mirosul albinelor

deci te-am mirosit!
se potrivea la ora de compunere 4 (cafeneaua vazuta prin luneta)!
de ce nu-mi recunosti meritele, dom'le! ;))

placuta-i aceeasi (aia, stii tu, pe jumatate stearsa) :D, am inlocuit pentru un timp animalul dinauntru, ca sa derutez vizitatorii. Cred ca-s sadica uneori. :(( Bietul suflet animal(ic), cum s-o fi simtind acolo, cu mirosul inca persistent al ocupantului anterior?

mie mi-a placut...e un text mai brutal, neslefuit, materie bruta. ok, din punctul meu de vedere e ceva mai original si scris bine.

o singura chestie: "romanta" din titlu are un miros bacovian si se potriveste ca rochia cu volane a bunicii aruncata in ringul de box. :)
oricum, e nesimnificativ amanuntul asta pentru ca (repet) mi-a placut.

a dohani= a bea sau a mirosi?

Cafeneaua lui A(d)mon. văzută prin lunetă (de pe Marte), cândva în viitorul...recent


- Cine vă credeţi? Aţi uitat cele trei întrebări? Ce eraţi înainte?
- Eram gunoi, resturi ale vieţii REALE!
- Cine v-a scos din rahat şi v-a făcut ce sunteţi?
- El, A(d)mon!
- Ce sunteţi acum?
-Personalităţi!, Personalităţi!, Personalităţi! Noi suntem Cafeneaua şi vom învinge. Societatea ne-a tratat ca pe nişte rahaţi şi acum o să-i arătam noi. Lumea este dominată de “frumoşi” şi de“dăştepţi”. De ajuns! Suntem sătui de răhăţişuri, de lipsa de talent, de şmecheri cu aere care cred ca pot veni direct de la aprozar să-şi dea cu părerea pe-aici… Nu vrem să mirosim bine, nu vrem să slăbim, nu vrem sa ne uităm în oglindă. Nu avem nevoie de realitate.
-Nu!
-Am rămas numai noi, prieteni. Ne avem unii pe alţii, în rest, lumea e idioată sau duplicitară.
-Da!
-Suntem Cafegii cu intuiţie, deviza ne este : N-au chiloţi cu noi!
-N-au!
-Şi acum, hai să le arătăm cretinilor ce-i paşte dacă îndrăznesc să apară pe-aici. Adică au toata lumea la dispoziţie şi apar cu ifose şi “opinii personale” ca să ne submineze poziţiile de stâlpi de cafenea, câştigate cu atâtea sacrificii – unora ne-au murit de inaniţie şi gândacii din bucătărie, pe lângă chestia cu divorţu’ care oricum n-a fost o surpriză,în sfârşit...
-Hai, viaţa de stâlp de cafenea e plina de satisfacţii...DREPTATEA e a noastra. Hai săăă........să punem o noua conferinţă, să le arătăm de ce suntem în stare.
-Ce punem? DUPLICITATEAXX?
-Mai bine una de…SUFLET…
-Fraţi stalpi, să ne rugăm...

Web-Masterul nostru
Carele eşti în net-uri,
Accelerat sa-ţi fie link-ul,
Să ne ajungă hipertextul tău,
Facă-se conexiunea ta,
Atât în real cât şi în virtual.
Şi dă-ne azi
Downloadul nostru de toate zilele,
Iartă-ne cafeaua varsată pe tastatură,
Precum şi noi îi iertăm pe furnizorii noştrii
Şi nu lăsa să ne cadă conexiunea
Ci ne izbăveşte de viruşi. Amin.

-Amin!

din intamplare, mi-am intalnit pe net un prieten cu care am copilarit in acelasi sat, la bunici. a fost o sarbatoare! sa folosim amandoi aceleasi cuvinte, expresii.chiar mi-a adus mirosul copilariei pentru cateva clipe. atunci mi-am amintit cum ma impuicam la vale sau la balta:)

Istoviti, pe plaje pustii cu nisipuri de onix....
Cu carnea impunsa de cristalul perfect si dur si clar al realitatii.
Simtind prin pleoapele inchise trecerea umbrei Inorogului.
Sperand sa-i auzim pasii, respiratia si mirosul de flori uscate al coamei...
Sperand sa se opreasca.

Puiul de licorn isi apropie boticul umed de obrazul meu. Simt o suflare usoara, ca o adiere. Ii simt si mirosul de fan si flori uscate din coama-i de matase. Tropaie din copitele lui mici si pielea irizata de pe spate ii tremura abia vizibil. Ma impunge a alint, in umar, cu cornul abia itzit intre urechile mici de culoarea sidefului. Are ochi tristi, de caprioara. Imi mananca din palma un firicel de iarba si in locul lui lasa o atingere lina ca un sarut de copil. Presimt ca ne vom intelege de minune.

