comentarii

moare de drum lung si prostul de grija aluia


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
tehnici de propaganda, persuasiune si manipulare... - de cosmacpan la: 30/09/2004 19:33:40
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura
Publicat de admin la 26/11/2003 - 17:29

« cine n-aude, nu vede si tace, traieste o suta de ani in pace »
parca aceasta era omerta, sau legea suprema (a nu se confunda cu prima si cea mai importanta lege, cea a iubirii ….).
Nu vorbi, nu privi, nu scrie!" - un concept pe care Radu Herjeu nu vrea sa-l accepte.
Dintre sute de catarge care lasa malurile, cate oare or sa le-nece, vanturile, valurile…
Am intrat in acest port ca sa vad ce activitati se desfasoara si marturisesc ca lipseste ceva « munca patriotica ». Plecand de la supararea domnului Jay si trecand prin nedumerirea domnului Admin ma opresc la domnul Dinu si la domnul Radu. De ce ? pentru ca subiectul pus in discutie este deosebit de fierbinte. Recunosc cu toata sfasiala ca nu am reusit sa parcurg reusitele festivalului si ale centrului de resurse pt tineret (sincer vorbind daca in Constanta exista o sucursala, sunt direct interesat sa ajung si el acolo ca sa-mi expun punctele de vedere si parerelile - daca este nevoie de experiente traite - intr-un dialog cu tinerii constanteni pt ca eu traiesc cu sentimentul ca ei ne sunt nadejdea). Se spune : cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia. De multe ori ma trezesc ca sufar « de prostie » pentru ca ma doare sa vad ce se intampla in tara. Ma doare pentru ca nu ma duce capul sa fac ceva ca sa schimb putin din mentalitatea celor din jur : imi place folclorul ( simpatii si antipatii ca orisicine) dar nu ma usuc de dorul manelelor, imi place umorul dar e prea multa « vacanta »  la acest capitol ca parca iti vine sa te intrebi (unde ni sunt visatorii ?), imi plac stirile calde dar in ultima vreme prea avem parte numai de : crime, sinucideri, violuri, bestialitati, nebunie, droguri, proxeneti, prostitutie, inundatii, furtunii, spargeri, tigani, sedinte parlamentare, sedinte de guvern dar din ce in mai putine stiri despre fericire, bucurie, copii si bunuri de valoare pe care le avem. Pavlov a demostrat, iar ceilalti aplica astfel incat din lipsa de altceva « salivam » (sa fie si asta o forma de manipulare sau numai pervertirea voita prin desfiintarea frumosului si a bunului din noi ?). De ce imi aduc aminte ca prostul de mestesugarii « fenomenului pitesti » cand se urmarea reeducarea ? (asistam oare la o noua reeducare ?) (si ne mai miram ca suntem priviti de toti vecinii de bloc (ma refer bineanteles la UE si la europenism) Sa fie dorinta lor de a avea si rude sarace la masa sau numai a logofetilor de la noi (sau poate ciocoi)?
Indiferent daca stim sau nu toate descoperirile stiintifice din domeniu (« sunt nenumarate modalitati de "amprentare" de genul cookies & etc ») ramane intrebarea : mai are farmec un bal mascat fara masti ? Daca tot ne-am dat intalnire aici de ce sa nu traim fantezia fara frustari si suparari ? caci intr-o cafenea pot intra sa deguste aerul si un « erudit » si un « prapadit » si un « domn » si « un tigan cu mertan » si o « rasata » si o « nespalata », caci vorba lui nenea Iancu «  eu cu cine votez ? » suntem aici, sper, ca intr-o antica academia unde erau rostite adevaruri traite dar (spre rusinea mea, n-am ajuns pana acum acolo) banuiesc ca existau si fluieraturi. Eu nu cred ca rosiile si salatele sau merele stricate sau ouale clocite sa se fi inventat doar la sfarsit de secol 19 (ca forma de protest anonim la adresa vorbitorului). Spiritele elevate suporta coloratura de vocabular, noi de ce n-am incerca sa intelegem durerea adunata scapata, exprimata in astfel de replici mai colorate ? Deci Romania este Romania romanilor de toate categoriile, de la profesori universitari, la manelisti, a fetelor de la « Apaca » la a celor de la « Capalna », a olimpicilor la informatica si a minerilor, a lui Coposu si a lui Barladeanu, a presedintelui din legislatia trecuta si celui actual sau viitor (tot o apa si-un pamant ?).
Chinezul (bata-l vina sa-l bata ca a lasat mai multe vorbe scrise decat romanul) spune : daca vrei sa schimbi lumea, incearca sa schimbi un om de langa tine. Dar ca sa pot schimba pe altul in primul rand incerc sa ma schimb pe mine insumi. Se poate povesti o multime despre schimbare (Schimbarea la fata a Romaniei) sau despre « reconstructie » caci de fapt telul meu este sa ma « recladesc », sa ma « reconstruiesc » (« Daramati templul acesta si-l voi ridica in trei zile » - iarta Doamne nerusinarea mea). Asa inteleg eu sa nu « accept conceptele ». Poate ca voi reusi sa fiu un exemplu si voi reusi sa schimb ceva in preajma dar de exemplu mi-as dori mai mult sa fiu prietenul copilelor mele si nu exemplul lor – daca e sa fim sinceri – de ce ? pentru ca citeam undeva ca prietenia este acea strare fata de o persoana sau mai multe in preajma carora te poti exprima liber fara sa-ti fie teama de admonestare si suspiciune, deci prietenia inseamna iubire, intelegere, respect. De ce toata aceasta vorbarie fara rost ? poate pentru ca sunt « statut si nevorbit » ? poate ca imi caut prieteni care incearca si ei sa schimbe ceva in jurul lor ? nu stiu dar cu siguranta pentru ca aici nu este nimeni care sa-mi inchida microfonul, sa puna scaunele pe masa, sa stinga lumina de trei ori la rand (hai ca-i timpul sa mai si plecam…). Ca de obicei glume proaste si sare amara (purgative…purgative….) (din partea mea bineanteles) dar aduc in discutie si parerea unei participante (dintr-o alta conferinta) transpusa de mine «  ce s-ar face lumea fara noi, bufonii ? »
Astept interventiile legate de subiect (conceptele si acceptarea sau neacceptarea lor – conditii minimale de rezistenta la manipulare, motivare, automotivare, delasare, declasare etc….), caci imi doresc sa privesc, sa scriu, si daca mai este cineva treaz sa….vorbesc….
Qvo vadis Domine ? (incotro duc pasii nostri Doamne ?)


