mirosul albinelor

Buna Eduard.

Despre rugaciuni mai intai:

1. Ca lucrurile sa fie mai exact intelese, vreau a spun dintru inceput ca rugaciunea este o manifestare fireasca a iubirii (altminteri, ea nu e decât vorbe goale - sigur, insa, noi oamenii, suntem fiinte "amestecate" si nu e cazul sa intram in logica lui sau-sau). Astfel, rugaciunea e un fel de imbratisare (in duh), de fel de invaluire (in duh) a iubirii. Si cum iubirea si duhul transcend acestea lume materiala, rugaciunile "penetreaza" distantele si timpul si aceasta lume.
   
2. Cand e vorba de "rugacinile Bisericii", mai intervin niste nuante. E vorba de rugaciunile unei comunitati care formeaza Trupul lui Hristos in acel loc. Rugaciunile din biserica/parohia mea sunt cu adevarat rugaciunile Bisericii lui Hristos, ale Miresei lui Hristos.
   

Despre moarte, rai-iad, starea sufletului:

• Pentru noi, crestini, moartea este doar o trecere, iar raiul si iadul sunt in primul rând niste stari: starea de iad (omul îl refuza pe Dumnezeu - cam cum au facut si fac duhurile rele, demonii) sau starea de rai (omul, cu pacate si patimi si lipsuri cu tot, îl primeste pe Dumnezeu, e cu fata la Dumnezeu).
  
  La aceste lipsuri si patimi si pacate se refera Apostolul când spune dupa moarte sufletul va trece ca prin foc: sufletul trece in lumea duhurilor cu toate ale lui, cu toate atasamentele lui fata de aceasta lume trecatoare; si, acolo, el e "sfâsiat" de o lupta interna a sa, intre doua vointe si tendinte: intre tendinta pusa de Dumnezeu in om, ca sufletul sa "urce" (limbajul e obligatoriu impropriu) catre El, si tendinta sa proprie ca sa ramâna cu lucrurile de care s-a atasat în aceasta lume. Sufletul se va gasi in fata iubirii lui Dumnezeu care va arde toate aceste atasamente, intrate in noi insine (cum arde doctoul niste negi, niste veruci); si asta doare, cu atat mai mult cu cât aceste atasamente sunt mai adânci si mai puternice. Dar sunt niste legaturi care trebuie sa fie taiate...
  
• Ei bine, pentru acestea trebuie sa fie sufletul pregatit, iar noi, fiecare dintre noi, ar trebui sa avem constiinta de a-i ajuta pe semenii nostri sa inteleaga si sa treaca peste, sa treaca cu.
  
• Aceasta pregatire se face, în mod normal, într-o viata: in general, daca te uiti in jurul tau la oamenii mai in varsta, cei mai multi dintre ei deja au ajuns la o anumita constiinta a desertaciunii ("desertaciune sunt toate câte nu ramân dupa moarte" - zice o cântare de la înmormântare). Apoi, întreaga viata crestina este o viata cu Hristos cel mort si înviat, Dumnezeu adevarat si om adevarat.
  
• In sfârsit, Biserica are o suma de rugaciuni in pragul mortii si imediat dupa moarte. Aceste "rugaciuni" sunt mai mult decat rugaciuni: sunt niste ritualuri (uneori complexe), in care se citesc (sau se cânta) texte din Scripturi sau "poeme" care ajuta sufletul pe acest drum (si adesea, îi ajuta si pe cei care participa la aceste slujbe sa inteleaga mai bine si sa'si indrepteze viata).
  
• Când noi spunem ca omul este trup si suflet (sau: trup, suflet, duh), în fapt nu vorbim de niste "parti" ale omului. Sufletul si trupul sunt atât de strâns unite, ca putem spune ca sunt una. Ei bine, când vine vremea ca sufletul sa se desprinda de trup, nu e usor:
  
  • omul poate fi speriat
    
  • omul poate fi debusolat de intrarea intr-o lume cu care nu s-a facut familiar deja din aceasta viata
    
  • omul are lipsuri, pacate si patimi
    
  • omul, din cauza acestei strânse uniri intre trup si suflet, sufera o "desfacere" treptata
    
  
  
• Relativ la aceasta "desfacere", "desprindere" treptata a sufletului, Biserica are o suma de traditii, pentru care face slujbele parastaselor la 3 zile, la 40 de zile, la un an (am enumerat doar acele termene pentru care traditiile converg):
  
  
  
  • Se zice deci ca 3 zile sufletul sta primprejurul corpului
    
  • Se zice deci ca apoi, pâna la 40 de zile, sufletul calatoreste prin toate locurile prin care a fost in viata, rememorandu-si tot trecutul (si in a 40-a zi s-ar produce o "judecata partiala" - insa aceasta inca ar trebui explicata, ca nu e deloc un soi de judecata de tribunal...)
    
  • La 1 an (si apoi in fiecare an) sunt pomenirile anuale care exista in multe traditii religioase.
    