La licorne

Varsta: 39
Profesia: tehnoredcator
1. Ce va spune cuvantul comunism?
Perioada de 50 de ani prin care a trecut Romania, de trista amintire, dupa modelul importat de la rusi. Dictatura, coruptie, lipsa de drepturi, lipsa de toate.
2. Ce anume va amintiti cu placere din acea perioada?
Intalnirile cu prietenii, sunteul de chitara, „to the other side”-ul strigat di adancul plamanilor. Totul sub aripa protectoare a intunericului dintre orele 20 si 21 parca, atunci cand se stingea lumina. Ciocolata cu rom, mirosul de sapun „strain” in sertare, aroma de cafea prospat rasnita dimineata, fasolea cu costita sau carnati (conserva) in varf de munte, lampile cu carbid din cabane.
3. Ce anume va amintiti cu neplacere din acea perioada?
Tot ce na fost specificat mai sus si in special: nu putem cumpara carti din librarii ca nu aveam pile si eram prea copil (deci n-aveam credibilitate); nu puteam sta de vorba la un suc pe-o terasa ca se gasea mereu cineva sa ne ia la rost; teama din ochii adultilor din jurul meu.

4. Ce anume va marcat din perioada comunismului?
Aparuse albumul Nichita si imi lipseau 25 de bani. Accidental l-am vazut (tocmai fusese scos de sub tejghea) si mi s-a spus ca daca nu-mi ajung banii… asta e. Si daca mi-ar fi ajuns tot aia era! L-a cumparat un tip la costum, spilcuit. Peste ani, in casa lui am vazut albumul NERASFOIT macar. Cand m-am uitat prin el s-au desfacut paginile pe marginea de la taiere. Atunci am URAT cu-adevarat sistemul cu coruptia lui cu tot!


5. Daca ati fi putut schimba ceva,care ar fi fost acele lucruri?
Din ce sa schimb? As schimba regimul 

6. Ati mai vrea sa traiti in acea perioada? Si de ce?
Categoric nu. Ideea de turma imi repugna in egala masura cu cea de subordonare neconditionata.


7. Credeti ca mentalitatea romanului a fost afectata de comunism si in ce fel?
Major. Ca efecte: platitudinea asa-zisei clase politice: platforme program relativ diferite, comportament identic in toate taberele. Lipsa sentimentului de proprietate. Ideea de „sa-mi dea statul casa, ca pe-a mea au luat-o apele”, nu conteza c-am construit-o in lunca Siretului, pe zona inundabila eventual. Incompetenta invatamantului romanesc. Lipsa de eficienta a muncii prestate. Si o mie de altele..

8. Vă rugăm să adăugaţi comentarii. Ce ar fi trebuit să mai întrebăm în acest chestionar şi nu am întrebat?
De ex: ce solutii vedeti pentru a trece mai repede de tarele existente?

...Mulţumesc pentru popasul asupra textului meu şi pentru încurajare! Amintirile sunt dulci şi aşa vor fi mereu! Nu am să uit niciodată glasul bunicii şi al bunicului meu, mirosul cozonacilor şi dragostea lor, dar golul pe care l-au lăsat în urmă este tare, tare greu..., mai ales că am stat nouă ani de zile lângă o bunică paralizată...şi am hrănit-o şi îmbracat-o ca pe un copil ... :(( ...! Toate visele mele pentru bătrâneţea ei fericită mi s-au năruit şi m-am trezit dintr-o dată neputincioasă...şi mă întreb şi acum...: "de ce"?

Insemnarea aceasta mi-a adus aminte de mirosul acela de dupa ploaia de primavara. Si de vredele crud al copacilor, care este intotdeauna mai verde dupa o asemenea ploaie. Mi- a placut mult.:)

Gata. M-am inalţat cu o palma deasupra pamantului. Paşesc pe o perna de aer calduţ, nasul adulmecă miros de frăguţe din vara trecută, vântul îmi aduce răvaşe de dor de pe meleaguri îndepărtate. Inorogii stau pitiţi la umbra secolului. În pragul primăverii au înflorit cercevelele de la ferestre şi iazul s-a acoperit de o ceaţă albicioasă ascunzând cele mistere de privirile indiscrete ale codobaturilor. În luncă nechează un mânz. În palmă mi-a coborât un fulg de pasăre măiastră. Am să-l suflu uşor, poate ajunge până la tine...

trimit un stol de albine! Fresh!
Baza iiio! Directie Snacho, tuleo!