codul lui davinci - de princess la: 28/01/2007 10:40:44
(la: Isus + Maria Magdalena)
Poti sa iei mesajul cum vrei,chiar si din mijloc,daca iti convine mai mult!Fiecare cu modul lui de a percepe si vedea lucrurile.
Daca vrei sa iti spun clar si raspicat despre ce e vorba in carte,trebuie sa stiu daca intelegi,e intr-adevar o carte destul de grea.Orice carte merita citita,macar inceputul daca e foarte proasta...
Daca stateam la Vatican,iti spuneam ce se intampla acolo,dar...da,stau foarte departe...cam la 16 ore de zbor departare;)
Documentarea asta isi are si ea rostul ei,ai drepatate,dar who cares,avand in vedere faptul ca pe aici sunt multi oameni care vorbesc despre lucruri pe care le cunosc mai mult sau mai putin...E un forum,so,poti sa iti spui parerea si atat...
Cuplul Columbeanu e cat se poate de controversat si asa va ramane mult tim,pentru ca romanasii nostri nu isi pot vedea de treaba si analizeaza vieti care pur si simplu nu ii privesc personal in nici un fel..Dar deh...cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia!
Daca vrei sa faci filozofie,de ce nu te-ai dus pe alt canal,pe alta conferinta?
#171642 (raspuns la: #171567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Areal - de mazariche la: 08/07/2009 16:28:16
(la: ITI SADE RAU!)
Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia... nu merita sa-ti bati capul.
Si eu am un dinte contra celor ce se simt indreptatiti sa-ti faca observatii personale, chiar daca relatiile cu persoana in cauza abia daca-s de "buna ziua".
BM - de INSULA ALTUIA la: 04/08/2010 10:53:27
(la: Invidia)
E o vorba "cinele moare de drum lung si prostul de grija altuia" ,deci nu ..
Horia - de INSULA ALTUIA la: 27/06/2011 08:30:32
(la: fara cuvinte)
:)))))))))))
pe aia o stii ciinele moare de drum lung si prostul de grija altuia:)))))

deci e dementiala poezia asta m a amuzat pe deoparte iar pe de alta imi dau seama ca suntem incorsetati de multi prosti ,prostul sef e unul la care daca i vezi fata nici nu trebuie sa zica ceva!

bravo,bravo,bravo!!!!!!!
sper sa nu repet - de Diliutza la: 05/02/2014 10:29:35
(la: Proverbe si Zicale romanesti de ieri si de azi)
"surdul nu aude, dar le potriveste"
"intre doua nu te ploua, dar nici bine nu iti este"
"asa tata,asa fiu" sau "asa mama,asa fiica"
"asculta tot, dar nu crede tot" (nu tot ce zboara se mananca)
"banii fac bani si paduchii tot paduchi"
"banul tot la ban trage"
"bate fierul cat e cald"
"batranetile nu vin singure,ci cu multe nevoi"
"beleaua sta pe capul omului ca paduchii pe caine"
"calatorului ii sta bine cu drumul"
"calul de dar nu se cauta la dinti"
"calul moare pe drum lung si prostul de grija altuia" (asta este foarte buna) :))
"cand mi-oi vedea ceafa"
"cand ii dai ii fata vaca, cand ii iei ii moare boul"
"cand ne-o fi mai rau, asa sa ne fie/ca acum sa fie"
"cand omul care ii piere si umbra"
"capul face, curul trage" :))
auzi, Maxalama - de zaraza la: 19/12/2012 18:45:53
(la: Facebook sau Twitter?)
cainele moare de drum lung si prostu' de grija altuia!
#638095 (raspuns la: #638047) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cadavrele neputrezite sunt de fapt... - de cosmacpan la: 14/01/2010 14:04:55
(la: Cadavru neputrezit)
moaste de sfinti...altfel nu prea se explica vesnicia carnii...

cred ca si Homer a tot umblat din debara in debara pana cand a venit Naso si i-a gasit camera la hotel...dupa care...nu cred sa fie debara cat de mica fara de o fantoma ceva...

cat despre inaltimi, Himalaya nu cred ca s-a opus Kilimanjaro-ului, sau lui Fiji, sau Mont Blancului si au trait fiecare pana la adanci batraneti fiecare cu fanii si impatimitii sai...