  
  
• Mai se face apoi, dar nu e un obicei general, la câtiva ani de la moarte, cam când se socoteste ca descompunerea s-a implinit desavarsit (în România la 7 ani, ca e mai umed, în Grecia la 3 ani, ca e mai uscat), o pomenire mai speciala, cu un ritual de dezgropare solemna a ramasitelor (a oaselor), care sunt unse cu mir, in semn de respect pentru trup, creatia lui Dumnezeu, si sunt puse la locul lor. E si o modalitate indirecta prin care se descopera sfintenia unor oameni (ramasitele unor oameni sunt bine-mirositoare, fac minuni etc.).
  

In final, acum cred ca intuiesti si singur care e rolul si folosul acestor rugaciuni si ritualuri pentru cei adormiti:

• ne rugam Domnului pentru ei
  
• ii ajutam, ii sustinem (dar nu bocind, obicei pagân din unele locuri, care în fapt îi trage oarecum în jos)
  
• ne ajutam pe noi insine
  

Doamne ajuta.

An Nou plin de bucurii !

pr Iulian

Rauschenberg e un vrajitor in materie de utilizarea materialelor. Am o admiratie deosebita pentru el. Retrospectiva de la Guggenheim, in New York, din 1998 a fost una dintre cele mai fascinante expozitii pe care le-am vazut vreodata Ca si Picasso, tot ce i-a trecut prin mina a devenit parte integrala din opera sa. Poate ma insel, dar nu cred ca a folosit sau foloseste computerul pentru schite.

Arta digitala e o alta fateta a creativitatii, o alta unealta.. Forma nu e atit de importanta atita vreme cit ai ceva de spus. Important e sa gasesti care e medium-ul cel mai potrivit pentru ceea ce vrei sa faci. Aici, in Statele Unite, unele expozitii nu accepta fotografii din simplul motiv ca nu considera fotografia arta. Sint sigur ca atunci cind Degas a folosit un aparat de fotografiat (cred ca a fost primul pictor care a incorporat noul sistem in pictura, in totala contradictie cu legile clasice ale compozitiei), a socat pe multi critici. Aproape toate compozitiile lui sint “taiate” din cauza faptului ca s-a folosit de dreptunghiul vizorului aparatului de fotografiat. Unghiurile sint dificile, etc., un lucru nemaiauzit pina atunci. Cine se mai gindeste la Degas ca un revolutionar astazi?

Am prieteni care se folosesc de noile jucarii digitale cu foarte mult succes. Atita timp cit efortul/ cautarea sint sincere, mijloacele nu conteaza. Tehnicile sint atit de diverse in ziua de astazi, nu cred ca ne putem impotrivi noului val. Nu folosesc computerul pentru lucrarile mele. "Moda" de care vorbiti nu cred ca isi are locul in arta. Modele sint trecatoare, ce rost are sa incerci sa placi? Experimente? Bineinteles. "Colajele" despre care cred ca vorbiti sint de fapt "mixed media" pe lemn, si sint uneori puncte de plecare pentru picturi mari. Am un atelier mic, de iarna, si un atelier mare, de vara. Iarna e mai intima, si ma vad lucrind la compozitii mici. Vara, lucrez de obicei in atelierul mare, unde imi pot permite sa lucrez la pinze de citiva metri. Uneori, lucrarile mici la care lucrez se transforma in pinze immense.

In ceea ce priveste, situatia artei din Romania, nu sint familiar cu ce se intimpla astazi. Am primit citeva oferte de a fi reprezentat de citeva galerii din Bucuresti, dar sint prea lenes ca sa fac ceva. Castele inchise despre care vorbiti…au existat de mult timp, din diferite motive. La un moment dat, era Uniunea Artistilor Plastici, care era o amestecatura de mari talente si cei care-l pictau pe Ceausescu imbratisind pionierii, era un astfel de club privat, un amestec de convenienta - daca nu erai membru al Uniunii, nu aveai nici o sansa de a fi considerat artist, sau de a expune. In cazul meu, mi-a fost greu sa respect artisti care pictau vizitele prezidentiale de la Canal, si in acelasi timp vorbeau despre “puritatea” artei. Toleranta de care vorbiti ar fi de folos, si nu numai in ceea ce priveste arta contemporana.
Am foarte mare respect pentru citiva dintre fosti mei profesori de la Tonitza, mai ales, Gheorghe Anghel care e un pictor nemaipomenit, Mihai Horea, doamna Adriana Crainic-Botez, o intelectuala de elita (si spun “elita” in cel mai bun sens al cuvintului), caruia ii datorez primele mele incercari in critica de arta, si totodata o curiozitate pe care mi-a deschis-o cind eram prin clasa a IX-a.

