comentarii

moara cu noroc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
anisia - de latu la: 26/02/2006 21:38:12
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Daca astazi esti geloasa
Maine-intrusu' o veni
Si ne-arata gelozie
De-ncotro nu vom mai sti

Pe de alta parte insa
El, atunci cand a plecat,
S-a-ngrijit de o portita:
Mie mi te-a-"ncredintat".

Dincolo de asta cinste,
Din al tau repros deduc
Ca-mi lasai indatorirea
Doar un pic din ochi. Uituc?

Nu, ci doar curiozitatea
De-a citi ce voi ati scris
M-a facut sa sar aiurea,
Sa citesc precum din vis.

Insa iata-ma-s aicea
Revenind intrucatva
La indatorirea sfanta
De-a va scrie-n cafenea.

Nu te uit - nu de aceea
Nu ti-am scris pana acum -
Tu esti unul din motive
Pentru care vin din drum,

Pentru care-n cafeneaua
Ma simt renascut si viu:
Pot aici sa fiu eu insumi
Si din inima sa scriu...

Deci nu suspina in taina
Nici sub ochii soarelui,
Nu mai fi in van geloasa
Dand tribut condensului!

Ploaia aia invocata
Chipurile-n mintea mea
E doar o inchipuire,
Vina mea asisderea...

Falfaitul ma-nspaimanta,
Fiindca de asa ceva
N-ai nevoie tu pe mine
De a ma-mpresiona...

Iata, vine-acum expresul
Chiar de vine cam tarziu,
Insa versurile mele
Sper sa-ti spuna ca sunt viu

Iar batista falfaita
(Altul falfait nu stiu)
Sa-ti aduca de la mine
Apa vie in pustiu

Trista pare despartirea
De-un intrus plecat hai-hui
Eu iti zic: Nu-ti fa tu ganduri
O sa vina, ca prost nu-i...

Asadar pitici cu tata,
Nu va faceti sange rau:
O sa vina vremea iara
Cand la vatra vin si eu

Si sunt sigur ca intrusul
Uneori mai trage-un ochi...
Va veni cu siguranta
Ptiu! Sa nu-l mai si deochi!

Iar de scurta mea cantare
Nu te-a smuls de la suspin
Ma-nvoiesc sa-ti scriu pe-a doua
Deindata ce revin.

Ca de maine-ncepe iara
"Moara cu noroc". Si-apoi,
Pana Vineri zilnic gandul
Ma va trage inapoi...

Intre timp - ziceam si-aseara -
Intai Martie va fi
Un prilej de sarbatoare:
Sper ca vesela vei fi

Iti doresc sa capeti multe
Martisoare de la noi
Si-ti doresc pe-acela unul,
Care-l meriti: Cel de soi,

De la cel care vedea-va
Ceea ce ascunzi pe drept:
Pe a doua si pe-a treia
Dintre-anisiile din piept...:-)
#108328 (raspuns la: #108280) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Miriam - de zaraza sc la: 03/09/2008 18:56:30
(la: cine stie mai bine?)
Daca tot il incalci, barem sa fie lizibil.
Sa fi facut citatele cu aldine si bolduit, asa, ca pentru chiori! ;)

Eronat! Pedepsele se dau in vale, la moara cu noroc. :)

#338693 (raspuns la: #338673) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Intruder la: 19/01/2009 11:31:02
(la: Despre curvăsărie, la figurat)
"curva" e notiune, deci. sau/si obiectul aplicatiei...ha?
o notiune aplicativa sau o aplicatie conceptuala?
ca la moara stiu: moara = obiectu' si morar = aplicatorul. aplicatorul morii? moraritului? scocului? "aplicator III" cu Arnold Schwartz Neagu" - film la foc redus.
io zic asa: moara cu noroc.
cine era cea mai curva? Ana, Ghita sau Samadaul? raspuns: Ghita, curva proasta fiind. Ana aia n-avea mere...la vedere.
Samadaul era curva batrana si tarsita.

o curva porcina (da' cu fatza umana) e apogeul curvasariei...ca teorie aplicata.
curva-curvar e omu' si caciula lui.
lepra-leprozerie e fabrica de caciuli pentru porci perfizi.
Speranta moare ultima ... - de cammie la: 19/07/2004 00:23:35
(la: Scandal medical in RO)
' Este de neimaginat asa ceva ' ... puteam spune acum o saptamana. Medicina face minuni , mare adevar . Am ajuns sa ne minunam de neindemanarea sau mai bine zis de nechibzuinta medicilor . Te duci cu incredere ca totul va fii bine si sigur ca esti pe maini bune , stii ca asemenea operatii se fac de multi ani incoace , nu esti primul ... insa cu siguranta acest tanar este ultimul care s-a supus unei operatii chirurgicale fara sa se gandeasca ca acest lucru ii va shimba viata in rau .
Si cum speranta moare ultima , marele doctor chirurg Lascar ii mai da o sansa acestui tanar si speram ca totul sa se termine cu bine . Alex, iti dau dreptate ... cum poti sa platesti pentru o asemenea greseala ? Raspunsul , dupa cum ai zis si tu : nimic nu mai poate schimba lucrurile. Totusi, aceste pedepse pe care medicul Naum Ciomu le va indura ca un briceag ce taie in carne vie , o sa dea de gandit viitorilor medici si poate nu se vor mai juca cu viata oamenilor. Stii cum se zice ... invata si din greselile altora pentru ca nu o sa ajungi sa le faci tu pe toate ;)