Sau vitamina V? (voie buna) :)

Sanatate Sancho!

ai dresat acele albine?
le-ai spus ca n-ai voie sa ma atinga nici cu o aripa?
si le-ai zis ca o sa le angajez la negru? ;)))

io zic sa le depunem ofranda (aparatele, of course) pe tejgheaua cu miere, cu flori de camp, cu salcami, cu albinute harnicute si sa smile-im libere, cu gura pana la urechi.

ai dresat acele albine?
le-ai spus ca n-ai voie sa ma atinga nici cu o aripa?
remote-albine :))
si le-ai zis ca o sa le angajez la negru?
nu, da' cunosc melodia :
"doi ochi la negru eu am iubit..." ;))

Nu te speria ! ursu aista-i blând. Numa gura-i de el:))) Doar să nu-l înţepe vreo albină când mai umblă la furat de miere. Altfel, inorogii noştri-s în siguranţă:) Poate doar să-l mai scarpine câte unul pe spate, să vezi atunci că se apucă de cântat şi de dansat:)

...Pentru că am un respect deosebit în ceea ce te priveşte...(te rog să nu o iei ca şi o linguşire...e pur şi simplu ceea ce simt) am să încerc să îţi exprim punctul meu de vedere. Sper să şi reuşesc!

Când am intrat prima dată pe Cafenea m-a atras aici în mod deosebit calitatea umană şi intelectuală! Am găsit creaţia la adevărata ei valoare, dar am văzut şi că sunt acceptaţi novici... Asta m-a oprit şi am considerat că voi găsi nu acceptarea "scriiturilor" mele, ci înţelegere şi eventual o critică de gen constructiv...nu ironii şi "cacealma intelectuală"!
Nu am considerat niciodată că eu scriu poezii, proze, e.t.c. şi nici nu am susţinut acest lucru! Nu m-am definit nici o clipă poet, prozator sau om cu valoare literară..., dar îmi place să scriu..., pur şi simplu îmi place să scriu şi nu simt că lezez pe cineva pentru că îmi rezerv şi eu dreptul de a avea şi eu "un colţişor al meu", "câţiva biţi" aici pe Cafenea... Consider că fiecare are dreptul să rămână şi să încerce şi...mai ştiu că dacă fiecare ne-am opri la toate criticile şi piedicile, la un moment dat nu am mai şti cine suntem cu adevărat...ne-am confunda cu cine se vrea să fim!
Dacă am citit poezie de valoare? :) Cine are oare adevărata competenţă să definească valoarea? Cine poate să definească defapt arta...ce este ea, de unde începe şi ..., dar ca să revin la subiect te-aş întreba (fără să fac comparaţii): cine l-a recunoscut pe "Luceafăr" prima dată când l-a citit? "Plumbul" lui Bacovia oare a căzut bine la "sufletul estetic" în unanimitate? "Florile de mucegai"..., oare au fost admirate asemeni unei magii poetice de către toţi? NU! Toţi au avut critici..., toţi, dar să mulţumim lui D-zeu că nu s-au oprit! Însă..."dintr-o mie de catarge" care îmi ridică sufletul către sublimul poetic numai unul mi se pare că atinge cerul cu sufletul, cu tot ce este mai bun, mai frumos, mai... Stănescu! Da, draga mea zaraza (dacă îmi permiţi să îţi spun aşa)...citesc poezie de calitate şi îmi place să mă pierd printre file îngălbenite cu miros aparte..., îmi place să simt foaia sub degete şi cred că nimic nu se compară cu o carte bună..., defapt cu o carte!
Ce vreau să spun este că...nu am gândit vreodată să se oprească cineva asupra a ce public eu pe Cafenea..., iar atunci când s-au oprit nu am crezut că vor stărui cu atâta înverşunare, dar...dacă într-adevăr "lezez" atât de profund simţul estetic al acestui forum şi al vostru celor care sunteţi aici...am să termin...îmi pare rău doar că am crezut în faptul că...am avut dreptul să mă simt oarecum acasă...(până la un moment dat).
Dintre toate doar o întrebare nu îmi dă pace şi mă macină..."câţi de aici au oare competenţa necesară să spună despre ceva că este bun sau nu este bun?"... Oare nu totul se rezumă la un oarecare "gust" ? Oare nu totul se rezumă la un fel de subiectivitate? Fiecare vrem să citim ceva de calitate, ceva..., dar oare calitatea a ceea ce vrem să citim nu e dată defapt de aşteptarea noastră, de gustul nostru către esteticul poetic, literar?
Mulţumesc oricum pentru intervenţie şi pentru faptul că tu faci oarecum distincţia (în opinia mea) pe acest forum...!

Chiar si pirlit cred ca Picky ar mirosi mai bine ca tine.

ne vom reantalni
lumina din lumina
cu toti von raspandi.

Isus în celula - (Radu Gyr)

Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce'nalt parea Crist!
Luna venea dupa El, in celula
si-L, facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui, pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura:
-De unde vii Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a facut semn ca sa tac.

S'a asezat langa mine pe rogojina:
-Pune-Mi pe rani mana ta!
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina dar zabrelele groase,
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea capatana
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani...

Cand m'am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi...

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul: nici un raspuns!
Doar razele reci, ascutite'n unghere,
cu sulita lor m'au strapuns...

-Unde esti Doamne? Am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui...
M'am pipait... si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.