Despre America: cred ca gresiti. America este atit de complexa, incit e dificil sa punctam aspecte care devin cetoase de la distanta. Da, trebuie sa conduc ca sa-mi cumpar piine, si nu m-i s-a parut niciodata ca are ceva de-a face cu spiritul comunitatii in care traiesc. America e o tara in continua miscare, de bine sau de rau. Nu locuiesc in “suburban America,” care are avantaje si dezavantaje, traiesc la “tara,” pentru ca am vrut sa traiesc la tara. E unul dintre cele mai frumoase colturi ale Americii, plin de istorie si peisaje, dar in acelasi timp, foarte aproape de New York City. Am un echilbru intre natura si cultura pe care l-am vrut intodeauna. Micul European corner shop il am in apropiere. E un magazin mic, cafenea, unde imi intilnesc prietenii in fiecare duminica dimineata, unde citim The New York Times si vorbim despre ursii care au inceput sa dea tircoale prin imprejurimi. Aceeasi atmosfera o gasesc in New York, care e plin de corner shops daca stii unde sa le gasesti. De exemplu, in Time Square este o cafenea “ascunsa” in mijlocul frumoasei nebunii a orasului, care se deschide la 6 dimineata. Spatiul e foarte strimt, aerul e plin de miros de ulei prajit, dar fac cea mai buna omleta de pe costa de est, si poti avea o conversatie despre orice cu cineva care tocmai a venit din cine stie ce colt al lumii. Imi trebuie aceasta dualitate, oras, “tara,” pentru ca ambele ma inspira foarte mult. Scriu ori de cite ori am ocazia, in oras, dar nu as putea picta in oras. Orasul ma revitalizeaza, ma excita, dar intotdeauna imi place sa ma regrupez, sa ma regasesc acasa, in fata semineului, cu o carte buna, sau in atelier.

de cind sint la Paris, existenta lor mi se pare cea mai socanta experienta.

am admirat insa tenacitatea cu care oameni bine imbracati sau studenti suporta cu stoicism acel miros incredibil al mizeriei unui astfel de om aflat intr-o mare de oameni, la o ora de virf, in metrou.

si raspunsul unui coleg francez la o fraza exclamativa de genul 'cum pot unii domnule sa traiasca sau sa decada in halul asta?': te-ai gindit daca nu cumva a avut motive pentru a alege sau a ajunge sa traiasca asa? tragedii personale sau ...

mi se face pielea de gaina si acum - e prea diferit de cum sintem noi obisnuiti sa gindim.

Marius Popescu

Alice, nu te cunosc, dar din ce am citit pâna acum am avut impresia ca tu daca nu ai probleme, îti creezi.

Despre un rahat, lumea va spune ca pute, iar despre un trandafir, ca miroase frumos. Degeaba te revoltezi ca lumea spune ca rahatul pute, vorbele nu influenteaza mirosul. Asta e, poate tie nu-ti pute, esti fericit, altora le-a putit pâna când au trebuit sa schimbe cartierul. Nu vad de ce consideri anormal ca un om sa relateze ca s-a mutat din cauza unui rahat care putea.

Mai am si impresia ca te crezi vreun factor decizional prinvind viata altora, care nu te priveste:

uitand ca, ceva timp in urma, cand ati parasit-o, ALES-ati sa nu va mai pese.

Nu e treaba ta ce de ce le pasa în continuare emigrantilor.

Bun gasit!A emigra, e ruptura de generatii,deturnare de seve.Circumstante,inconstientze,spirit de aventura..si uneori plan de viata.Curaj?Al disperarii?Si exista cu siguranta patrioti in diaspora (care au grija sa transmita o limba corecta si bogata, bucataria traditionala...copiilor lor).Nu e doar Romania un sat ci globul e un sat global.Nu cred, si asum ,ca trebuie sa ne vedem nici superioritati intelectuale(irealist)nici neputinte sociale si economice(termenii de comparatie-criteriile, mai bine zis....)
Inima buna si emigratia nu e oricum o solutie nationala ci individuala. Poate crestem copiii cu o alta mentalitate...mai justitie sociala, munca de echipa...si ne intaorcem acasa, unii dintre noi.Din dorinta de a regasi paucii scalciati de la gura sobei, vechi, cam mirositori ca toate amintirile neaerisite, dar ai tai.Poate de a ajuta la stabilirea unor noi conceptii, structuri sociale...fara sa confundam, in nostalgii lacramoase, tineretea, idealismul si vibratia altei varste cu tara in sine.
Gata acum,lunga viata in echilibru.