cat despre tineretu...proletar...era o vorba...cu cainele ce moare de drum lung...
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
honey... - de cracker la: 27/09/2005 19:43:49
(la: farmece sa fie oare?)
honey, iti place sa ma intepi...asa crezi tu ca am s-o uit? dramatizez,ai?hmmm...nu-ti doresc sa suferi din dragoste vreodata...am iubit-o, o iubesc mai mult decat orice...inainte de ea am avut destule relatii, experiente, am facut cateva fete sa sufere, chiar am stricat o casnicie, tineri casatoriti, a suferit tipul enorm, o iubea...eram mai necopt pe-atunci, nu cred ca as face aceeasi greseala acum, tinand cont ca erau prieteni de familie cu familia fratelui meu...acum cred ca asta mi-e pedeapsa de la Dumnezeu, m-a facut sa-mi pierd capul dupa Georgiana, sa o iubesc mai mult decat orice pe lume, si acum mi-a luat-o...
Am ajuns departe cu uitarea, spui tu? mda... Dupa cum am spus, noroc de prieteni, adevarati prieteni, tinand cont ca 2 ani de zile, le-am cam intors spatele...in doi ani de zile nu am vazut altceva inafara de EA. Eram numai noi doi si atat...zi de zi...nu-mi suporta prietenii, colegii, nimic...A fost o dragoste sufocanta, pasionala,...si cum spuneam, acum de cand a plecat (caci ea e plecata acum in Italia, sigur), am dormit mai mult pe la prieteni, prietene, nu puteam sa stau singur pentru ca innebuneam...stiti ce-i aia ca aveam/am o amintire,ceva care sa nu o includa si pe ea?Singura muzica care o ascult acum e house(ei nu-i prea placea), caci in rest orice melodie as asculta imi aduce aminte de ea...sincer, nu credeam ca o iubesc atat de mult, sau ca am sa sufar atat de mult...si daca ai citit mesajele trimise de ea, ti-ai da seama ca si ea ma iubea la fel de mult...dar alea sunt doar niste mesaje, inchipuiti-va ce fel era cand eram impreuna...de aceea nu pot accepta realitatea asta cruda si asa de brusca cum ca s-a trezit deodata, maturizat, ascultat familia, sau mai stiu eu ce, si a plecat in Italia...ea mi-a spus pe la inceputul relatiei ca din partea matusei ei se ocupa cu farmece, si ii era frica sa nu ne faca ceva, mai ales cand incepusera sa o preseze sa ma lase...plus ca stiam ca bunica-sa cunoaste femei care dau in carti, cafea, i-au dat si ei de cateva ori...aa, sa va spun o chestie... a fost acum ceva timp in urma de i-a dat una in carti, chipurile are har, se duce numai lume buna la ea etc...(ea cred ca s-a dus sa vada daca eu o iubesc cu adevarat sau daca o insel...era cam geloasa din fire, adica extrem de geloasa..)...si i-a spus ca lucruri din trecut (care i se potrivisera spunea ea), si din prezent...i-a spus ca este cu un baiat bun, ca invata (sunt student) dar si munceste (asa era), ca o iubeste mult, ca mai sunt si alte fete care ii dau tarcoale, dar el nu are ochi pt niciuna (asa era, nu am inselat-o niciodata, ocazii fiind), i-a spus chiar ca o sa fim impreuna, ca o sa am bani mai tarziu, ca o sa avem nu un copil ci doi, ca am multi dusmani, multa lume e impotriva noastra, apoi i-a spus ca pe ea o asteapta un drum lung, ca va avea un drum in strainatate, dar sa aibe grija ca e ceva rau, ca ar fi o cumpana, ceva...cam atat ce am retinut eu de la ea...eu nu credeam in ghicitoare, ii spusesem sa nu se duca, imi era frica pe de-o parte sa nu-i spuna aia cine stie ce prostii, si sa se indeparteze ea de mine, eu stiu...dar daca am vazut ca i-a spus de bine (despre mine), mi-am zis ei lasa ca-i bine, o sugestioneaza pozitiv chestia asta...sa nu va spun ca mai tarziu m-a convins si pe mine sa merg, eu care nu credeam dar am spus ei hai sa fie din curiozitate...(vroiam sa fie doar o simpla replica pt honey dar m-am lasat dus de val...ei lasati, mai adaugati asa o mica piesa la puzzle-ul povestii mele)...deci am mers cu ea la ghicitoarea aceasta, o femeie la vreo 40 ani, femeie bine, plina de aur normal, casa mobilata normal, icoane ca la orice familie de crestini, era credincioasa chipurile, ne-a povestit si cum s-a apucat ea de ghicit...cu multi ani in urma facea niste drumuri la un spital din Iasi, sotul ei era bolnav nu stiu de ce, si acolo a intalnit o femeie doctor si in stiintele astea de parapsihologie...si acea doctorita cica i-a a simtit asa ca ea are o energie mare pozitiva, au intrat in vorba, s-au imprietenit, a indrumat-o pe calea aceasta, a invatat-o sa-si foloseasca energia etc etc si in ziua de azi corespondeaza chipurile cu mai multi mari parapsihologi din tara, ne-a dat ea nume dar nu am retinut, nici nu ma interesa, abia mai tin minte ce mi-a dat in carti...defapt astea ni le-a spus dupa ce imi daduse incarti... eu credeam ca o sa fiu singur in camera cand o sa-mi dea, dar ea a lasat-o si pe Georgiana...(de aici m-am indoit si mai tare de ce avea sa-mi spuna, caci poate nu ar fi spus ceva ce nu i-ar fi convenit Georgianei)...mi-a dat in vreo 4 sau 5 perechi de carti, nu mai tin minte...toate diferite...eu chiar nu mai tin minte ce mi-a spus...decat dupa cum i-a spus si Georgianei, ca am dusmani, prieteni care ma invidiaza, (nu asta e ordinea, spun si eu cum imi amintesc), ca in alta viata am fost un om mare, imparat intelept :), ca sunt destept, caci prin munca voi avea bani (normal ca nu pot crede asa ceva, dar cel putin ma ajuta sa ma autosugestionez pozitiv), multi oameni vor depinde de mine, mi-a spus de mai multe ori asta, ca o sa fiu cica un om mare cu influenta, si ca multi vor depinde de mine (nu radeti mai, eu spun ce mi-a spus), ca eu sunt protejat de un fel de stea, inger, nu stiu,ca asa vede,ca ceva ma protejeaza mereu...mi-a spus ca Georgiana ma iubeste ca nu stiu ce, ca nu are altceva in gand decat pe mine(mmm, asta credeam caci asa era pe-atunci, vedeti in mesaje), ca o sa fiu fericit alaturi de ea (da, ca acum!), mda si daca-mi aduc aminte bine parca mi-a spus ceva de o durere, de un necaz sa am grija (da, dar lasa loc la interpretari, prea evaziv ce spunea ea, ca la horoscopul de zi cu zi, poti face tu conexiunile in asa fel incat la sfarsitul zilei sa spui ca ti s-a potrivit), dar o sa treaca, am sa pun la spate (sigur pun la spate), si parca mi-a spus si mie, da mi-a spus si mie de un drum in strainatate, care o sa-mi aduca satisfactie (dar de unde, eu niciodata nu m-am gandit sa plec, nu vreau sa plec, dar...in fine...), si cam atat ce mi-aduc aminte pe moment...si ne-a spus la plecare sa venim la ea peste ani si sa-i spunem cum o mai ducem (hmm, nu mai stiu eu sa ajung acolo, Georgiana m-a dus,si era destul de greu e ajuns, ca i-as fi spus eu ce fel o mai duc...chiar, la naiba trebuia sa-mi fi noatat adresa)...da fratilor, v-am spus si asta...adevarul ca faza cu drumul ei in strainatate s-a adeverit...:))...
