabil..Ce nu inteleg oamenii dau si ei vina pe Al de sus ca El e autoru...Dau vina pe natura ca ea face modificari ...Ma gandeam ca si noi ca animalele ne-am adaptat la conditiile de viata...E oare vreo minune...?Cred ca nu...Din incrucisari, intersectii, reuniuni, sortari, trieri, eliminari, ies cei mai puternici...
Pentru unii e un hobby sa stie cat mai multe, sa cerceteze...
Eu spre exemplu recunosc ca sunt ignorant in unele domenii..Am invatat cat imi trebuie si inca mai invat la locul de munca ca sa-mi fac treaba cat mai bine...In rest daca nu am chemarea asta pentru a stii cat mai multe si sa stau cu nasu in carte si sa citesc articolele a 100 de indivizi care scriu despre acelasi lucru si dupa aia sa vad, avand totusi un bagaj de cunostinte, care are mai multa dreptate.....
Fiecare cu ce il doare.... Recunosc unde imi e limita si mai incolo de atat de ce sa ma avant.? Pierd timpul cel mai probabil si nu mai am timp sa fac si cercetari si chemarea asta setea de cunoastere nu e prea mare..Sigur am curiozitatile unui om de conditie intelectuala medie dar sincer nu cred ca ma vor pasiona vreodata stiintele mai mult decat simt eu ca pot asimila..
la sfarsitul facultatii m-au intrebat daca nu vreau sa raman in invatamant, preparator si ulterior sa urmez cresterea in ierarhie..Daca am simtit eu ca nu sunt persoana care sa faca treaba in locul ala si sa invat intr-adevar pe altii chestiuni, am refuzat...
De multe ori prefer sa ma eliberez de chestiunile astea sa imi mai odihnesc neuronii si sa privesc lucrurile cu mai mult calm..E buna uneori si ignoranta..mori mai greu de infarct...
Nu cred sa dispara vreodata si gandurile ca e si mana Lui...Cel putin eu unul prefer sa consider uneori ca a fost si El printre autori .....
Darul Mamei Natura - de Areal la: 23/09/2008 16:07:09
(la: BASME si POVESTI)
Intr-o zi, in timp ce Mama Natura isi vedea de treburi in gradina, a auzit voci nervoase. Erau doi dintre copii ei: Soarele si Ploaia, care se certau care este cel mai important pe lume.
"Eu sint cel mai important" striga Soarele. "Fara mine, nimic nu ar creste!"
"Nu este adevarat, eu sint cel mai important!" striga Ploaia. "Fara mine, nimic nu ar creste!"
Glasurile li se auzeau din ce in ce mai tare si din ce in ce mai rastite, fiecare fiind sigur ca el este cel mai important.
La un moment dat, Mama Natura s-a saturat sa-i vada certindu-se si s-a gindit sa le dea o lectie. A trimis Soarele pe o parte a lumii si Ploaia pe cealalta.
Curind a fost pace si liniste din nou, iar Mama Natura s-a intors la treaba ei. La inceput Soarele si Ploaia s-au suparat ca au fost despartiti, dar au decis ca aceasta este sansa prin care fiecare poate demonstra ca este cel mai important.
Zi dupa zi, Soarele stralucea pe o fata a globului, in timp ce pe cealalta Ploaia continua sa cada. Dupa o vreme, pe partea Soarelui totul era uscat, iar pe cea Ploii totul era inundat.
Cind si-au dat seama de greseala facuta, Soarelui si Ploii li s-a facut rusine. S-au dus inapoi la Mama Natura si si-au cerut scuze."Stim acum ca nici unul nu este mai important decit celalalt", au spus. "Avem nevoie unul de celalalt, iar lumea are nevoie de noi amindoi pentru cresterea plantelor si animalelor."
Mama Natura era fericita ca Soarele si Ploaia si-au invatat lectia. Pentru a sarbatori s-a gindit sa ofere lumii un dar special.
De-a lungul cerului a pictat un arc de cerc din culori minunate: rosu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo si violet. "Lumea are nevoie de voi amindoi, copiii mei, Soarele si Ploaia", a spus ea. "De cite ori veti vizita lumea, in acelasi timp, acest arc de cerc va apare pe cer. Cind lumea va vedea curcubeul, va stii ca voi sinteti fericiti sa lucrati impreuna."