Alina Dumitrescu, mama a doi zmei care cresc in Canada
alidar_ca@yahoo.ca

Trebuia sa ma astept sa folosesti niste informatii "publice" ca sa ma ataci. Dar macar daca ai fi facut-o cu iscusinta. Diferenta dintre mine si un nationalist demagog este ca pot sa-mi iubesc tara si, totusi, sa nu-mi placa muzica lui Enescu (in afara Rapsodiei). Si nu-mi place nici Pheonix. Si, la fel, nu trebuie neaparat sa-mi placa filmele romanesti. Cu toate astea, imi plac unele filme de arta ale lui Sergiu Nicolaescu. Filmele alese de mine contin un mesaj pe care eu cred ca trebuie sa-l transmit tinerilor. Din fericire, asemenea tehnici de manipulare nu prea merg cu mine. Mi se pare caraghios sa incerci sa demonstrezi ca nu-mi iubesc tara pentru ca nu-mi place cine stie ce formatie.
Am citit Cel mai iubit dintre pamanteni in prima editie, chiar daca eram la liceu. O aveam deja in casa atunci cand am auzit de el. Oricum, altul era sensul cuvintelor mele dar, evident, ai preferat sa-l ocolesti.
Daca tu-ti doresti "prieteni" de barbecue, e, desigur, alegerea ta. Eu inteleg prin prieteni mai mult decat cineva cu care impartasesti mirosul de carne prajita.
Cat priveste influenta politica... Sigur, e usor de acceptat ca un partid hegemonist ca PSD ar face tot posibilul (prin santaj si presiuni) sa racoleze oameni de afaceri din provincie (cand are ditamai baronii multimiliardari) si l-ar "menaja" pe cel care tine in maini mijlocul de informare si influentare a opiniei publice. Dar cum singur spuneai, e vorba de niste oameni de la tine din zona. Asta nu-i identifica nici cu guvernul si cu atat mai putin cu Romania.
Iar incerci mijloace de manipulare care nu merg cu mine. N-am scris nicaieri ca ii dispretuiesc pe americani. Asa ca nu-mi inventa afirmatii. Mie mi se pare ca natiunea americana este alienata la nivelul relatiilor interumane. Si, din punctul meu de vedere, o natiune nu poate fi mare doar pentru ca a ajuns prima pe luna sau pentru ca transforma orice oligofren in star. Asta nu-i impiedica pe marii lor regizori (cei mai multi imigranti) sa realizeze filme cu mare incarcatura umana. Si nici pe mine sa-mi placa filmele lor si sa ma-ntreb de ce sunt asa cum sunt, la nivel de mase, cand pot scoate de profundul unora dintre ei asemenea filme.
Ca sa nu incerci iar, nu vorbesc de toti americanii ci de marea lor majoritate. Iar ca cetatean al planetei pot sa-mi manifest opozitia la pretentia SUA de a comanda totul pe planeta in conditiile in care, in afara de arme, n-au prea daruit multe umanitatii. Si nu vom avea niciodata o Europa puternica atat timp cat ei santajeaza prin vasalul lor insular tari europene pentru a le opune altora. Dar, desigur, altfel vezi tu politica monidala de acolo de unde nu se da ora exacta si altfel o vad eu dupa 10 ani de jurnalism.
Eu zic s-o lasam aici. N-am facut decat sa raspund la intrebarea pusa in aceasta conferinta. N-am acuzat pe nimeni de nimic si n-am incercat sa ma dau mare sacrificat pentru patrie. Nu stiu (adica stiu) de ce asemenea discutii nasc tot felul de reactii exagerate. Curios ca numai din partea celor care au reusit sa plece sau cei care ar fi vrut dar n-au putut. N-am intrat pe acest forum ca sa-mi rastalmaceasca nimeni cuvintele (din motive mai mult sau mai putin evidente).
Imi iubesc tara si mi se pare deja prea mult sa trebuiasca sa cer scuze sau sa ma rusinez pentru asta pentru ca, nu-i asa, aia buni si destepti o acuza de toate relele din lume, inclusiv de decizia lor de a o parasi.

Raspunsul meu sincer la prima intrebare este ca fotografia comerciala nu presupune nici o arta. Mai degraba stiinta, stiinta inalta.
Ca sa faci o buna fotografie comerciala trebuie, teoretic, sa cunosti multa compozitie si estetica, tehnica, sa ai deosebite aptitudini de comunicare vizuala, sa poti sa te integrezi intr-o echipa, sa intelegi ce vrea art directorul sau stilistul sau clientul sau beneficiarul...
Practic insa, de foarte multe ori in Ro e mai important sa cunosti pe cine trebuie unde trebuie si ai comenzi...
Deci, pentru un fotograf comercial, nu as numi ca importante artele vizuale, ca fiind absolut necesare, ci tehnica imaginii si mai ales artele comunicarii si abilitatile de PR...
Eu, exemple, ce sa spun. Fac foarte foarte putina fotografie comerciala cu clienti din tara. Clientii de afara imi spun exact ce trebuie si cum trebuie sa fac pentru a obtine imaginea ce si-o doresc; arta aici iar o consider nula, trebuie tehnica la micron si multe cunostinte de iluminare, cadrare, abilitati de comunicare cu personajele din cadru, dar asta nu e arta, dupa parerea mea. Arta, pentru mine, e atunci cind te plimbi si cerul e violet si faci o poza pe cimp de plinge lumea si primesti sute de emailuri ca ce stepa dementziala; sau cint respectiva imagine are o forta ascunsa care ma face sa simt oricind mirosul reavan al ierbii si sa aud intotdeauna si pe vecie zgomotul clopotelor satelor din zare.
Pe situl meu la www.fotografu.ro/gct sunt niste imagini facute la comanda trustului Getty Images, Inc; iata cum suna ce trebuia sa fac, adica scenariul exact primit cu doua luni inainte:
- please capture a wide variety of shots, including different versions of the same type of shot. The images are for a brochure for the travel agency about the private train ride available, so all images should include the passengers. There are 100 passengers total but you don't need to photograph all of them, just focus on the people that look good, are not too old, are well dresses and photographic. Also to show how the Program Directors (there should be at least 3) help and guide the passengers through the day. No close-ups of the passengers unless you can tell that they're on the train or touring in Constanta
Photos need to be light and bright in quality. Try to avoid dark deep shades whenever possible. Sharp and deep depth of field images. They do not like blurry or soft looking photos. People in general should appear happy and pleasant.
Clients arriving at private railway station (Bucharest-Baneasa railway station)
Exterior shoots of the train - long and medium angles in relationship the station
Clients boarding the train - long and medium angles
PD's assisting clients throughout the day
Conductor or train personal helping the clients
Interiors of the train w/clients enjoying their ride, socializing,etc.
Interior - cafe car with pax and crew
Interior - PDs talking with pax (may have to set this up)
Arrival - Pax getting off train, exterior of train in station, etc.
In Constanta - general shots of pax taking city tour and scenics of the city, pax walking along the boardwalk and after or before their lunch walking on the black sea.
When returning look for the same type of shots as described above.