...am deviat de la subiect, da honey, si dupa cum spuneam tu ma mustri ca gata, in cateva zile am sa uit de ea...am spus ca am gasit pe cineva, nu ca am o relatie, sunt fericit etc...deocamdata am sa pastrez distanta, nu am sa ma arunc cu capul inainte, si sincer nici nu pot...dar chiar voi spuneati ca e bine sa-mi revin, sa-mi vad de viata in continuare...asta incerc sa fac...cand am ramas fara ea, parca stiti ce-am simtit? parca am ramas fara punct de sprijin, parca mi s-au naruit toate visele, planurile, eram dezorientat (defapt inca sunt), mi se pare ca nu mai are sens viata mea etc...ei iarta-ma daca acum incerc sa-mi gasesc un alt punct de sprijin, un substitut ceva, sa ma pot iar concentra asupra a ceea ce vreau de la viata...incerc sa-mi pastrez ratiunea in gandire...chiar nu stiu ce fel par acum din afara, ma bucur ca am dat de site-ul acesta, asa am putut spune lucruri pe care prietenilor mei nu le-am putut spune, sa nu par prea patetic...de la voi mai primesc cate un sfat, mai ma mustrati mmm, e bine...va multumesc...
multumesc shtevia pentru sfat, cand dau de bani am sa incerc sa procur cartea, am gasit site-ul de unde s-o comand, dar cred ca vorba lui cata, deocamdata eu si God...daca Dumnezeu crede ca-i femeia potrivita pentru mine, o va aduce inapoi...
#75061 (raspuns la: #74945) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
partea a VIIIa - de cosmacpan la: 15/04/2008 07:20:43
(la: Leandru)
Ajunseră ele la hotar peste care nu puteau trece şi atunci cea mare zise cu obidă în glas:
-Fiindcă ne-ai minţit şi ne-ai prăduit, de apă curată, apă fermecată, pedepsit să fi şi cât ai trăi, drumul să încurci şi să nu ajungi de unde-ai venit şi cum ai plecat. Căci de eşti băiat, să fi blestemat şi să te prefaci în fată urâtă şi de toţi gonită şi neîmplinita, iar de vei fi fată, tu să te preface, în baiat de soi să te-ntorci la noi ca să ne slujeşti, să te mântuieşti.
-Ba eu n-oi veni, n-oi mai osteni, voi rămâne-n lume ca să fac tot bine, mai zise Leandru al nostru şi îşi văzu de drum.
Abia când ajunse destul de departe opri şi coborâ de pe cal. Atunci îşi dete seama că blestemul Ielelor zânelor s-a împlinit şi văzu că acu este băiat şi nu mai este fată. Îi mulţumi Domnului că avuse grijă şi îi scăpase viaţa şi din această încercare şi zise în sinea lui: "De astăzi încep o viaţă nouă. Astăzi voi lepăda vechea mea piele ce se va transforma în praf. Voi merge cu fruntea sus printre oameni şi ei nu vor şti că de astăzi sunt un om nou cu o viaţă nouă". Merse Leandru şi merse până într-o seară când reusi de ajunse la palatul lui Verde Împărat. Întra în sala de ospeţe, îngenunche în faţa lui Ziurel de Ziuă şi întinzându-i cofa îi spuse:
-Mărită prinţesă iată că am reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu să împlinesc şi cea de-a doua poruncă a Măriei tale.
-Cea de-a doua poruncă?
-Da Mărita prinţesa, am adus cofa cu apă vie de la fântâna ielelor.
-Îţi mulţumesc voinice Leandru.
Ziurel de Ziuă se tot uita dar nu ştia ce s-a întâmplat căci vedea ceva schimbat la Leandru dar nu ştia ce anume. Poate vocea? Poate chipul? Poate… oricum, era acelaşi dar totuşi altfel. Şi voinicul nostru se uita acum cu alţi ochi la Prinţesă dar legământul făcut era sfânt şi nu-l putea încălca. Împăratul care tot facea feţe-feţe, nemaiştiind ce să zică îl pofti la masa şi îl rugă să le povestească prin ce întâmplări a trecut, dar Leandru mulţumi cu smerenie şi ceru voie să se retragă pentru a se primeni şi a se odihni puţin după drumul lung. Împăratul îi dete voie şi rămase ca a doua zi să se întâlnească şi să povestească. Prinţesa îl întrebă atunci ce se întâmplă şi ce este cu poruncile acestea iar Împăratul îi mărturisi că dorise să-i facă trei surprize ca dar de nuntă şi atunci îl rugase pe Leandru să le împlinească. Noaptea însă îl chemă pe sfetnicul cel pizmaş şi îl întrebă ce mai poate face, căci şi-n cea de-a doua încercare dăduseră greş. Acesta se gândi ce se gândi şi îi spuse Împăratului să-l trimită în Casa Morţilor ca să-i aducă prinţesei calul negru şi turbat, de trei ori înaripat iar din această încercare sigur nu va mai scăpa, căci nimeni nu a fost în lumea de dincolo care să se întoarcă viu şi nevătămat.
A doua zi Împăratul îl şi chemă pe Leandru şi îi spuse că peste o săptămână va avea loc nunta şi prinţesa dorea să aibă înhămat la trăsură, nici mai mult nici mai puţin decât chiar calul negru din Casa Morţilor care trece sufletele peste pragurile întunecate. Leandru când auzi, simţi că parcă se despică cerurile şi-i cad toate în cap, dar nu putea da înapoi.
-Mărite Împărate, grea încercare mai ai pentru mine. Vreau să-ţi aduc aminte că după nunta Măriei Tale se termină şi învoiala noastră şi aş vrea să mă întorc la palatul unchiului meu, vecinul tău. Aş putea oare să mă duc după ce mă voi întoarce din aceasta calatorie, fără a mai rămâne la nuntă? Se poate?
-Şi-adică să nu rămâi la nunta mea voinice? Ce ar zice lumea?
-Am spune că o carte de la unchiul meu m-a chemat degrabă acasă.
-Om vedea.
Leandru îşi lua armele şi calul şi plecă în lume fără a şti încotro s-o apuce. Plecă şi mai că-i venea să plângă, dar dacă nu plânsese când era fată cum ar fi plâns acum când era ditamai flăcăul? Plecă el, şi merse şi tot merse, şi pe unde oprea şi întreba nimeni nu ştia a-i răspunde. Poate că ar fi chemat-o în ajutor pe Zâna Zorilor dar aceasta îi spusese că nu mai poate să-l ajute. Ştia că numai la Dumnezeu îi este speranţa dar nu bănuia cum l-ar putea ajuta nici chiar Măritul Părinte. Merse el ce merse şi nici nu băgă de seamă că se afundă tot mai mult într-un pustiu dogoritor că însăşi neliniştea lui. Abia când se lăsă seara văzu unde se află şi îşi zise că mai bine moare acolo decât să se întoarcă în lume fără izbândă. Şi merse prin noaptea rece şi înstelată a pustiului iar într-un târziu, ostenit, coborâ de pe cal pentru a-l lăsa să-şi tragă sufletul. Se aşeză şi se culcă la poalele unei ridicături mari de piatra ce se bănuia neagră pe cerul nopţii.
Dimineaţa, când se trezi, vazu că dormise la poalele unei zidiri de piatră dar poate că urieşii sau zmeii o ridicaseră căci pietrele erau cât o casă de om şi erau nenumărate de astfel de pietre puse una peste alta, zidire ce se termina cu un ţugui ascuţit şi aurit. Încerca să-i dea ocol şi văzu că are patru laturi cu trepte uriaşe care întreceau înălţimea unui om. Pe una din laturi văzu o poarta mare ce închidea tot întunericul din lume.
cunosc o femeie indecisa care doar provoaca barbatii, adica (ridica coada)
dupa care ii lasa cu ohii-nsoarele la care te poti uita da la dinsa ba.
Apoi barbatii se dau cucapul de pereti isi distrug familiile se intreaba de ce n-ai vrut sa te culci cu mine?
Cind e oficiala cind calda, adica o "javra ordinara"....