O zi ... norocoasa ! :)




N-am uitat zicala, dar nu sin - de Budai la: 25/09/2003 05:17:43
(la: Cel mai mare defect al francezilor)
N-am uitat zicala, dar nu sint de acord cu ea, cum nu sint de acord nici cu "Capul plecat sabia nu-l taie" si nici cu "Sa moara capra vecinului".
Pentru astea doua zicale an parasit Romania (e o parabola bineinteles).
Iar bucatele domnesti sint la scara tarii, Franta are pur si simplu norocul de o pozitie geografica foarte favorabila din punct de vedere climatic pentru a putea creste (animale) si cultiva de toate, chiar si fructe exotice.
Iar eu, nu numai ca pregatesc mincaruri romanesti, chiar ii surprind foarte placut pe francezii care le gusta.
Dar tu ai avut ocazia sa cunosti bucataria frantuzeasca?
#426 (raspuns la: #408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Pe cine nu il lasi sa moara, - de (anonim) la: 22/10/2003 00:18:01
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
"Pe cine nu il lasi sa moara, nu te va lasa sa traiesti". Incheiat citatul luat dintr-un abecedar.

Abecedar - carte de introducere a tancilor de 6-7 ani in ale cititului, scrisului si ale vietii. Tara acestei devreme orientari in viata, desigur, Romania.
#1842 (raspuns la: #1096) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PABLO NERUDA - CINE MOARE? - de grigore la: 27/11/2003 10:33:27
(la: Cele mai frumoase poezii)
PABLO NERUDA - CINE MOARE?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i"
in locul unui vartej de emotii, acele emotii
care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada
si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste; cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca stie intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna
ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa iti fie foame, sa-ti fie foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...


M-au fascinat in tinerete - de Dinu Lazar la: 03/12/2003 07:59:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Emilian Cristea si Eugen Iarovici au scris impreuna o carte grozava cindva, "Fotografia de munte". Domnul Iarovici a scris si a tradus zeci de carti de fotografie, domnulCristea a organizat un club de drumetii de pomina, "Floarea de coltz" care exista si azi; in decembrie se organiza concursul "Caciula de aur" cu diapozitive, concurs cu un extraordinar impact; vorbeam jumatate de an despre ce s-a vazut si se faceau urmatoarea jumatate de an pregatiri pentru urmatorul concurs.

Cheia succesului in arta fotografica... greu de spus.
Asta e ca in bancul auzit zilele trecute, ii cade unuia cheia noaptea linga shantz dar se duce si o cauta tocmai dincolo, linga stilpul de lumina; il intreaba unul ce face, el spune ca nimic, cauta o cheie, ala il intreaba daca acolo i-a cazut, si el spune ca nu, dar daca acolo e lumina...
Daca as fi fost intrebat in ultimii 30 de ani despre aceasta cheie, si daca cineva ar fi scris raspunsurile, cred ca am fi avut o frumoasa poezie abstracta.
La virsta de 20 de ani normal ca nu e nici o cheie, si aia care este (daca eeste) o ai in buzunar pentru ca stii tot si ai vazut tot si orice e posibil.
Pe la 30 realizezi ca lucrurile se cam complica si mai e putin de lucru dar ca succesul e colea, tangibil si stralucitor.
Pe la 40 te intrebi daca nu mai sunt citeva elemente de care nu ai tinut seama si cum devine cazul ca ai lansete, ai pescuit, ai si o taraba, ai pus pestele pe ea si lumea nu prea vine la pestele tau.
La 50 iti dai seama ce mult timp ai pierdut bijbiind inutil atunci cind drumul era in alta parte sau incercind sa dai de apa sapind in momentul care nu trebuia in locul care nu trebuia si ca o posibila cheie a succesului ar fi numai sa ai bani pentru ca sa faci ce vrei si sa o cauti cu mai mare randament. Si tot asa.
Sigur ca exigenta, nemultumirea, munca si talentul, sunt absolut necesare. Mai sunt citeva ingrediente care se cam schimba cu timpul sau cu timpurile...cred ca esential este norocul si important e si banul... si de neinlocuit e un mediu propice. Degeaba face cineva niste fotografii senzationale daca nu exista iubitori de fotografie, piatza de fotografie, galeristi, curatori, agenti, agentii, curatori, galerii, editori care sa foloseasca acele imagini...

