miros de fan

Cand ma gandesc la Roamnia , imi aduc aminte de ce am fost , de bucuria noastra a copiilor alergand prin case parasite la inserare, de adolescenta in care mi-am regasit sufletul prin biblioteci, de muntii aia ai nostri care-ti prind sufletul odata de-i privesti si care nu-ti m-ai dau drumul niciodata. La prieteniile pe care le-am facut , sincere si adevarate. La strazile satucurilor noastre cu tei batrani in fata porti cu miros de fan cosit viu si crud in noptiile tarzi de vara.
Am venuit in tara dupa cativa ani. Mi se umpluse sufletul de bucurie muream sa ma vad in afara aeroportului sa ajung la ai mei care ma asteptau acolo in fata. La doi pasi o doamna ma intrreaba de unde vin in timp ce vede clar de unde fiindca imi tine hartiile in mana si daca am ceva de declarat. II raspund ca nu am nimic si fiindca nu prea vreau sa spun de unde am venit ca sa nu creada ca ma dau maret si rotund balmajesc un fel de mmmm....orado. "Draga tipa ea la mine numai fiindca vi din America nu inseamna ca trebuie sa te ti asa." Si eu care asteptam macar un zambet sau un buna ziua si care ma simt acum amarit si vai de capul meu ca la straini in lioc de ca acasa, ma fac mic dupa valiza si inghit o lacrima dupa care incep sa-mi tarasc fundul catre iesire. Apoi totul e gri pentru o vreme si vreau inapoi unde nimeni nu tipa la mine fiindca nu vreau sa ma dau mare .
Deci sunt acasa , si dupa o vreme incep insfarsit sa inteleg ce e cu blestemul asta al dorului . De acum inainte oriunde am sa fiu nu am sa-mi m-ai gasesc linistea , o invat acum. Acasa bucuria dureaza cateva saptamini apoi mi se face dor de "casa" ailalta . Vreau inapoi si gata , gasesc o multime de lucruri de care sa-mi fie dor si orice as face nu-mi m-ai trece.
aproape o luna m-ai tarziu zacind in patul meu din mm...orado ma apuca asa un dor si un planset cu nu am m-ai experimentat de mult , cred ca de ultima data cand am cazut din roaba de spaima cainelui la 10 ani. Si plang fiindca acum mi-e dor de Romania de adevarata acasa simt eu acum si mi se sfasie inima si nu m-ai pot de dor si adorm in lacrimi si ma trezesc iarasi si m-ai plang o vreme.

Te sfatuiesc sa mergi la Garana (un sat in Banatul montan).Din cate stiu eu acolo e singurul festival international de jazz din Romania si are un public destul de numeros.Festivalul se organizeaza in fiecare an in jur de 11 august.

Imagineaza-ti... muntele, seara de vara, varfurile brazilor, aerul plin de miros de fan si all that jazz.

P.S. : aproape in fiecare an sunt invitati Aura Urziceanu, Johnny Raducanu si Blajazz (jazz alb).

Anul acesta invitatul principal a fost Mike Stern, iar in ultima seara un chitarist celebru, Stanley Jordan.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.

Daca am inteles eu ce trebuia din profilul tau, esti undeva departe... Dar presupun ca mai dai binete si pe la noi din cand in cand.
Te astept sa-ti prezint satul copilariei mele, care mi-e cel putin la fel de drag cum ii era lui Creanga Humulestiul...:) Si care e neschimbat de zeci de ani. Aceleasi batrane cu batice in cap ce stau in poarta si dau binete tuturor, fie ca's cunoscuti, fie ca nu... Acelasi miros de fan proaspat si rosii abia culese..Aceeasi liniste ce te face sa crezi ca esti...pe Taramul Fagaduintei...:)

cafeaua de dimineata si tigarile ei
norii rasculati
diminetile de week-end, ploioase
furtunile
vuietul marii in noiembrie
ruinele romane fara turisti
cartile si muzica mea
intoarcerile acasa
ai mei, impreuna
cainii si puii lor
Valea Cernei cu stanci, canioane si ape termale
tigara care am voie s-o fumez in dormitor
ciulinii uscati
ochii verzi cand se-aprind dimineata, din somn
calatoriile cu masina, noaptea
impodobirea bradului de Craciun
cojitul oualor fierte
pescuitul, ca fapt divers
bunica facand paine
vinul alb baut in tandem
fotografiile si manuscrisele vechi
prima zapada din iarna
prima zi calduroasa dupa iarna
vara, cand ploua aprig pe asfaltul incins
caldura din casa cand e ger afara
curcubeul desfasurat pe campie
lanurile de floarea-soarelui
ciresele mancate direct din pom
cafeneaua.com, sah virtual cu prieteni necunoscuti
bridge real cand am (avem) mai multe levate decat am licitat
mirosul de fan cosit
ziua mea de nastere
caii
inotul in mare
partiile de schi si datul cu sania, in Predeal
copiii mici care intreaba "de ce?"
viata, cand nu-i ca o prada

______________________________________
La mort est un état de non-existence. Ce qui n'est pas n'existe pas. Donc la mort n'existe pas.