La alea decise io cred ca atunci cind nu-i proasta sa moara de grija altuia ca si ciinele de drum lung,punct...
Comentariu la pretioasa sentinta ca "optzecismul e mort" - de ema word la: 17/03/2004 05:28:07
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")

Gasesc stridenta sentinta Domniei voastre privind asa zisa moarte a optzecismului. Nu putem opera in arta cu astfel de observatii, fara riscul de a fi taxati drept...pripiti, daca nu chiar ignoranti si ignobili. Pofta de a turna resursele unui, sa zicem, curent artistic sau curent de idei mai general, in volumul bine determinat in timp si spatiu al unei epoci este riscanta. Preclasicismul, bunaoara, a "expirat" de mult, conform teoriei enuntate de dumneavoastra, insa Bach continua sa fie cel mai actual mare compozitor cu maxima audienta. Nu voi da si alte exemple, atit de numeroase pentru cunoscatori.
Asadar, se pare ca logica speciala a longevitatilor literare "condamna" inca optzecismul la viata, si este evident ca numai denumirea de sorginte generationista a ajuns sa supere, continutul este departe de a/si fi epuizat resursele de a uimi. Si apoi, de ce graba asta fundamentalista si demolatoare? In literatura, ca si in lingvistica, formele care se impun de la sine , in ritmul lor- chiar daca mai capricios- sint considerate cele mai sanatoase. Nu putem goni cu parul un curent literar din sfera de interes a specialistilor sau a consumatorilor. Iar toate astea se intimpla in paralel cu de acum stiutele curente noi experimentate de nouazecisti, douamiisti, fracturisti...
In concluzie, va rog sa dormiti mai linistit, iar domnului Iaru ii urez sa nu se risipeasca de grijile drumului lung al optzecistilor. Ii poate cauza acum , la batrinete, cind i s/au cam tocit...simturile si simtirile poetice...
The trinity:Marx,Engels,Lenin.....CIOCU' MIC !!! - de (anonim) la: 21/03/2004 16:53:00
(la: America, o tara comunista?)
Draga Adacartianu,
Am citit textul tau,ma intreb CE cauti in America daca nu-ti place si colac peste pupaza o mai numesti si ...comunista?Iti place Franta,apoi cine te opreste sa nu te duci si sa-ti faci viitorul acolo? ori daca ai,precum spui nostalgii romanesti,intoarce-te acasa si incearca sa-ti faci un viitor sub DON Corleone Iliescu(un real comunist,altfel bun ...baiat)si gasca lui de mafioti din guvern,niste fosti securisti si curpupisti,poate le simti lipsa.
Ca sa ajungi sa critici USA iti trebuie o gramada de ani in carca si o gramada de experienta de viata ce azi NU o ai deloc,asa ca ....CIOCU MIC!!!
Ai doar 25 ani si este exact virsta la care am venit eu aici,ciudat insa dar ne deosebim....eu la acea vreme nu-mi venea sa cred ca sint aici si eram in culmea fericirii fara un cent in buzunare si fara sa ma gindesc macar(inca) la ce voi face din mine!!!!Eram in delir,imi venea sa pling si sa urlu pe strazi ca-s liber si fericit asa cum sint,fara perspective de nici un fel!
Am trait comunismul din marele PLIN de a face ...TOTU...cum spunea ...marele conducator si erou national si ...incult si imbecil de 4 clase primare.Tu ce ai trait sa ai tupeul de a da cu parul intr-o tara care te-a acceptat azi sa traiesti in ea si sa-ti faci un viitor precum viselor tale?Poate ar fi bine sa te trimita inapoi,sint f.f.f.multi care vin aici si DORESC asta dar au nesansa sa fie ex-patriati,ori trec prin mari greutati sa aiba un green-card ori cetatenie,si apari tu,aiurea cu aere de artista si le dai pe filosofie si ginduri marxist-leniniste dar in final iti convine sa traiesti aici...cel putin pe moment pina-ti vine mintea la cap si vei alege CE TARA e potrivita gusturilor tale!Ce-ar fi sa dai cu banul?Cade pe muchie(f.RAR dar se intimpla),ia un revolver si joaca ruleta ruseasca tot cu gindul la o alegere....
Hai sa ma gindesc....deci 25 ani..hm,asta inseamna ca te-ai nascut in1979..you're just a baby to me.la virsta asta cam plina de elan tineresc si muncitoresc si plin de critici si creieri ce zbirnie de filosofii grandioase este cam normal sa gindesti in spiritul partidului,eu eram deja cu actele depuse la Iorga si treceam prin cacat cu secu,mai tirziu nu puteam pleca sa cumpar o piine ca eram filat si urmarit.Crezi ca-mi ardea de filosofii?Si eu sint artist si chiar realizat ,din arta mea traiesc eu si sotia,mai citeste alte texte despre mine la cafenea si afli mai multe.
DAR cind am venit aici nu am venit cu aere de artist,de fapt am muncit la docuri la inceput in port,am fost si messenger in Manhattan si pictor de firme si lucrat in diners ca bus-boy si lucrat la Metropolitan museum la stock services(magazie) si nu am facut arta ca atare dar am studiat in prostie si cu bursa la Art Students League of NY,am fost apoi si artist de b.d.si avut faima etc. si azi de 7 ani sint artist in advertising si ilustrez reclame comerciale pt. Tvnea USA.Un drum lung parcurs in ..23 ani si ca si altii de pe forum care traiesc aici de zeci de ani cam STIM cum e treaba pe la noi prin tara!!!!
Sa vii insa cu astfel de conceptii mi se pare deplasat si total IMATUR!!!Dar cert e un lucru:
NU iti convine ori place unde traiesti,pleaca inapoi de unde ai venit ori in tara pe care o admiri cel mai mult si lasa-ne in pace cu ale noastre caci avem destule pe cap si nu cred ca mai e nevoie de o alta ineptie si filosofie si aere boeme si nemultumiri ,oare chiar poti dormi noaptea cu gindurile astea ce le ai in cap?