Am facut cindva un film cind eram student la IATC, filmul de maiestrie de anul 3 daca nu ma insel; actor era Panaitescu,un coleg de la AAF, si regizor un fost amic, Adrian Sirbu, mai tinar coleg la regie.
Pe scurt filmul era cam asa: un tip cauta piatra filosofala, si era tinar si plin de energie; era imbracat in alb, avea un sac mare in care sa puna pietrele filosofale gasite, si un lantz greu de fier la mijloc, de care lovea toate pietrele mai ciudate gasite in drum; piatra filosofala ar fi schimbat fierul in aur.
Si merge omul la mare, si cauta printre valuri, si merge la munte, si cauta pe Sfinx, si merge printre ruinele unei cetati, si cauta, si cauta; si trec anii, si hainele devin ponosite si spinarea girbovita si barba si parul se albesc... si cauta, si nu gaseste nimic...
Intr-o seara, intra intr-un sat pierdut pe niste dealuri si niste puradei se iau de el, "uite ce mosh batrin si nespalat si ce lantz de aur are..."
Inebunit, se intoarce si ia toate pietrele incercate si aruncate si le pune repede sub sac pentru ca lumina se duce repede... si moare sub greutatea sacului.
Cam asta e cu cheia succesului.
Normal ca cu acel film am luat nota 2 ( din 10) pentru scenariu si am ramas corijent pentru toamna...nu era pe "linie"... dar nici acum o parabola a cheii succesului nu mi se pare departe de acea idee...
#5906 (raspuns la: #5883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu fac parte dintre norocosii - de (anonim) la: 30/12/2003 02:10:58
(la: Vacante de iarna, destinatie Coasta de Azur, Nice si muntii regi)
Eu fac parte dintre norocosii care locuiesc pe Coasta de Azur, deci cunosc foarte bine locurile despre care vorbiti. Cand mi s-a spus ca acest colt de lume e "o capcana", nu am inteles foarte bine despre ce era vorba. Acum inteleg. Odata plecat, nu-ti doresti decat sa revii cat mai curand... Nu m-am plimbat foarte mult prin lume, dar oricate locuri minunate as fi vazut, asteptam cu nerabdare sa revin acasa! Nu cred ca voi ajunge vreodata la "saturare", pentru ca tot timpul descopar ceva nou aici, iar ceea ce cunosc deja e o delectare pentru ochi si pentru suflet!
Numai bine!
prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - - de SB_one la: 26/01/2004 13:37:26
(la: Jos palaria!)
Diaspora in direct
"Fiindca sunt muncitori si inteligenti, romanii din America au un mare succes"
-interviu cu prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - SUA

Fugit din Romania in 1980, la varsta de 38 de ani, pentru ca se simtea "un fir de nisip intr-o moara care macina tot", prof. dr. ing. Doru Stefanescu ajunge in America, visul oricarui roman. Cunoscut deja in Lumea Noua pentru lucrarile prezentate la congrese internationale in domeniul metalurgiei, prof. Stefanescu n-a asteptat prea mult: dupa doua saptamani, i s-a ivit un angajament. De-aici si pana la colaborarea cu NASA n-a fost decat povestea unui om care a vrut sa invinga.

-Domnule profesor Stefanescu, ati plecat din Romania cu directia fixata pe America?
-Da, pentru ca aveam o invitatie ca sa prezint o lucrare la un congres american. Totusi, nu doream neaparat sa raman in SUA, pentru ca nu plecam undeva anume, ci plecam de undeva. Am plecat cu sotia mea (ne lasasem fetita acasa, cu parintii mei). Printr-un prieten resitean, am cunoscut un contrabandist in Iugoslavia, care ne-a rezolvat problema banilor, dar ne-a si invatat cand sa luam avionul spre America (era pe-atunci un tratat intre Romania si Iugoslavia, de a-i intoarce pe cei care trec ilegal frontiera, dar mai era o conventie cu americanii, prin care oamenii erau lasati sa treaca). Pe aeroport, granicerul iugoslav ne-a cerut pasapoartele, a vazut ca-s romanesti si ni le-a inapoiat, fara a le deschide macar, ca sa le stampileze. Conform actelor, deci n-am parasit nici pana azi Iugoslavia... Asa am ajuns in America si imediat ce-am ajuns, am telefonat celor care ma invitasera la congres, si le-am spus ca intentionez sa raman aici. Mi-au spus ca va dura cateva luni pana voi gasi de lucru (in 1980, si America era in criza). Dar dupa numai doua saptamani, am primit un telefon de la Universitatea din Wisconsin, care mi-a oferit pozitia de visiting profesor: cu bani putini, dar suficienti pentru a trai in conditii mai bune decat cele pe care le aveam in Romania (de fapt, din acei bani am putut sa-mi iau masina). Cea mai grea faza, in America, atunci cand incerci sa gasesti de lucru, este primul serviciu, caci nimeni nu stie in ce masura cunosti limba, ce experienta ai, daca intelegi modul cum functioneaza societatea, sistemul de lucru. Noroc ca americanii sunt, in general, foarte generosi cu strainii. Daca vorbesti putin engleza, iti declara imediat ca vorbesti perfect. Sosisem cu doua geamantane doar si, peste putin timp, s-au gasit oameni care ne aduceau paturi, farfurii, linguri. Ospitalitatea romaneasca, e adevarat, pare inegalabila: daca-ti vine un strain in casa, ii dai patul tau; in America, nu-ti da patul sau nimeni, iti da insa alt pat.