Ceea ce am citit am incercat sa pun in pagina exact, cit mai exact.

Pozele au placut clientului si au fost cam ce voia... e arta aici?

Asa ca... dupa parerea mea in fotografie arta e una, stiintza, adica poate meseria, e alta.
Cineva poate sa fie un bun artist dar sa fie incapabil sa faca o poza de buletin; si invers... adica... mai ales invers.

DeMeNTa

realitatea e urmatoarea: Banii au aceeasi miros peste tot. Peste tot exista coruptie, peste tot se da " spaga " ,peste tot sunt oameni fara caracter si josnici...dar nu peste tot se vorbeste in gura mare despre astea,si nu peste tot se da "spaga" in vazul oamenilor...
Fiecare e egoist,fiecare vrea sa stea intr'un loc cat mai propice lui...dar din pacate nimica nu e perfect :sunt bani ,dar nu este afectiune...cateodata nu's de ajuns banii ca sa te simti bine.. cateodata trebuie sa existe cate un "vecin bagacios"....dar se pare ca nu exista o tara perfecta unde sa ai de toate.. tot timpul lipseste cate ceva,de aceea trebuie sa facem posibilul sa gasim un loc care sa ne satisfaca macar 70% pretentiile.....
Romania e tara perfecta cand vii de dincolo cu bani si stai o luna in vizita dupa care incepe sa ti se faca scarba de tiganie si neomenia din jurul tau.... Dar faza e ca nicaieri nu e ca acasa..si totusi nu m'as mai intoarce definitiv acasa... desi imi iubesc tara...ma simt intr'un fel dezradacinata...si cred ca multi simt ca mine....
e greu sa pleci definitiv si sa incepi de la zero...e foarte greu sa ajungi sus...dar totusi merita sacrificiul ..pentru ca totul e greu in viata orunde te'ai afla daca alegi drumul cel drept!!!!

-Ar trebui scoase ghilimelele,informatiile sunt pe forum in dreapta ecranului (http://www.geocities.com/radu-herjeu/pag0explorer.htm)
Vad ca te-ai iritat tare,de ce nu ai scris "mine" si cu "M" ca sa intelegem ca nu-i chiar vorba de oricine.De ce nu poti Tu manipulat?De ce nu tine la Tine?

-"Cel mai iubit dintre pamanteni -altul era sensul cuvintelor mele dar, evident, ai preferat sa-l ocolesti."

Probabil era vorba de dizidenta si chiar nu am inteles.

-"Diferenta dintre mine si un nationalist demagog este ca pot sa-mi iubesc tara si, totusi, sa nu-mi placa muzica lui Enescu (in afara Rapsodiei). Si nu-mi place nici Pheonix. Si, la fel, nu trebuie neaparat sa-mi placa filmele romanesti."

Da ce iti place din ce creem noi romanii?

-""prieteni" de barbecue, e, desigur, alegerea ta. Eu inteleg prin prieteni mai mult decat cineva cu care impartasesti mirosul de carne prajita."

La cum reactionezi la o polemica probabil sunt momente deosebite de
monolog.

-"(cand are ditamai baronii multimiliardari) si l-ar "menaja" pe cel care tine in maini mijlocul de informare si influentare a opiniei publice. Dar cum singur spuneai, e vorba de niste oameni de la tine din zona. Asta nu-i identifica nici cu guvernul si cu atat mai putin cu Romania."

Dar baronii astia sunt creatie comunitatii locale?Sa inteleg ca nu reprezinta Romania(chiar daca pe buletin scrie cetatea roman),nu au legatura cu guvernul?Dar cu cine au legatura cu americanii?Oricum in fiecare judet sunt cite doi ,in Bucuresti sunt ceva mai multi si mai greu de retinut

-"Mie mi se pare ca natiunea americana este alienata la nivelul relatiilor interumane"

Sunt curios chiar fi daca afirmatia asta ar fi promovata de diplomatia romaneasca,oare ce ar spune poporul american,asa la nivelul nivel anonim hirtia suporta multe.Spre deosebire de tine eu nu pot trage concluzii despre un popor pe baza unei experiente de citeva luni,cred ca daca as schimba adresa in Romania mi-ar lua mai mult de sase luni sa cunosc bine noi vecini.