Asta am avut de spus si oricit de dur as fi poate e necesar ca cineva sa te trezeasca la realitate....wake up and smell the coffee.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Ps : Nu stiu de ce dar o vorba veche de-a lui Napoleon Bonaparte mi se pare potrivita subiectului tau:

"You run in defense and you run in offence,when you have nowhere to run
you die."
automobile si soferi - de Pacala la: 11/05/2004 16:13:39
(la: Automobile si soferi)
In Statele Uimite ale Americii poti sa-ti iei carnetul si daca nu te duce capul prea tare sau nu esti prea indemanatic. Probabil trei sferturi din populatia 'rutiera' din State n-ar rezista nici pentru o luna la stilul de condus din Romania. Dupa cateva saptamani de condus acasa, comentariul jumatatii mele a fost ca ar putea face o avere daca face un joc pe Playstation sau XBox cu masini pe trasee din Romania, in care sa includa soferi sinucigasi care depasesc la o palma de masina din sens invers, vaci sau alte patrupede care sa apara pe neasteptate de pe marginea drumului sau in mijlocul drumului imediat dupa o curba, biciclisti care circula noaptea fara ochi de pisica si in directia ta de mers, masini fara faruri functionale, sosele numai cu o banda pe sens, gauri mari de-ti pica masina intreaga in ele-fara semnalizare bineinteles, etc. No comments!
In State ai nevoie de masina ca de aer, pentru ca distantele sunt enorme. Incerc sa merg cat mai mult pe jos, dar nu exista trotuare oameni buni. Mergi pe marginea drumului si lumea se uita la tine ca si cum esti de pe alta planeta. Majoritatea oamenilor au uitat si sa mearga... la o analiza mai atenta a felului de mers, se poate observa cu ochiul liber cum cei mai multi si-au pierdut indemanarea de umbla pe membrele posterioare. Exceptie face NYC unde e sinucidere curata sa mergi cu masina, pentru ca este atata inghesuiala ca-ti pierzi intreaga zi numai in masina. The average American isi petrece o buna parte a timpului in masina. Cei mai multi de la doua-trei ore pe zi...
Si daca distanta este mica, majoritatea celor nascuti aici sau impamanteniti aici de multa vreme, vor folosi masina, fie si numai ca sa se duca pana la coltul strazii, la alimentara sa cumpere o paine sau ziarul!
Pana sa vin aici consideram ca a conduce pana la litoralul Marii Negre odata pe an era deja ceva de-a dreptul insuportabil. Acum cinspe-douazeci de ore de condus pe autostrada sunt un mizilic. De obicei prefer noaptea cand e mai putina aglomeratie si soferii de tir stiu sa conduca la drum lung. In majoritatea timpului prefer condusul peste limita vitezei legale (prefer sa-mi petrec majoritatea timpului facand alte lucruri mai utile decat condusul!) si de aceea din cand in cand mai iau cate o amenda. Asta nu neaparat inseamna ca sunt un sofer prost sau imprudent. Stiu sa semnalizez ce vreau sa fac, sa ma opresc cand trebuie, ce e aceea prioritatea de dreapta sau traficul din directie opusa, sa bag de seama cand se schimba lumina semaforului, sa vad semnalizatoarele, samd. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu mananc in masina un intreg 'meal' in timp ce conduc, nu vorbesc la telefonul mobil pe care-l tin cu o mana in timp ce gesticulez cu cealalta (!), nu-mi pun fard pe fata, nu incerc sa-mi pun haine pe mine in timp ce conduc, nu tin catelul in brate sau pe umar in tot acest timp sau nu fac sex in timp ce conduc! Parol, oameni buni, istorii adevarate...
Cand iei amenda exista doua alternative: fie o accepti si o platesti (poti s-o faci si online), fie te duci in court si o contesti si judecatorul spune daca ai dreptate si cat trebuie sa platesti si cate puncte inseamna in carnet. Punctele pentru viteza expira dupa un anumit timp daca intre timp n-ai mai fost prins cu alte abateri. Acest timp variaza de la stat la stat, ca si multe altele, nu exista 'gospodarii' asemenatoare... tabuuri: bautura, pietonii, injuratul sau nepolitetea fata de politaiul care te-a oprit. in rest, se ocupa asigurarea de tine.
Alte obiceiuri rele invatate in zece ani de condus acasa sunt inca prezente, desi uneori incerc sa ma abtin. Acestea includ farurile, injuraturile (in neaosa limba mioritica), folosirea limbajului mainilor, etc.
Cam asta-i cu condusul in State... altfel, s-auzim numa' de bine!
j’n’accuse personne!:) - de Alice la: 21/06/2004 22:53:27
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Imi exprimam doar neputinta de-a scapa de deprimarea ce ma cuprinde cand citesc un text scris prost. Forma imi distrage atentia de la continut.

Alegem sa ne uitam propria limba - foarte bine.
Nu-s eu aceea care va protesta.

