comentarii

modul in care generozitatea ca atitudine morala completeaza profilul interior al unui tanar


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
om? - de abc111 la: 28/07/2006 19:28:44
(la: ATEISM)
"hei, hai sa incheiem dialogul acesta pt ca devine obositor; abia scapasem de un astfel de dialog! :(("

Nici in stiinta nici la acest subiect nu inchei o disputa cand devine obositoare pentru tine sau cand nu-ti mai convine. O inchei atunci cand e incheiata ea de la sine.

"M-am ferit de insulte personale si din aceasta cauza te rog sa-mi spui unde te-am jignit?"
Mai departe: "...te rog sa nu uiti ca:chelul isi pune mana in cap;..etc"

Tu chiar nu-ti dai sema cand jignesti? Dar ai facut-o de la inceput de zeci de ori si uneori e penibil sa citesc ce-mi scrii mie si altora.

"consider epuizat subiectul cu tine pt ca tu cauti numai ceea ce este exceptie negativa si o ridici la rang de lege".

Credeam ca rolul omului de stiinta este sa caute adevarul, nu sa ascunda "exceptiile negative". Nu sa bage sub covor ce nu-i place. Asa faci pe plan stiintific? Elimini punctele experimentale care nu-ti convin?

Cand ai "exceptii negative" in stiinta in cazul unei legi, trebuie sa-ti iei adio de la legea respectiva pentru ca insemana ca nu e buna. Un adevarat om de stiinta cauta tot, dupa care integreaza informatiile intr-un model.

Eu consider epuizat un subiect cand am aflat adevarul, nu cand vrea cineva. Daca exista o singura informatie care contrazice modelul, inseamna ca modelul e prost si trebuie regandit.

"Loveste in tot ce e sfant pt altii, poate asa o sa te simti razbunat!"

Nici asta nu este pentru tine jignire? Ma acuzi ca ma razbun? Pe cine? Pe tine? Pe criminali? Pe trogloditi? Pe oamenii imorali? Nu inteleg!

Evident ca nici afirmatia asta nu e jignitoare ...pentru tine. In plus, nu stiam ca crimele altora sunt ceva "sfant"! Nu ai observat ca eu nu atac lucrurile bune, ci numai crimele?

Impresia mea este ca nu intelegi ce inseamna spirit stiintific si il confunzi cu sentimentele si trairile tale personale. Nimic din ce scriu nu e bazat pe razbunare. Iar daca tu alegi ca elemente de "sfintenie" crimele odioase, e treaba ta. Dar nu ma poti face sa accept. In comunism se spunea: "pe langa ca ni se da sa mancam...x, mai si trebuie sa spunem ca e bun." Daca vrei poti aplica asta si in religie: pe langa ca condamna categorii largi de oameni in numele moralei crestine, oameni fara nici o vina, mai si trebuie sa spui ca e..."morala!".

Ceea ce ma surprinde e ca te solidarizezi cu crimele si aberatiile in loc sa le condamni si sa te delimitezi de ele! Religia are si lucruri bune din care poti alege! De ce n-o faci si in schimb alegi sa aperi...abominatiile vechiului testament? Ai numarat vreodata cati oameni au fost ucisi de "profeti"? Evident din scopuri morale, nu? Pentru mine asta nu e moralitate, mai ales nu "inalta moralitate". E moralitatea unei lumi primitive, de mult apuse.

Atata vreme cat nu intelegi ce e bine si ce e rau in lumea de azi, atata vreme cat e neclar pentru tine faptul ca exista lipsuri grave in religie, nu exista nici o speranta sa evoluezi sau sa ajuti religia sa evolueze. La inceput trebuie defintite problemele, recunoscut faptul ca ele exista, numai dupa aceea poti imbunatati lucrurile.

As fi inteles sa-mi raspunzi: "e adevarat ca exista atatea lucruri condamnabile in Biblie, dar incerc sa le dau deoparte si sa le aleg pe cele bune si morale". Dar daca ai fi raspuns asa, tot te-as fi intrebat: "si care e criteriul tau de apreciere?" Nu degeaba te-as fi intrebat asta!

Pentru ca atat de multe crime au fost facute in numele bisericii si chiar al lui Isus Cristos de persoane cu buna credinta, de cei care interpretau credinta lor si biblia literar. Asta nu le scade vinovatia.
Dupa cum faptul ca in armata un comandant ti-a comandat sa ucizi 100 de oameni fara motiv nu te scuteste de raspundere.

Uciderile odioase, aplicate de la inceput de primii imparati crestini si apoi de inchizitie si de statele europene de coniventza cu biserica au fost facute cu dorinta expresa a criminalilor religiosi de a usura chinurile "pacatosilor" in viata "de dincolo". (Ii..."ardea" grija de ei, de cei arsi pe rug!) Faptul ca si azi religia ucide suflete si ii impinge pe unii spre sinucidere ca nu sunt "standard" ca altii (aici ma refer chiar la atitudinea abjecta a bisericilor catolice si ortodoxe in privinta orientarii sexuale- subiectul tau preferat cand ma ataci) e suficient de grav ca sa merite toata atentia.

Sa bagam astea sub covor? Nu! Atitudinea morala e sa le condamnam si sa vedem daca in viitor biserica poate face si lucruri bune.

"majoritatea societatii te trozneste cum te prinde! Daca voi considerati ca refularea este buna pt voi..faceti-o cat mai des. bafta:))"

Evident ca nici aici nu jignesti. Daca eu ti-as fi spus ca tu sau nevasta ta sunteti refulati, nu ai fi considerat asta - pe buna dreptate - o jignire? Dar cred ca nu stii ce vorbesti. Si faci aprecieri aiurea.