-"Asta nu-i impiedica pe marii lor regizori (cei mai multi imigranti) sa realizeze filme cu mare incarcatura umana."

Ei sunt definiti ca popor de emigranti ca pe bastinasi tocmai i-au curatat europenii nu americanii.
-
"Si nici pe mine sa-mi placa filmele lor si sa ma-ntreb de ce sunt asa cum sunt, la nivel de mase, cand pot scoate de profundul unora dintre ei asemenea filme."

Bun si noi la nivel de mase cum stam?
Promovam manele si trebuie luata atitudine aproape oficiala sa fie interzise.Nu mai zic de mari consumuri de telenovele,vezi sondajele care reprezinta masele.
Consumatori de stiri macabre,nu cred ca un post TV sau un ziar ar prezenta asa ceva daca nu fi cerere pe piata.
Consumatori peste medie de bauturi spirtoase,concuram cu popoare cu traditie
Am tranformat religia,singura institutie respectata in perioada comunismului, intr-o afacere, cu colectari de bani cu tablita in git, cu constructii monumentale-vezi Catedrala Neamului,cu un afux de biserici fara parohii,cu oferte de facut biserici daca Steaua da gol sau cistig la Loto etc,numai nu s-au batut in Buc.pentru apa sfintita,parca era un cistig nu un lucru spriritual,nu mai continui ca asta chiar e un lucru dureros, ne batem joc de orice.

-"o natiune nu poate fi mare doar pentru ca a ajuns prima pe luna sau pentru ca transforma orice oligofren in star"

Manelele,formatiile cu patru cuvinte intr-un cintec,literatura proasta ce este la noi ,arta?Doar asta consumam cel mai mult.Uite o vedeta deosebita tranformata de noi, Adrian Minune,ne da si interviuri si poate o sa fie si senator,doar avem citiva deja.
Apropo poate ai vazut pe B1 TV pe AMinune,unul Guta si dl.Pruteanu,si ai fi vazut cum reactioneaza masele,poporul sau o parte din ceea ce este Tara la oligofreni (ma refer la manelisti)

-despre influenta Americii e o poveste prea lunga,ramine asa.

-"Dar, desigur, altfel vezi tu politica monidala de acolo de unde nu se da ora exacta si altfel o vad eu dupa 10 ani de jurnalism."

Se vede vine de aici,in schimb se vede prost tare la Bucuresti.Chiar si raspunsul in sine reprezinta o atitudine de acolo care creaza in general mari tensiuni in tara,acusi va imprastiati iar pe listele electorale in provincie si pentru ca reusiti este tot in cauza masei.
Si apropo de extraordinarul Bucuresti.De unde vin OG-urile cu facilitati la importuri (de ex.) si dupa citeva zile se abroga,verifica un program de legislatie daca ai dubii.Asta daca nu stiai cum se creeaza baronii locali si cei nationali

-"N-am acuzat pe nimeni de nimic si n-am incercat sa ma dau mare sacrificat pentru patrie"

Nici nu a fost vorba

-"Nu stiu (adica stiu) de ce asemenea discutii nasc tot felul de reactii exagerate"
"N-am intrat pe acest forum ca sa-mi rastalmaceasca nimeni cuvintele (din motive mai mult sau mai putin evidente). "

Vad ca stii ar trebui cred sa stiu si eu.Adica sa inteleg ca tu crezi ca esti o persoana importanta pe care eu o lezez cumva stropind-o.Ar fi probabil magulitor pentru tine,dar din punctul meu de vedere ar fi o mare pierdere de timp.

-"Curios ca numai din partea celor care au reusit sa plece sau cei care ar fi vrut dar n-au putut."

Ba nu-i curios de loc, este un forum unde fiecare isi impartaseste parerile,impresiile,trairile petru ca in acelasi timp fiecare sa ne lamurim de ce am facut sau un anumit pas.Sau crezi ca a fost o decizie in urma unei introspectii.
Probabil nu ti-am explicat, am putut,pot inca sa plec dar nu am curaj.Si nu as merge la ghici,ci la sigur la rude asezate care profeseaza conform meseriei din Romania dupa o indelungata munca de echivalare a diplomelor, sau la cei 80% din colegii mei de facultate care stau in Canada si nu vor nici macar sa vina in vizita si probabil posteaza pe forum.
De lauda sunt cei care au plecat ca intr-o aventura si au reusit.

-"Imi iubesc tara si mi se pare deja prea mult sa trebuiasca sa cer scuze sau sa ma rusinez pentru asta pentru ca, nu-i asa, aia buni si destepti o acuza de toate relele din lume, inclusiv de decizia lor de a o parasi."

Vad ca marjezi tare pe ideea asta.Scrie o definitie despre tara sa intelegem si noi ce inseamna exact ca asa abstract vorbim inutil.Si chiar nu evita cumva problema.