Cand am inceput lucrul, am fost foarte ponderat, constient ca ma aflu intr-o societate noua, extrem de competitiva si unde trebuie sa invat regulile. Mi-am vazut de treaba. Dupa cateva luni, am inteles cum functioneaza sistemul si-am putut sa fiu mai agresiv, lucru foarte pozitiv in America, asta insemnand abilitatea de a-ti urmari scopurile profesionale.
-Cum ati ajuns sa colaborati cu NASA?
-In prezent, functionez ca profesor la Universitatea din Alabama, o universitate de stat, a treia ca vechime din SUA (dateaza din 1831), dar asta nu ma impiedica sa am si colaborari. Colaborez cu NASA din 1981, cand am avut primul contact cu ei, realizat -cum spun americanii: "you pour yourself, but your bootstraps" (adica, te ridici prin propriile-ti forte). Foarte importanta -in sistemul american -este credibilitatea, prestigiul pe care-l ai, atunci cand promiti un lucru. Daca dai gres o data -este-n regula, dar daca dai gres de doua ori -nimeni nu mai are incredere si nu-ti mai da bani. Astfel, mi-am format reputatia ca-mi indeplinesc obligatiile.

Cu NASA, am avut ocazia sa initiez doua experiente. Sunt ceea ce se cheama "NASA Principal Investigator" -un titlu pe care-l obtii atunci cand o experienta propusa este acceptata pentru zbor. Am participat la doua zboruri: in iunie-iulie 1986 si anul trecut, in noiembrie (cand am discutat cu astronautii prin intermediul televiziunii). Fascinant e ca atunci cand experimentul a fost aprobat pentru spatiu, succesul misiunii depinde de participarea a sute de oameni. Efortul este coplesitor, iar succesul implica responsabilitate.
-Domnule Stefanescu, in Occident este obiceiul ca profesorilor universitari sa li se acorde o data la 7 ani un an liber, asa-numitul "an sabatic". Dv. ati beneficiat de acest lucru?
-Da, am avut un an sabatic in 1994, pe care mi l-am petrecut in Franta, la Nancy, unde am lucrat, iar pe copii i-am inscris la scoala. Anul sabatic dureaza, de fapt, sase luni, perioada pe care universitatea ti-o plateste integral.
-Cum arata o zi din viata dv.?
-Depinde. Circul destul de mult, deoarece -ca sa ai o activitate de cercetare -trebuie sa existi din punct de vedere stiintific, prin prelegerile pe care le tii. Ca si tenismenii profesionisti, avem turnee, ne mutam din oras in oras, tot la o luna-doua, ca sa nu ne uite lumea. In schimb, daca sunt la universitate, imi place sa fiu la ora 8 la lucru, pentru ca, de fapt, acolo nu este un program fix. Nu intereseaza pe nimeni prezenta fizica. Daca stai acasa si obtii rezultate, asta-i foarte bine. Avem asa-zisa politica a "usii deschise", iar usa mea este intotdeauna deschisa dialogului cu studentii. Predau semestrial 1-2 cursuri, pe care mi le pregatesc cu minutiozitate.
- Sunt multi romani valorosi in America?
-Romanii care sunt in America, pentru ca-s muncitori si-n general inteligenti, au un mare succes. Problema nu e romanul, ci sistemul. Cand romanul intra intr-un sistem in care se poate valorifica, se valorifica. Am avut studenti romani care au venit in America in ideea ca vor invata si se vor intoarce, ajutand la promovarea stiintei romanesti. Ei bine, nu mai vor sa se intoarca. Nu este neaparat mirajul economic, ci conceptia: "daca ma duc acolo (Romania), nu pot sa fac ce fac aici (America)".
-Ce credeti despre dorinta tinerilor de a parasi Romania?
-Eu cred ca aceasta este o problema personala si sunt adeptul totalei independente individuale. Aceasta decizie este decizia fiecaruia dintre noi, si nu cred ca avem dreptul sa stabilim legi prin care sa dictam individului ce trebuie sa faca cu viata lui. Cred ca rolul politicienilor este de-a asigura un sistem care sa fie atractiv pentru tineri, altfel tinerii se vor duce acolo unde-si pot valorifica potentialul.
-Va asupreste o anume nostalgie a Romaniei?
-Tara ramane totdeauna in suflet. Este ca prima iubire -nu se poate uita. Este o senzatie stranie, intr-un fel, pentru ca emotiile sunt mixte: pe de-o parte ma simt ca si cum n-as fi plecat niciodata, pe de alta parte -ca si cum n-as fi fost aici niciodata...
-Cum incercati sa ajutati Romania?
-Initial, intentia mea a fost de-a aduce in America studenti, pentru a-i educa si a-i trimite inapoi. Aceasta metoda nu prea are succes: odata ajunsi acolo, au rezultate si nu se mai intorc. Va dau ca exemplu pe Laurentiu Nastac -un element foarte valoros, care lucreaza la o companie de cercetare in Pennsylvania, platita de Marina Americana. Lucreaza in domeniul superaliajelor -un domeniu de varf; alt exemplu este cel al lui Adrian Catalina -si el un bun specialist metalurg. Acum incerc sa le facilitez celor interesati in Romania, in domeniul solidificarii si turnarii metalelor, contacte cu specialisti straini, tocmai pentru a scoate Romania dintr-o anumita izolare in care se afla. In exterior nu se vorbeste de Romania, ca si cum n-ar exista. Nu va dati seama de aici, dar ea este data complet uitarii. Nu se vorbeste nici de rau, nici de bine despre ea. In America, foarte putina lume stie ca romanii vorbesc o limba latina. In general, conceptia este ca Romania se afla in sfera slava. Despre Romania ai putea scrie doar ca despre o curiozitate, iar aceasta curiozitate lipseste...
-Mai aveti timp pentru hobby-uri?
-Foarte putin, dar cel mai important hobby al meu este sailing-ul, adica iahting-ul, pentru ca barcile mari cu panze iti dau senzatia ca te poti duce oricand si oriunde in lume. Foarte frumos iti poti petrece timpul -cand il ai...