Eh...totusi sunt iubita! - de ofemeie la: 27/10/2003 20:08:57
(la: A venit toamna...)
Merci la voi toti.Sunteti draguti.
Nu am trait toamna in Bahamas dar...am trait toamna sufletului meu.Mi-am privit lacrimile argintii inundandu-mi sufletul si firele de zambet cazand vested.Am simtit vestejirea de gand si sunetul de dor.Am gustat reteta lipsei de plin si cules singuratatea de mine.Am trait toamna sufletului si inca mai vine cateodata.Poate ca trece,poate ca ramane...dar e cea mai gra toamna si tot odata cea mai trista.Vreau o toamna vesela ,cu ploi adevarate si frunze ruginii.Locuiesc in centrul orasului si programul in depozit si seara in fata calculatorului nu-mi permite a alerga dupa frumusetea naturii,dar,spre fericirea mea,nici nu-mi lasa toamna mea sa revina.Merci.Sunteti minunati.Simt razele primaverii.Si totusi toamna adevarata e superba!Alexandra
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - de Catalina Bader la: 08/11/2003 06:08:44
(la: ROMANIA)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte.
#3702 (raspuns la: #3693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MUNTII NOSTRI AUR POARTA,, NOI CERSIM DIN POARTA-N POARTA - de Catalina Bader la: 08/11/2003 07:58:29
(la: ROMANIA)
CARPATII
lant format de univers pentru a ne proteja pe noi ca popor

noi nu am avut nevoie de marele zid chinezesc.
nici de zidul rusinii.
pavaza ne-a fost natura si intelepciunea strabunicilor nostri.

Fagaras - cetatea de rezistenta a romanilor dupa al doilea razboi mondial.
Locul in care s-au jertfit romani care au crezut in ideal.

Bucegi - unde crucea ne aminteste de mostenirea noastra spirituala pastrata cu atata greutate de stramosii nostri.
zamolxe, sa stii ca noi nu ne-am uitat credinta.

Ciucas - unic in peisajul romanesc

Raraul -fruntea moldovei

Apuseni - cetatea motilor - avram iancu -sa-ti dea dumnezeu odihna
atunci cand visul tau despre natiunea romana va prinde contur.

Retezat - minunea noastra, locul in care trebuie cu totii sa ajungem pentru a intelege maretia naturii, conservata intr-un parc national
locul in care ne putem regasi pe noi insine.
#3731 (raspuns la: #3730) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Minunat! - de Madalina la: 17/11/2003 19:49:55
(la: Nicolae Steinhardt, parintele si scriitorul)
Nu pot sa spun decit ca dupa ce am citit "Primejdia marturisirii" l-am gasit pe Steinhardt, nu numai un crestin adevarat si un memorialist minunat, ci si un deosebit roman sau un roman adevarat si mare patriot.
Iar dupa ce am citi "Jurnalul fericirii" citeva luni nu am mai putut citi nimic, caci imi parea ca tot ceea ce as fi vrut sa se spuna si tot ceea ce as fi vrut se aud s-a spus acolo in paginile acelei carti!
Oricind ma reintorc cu mare placere la scrierile lui si de fiecare data le gasesc o "sursa de fericire".
comentariu (mai vechi) - de Catalina Bader la: 23/11/2003 08:24:21
(la: Cele mai frumoase poezii)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.

Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.
Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,

Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.
Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,

Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte

Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari.
Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav.
Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?

raspuns pentru Sarmi - de (anonim) la: 18/12/2003 02:04:37
(la: Fara titlu’...dar de Craciun)
Exista Dumnezeu sau nu exista ? - o idee indelung dezbatuta de-a lungul secolelor. Exista multe argumente puternice atat pro cat si contra.
Nu am competenta de a putea inclina aceasta balanta intr-o parte sau alta, dar daca Dumnezeu exista fii sigur(a) ca este cu mult dincolo de posibilitatile de perceptie ale tehnologiei oricat de avansate ar fi ea. Asta face imposibila demonstrarea existentei lui pe cale "stiintifica" (plecand si numai de la afirmatia ca este "omniprezent si omniscient" asta il situeaza in pozitia unei constiinte imposibil de imaginat si cu atat mai mult de perceput prin stiu eu ce tehnologie).
Cu toate acestea exista relatari care duc la concluzia ca el poate fi "pus in evidenta" prin anumite experimente, dar numai de natura personala, subiectiva, interioara (daca intradevar suntem creati "dupa chipul si asemanarea lui" e chiar firesc sa-l putem si noi percepe daca chiar ne dorim aceasta).
Iata ce-ti propun: daca intradevar vrei sa afli adevarul referitor la existenta lui provoaca-l sa se "reveleze". Abia in urma unor astfel de experimente poti avea o opinie fundamentata referitoare la acest subiect.
Sper, desigur, ca nu vei aborda o atitudine lipsita de inteligenta prin care sa soliciti stiu eu ce "minuni" sau sa te astepti sa te fulgere raspunsul in urmatorul minut.
Doar provoaca-l sa te convinga de existenta lui si daca chiar este omniscient va sti el sa gaseasca calea prin care cu adevarat tu sa fii convins(a).
Nu uita insa ca daca el chiar exista, el e in pozitia superioara si nu tu. Tu esti cel(cea) care doreste sa-l cunoasca, deci tu esti cel(cea) care trebuie sa fie perseverent(a) pentru a-l "starni" sa-ti raspunda.
Inchei cu parafrazarea unei idei celebre (cred ca apartine lui Victor Hugo) care mie imi place mult prin logica sintetizata cu care trateaza acest subiect:
Daca Dumnezeu nu exista si crezi in el nu ai pierdut nimic, daca el exista si nu crezi in el atunci ai pierdut totul, daca el exista si crezi in el atunci ai castigat totul.

Cu drag.

Daca ai placerea sa mai discutam pe aceasta tema:
vesnic_singur_vesnic_indragostit@yahoo.com
#6824 (raspuns la: #6779) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Decat muncitor la noi, mai bine somer in Vest!... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:38:34
(la: Romani in strainatate)
Imi spunea deunazi un cunoscut "de dincolo" ca in Romania, la 14 ani de la Revolutie, totul este nebulos, saracacios si trist. Ca tot romanul patriot, am fost tentat sa-l contrazic. Am incercat insa pentru o clipa sa trec de partea cealalta a baricadei si sa vad lucrurile din punctul lui de vedere. Ei bine, in secunda urmatoare, am realizat ca "de dincolo" situatia de la noi nici nu are cum sa se vada altfel. Legi proaste maresc si mai mult puterea discretionara a functionarului public corupt, pentru ca apoi sa se schimbe de la un an la altul si sa arunce totul intr-o fundatura muceda, gaurile negre se perpetueaza de frica celor care ar putea iesi in strada, orasele raman mizere, iar saracia este dusa pana la limita supravietuirii.

Sa-l acuzi atunci pe somerul care vrea sa plece cu tot dinadinsul din tara pentru ca nu mai poate sa ia de Craciun nici macar o portocala copilului sau? Pai, sa nu-l acuzam, caci iata ce spun cifrele. In vreme ce in Olanda sau Belgia, ajutorul de somaj reprezinta 80% dintr-un consistent salariu minim (1.249, respectiv 1.266 euro), la noi s-a gasit mai cu cale ca omul fara slujba sa primeasca doar 75% din cei 62,5 de "euroi", cat reprezinta brutul nostru lunar. Cand a venit insa vorba de TVA, legiuitorul "istet" si "cu mila" de compatriotul sau nu a facut referendum, ca-n Elvetia, unde natiunea a votat in corpore pentru TVA de numai 6%, ci ne-a trantit dintr-o data una de trei-patru ori mai mare, asa, ca nu cumva sa ne ridicam cu burta de la pamant, ci s-o ducem de pe o zi pe alta, tot taras, tot pe coate si pe genunchi.