ps. daca nu esti stapan pe limba in care vrei sa-ti comunici ideile, sansele ca locutorii sa-ti inteleaga intentiile se reduc proportional cu lipsa abilitatilor de comunicare - de aici pana la 'handicapat social' nu-i drum lung.
#16542 (raspuns la: #16467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lui CARAPISCUM - de LUCIUS la: 28/10/2004 10:35:29
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Nu am spus niciodata ca religia studiata in scoala are un pact negativ asupra comportamentului cuiva, ci doar am invocat un principiu sustinut, probabil din necunoasterea legii, de catre unul dintre cafegii: acela de obligativitate a invatamantului religios, cu care nu stiu daca cineva ar fi de acord. Deasemenea am spus foarte clar ca studiatul religiei in scoala primara ar putea genera anumite probleme, oricine stie ca personalitatea oricarui om se formeaza din copilarie. Este vorba de comparatia de mai tarziu, la maturitate, intre ceea ce au invatat la scoala si realitate, tehnologia avansata a viitorului si trecutul civilizatiilor.
Am multi amici care atunci cand sunt intr-o padure, noaptea, se asteapta sa intalneasca personajele negative care le-au populat povestile din copilarie. Este numai un exemplu. Dar cum poti convinge, in viitor, sau chiar acum, pe un practicant religios, de necesitatea eradicarii din harta genomului uman a bolilor ereditare ? Se stie foarte bine ca pentru asta exista clonarea. Oamenii viitorului vor fi sanatosi, vor avea o viata mai lunga si lipsita de griji ,pentru ca bolile nu vor mai atenta la viata si la fondurile lor financiare. Poate vor coloniza si alte planete si vor aduce acolo viata. Poate ca vor reusi sa scrie istoria unor noi civilizatii. Vor fi parintii acelor noi civilizatii si totul cu ajutorul noilor tehnologii. Sau ,poate, vor descoperi alte planete, ale caror oameni sunt de abia la inceput de drum si nu vor intelege cum "zeii" plutesc in aer, cum navele lor brazdeaza cerul cu viteza, ca niste "care de foc", "vimane" sau "slave". Dar daca vor fi martorii unor inscriptii in piatra, a unor legi, care vor fi si traduse in limbajul lor rudimentar in timp ce lasere puternice le scriu cu "raze de foc". Vor exista si greseli, orase cu nume ca Gomora sau, de ce nu, Somona, vor fi distruse de "globuri de foc" la care nu vei avea voie sa privesti, caci vei orbi ,iar cei care le vor sta in cale vor fi transformati in umbre pe piatra.
Arheologii au indentificat, cu aproximatie, locul celor doua orase: Langa Marea Moarta, in locul unde in loc de nisip e o intindere de sticla...
Atunci de ce un om trebuie sa-si duca, umil si spasit, crucea ?
Dar m-am abatut de la subiect.
Imi pare rau ca-mi permit sa te corectez: Nu ai de unde sa stii ca si legile date de Dumnezeu sunt tocmai cele corecte, pentru ca si ele, la randul lor, au trecut prin interpretarea oamenilor, de-a lungul timpurilor. Ce argumente se pot aduce, ce dovezi prin care poti demonta asemenea afirmatii, care nu-mi apartin personal, poate aduce cineva, in afara de citatele din biblie ? Ceva concret ? Un preot, sau un crestin practicant imi va raspunde sigur: CREDE SI NU CERCETA! Atunci voi crede in ceea ce vad, in ceea ce simt SI VOI CREDE CA OMUL ESTE CONSTRUIT DUPA CHIPUL SI ASEMANAREA LUI DUMNEZEU, adica la fel ca si mine, chiar daca unii imi vor spune sa "citesc printre randuri" desi nicaieri in biblie nu scrie ca trebuie sa procedez asa.
CARAPISCUM, imi spuneai de femeia care se plangea, in antichitate judecatorului. Putea sa o faca la nesfarsit, pentru ca drepturile femeilor in timpurile de demult erau nule, ZERO !
Apoi imi spuneai ca "OMUL TREBUIE SA AIBA FRICA DE DUMNEZEU". asta imi aminteste de un citat :"CINE NU CREDE IN MINE, DE SABIA MEA VA PIERI". Eu stiu ca Dumnezeu e mare si drept, este bun si ingaduitor. Atunci de ce trebuie sa am frica Lui si de ce daca nu cred , trebuie sa fiu "rezolvat definitiv" ca un caine necredincios ce sunt, desi tipul asta de religie este mult prea putin important, raportat la scara planetei ?
Cu stima, LUCIUS
#26604 (raspuns la: #26466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre ideea de om al planetei. O mama catre fiica ei Irina - de (anonim) la: 16/03/2005 11:58:05
(la: Generatia de afara)
Anca catre Irina
(Anca este profesor in Romania iar Irina este de 10 ani in USA -student, doctorand, postdoc)

Cred ca mesajul tipului este cam patetic. Isi plinge de mila.
Eu nu zic ca e usor. Dar eu cred ca toti suntem mai intii oameni ai planetei si pe urma ai unei tari.
Bineinteles ca venim fiecare cu amintiri si obiceiuri....asta face ca lumea sa fie mai frumoasa prin diversitate.
Bineinteles ca aveti cu totii nostalgia departarii....ce bine e la mama...DAR....toate fetele care stau cu mama pina tirziu termina prin a isi dusmani parintii.
Toate nerealizarile personale pot fi puse pe seama regimului....dar uite s-a schimbat regimul....si rominii fura capace de canal si vane de la rezervoare cu substante toxice...si isi pun prezente la cursuri la care nu su duc....asta e realitatea...
Mai e o realitate: sunt mult mai multi culegatori de capsuni si "stiptese" decit programatoare....pentru acesti oameni munca este chiar un sacrificiu. Astia nu pot vorbi de frumusetea muncii, de “ munca il inobileaza pe om” astia trag din greu si viseaza ce vor face cu banii cind vor veni in tara.
Isi fac vile superbe....si se mai duc un an la cules...si viseaza la dulcea romanie.
Din cauza “nepregatirii” lor profesionale...nu pot accede la altceva decit la bunuri materiale adunate in romania...si la speranta ca poate intr-o zi vor avea bani destui sa nu se mai duca la cules sau sa nu mai se prostitueze.
Cu “programatorii” eu sper ca este altfel.
Daca poti sa vezi lumea putin mai mare decit romania, daca te poti identifica cu lumea , cu omul, indiferent de unde este...atunci iti dai seama ca mincarea de buna calitate este peste tot si nu este sigur vorba de slana romineasca, ca prietenii din romania, au facut burta si chelie si au copii de crescut si oricum nu ar mai fi avut timp sa se intilneasca cu tine....ca nu il lasa nevasta....
Ca toate prietenele cu care faceai glume sunt acum doctorite serioase si nu au timp nici sa respire
Ca mama si tata te adora dar ca oricum nu ai mai fi putut sa stai cu ei pentru ca au devenit batrini si plictisitori...
Ca a venit timpul sa faci ceva cu mintea ta...pe planeta pamint...nu are importanta unde...da sa faci ceva bun si folositor cuiva...indiferent ce natie esta acel cineva...
Eu asa vad lucrurile.
Imi este foarte greu sa stiu ca daca am fi aproape as putea sa te ajut sa treci prin orice...sa faC SA ITI FIE MAI USOR...DAR...ma bucur ca ai avut ocazia sa te dezvolti ca om al planetei nu ca detinut in bucuresti...
Tu acum ai probleme de identitate...e normal sa fie asa...dar pot sa iti spun ca si eu am probleme de identitate...toti ne intrebam cine suntem noi...ce vrem noi...
Totul este sa mergem mai departe si sa incercam sa facem bine celor din jur. Multi , putini...nu are importanta...binele se va intoarce sub o forma subtila...si ne va umple de bucurie.
Reactia mea la articol este clara...mi se pare o prostie sa ne lamentam...trebuie sa facem in orice zi data de Dumnezeu : ceva bun pentru mine, ceva bun pentru altii, asta include orice ( mincare, invatatura, ...) si atunci nu are importanta unde te afli pe planeta.
Tara de dor este o inventie a lenesilor care nu au curajul sa ia viata in piept. E mult mai usor sa zici ca nu ai avut noroc, ca nu ai avut conditii, ca nu a fost regimul care trebuie...
De fapt viata face ca toti sa ne ratam in final…indifferent unde pe planeta….Dar ragazul pina la ratarea finala se poate petrece in multe feluri. Eu sper din suflet ca voi veti intelege ca viata voastra este acolo unde munciti, acolo unde iubiti, ca noi suntem cu voi indiferent unde ati fi...pentru ca suntem in singele vostru, in mintea voastra. Iar Romania este cu voi , indiferent unde sunteti.
In trecut era firesc sa existe acest dor...disperare...pentru ca odata plecat nu mai puteai sa te intorci...
Dar acum in conditiile in care voi veniti de doua ori pe an acasa...sa ii scoateti in oras pe cei din romania...nu ti se pare putin schimbata situatia?
Daca nostalgia este pentru dulcele “far-niente” CARE SE PRACTICA IN ROMANIA..atunci e de inteles....dar daca este vorba de nostalgia dupa viata adevarata(munca, munca, iubire)astea sunt peste tot( independent de sarmalute si palinca)si fie vorba intre noi...cind se fac sarmalutele sunteti acasa intotdeauna.