RUXANDRA CONSTANTINESCU



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8482 (raspuns la: #8457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am avut noroc - de Crisa la: 10/02/2004 09:13:50
(la: Practici profesia visata?)
Spun ca am avut noroc pentru ca pana acum catva timp am profesat ceva ce am visat de prin scoala generala. Atunci spuneam ca o sa ma fac profesoara, desi multi dintre cei din jurul meu incercau sa ma descurajeze. Putin mai tarziu am descoperit chimia, si visam sticlute, eprubete, licori colorate, zemuri fumegatoare. Cand am terminat facultatea am avut sansa sa raman la catedra. Asa ca am imbinat cum nu se poate mai bine cele doua dorinte: eram profesoara si faceam cercetare. Era intradevar o placere sa ma duc zi de zi la scoala (asa spuneam, chit ca devenise serviciu), si nu ma deranja absolut deloc faptul ca stateam de dimineata pana seara acolo, cu "copii" mei si cu "vrajitoriile" mele.
Sa punem Spania la coltz; e o rusine!!!!! - de Dinu Lazar la: 03/03/2004 10:23:04
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Tocmai ce m-am intors de la vernisajul expozitiei "150 de ani de fotografie in Spania", care mi s-a parut un adevarat dezastru.

In primul rind titlul e gresit; din astia 150 de ani trebuie retrasi anii de dictatura franchista si ai razboiului civil; pentru ca atunci fotografia a fost ba de stinga, ba de dreapta, aservita unor cauze politice si nu artistice, extrapolind si aplicind cele citite in lucrarea de licenta de care am mai vorbit mai jos si care mai este la Fotomagazin inca.

Astfel, curatorii expozitiei, si organizatorii, ar trebui sa faca o excursie cu autocarul la Alba Iulia cu proxima ocazie si sa mai vada cum e cu fotografia adevarata; au facut cu aceasta expozitie o mare gafa culturala; nu au stiut ca ceea ce au pus pe pereti nu e fotografie, ci o insailare de opere goale pe perete; adevarata fotografie nu trebuie sa aiba detalii in alb, in negru, nu trebuie sa aiba compozitie si nici sa spuna ceva, doamne fereste, ci sa fie o opera de arta in sensul operelor celor care au influentzat pe domnul fost student la istorie de care vorbeam - acum licentiat si adevarat profesionist.

Doamna Juana Zlotescu Simatu, directorul Institutului Cervantes, se vede ca nu a citit Fotomagazinul si nici lucrarea cu fotografia ESTica facuta de vizionarii de pe aici; astfel domnia sa spune ca:
"... in epoca franchista se observa si in fotografie o exaltare patriotica, nostalgica fata de trecutul imperial al Spaniei..."
...dupa epoca fotografiilor oficialiste se va trece, in ritm trepidant, la fotografii inspirate din ultimele curente fotografice..."

Dar nu neaga nici operele nici fotografii din perioada franchista.

Propun, pentru ca tot nu sunt bani in invatamint, multiplicarea anumitor opere de licenta care au luat 10 si trimiterea lor contra cost la oamenii de cultura interesati, sa vada si ei cum se trateaza profesional aspectul fotografiei pe timpul unei alte dictaturi si al sinistrei sale sotii.