Puiul de licorn isi apropie boticul umed de obrazul meu. Simt o suflare usoara, ca o adiere. Ii simt si mirosul de fan si flori uscate din coama-i de matase. Tropaie din copitele lui mici si pielea irizata de pe spate ii tremura abia vizibil. Ma impunge a alint, in umar, cu cornul abia itzit intre urechile mici de culoarea sidefului. Are ochi tristi, de caprioara. Imi mananca din palma un firicel de iarba si in locul lui lasa o atingere lina ca un sarut de copil. Presimt ca ne vom intelege de minune.

La licorne

pai de-aia iti scrisei de gemeni, ca stiu ca si tu, si ei sunteti cu aerul.
nu stiu nimic de venus.:(

era prea putin doar liliacul si mirosul de fan.:)

Bine. O sa am grija sa inlatur musuroaiele din carare, sa nu te impiedici de vreo furnica si sa ajungi cu nasul direct in prima ceasca de cafea:))) Dupa a doua o sa te rog frumos sa cosesti iarba. Habar n-ai ce-mi place mirosul de fan proaspat:)

alex

"oare de ce nu mai merge lumea in concediu cu cortul?"

:P eu merg numai cu cortul!!!
cand nu pot mi-l desfac in sufragerie si adaptez casa la munte :))) sau mare!
sunt genul care prefera cortul, rucsacii,bocancii, pantaloni suflecati, mirosul de fan reavan, cri-cri-ul greierilor, focul de tabara inalt precum visele...

lumea merge cu cortul, dar doar o parte a ei - cea care inlocuieste camera de hotel piperata cu un cort adaptabil unui altfel de lux...:).

la electricitate?
eu cred ca ar durea o perioada, dar toti ne-am obisnui si ne-am adapta la altceva - omul fiind foarte inventiv.
nu am mai folosi netul poate, dar am scrie sms prin semnale de fum :)))))))).

Mie nu-mi sugereaza nimic gardul acela de sarma. E ca la tara, separa o faneata de alta. Tocmai asta imi place, n-are nimic morbid in ea, putea fi un cimitir oarecare, de orice confesiune, cate vreme aproape ca se simte mirosul de fan inflorit si mai e si bondarul acela la orizont, ideea mortii e chiar reconfortanta.

In versiunea Zarazei sc avea ceva nelinistitor datorat artificialului, zic eu.

Zaraza, ai intervenit in poza la varianta asta ori e originalul?

Macar daca ar mirosi frumos, se pare ca nici apa nu e prea raspindita in "cultura" lor ;-(

...banii nu au miros! Geschaeft ist Geschaeft!

Mirosul de apa sarata, alge si peste!
Si sunt hoteluri in 2 mai! Din pacate sunt si in Vama Veche, mai fandosite si mai aproape de plaja decat in 2 mai.

Chrysilla
Cantecul inorogului albastru

Mai intai,ce este un inorog?
"Inorogul este un cal",ar raspunde cel intrebat.
Dar inorogul,sau unicornul,este un cal cu un corn in frunte.
Cu cornul lui de fildes si de nestemate,de piatra si de argint,inorogul aprinde stelele.
Seara,cand soarele se stinge si luna se inalta,cornul inorogului ajunge pana la cer.
Lumina palida face aripile inorogului sa sclipeasca argintiu.
Stelele il asteapta gata de bal; inorogul isi desface aripile albe ca ale ingerilor,isi face vant si paraseste pamantul.
Atinge cu cornul lui de fides stelele mici.
Atinge cu cornul lui de argint stelele albastre.
Atinge cu cornul lui de piatra stelele moarte.
Atinge cu cornul lui de nestemate Calea Lactee,care nu e decat calea pe care paseste inorogul in drumul lui spre stele.
Cu coada lui matasoasa stinge soarele.
Rasuflarea lui cu miros de stele aprinde luna.
Acesta este inorogul alb.
Insa inorogul albastru...oh,inorogul albastru are cu totul alta menire.
Iinorogul albastru e purtatorul viselor.
El apare dupa ce inorogul alb a adormit in culcusul lui.
Inorogul albastru tropaie.Copitele lui scapara.Coama i se infoaie.
Ciuleste urechile. E plin de neastampar.
Coada ii biciueste coapsele.
Asteapta.
Ce?
Asteapta ca fiecare copil sa`i pregateasca traista albastra cu fan aromat albastru si cana albastra care face ca apa neinceputa de izvor sa para albastruie sub cerul albastru de seara.
Asteapta ca aripile lui albastre sa se coloreze cu parfumul albastru al padurii fermecate albastre.
Dupa ce zanele ireal de albastre ii infoaie coama cu vise calme,albastre, inorogul isi inmoaie botul albastru in apa albastra,soptitoare a izvorului fermecat si bea indelung.
Apoi isi desface aripile albastre,bate aerul de cateva ori si se pierde,inghitit de cerul albastru inchis.
Din aripile albastre se imprastie spre case visele albastre.
Nimeni nu`l vede,nimeni nu`l aude,caci inorogul albastru se confunda cu aerul albastru si aburul rasuflarii lui seamana cu visele.
Cand lumea se trezeste,dimineata,in traistele albastre nu mai este nici un fir de fan aromat albastru,iar din apa albastra din canile de lut albastre nu a mai ramas nici un strop.