In final ideea mesajului era ca noi romanii nu suntem mai speciali decit altii si nici procentul de masa nu este mai mic decit altundeva.

Oricum ai dreptate ca au plecat cei mai buni,asa ca am ramas numai noi doi.

"Casa e acolo unde iti este inima"; tzara noastra va ramine mereu Romania.

...iar noi - ca si elefantzii, cind inima nu va mai sti sa bata- ne vom intoarce.
E in firea animalului; nu numai a omului! Sint atitea exemple si povestiri. Adevarate.

"Cine nu stie de unde vine, nici nu stie unde se duce!"

Cecilia,
eu nu gasesc comentariul lui David de o "agresivitate mascata". Cred ca el a vrut sa fie putzin agresiv si a spus-o direct si frumos, desi Daniel e prietenul nostru -aici- cred ca nu ia stricat sapuneala.

...Unde naiba tot datzi voi de vinzatoare necivilizate? In primul rind ele " ne miros" si automat incearca sa se comporte cam cum cred ele ca e in "vestul civilizat". Pur si simplu nu cred; sigur, sint exceptii; am patzit-o personal( o data, numai o data). In rest sint politicosi iar politetzea e alta, de-a noastra;crescuta natural , nu de sera; se vede ca asa e el /ea si nu o face fortzat cu zimbetul profesional de-ti vine sa-i torni terebentina pe git. Iar cind nu are chef sau tu singur" te dai
in figuri) ...te injura si e OK. Sa nu credetzi ca aici e altfel . Nu are chef, face numai pe amabilul dar nu face nimic.

SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Sincer, imi lipsesc cartile romanesti. Am gasit zilele astea cateva site-uri cu carti on-line free, pot spune ca si "jurnalul intim" il citesc cu placere, dar parca imi e dor de autorii preferati. Am incercat sa imprim ceea ce am gasit, ca sa nu mai stau sa citesc la ordinator, dar... imi lipseste senzatia pe care o incerc cand citesc o carte stand in pat sau in fotoliu, mirosul de carte noua dorita.

Multzumesc si eu pentru gânduri bune cu miros de gutui! gasesc epatant suflul acesta 'din batrâni care coexista cuun spirit modern si avântat in reprezentantii noilor generatii!
An bun si voua, chiar daca ne apropiem de martisor!

E drept ce spuneti dar ca si ce scriu eu acum, impregnat de perspectiva personala.
Uite o poveste scurta su cu t^lc, sper eu.
Sant in Canada din 1989,mi-am urmat fostul sot.
Cand am primit pasaportul la serv pas. Ploiesti am inceput sa pl^ng...nu voiam sa tradez si sa plec(scrie in Biblie"locuieste in tara si fa binele"
La un an si jumatae de "aici",am vizitat parintii, a fost bine, dar nu mai era la mine.
In Canada am cunoscut saracia,mai bine zis indigenta ca sistemul social vegheaza la acoperis, sanatate si hrana.Am cunoscut si benevolatul si intr-ajutorarea...bon!Peste câtiava ani m-am recasatorit cu un fost lup de mare, care a locuit Managalia-Constanta si care nu s-a simtit acasa niciodata in Romania.
Acum, eu vin dint-un orasel sub muntos moldovenesc,poezia e in aer, cimitirul evreiesc in spatele casei, iarna miroase a mere si gutui,pian, franceza...parintii intreprinzatori si generosi...el, sotul, oras de litoral,familie saraca scoala militara, umilinte si privatiuni...
de multe ori ne-am ciondanit, perspectivele noastre fiind diametral opuse in ceea ce priveste România.
Oare nu cumva circumstantele personale nuanteaza serios perceptia de tara,perceptia de sine in lume...cine scria deja ca "venim din copilaria noastra cum am veni ditr-o tara"
Acolo era tara unde curge lapte si miere(aveam si albine)aici e tara unde am putut dezvolta oarescare demnitate necumparata si creste copiii cu o constiinta sociala vie. Si vreau sa creasca aici intr-o democratie destul de prezenta iar nu ca privilegiati in România.Mai târziu, cand vor fi mari si formati ca persoane,se vor putea intoarce in cautare de radacini sau in cautare identitara.
Fiul cel mare care are 18 ani,se investeste intr-un program de cooperare internationala in Honduras.Cel mic,7 ani,are România ca tara de bunici si de vacanta,bucataria traditionala, limba si povestile noaste.
Mai vedem!Gata acum si inimile sus!