Acum, despre expozitie, pe bune, ce sa spun; primul meu soc a fost sa vad atit de multe poze bune reunite; si foarte bune, ca fotografie, si senzational marite, de o calitate incredibila; si bineinteles ca am murit pe loc de invidie, pentru ca daca Romania ar vrea sa faca o expozitie similara, 150 de ani de fotografie in Romania, nu ar putea; nimeni nu are negativele, nu sunt nici pozitivele, nu stim nici macar care sunt fotografii care ar putea sta pe simeze; de mai mare risul.

Da..., noroc ca avem codri verzi de brad ( taiati de zor si exportati) si cimpuri de matase (nelucrate...)

La expozitie a venit si un mic grup de retardati estetic, veniti cu pluta din strafundurile aafeului; a fost domnul inginer Dinescu Dan (www.fotografu.ro/dandinescu), domnul arhitect Andrei Pandele, domnul editor Florin Andreescu, domnul speolog Cristi Lascu; nu pot sa spun ca acestia sunt fotografi, ca sa nu dau apa la moara altor tineri cu miinile asudate la comanda vreunui buldozer si mai ales sfatuitorilor acestora.

Expozitia mi s-a parut un succes si merita vizitata de oricine e interesat sa vada o imagine exceptionala si o analiza obiectiva si bine facuta a unui timp si mai ales a unui spatiu cultural de maxim interes.

"ceea ce ne arata fotografiile nu este impietrirea trecutului ci, dimpotriva, vibratia tuturor timpurilor prezente in succesiunea lor, nealterate de meandrele memoriei.
Doar fotografia ne poate arata in mod nemijlocit ca cei care au populat trecutul nu sunt altii decit semenii nostri" - spunea Antonio Munoz Molina.

De vazut neaparat, pina pe 4 aprilie 2004, la Galeria Etaj 3/4 de la TNB
#11227 (raspuns la: #11068) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hazliu comentariu si noroc ca - de Dan Iancu la: 26/04/2004 01:48:06
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
hazliu comentariu si noroc ca aflu de el la mina a treia. ca de obicei, coane dinule. cum ai si telefonul si adresa mea de e-mail poate ar fi fost mai simplu sa imi spui ce si cum direct. in rest ramine cum am stabilit.
#14522 (raspuns la: #13774) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"lenes sa fii, noroc sa ai!" - de (anonim) la: 15/07/2004 09:49:26
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
"lenes sa fii, noroc sa ai!" = povestea romanului
#17884 (raspuns la: #16387) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fara importantsa - de ANGEL la: 29/07/2004 04:50:24
(la: Cum gandim?)
Destin....Destin...un nume poate bine ales poate mai rau decat iti inchipui....semantica are unele racile si uneori nume sau cuvinte rostite pot atrage reactii...neasteptate,nu eu sint cel in cauza ci tu.
Imi dau seama ca-ti este teama de tine insuti altfel de ce ai aduce acest subiect in discutie?
Oare chiar vrei neaparat sa te cunosti pe tine insuti?Adica sa vezi si sa revezi greselile altora si sa-i judeci?Pentru ca vorbesti despre tine acum.Ai oare atatea mari calitati in tine incit sa afirmi ca esti o fiintsa perfecta?Eu nu cred.Si te cunosc.

Dragul meu Destin din Ohio ori de aiurea,nu esti omul de azi si nici de miine si nici de ieri,dar real suferi de o boala:Suspended Animation.Daca ai mintea de miine poate intelegi mintea de azi la care ma cobor de dragul tau,si te rog...fara injuraturi acum la adresa mea nici in gind macar.Nu este frumos,nu?

Nimeni nu poseda nici un dar special sa-l faca pe careva mai aparte de gloata de neghiobi si ignorantsi,nu?...Darul?Care dar?Nimeni nu primeste vreun dar in viatsa,se naste cu el si daca e norocos...moare cu el...cam ..putsini...

Imi place acel motto cu care inchei epistolele tale ce uneori sint plictisitoare.
Ceea ce scrii este ceea ce esti si gindesti,esti tu insuti dar inca ai destule de ascuns,de aceea cuvintele devin o pavaza, un scut in spatele caruia te vei ascunde mereu...dar nu-ti face griji...nu esti si nu vei fi primul sau ultimul...
Eu as zice asa,in gindul meu prea umil voua din acest secol uitat de timp si traditii:
Cine se teme de teama,va suferi dincolo de orice suferintsa,so wellcome to my world...you're already here.