O gasiti pe Chrysilla in:
http://www.fanclub.ro/showthread.php?t=10584&page=1&pp=20

"Parul mirosind a trandafiri" sau alte parfumuri era nu numai in neconcordanta cu amintirile :) ci si prea clasic ca exprimare. Poate ca "samponat" e putin strident, dar mi s-a parut suficient de poetic.
"Ne tineam de maini incercand sa nu alunecam pe gheata proaspata" suna intr-adevar mai bine, dar e o fraza prea lunga pentru continutul sau. Cautam ceva destul de concentrat.

Alex

la Cluj se face de catre dr. Iosif Viehmann, un curs de Istoria jazzului, la Masteratul de Studii Americane si la Aacdemia de Muzica Ghe. Dima, un optional, impreunua cu jazzologul si poetul Virgil Mihaiu.
Am aflat destul de tarziu de ele, eu cautatnd pe rupte muzica, swing, orice. Am cautat 6 luni de zile in anticariate discuri cu muzica swing, de la Electrecord, credeam ca au interzis/o de tot comunistii, sau ca a fost numai un vis...acum am cam tot ce era pe placi, la noi in Republica...
Eram in anul III de Drept si ma ceream de la seminariile de Drept Comercial, de la profa, care era o fosta studenta a lui Virgil Mihaiu. Parlola noastra era sa ii transmit salutari profului, si o faceam. Am ramas bun prieten cu Viehmnann, si ma pot mandri ca mi/a acordat prietenia, ... la noi inca mai trebuie facute multe pt jazzz.
Mi/am virusat ca;culatorul de la birou de cateva ori cu jazz furat de pe net. Sunt foarte scumpe cdurile de jazz, mama lor de occidentali.
Ma bucur ca la CJ este o atmosfera de jazzomanie, ca sunt cred cei mai multi jazzologi si jazzfani pe m2 din tara...E drept ca in Capitala se asculta in club, dar si la noi se mai face cateodata.
p.s. in jargon, fanele jazzului sunt fanuzze...

In sfirsit un "miros proaspat" pe cafenea, ca sa zic asa. Citind schita asta scurta mi-a amintit de caracterul principal din "Notes from the Underground."
--ikoflexer

Am intalnit multi oameni pe care i-am cunoscut pe net, cand am considerat eu necesar. Toti au fost asa cum ii stiam, cum ii mirosisem: simpatiile au sporit, antipatiile mi-au fost confirmate. Cativa mi-au devenit prieteni intimi.

Internetul e ca un bar la care poti avea sansa sa intlanesti un narcoman, un escroc un politzai, o muiere beata, o naiva-n cautare de-aventuri nerostite. Se-ntampla ca oamenii sa se desfaca mai usor in spatele unei porecle, uitand ca nickul e doar un val iar nu un scut – protectia e virtuala. Mincinosii vor ramane mincinosi, trufasii se vor bate-n orgolii, narcisistii se vor iubi mai mult, palavragii vor fi ca-n paradis.
Poti juca orice rol pe net, smekeria e ca in final ajungi sa te joci pe tine, mai real decat ai crezut ca esti dincoace de tastaura.