Eu sunt mai dura...imi pare rau daca te-am bruscat un pic.

Eu sunt sigura ca drumul lung pe care l-ai facut pina acum te va ajuta sa fi un om al planetei . Sa poti sa faci bine acolo unde te trimite viata, sa nu fi ostatecul unui loc. Toti cei care sunt legati de un loc, dintr-un motiv sau altul, sufera de dorul de duca. Se gindesc ca s-au ratat pentru ca nu au vazut lumea. Asta e legea firii. Intotdeauna crezi ca altii traiesc mai din plin decit tine.

Maama ce scrisoare lunga...
Te pup...am uitat ce fac....mama .
Ps. AAA chestia asta este de-a dreptul stupida:
"O generatie pierduta. O generatie care spera sa se reintoarca, odata si odata. La parinti, prieteni lasati in urma, iubiri de demult. La mamaliga de odinioara, la sarmalute, cozonac, palinca, slanina afumata. La colidele de Craciun, la ciocnele oualor de Pasti. La bunici, la copilarie, la Romania pe care ne-o amintim, la Romania pe care o purtam in suflet.

O Romanie, din pacate, disparuta. Pentru totdeauna."

Cine ii tine frate sa se intorca daca e asa de buna slana cu mamaliga?
Ce e aia generatie pierduta?
Toate generatiile sunt pierdute.
Nici o generatie nu a rezistat vesnic, toate s-au pierdut.

Romania disparuta...e aici asa cum a fost de veacuri...toti fura, toti mint, nu te poti baza pe nimeni....toti au garduri inalte sa nu vada vecinul ce a mai furat in ultima vreme.
Generatia tinara fura la fel...la cursul meu fura prezente (ii pun pe aia care nu sunt) si copiaza la examen cu telefonul....
Deci nu va ingrijorati...romania este aici...aceiasi...doar ca se fura mai calificat.
#39547 (raspuns la: #30786) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Reportaju' - de Dinu Lazar la: 03/08/2005 18:38:27
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"pana cand o sa exprim prin fotografii atata suferinta mai e drum lung"

Ei, stimate domn, aici ar fi un subiect de discutie.

Imaginile la care faceti referintza sunt fotografii - sper ca nu gresesc prea mult - profesionale. Si destinate unui scop; pentru a fi publicate.
Nimeni nu face imagini in conditii dramatice ca sa se stearga la fund cu ele.
Si aici apare problema; la ei, adica in lumea normala, exista o intreaga masinarie care face ca sa functioneze un fotograf profesional de stiri sau de razboi; la noi, luma asta nu e.
Adica acolo exista redactii serioase si in redactii ai cu cine sa vorbesti si cu cine sa te sfatuiesti si de cine sa fii injurat pe drept; unde nu e cazul - ca sunt multi fotografi liber profesionisti - exista agenti si agentii, care sunt pentru un fotograf ce e turnul de control pentru un avion de linie; ai grija ce faci, baga repede ca pentru trei pagini pe inalt, scoate un portret bun poate infigem o coperta, etc.
Exista si multi fotografi liber profesionisti chiar si fara agent sau agentie; dar in spatele lor de multe ori sunt paturi invizibile de cunoscatori, de oameni care apreciaza si decid.
Ce vreau eu sa spun... la noi nu exista decit, de regula, niste martzafoi pe post de editori de imagine sau de oameni de decizie, si de aceea editorialele mai ilustrate, pictorialele, fotografiile de presa, arata cum arata, adica foarte slab, raportat la ce se intimpla cu fotografia pe afara.
Deci ar fi niste chestii de discutat...
Cred ca pentru ca cineva sa exprime atita suferinta, cum ziceti Dvs, va trebuie un context; ei bine, acest context, factorul de rezonantza, elementul catalitic, nu prea exista la noi, sau eu nu il vad.
Din aceasta cauza, cred ca singura sansa pentru a mai salva ceva este crearea de mici grupuri de creatie, cum facurati cu Prime - dar unde e situl, unde e declaratia de intentie, programul estetic si unde sunt deja primele lucrari?
Pe urma, ar trebui abordate pietele si agentiile si agentii foto de afara; aici sunt slabe sanse sa se poata misca ceva si ratza e moarta in coteatza.
Dar, putem spera ca o sa fie bine; ce tare ma distrez cind ma gindeam prin anii `90 ca or sa vina trusturile de presa de afara, care or sa aiba nevoie de imagine de calitate, pe care or s-o plateasca, si agentiile se vor inghesui la fotografii romani, si tot asa.
Si uite unde suntem... ei venira, dar in consecintza, noi plecaram la capshunele.
Ca sa fiu scurt, revin cu un rezumat: ca sa exprimati mult sau tot prin fotografii, Dvs, eu, oricine, nu sunteti sau nu suntem suficienti.
Mai trebuie ceva, dar acest ceva, momenan, la noi, nu e, si daca e, nu stiu unde ar fi.
#63158 (raspuns la: #63101) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lascar - de Belle la: 18/08/2005 16:00:24
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
n-am mai avut vara indiana de vreo 2 ani. si-aici foliajul e superb, atunci cand e, depinde de conditiile meteo (trebuie sa fie frig noaptea ca sa moara frunzele si soare in timpul zilei ca sa arda zaharurile din frunze si sa se formeze culorile ... daca-i cald noaptea si innorat in timpul zilei, adio foliaj).
de ninsoare mi-e si mie teama, anul trecut prima a cazut in octombrie si e riscant sa ne punem la asa drum lung si sa se schimbe vremea brusc incat sa ne prinda zapada cine stie pe unde, mai ales ca voi sunteti mult mai la nord.


#66228 (raspuns la: #66226) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...