Angel



















Coco si catselul - de AlexM la: 24/08/2004 23:17:24
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
catselul.. catselul suna prea impersonal are si el un nume. Il cheama Aldoi si da, este de fapt un nume compus romanesc. Am avut primul catsel care acum are cetatsenia greceasca. De fapt e asa:-nu aveam copii, nevasta-mea vroia ceva cu care sa se ocupe si a zis ca vrea un catsel. Io am sarit in sus ca la mine catselul tre sa stea legat in cushca si nu are ce cauta in casa, ca sa ma lase in pace, ca ce mai vrute si nevrute, nu am cazut la pace. Io m-am suparat si am incercat sa ignor problema, ea s-a suparat si a inceput sa atace cu armele femeieshti ( chestia armei "de-a incrucishatul picioarelor" o stiti cu totii cred) ma rog, pana la urma am zis du-te si ia-ti-l si lasa-ma in pace. Si a venit cu oratania acasa. Mi-a zis sa-i punem un nume si m-a intrebat cum se spune in româneste "der ungewünschte". I-am spus ca se zice "nedoritu-l" ca atare catselul s-a numit "Nedo", de la nedoritul. Cand l-a luat pe al doilea, a-ti ghicit, a fost numit "Aldoi" de la "al doilea". OK, aldoi e cam jegos pentru rasa lui, adica.... el era frate de mama cu Nedo. Tatal ( care o fi fost ala ca nu crez ce scrie in identity card, chit ca are nume de aristocrat in hartii) trebe sa fi fost ceva cu el ca nu e asha cum trebe sa fie un York Shirre Terrier, negru cu maro si cu urechile asuctite si tsinute in sus . Aldoi e cam fumuriu cu maro si are urechile blegi. Asa apare el mai prostuts si mai nevoiash de ajutor si asta a fost si norocul lui ca a ramas in Germania si nu a devenit Grec precum frate-su care acu moare de caldura prin Atena. Cand a zis Iana ( o fost prietena a lu cumnatu meu) sa-i dam unu din catsei, nevasta-mea s-a decis sa-l dea pe Nedo care era mai independent si sa-l pastreze pe "saracu'" Aldoi care cu siguranta o sa dea ortul popii de frica si de dor. Si iaca asa a ramas el aici sa-i vina Coco pe cap dupa ce a scapat de tiranii batrani ai casei care erau cele doua pisici. Si eu am ras mai si stii ce e amuzant? Catselul asta pe care nu l-am pocnit niciodata ( OK, scuze, cateodata mai i-i sterg cate un shut asa cand mi se incurca printre picioare, ca semn de prietenie) este foarte suspicios cand e vorba de mine. Cum vorbesc cu el, cum se uita in alta parte. Cand strig la el, vine imediat la mine si se suceshte pe spate si-mi arata burticul, semnul de supunere absoluta. Dar problema este "zambetul" lui. Are asa, are un fel de a-shi arata dintii de-ti vine sa-l iei la palme. Si asta o face de cate ori râd. Cand ma aude ca râd isi arata dintii aia mici si marunti tragand buzele cumva in sus si face o figura de te plezneshte si mai rau rasul. Si la faza cu Coco, io radeam de numa numa, catselul facu-se figura de "hai ca rad si io ca sa nu te iei de mine" si mergea inainte cu capul intors spre mine pentru a evita o eventuala supriza neplacuta din partea mea ( cum spuneam, e suspicios foc, ce i-oi fi facut?) si iepurle tâlâc, tâlâc, in urma lui. A fost intradevar un episod de circ care ar fi tebuit inregistrat pentru deliciul mai multor persoane. Pacat ca asa se intampla de obicei cnad e ceva interesant. Tocmai atunci nu ai camera de luat vederi la indemana si cand te-ai intors cu ea, s-a terminat evenimentul:-(

AleXM
#20292 (raspuns la: #20286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
stiati ca..... - de Belle la: 03/09/2004 21:40:33
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Daca tipi timp de 8 ani, 7 luni si 6 zile, o sa produci suficienta energie pentru a fierbe o ceasca de cafea.
(E greu de crezut ca merita sa faci asta)

La porci orgasmul dureaza 30 de minute.
(In viata viitoare as vrea sa fiu porc.)

Cand te dai cu capul de pereti utilizezi cam 150 de calorii pe ora.
(Inca nu pot sa-mi iau gandul de la chestia cu porcul.)

Oamenii si delfinii sunt singurele specii care fac sex de placere.
(Oare de asta zambeste Flipper mereu?...Si porcii au 30 de minute de orgasm? Nu pare corect...)

Persoanele dreptace traiesc, in medie, cu noua ani mai mult decat cei stangaci.
(Daca esti ambidextru se imparte diferenta?)

Furnica poate ridica de 50 de ori propria greutate, poate trage de 30 de ori propria greutate si intotdeauna cade pe partea dreapta cand se imbata.
(Dupa ce bea dintr-o sticla, mica-mica, ca...?)
(Au platit oare contribuabilii pentru aceasta cercetare??)

Dracii-de-mare au peste 27,000 papile gustative.
(Oare ce poate fi atat de gustos pe fundul apei?)