Iubirea, pe net?
Iubirea se poate isca din orice si-n oricine … locul e ultima categorie de dicutat.
Zicea rembrand mai jos ca proiectam in celalat toate fanteziile si dorintele noastre … pai si-n real life, nu-i identic, man?
Nu-i, asa-i, ii oarecum in oglinda si mult mai fain si periculos.

o cunosti pe strada … mmmm …cu fustita aia a ei mica si popou obraznic …hm, tarfulitza, ce-ai mai ofili-o cu ne-satz intr-o sara, poate asta, chiar in sara asta, daca te gandesti … si-o iei catinel in urma-i salivand, mustacind ganduri porcesti, le stii tu … si-o vezi cum intra-n casa fugutza, tremurand de vant rece si pasi de-ai tai in urma-i.
Si te frige amintirea fustei toata noaptea si te munceste doru, pana maine, cand te gaseste spanzurand ca prostu’n usa ei …si cand va catadicsi sa te remarce, sirena si cand gura ei ti-o lichefia propriile-ti soapte-n ureche, iar fusta va zace-n amintire si-aiurea pe covor, tu ai sa te gandesti ca n-are decat zece clase, ca fumeaza prostii, si e fan britney spiiirs???
Aiurea, mosule, la shtrasse, daca te fura fustita, nu te-alegi decat c-o penicilina, in caz de nesansa minora. Pe net ii caz de soapte, de creieri fierbinti si-asta produce mai mult decat mancarimi.

Csa cascam ochii, nu tot ce zboara-i de mancat: nu locul de-amplasare-a tastaturii face diferenta dintre lumi, ci omul insusi.

… ma pot indragosti pe net ca si pe plaja: ramane sa vaz cat ma duce capu si pana unde.
Acu’ ma veti vedea pe plaja defiland semetz in slip, ma veti putea citi focos la cafenea.
Intre mine si duduitza asta cu fustita precum focu’, ce s-o-ntampla, de s-o-tampla, dea domnu’ sa nu stie nimeni: nici macar nurii ei, ogoindu-mi trufia.

Cica (zicere de la tata-meu care le stie pe toate) numele anglo-saxon al usturoiului (garlic) vine de la numele dat de latini plantei pe care galii (vechii francezi) o foloseau cu mare drag. Au numit-o 'gallicum' - devenit pe urma garlic. Deci patria mancarurilor fine (si a celor snoabe) e un fan incontestabil al usturoiului. Aici se consuma multe produse "à l'ail" (ail citit ca ai in romaneste) sau "ail et fines herbes". Tot poporul mananca cu placere usturoi, fie gatit fie proaspat dar maruntit in sosul vinaigrette, si nimeni nu ii considera rustici pe francezi pentru asta. E drept ca miroase, dar daca ii diluezi mirosul cu cafea sau vin (si cu o spalare pe dinti) se poate trece cu vederea chiar intr-un birou.
De-obicei usturoiul e salvatorul celor ce nu stiu sa gateasca (poti sa ratezi orice fel de mancare, daca stii sa adaugi un pic de usturoi la momentul oportun, mirosul va innebuni audienta infometata si ii vor fi iertate multe mancarii, deci intr-un fel "usturoiu-i arma prostului"

Desdemona

Aveti foarte mare dreptate cu "propria propaganda" !!!! Asta am si facut si continuam sa facem. In iunie 2004 am organizat o prezentare si o expozitie de "capite" si tablouri.
Mai mult am continuat si ne-am organizat intr-o asociatie "Printemps roumain" care numara acum peste 60 de membrii (www.printempsroumain.org). Am mai facut si alte actiuni si mai avem si multe alte proiecte pentru viitor.

Singurul lucru care ma face sa imi pun intrebari sunt "capitele de fan artistice" ..... AU ceva rau ? Nu plac la toata lumea ? E foarte normal ! Vrem nu vrem reprezinta o parte din viata romanilor (ca si tiganii de altfel). Depinde cum numesti acea expozitie .... Puteti spune ca si Miorita e chestie total idioata care numai in Romania putea avea loc .... Si aveti si aici dreptate dar depinde ce vreti sa scoateti in evidenta.
Sper ca viitorul sa confirme ca aceste capite din Romania au simbolul lor mai profund decat o simpla imagine (mai mult sau mai putin artistica) iar dezvoltarea actuala a "occidentului" va "reveni" un pic spre ..... capite.
Vroiam sa mai spun ca nu au fost vaicareli (nu stiu de ce au fost interpretate asa ....) ci a fost doar o raspandire a unei informatii. Daca ati vazut ceva de genul drobului de sare inseamna ca informatia nu fost bine trimisa sau gresit interpretata.

Numai bine,

Nu sunt mare fana de Paulo Coelho, dar el spunea la un moment dat in 11 Minute ca murim si renastem sufleteste...adica poti iubi de mai multe ori in viata, cu adevarat, atata timp cat ai terminat definitiv cu povestea anterioara.Si e adevarat, cel putin in cazul meu.
Si-apoi mai e ceva: nu exista reguli in suferinta, un barometru care sa-ti arate cand merita sa suferi pentru cineva sau nu.E o chestie subiectiva, de la persoana la persoana, iar cei de pe margine ar fi bine sa respecte chestia asta.
Dar ideea pe care vroiam sa o spun e aceasta: murim si renastem sufleteste...