"Din dorinta de a regasi papucii scalciati de la gura sobei, vechi, cam mirositori ca toate amintirile neaerisite, dar ai tai "

si botinele pe care le port acum tot ale mele sunt :))

ce multe topice despre emigrare! si campania asta impotriva tradatorilor de emigranti care n-au de nici unele pe unde s-au pripasit, nici macar niste papuci amarati (dar nu vor sa recunoasca), care abia ar astepta sa revina "acasa", toate tribulatiile astea despre lipsa de firesc a emigrarii si cat suntem de ticalosi ca am lasat bunatate de popor in parasire pentru un pumn de valuta la schimb...cui foloseste?!

eu vreau sa raman in romania pentru ca sunt prost spre mediocru, am reusit sa iau casa de la ai batrani care au murit si mi-au lasat un apartament pe care cu mandrie am pus pe toti peretii "rapirea din serai", pentru ca imi place sa stau la coada de 10 randuri penreu laptele praf pentru ala micu, pentru ca imi place sa ma ingramadesc cu tatele si cu aurolacii in autobuze care vin o data la juma de ora, pentru ca imi place de iliescu si de sleahta lui, care ne sug ca niste paduchi in fiecare zi, pentru ca ador sa dau mai mult de juma din salariul meu de mizerie la stat, pentru ca nu vreau sa uit mirosul de cacat exhalat de subsolurile blocurilor si vilele luxoase de pe valea prahovei, pentru ca nu am un unchi sa ubunic ministru care sa ma bage in partid ca sa fac si io un ban cinstit, pentru ca ADOR sa fiu taiat cu cutitu de un tigan daca refuz sa ii dau celularul, pentru ca iubesc noroaiele si calcatul in gropi adanci de juma de metru, pentru ca sunt atat de dobitoc incat imi place de Bran si de casa poporului si de metrou si de seleurile alesilor nostri dragi, pentru ca ma ofusc cu totu cand ii aud pe francezi ( r'ar ai dracu') ca ne fac natia minunata tigani si hoti.

"nu toate mamele din Ro. dar multe se pare s-au transformat in niste fiare egoiste."

ouch...in timp ce tatii erau blanzi ca niste mielusei, dereticand prin casa, schimband scutecele, stergand bebelusul la poponet, spaland rufe, frecand dusumeaua, necoafat, nemachiat, gras, cu hormonii tropaind, alaptand de trei ori pe noapte, dormind doar in proiect, imbracat in vechiul capot al bunicului, cocarjat sub povara paternitatii, frustrat ca nu il mai place sotia de cand cu copilul si disperat ca ea intarzie cam mult in ultima vreme, mirosind a parfum strain sau a bere.

cat de "multe" ati vazut totusi? 10? 100? si nu le-a dat nimeni cu capul de pereti? nici macar Tatal?! huh.

Atata doar ca tin la lucrurile mele si pe unele le-am vrut aici, cu mine, desi pe unele chiar nu le-am folosit; le pastrez asa, ca miros a sifonierul mamei. Carne n-am primit :), desi mi-ar fi placut niste carnati facuti de mama.

Spre norocul meu n-am molii (inca!), deci n-am pus busuioc ca as strica mirosul de "acasa".
Cat despre ce a luat mama, n-a luat nimic inca!, i-am dus eu de fiecare data, si bineinteles, bulbi de flori, de care e tare mandra, chit ca abia are loc pe terasa de atatea flori.

:)))...Nici eu nu am molii, dar vezi tu, mama m-a sfatuit...

Aha! se pare ca tu te duci mai des in Romania decit mine daca poti sa pastrezi mirosul de 'acasa'.
Nu-ti face dor de acasa?

Florin si atat

Hi Gabi.Boldis,
deci exista cineva care ma poate intelege.Good for you!KEEP ON SMOKING IT!
Nu te baga in cocaine,spun din experienta caci mi-am distrus dintii si gingiile si la fel simtul mirosului!!!Am dantura falsa(NU proteza!)prin implanturi si m-a costat aici o groaza de bani!Am poate 2-3 dinti ai mei originali,in rest totul e implant fals...dantura de superstar.HA!La fel am probleme si cu inima,tensiune mare si sint pe pastile speciale(Atacand)de multi ani,colesterolul e scazut insa dar am inca ficatul cu probleme....bautura deh!la fiecare 3 luni trebuie sa merg la doctorul meu pt. control total.
De aceea incerc sa plutesc inca in viata si sa muncesc mult sa las ceva sotiei in afara de vila.ma simt bine si mai sanatos decit inainte,si pt. ca am devenit de 5 luni total vegetarian si nu mai fumez cite 2 pac. pe zi...la un moment dat 3-4!!!Ma rezum la 5-7 tigari pe zi si 2-3 pahare de vin rosu simplu pe zi.
Nu mai fumez pot decit la cele mai mari ocazii si ar fi cel mult de 3 ori pe...AN!!!Dar am tarit din plin si cum am scris NU regret nici o clipa.Ar fi bine daca si aici in USA as putea creste marijuana in glastra....dar e riscant.tara asta inca e f. TIGHT ASS!
Cafea.. la fel beau extrem de f. rar,inima....dar beau mult green tea natural zilnic.
cam astea ar fi pe moment,crede-ma insa ca NU sint impotriva nimanui in a-si alege viata ce o doreste si poti fuma pot cit doresti,poate cindva cine stie caci lumea e totusi mica,va fi acea karma sa ne intilnim aiurea si desigur ca voi fuma un joint cu tine!!!!fara indoiala!putin hash n-ar fi bad either!HA!

LOVE&PEACE,
Ozzy