Puricele poate sari peste de 350 de ori lungimea trupului sau. Este ca si cum un om ar sari peste un teren de fotbal.
(30 de minute...poti sa-ti imaginezi?? Si de ce porcii?)

Un gandac de bucatarie traieste noua zile fara cap, dupa care moare de foame.
(Groaznic...Incepi sa te minunezi de cat de sadici si bolnavi trebuie sa fi fost cei care au urmarit asta.)

Masculul de calugarita nu se poate imperechea cat timp are capul atasat de corp. Femela initiza sexul prin taierea capului masculului.
(Iubito, sunt acasa. Ce zici de...) (Ei bine, cel putin porcii sar peste acest aspect...)

Unii lei se imperecheaza de peste 50 de ori pe zi.
(In viata mea viitoare inca imi doresc sa fiu porc...calitatea inaintea cantitatii)

Fluturii gusta cu ajutorul picioarelor.
(O, doamne...)
(La astia este mai rau decat la dracii-de-mare)

Ochiul strutului este mai mare dect creierul sau.
(Cunosc astfel de persoane.)

Steaua de mare nu are creier.
(Cunosc si astfel de persoane.)
(Dupa ce am citit aceste randuri, pot spune ... Porci Norocosi!)



copiata de la http://www.resursadefun.ro/pov_noi_stiati_ca.htm
#20965 (raspuns la: #20643) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hei hei, - de anisia la: 02/11/2004 11:45:31
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
draga destin, draga paianjenul,

imi pare mie sau voi chiar ati inteles gresit punctul meu de vedere...?

"...de ce sa complicam lucrurile incercind sa intelegem de unde venim si incotro ne indreptam..." - este fraza mea! se pare ca trebuie sa fiu mai explicita. ei bine, de ce sa complicam lucrurile incercind sa intelegem de unde venim...multi se intreaba de ce ne nastem, ce e viata, cum si de ce, cine hoataraste sa ne nastem, sa fim, sa avem viata. nimeni nu a gasit si nici nu cred ca va gasii raspunsul. si de aceea eu personal cred ca e mai bine sa luam lucrurile ca atare: ne-am nascut, bravo, am fost norocosi, ni s-a dat sansa, hai sa nu ne mai chinuim sa aflam si de ce . nu facem altceva decit sa cheltuim energie aiurea. cum zice taranul roman: calul de dar nu se cauta la dinti!!! apoi, partea a doua a frazei: ...si incotro ne indreptam! - mergind pe acelasi principiu si hotarire, iarasi vin si spun: multi se intreaba de ce murim, cine hotaraste cind sa se intimple, de ce ne pierdem pe cei dragi si asa mai departe. nimeni nu a gasit si nici nu cred ca va gasii raspunsul. stie cineva cind moare? nu! stie cineva de ce? nu! stie cineva ce se intimpla dupa aceea? nu! ei bine, iata ca ne consumam energia aiurea pentru a doua oara. pentru ca Cel ce a creat toate acestea...nasterea, viata, moartea... El nu cred ca vrea sa îi aflam toate secretele. Si atunci? Atunci s-a nascut in mine aceasta fraza:"...de ce sa complicam lucrurile incercind sa intelegem de unde venim si incotro ne indreptam..." Nu ati dat importanta importanta sensului intrebator al frazei..."de ce sa complicam"... pentru ca eu consider ca e mult mai important sa imi canalizez energia in a accepta ceea ce mi-a fost daruit (faptul ca m-am nascut, viata in sine si moartea ce va veni la un moment dat), decit sa imi complic existenta incercind sa aflu de ce...

aceasta fraza nu face altceva decit sa arate dorinta-mi de a-I respecta Creatorului dreptul de a-si pastra tainele sale. Stiu ca le tine in secret (ca dovada ca de mii de ani nimeni nu a gasit raspunsul!) si de aceea nu incerc sa rascolesc in traista Lui.

semenii nostri sunt diferiti. si fiecare are dreptul lui la opinie. de aceea doar m-am limitat la a pune intrebarea (in mare masura retorica, in fapt, dar si adresata celor ce vor sa isi spuna opinia).pentru ca respect pe cei de linga mine si ma bucur cind un schimb de impresii are schimb. este o forma de imbogatire a cunoasterii de sine .



#27299 (raspuns la: #27282) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
steaua norocoasa :=) - de anisia la: 03/11/2004 14:57:18
(la: Trancaneala Aristocrata)
eu cred ca m-am nascut sub o stea norocoasa....acum un sfert de ora seful a intrat in sedinta. uraaaaaaaaaaa!!!! asa ca mai pot din cind in cind sa vorbesc si cu voi. dar trebuie sa si muncesc intre timp. cand iese din sedinta trebuie sa ii pun pe masa un raporrrrrrrrt :(

belle, e bine ca ai dat-o pe antibiotic daca nu te slabea deloc. eu sper sa te faci repede bine!
#27496 (raspuns la: #27493) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...