Cu 47 de euro, cat reprezinta 75% din salariul nostru minim brut pe economie, am ajuns sa fim priviti de straini ca o a opta minune a naturii, ca niste creaturi de poveste, precum bacteriile care traiesc fara aer. Pai, cum sa nu se minuneze un somer luxemburghez de noi ca inca supravietuim, cand el primeste 1.094 de euro ajutor de somaj si se gandeste ca o duce greu? Stiti ce populatie are Luxemburgul? Doar 410.000 de locuitori, adica de vreo cinci ori mai putin ca Bucurestiul.

Tinem insa musai sa platim, in 2007, la momentul aderarii in UE, acelasi pret la gaze, la benzina, la absolut orice, precum micul luxemburghez. Ca asa vrea UE. Ca lor nu le pasa de noi inteleg, dar ca nici alesilor nostri nu le da prin cap ca-n felul asta nu vom scapa de saracie nici in 30 de ani, asta e mai greu de inghitit.

Practicand exasperantul, masochistul stil al taiatului cracii de sub picioare, ca nu cumva sa luam viteza, vom avea aceeasi zi a cartitei, in care noi ne facem ca muncim, iar ei se fac ca ne platesc.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Crede si nu cerceta!...
poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
vânezi naturalul, natura se razbuna... - de Jimmy_Cecilia la: 06/01/2004 13:57:36
(la: Clima si natura este complect dereglata)
este natural, dar trebuie distrus, schimbat..
vânezi naturalul, dar natura se razbuna sub o forma sau alta..

in Franta, inondatiile recente in Sud, totul a fost betonat, râuri deviate, ingustate, canalizate, drenate, barajuri construite..

A plouat si totul a fost inondat si distrus

"Vaca nebuna" din SUA si este doar inceputul..
Cand dai de mancare OGM si hormoni, faine de origine animala, in loc de fân si iarba...
Natura si naturalul isi iau drepturile..
#7687 (raspuns la: #4776) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Preda Mihailescu, matematicianul - minune - de SB_one la: 24/01/2004 12:30:59
(la: Jos palaria!)
Preda Mihailescu, matematicianul - minune



EVZ
Vineri, 01 Noiembrie 2002


Numele lui Preda Mihailescu este tot mai cunoscut printre matematicienii din toata lumea, dupa ce in iulie anul acesta a reusit sa rezolve o problema veche de 158 de ani. Matematicianul roman activeaza ca profesor in Germania, iar despre descoperirea lui a scris recent revista germana “Spiegel”. Articolul care vorbeste despre performanta romanului plecat de mult timp din tara este intitulat “Dansul variabilelor”.
Preda Mihailescu a lucrat, timp de doi ani, la problema propusa acum 158 de ani, in 1844, de matematicianul belgian Eugene Catalan, si anume demonstrarea formulei xp - yq = 1. “M-am chinuit cu aceasta problema doi ani. Sint multumit ca mi s-a intimplat mie acest lucru. Acum pot savura in toata frumusetea ei aceasta formula”, a declarat Preda Mihailescu. Performanta profesorului este cu adevarat remarcabila pentru ca a reusit sa ajunga la un rezultat rar in domeniu. Esenta formulei dovedite este ca toate variabile sint mai mari decit 1 si ca pentru formula respectiva nu exista decit o singura solutie. Preda Mihailescu lucreaza de doi ani la Universitatea din Pa-derborn, un oras din nord-vestul Germaniei. El s-a nascut in 1955 la Bucuresti, iar la 18 ani a fugit din tara. A studiat matematica si informatica la Zürich, in Elvetia. Matematicianul in virsta de 47 de ani se plimba aproape zilnic pe malul fluviului Pader, in fata casei sale, sperind sa gaseasca solutia problemei lui Catalan. De multe ori il prin-deau zorii zilei aplecat asupra notitelor, umplind sute de foi cu cifre si simboluri. Conform afirmatiilor sale, satisfactia este pe masura efortului depus, desi pentru rezolvarea acestei teorii nu va avea nici o recompensa materiala. Mihailescu este pe deplin multumit, savurindu-si pipa pe malul riului, vorbind in termeni aproape poetici despre cifre, elemente si curbe eliptice. Fericitul profesor compara acum cu muzica matematica: “Urmaresc variabilele ca ritmurile si melodiile muzicale. Le vinez, si in timpul acestui dans incerc sa gasesc o structura care sa ma conduca mai departe”.









Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
Copilu Minune... - de (anonim) la: 27/01/2004 10:22:38
(la: Adrian Copilu Minune)
Eu atat am de zis: era sa mor din cauza lui... m-am tavalit pe jos, m-am udat cu apa... era sa-mi plezneasca o vena in cap... cand am aflat cum se sterge Adrian Copilu' Minune la fund... Cicã merge prin iarba...

Mitran Traian
Raspuns la comentariul 9432 - si altele... - de Ly la: 12/02/2004 02:03:52
(la: Ce vrea un român de la ceilalti români... ?)
Da, cu chinezii asa se zice ca ar merge in Canada. Tot satul cel chinezesc stringe bani acolo la mama Chinei lor si trimit 2-3 imigranti legali in Canada. Care imigranti au obligatia de a aduce altii din sat. Pe baza unei economii de scala - unde-s multi puterea creste - se aduce incep, incet tot satul in Canada ca strategie de termen lung. Ceilati se aduc ca rude (chain immigration) si pe oferte de munca de la firma cea mica eventual de mincare chinezeasca a primilor. Si da am auzit ca aceia care nu isi respecta obligatia fata de cei ramasi in China pot vedea vre-un...interior de valiza, foarte, foarte de aproape.

Asta fiind rumorile de pe strada.

TOTUSI chinezoaica din exemplul meu era din US si foarte US cetatean si foarte crescuta si educata in US. Cred ca la nivelul ei se plateste cu o mina spala pe alta - eu te ajut, tu ma ajuti si nu e la nivel de valize. Fata era dupa un masterat si nu mi-a dat deloc impresia ca ar avea ceva cosmaruri noaptea cum ca nu ar intra bine - in bucati, intr-o valiza !!!!

Presupun ca acolo, la nivelul ei se duce vestea ca nu faci si tu ce trebuie si esti izolat. Si ea m-a si intrebat foarte candida de ce nu ma duc la Organizatia Romanilor Profesionali din New York ? well - pai ca nu e !!!!! (eu care vroiam sa aflu mai multe despre viata in corporatiile mari asa precum incepatorul...)

Oricum in NYC Biserica Romaneasca cea mai puternica este in Brooklyn/ Ridgewood. Nu stiu daca in afara de slujbe mai ofera si alt ajutor pentru cei in nevoi primare.

(altfel eu nu tineam sa-mi sfinteasca biroul de la etajul 33 si mai mult despre firme, politica si profesii popa ce ar fi putut spune ????)

Ar mai fi una mai mica in Manhattan si o misiune greco-catholica - Sf. Maria in Long Island City/ Astoria / New York.

Cred ca mai e ceva, o biserica in Sunnyside/ Queens.

Presa romaneasca - de acasa si din NYC se poate cumpara - intre alte locuri - la statia de metrou Broadway in Astoria/ Queens.

Chelneri romani "ilegalisti" eventual ? Little Italy - statia Canal street. (da, linga China town) [loc minunat pentru sfaturi street smart, ca nu e usor sa fii chelner ilegal]

Am mai auzit de o misiune - Catholic Migration Office, 1258, 65-th St., Brooklyn, New York, 11219 ; www. catholicmigration.org - care ar oferi suport si sfat de orice natura - dar nu ii stiu asa ca nu le pot da recomandare.

Lion's Club si Rotary fac proiecte mai mari, nu prea de la om la om si nu sunt bagati in probleme de imigratie - legala sau nu.
#9477 (raspuns la: #9453) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...