De ce nu te referi strict la mesaje si faci aprecieri psihanalitice? Cine iti permite asta? E meseria ta psihanaliza? Dar chiar daca ar fi, tot nu ti-as permite!

"eu din Biblie mai inteleg "si" sa fiu tolerant si sa intorc si celalalt obraz".

N-am observat, mai ales dupa atatea insulte si aberatii. Dar permite-mi intrebarea: ce inseamna "si" ?

"PS1: o observatie verificabila pana acum pt cei care se exprima cu URA/extremist(...)..au ceva traume..etc" (am citat restul).

De ce ma jignesti din nou? Unde ai vazut tu ura? In precizia cu care spun lucrurilor pe nume? Si tu poti sa te iei de mana cu Cattalin!

In loc sa va referiti strict la adevarul sau neadevarul unei afirmatii, va faceti titlu de moralitate in interpretari psihanalitice. De ce nu raspunzi la text, la idei, la citate, in loc sa-ti dai cu presupusa despre ce ma anima sa aduc o obiectie sau alta? Sa raspunzi la obiectii, nu la ce crezi tu ca e mobilul lor! Faci psychobubbling! Stii ce-i aia?

Te pot asigura ca indiferent cum as fi fost, spiritul corectitudinii si dreptatii tot m-ar determina sa aduc exact aceleasi reprosuri religiei si Bibliei in special. Si daca as fi heterosexual as avea exact aceleasi obiectii. Pentru ca e vorba de dreptate si justitie, iar justitia e indivizibila. Pentru tine nu e. Daca tu personal esti favorizat de religie, inseamna ca religia e buna. Cum pot sa inteleg altceva din ce scrii?
#136060 (raspuns la: #135973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intelepciune - de Cassandra la: 05/09/2006 15:26:01
(la: Prapastia dintre intelepciune si inteligenta)
...sau 'sanatate si intelepciune' cum le dorea tuturor bunicul meu :)

ElaKris, spui: Acum,spuneti-mi...este moralitatea apanajul intelepciunii sau al inteligentei?Vi se pare inteligenta mai necesara decat intelepciunea pentru o viata armonioasa(pe care este evident ca nu o avem) ?

Cred ca comportamentul moral este asociat celui intelept. De ce? Intelepciunea caracterizeaza mintea umana matura si se construieste pe baza inteligentei, experientei si a unei naturi reflexive. Ca urmare individul intelept cintareste consecintele actiunilor sale atit pentru el insusi cit si pentru ceilalti ceea ce este esential pentru o atitudine morala si deci pentru existenta unui echilibru si a unei 'vieti armonioase' cum spui.
Nu ne bucuram de armonia de care spui in primul rind pentru ca educatia primita in general in scoli si chiar in familie se centreaza pe acumularea de cunostinte si cresterea IQ-ului personal si nu pe invatarea si transmiterea intelepciunii. Capacitatea de introspectie, de a gindi 'drept, sanatos si just' nu se cultiva in ziua de azi. Unii sint norocosi si au tendinta de a fi intelepti de la mama Natura. Sint cercetatori care studiaza intelepciunea si mecanismele transmiterii si invatarii acesteia. Si se pare ca da, se poate invata dar schimbind complet notiunea actuala de educatie si de scoala. Dar iti poti imagina o lume facuta numai din intelepti? :)



I’m not afraid to die; I just don’t want to be there when it happens. Woody Allen.

ca sa fiu sincera, - de maan la: 23/05/2008 10:59:33
(la: Ce am putea face.)
nu prea mai stiu ce-ar trebui facut sau spus, ca omu' sa nu caute p'orma motive de-a da inapoi.

daca doar vorbesti, ti se da peste bot ca dai din gura aiurea si esti intrebat de ce nu faci ceva, ca la dat din gura esti mester.

daca vii cu o idee, cu o propunere, vor simti imediat intentii necinstite in spatele oricarui demers.

daca nu faci nimic, pentru ca nu stii ce, esti acuzat de indiferenta.

io am vaga temere ca toti oamenii astia nu vor, de fapt, decat sa-si justifice propria nepasare si sa caute motive de-a o rindica la rang de atitudine morala.



daca vezi ca are unu-o idee, nu-nteleg de ce palaria mea nu-i permiti sa esueze dupa ce-o incercat. de ce trebe sa-i tai elanul si sa-ncerci cu tot felul de contraargumente sa-l demoralizezi.
fireste ca sunt si de-acestea, piedici reale, fireste ca trebuie analizate la rece si ca unele au sanse reale de-a duce totul in derizoriu sa de-a-l bloca la statiu de proiect.
da' fa analiza asta in momentul in care te-ai implicat si dupa ce-ai aratat ca iti pasa.
altfel, nu intereseaza pe nimeni motivele pentru care nu aderi tu la proiect.

am ajuns o tara de analisti...atat de preocupati de-a gasi hibe si intentii oneroase la ceilalti incat nu mai pune nimeni osul la treaba, precupati fiind de-a da cat mai convingator cu gura.
nu e nicio diferenta intre profilul psihologic al aluia care urmareste talk showuri politice si cel care cumpara reviste de scandal.
aceeasi sete de-a descoperi vreo manarie, aceeasi bucurie de-a-l vedea pe cate unul dat in vileag pentru vreo ilegalitate.

bon! n-o sa iasa nimic din asta cu votu'?
macar afla lumea ca-i pasa cuiva!
cat costa sa le faci carti de identitate unor oameni care nu exista legal, nicaieri?
da' sa te duci o ora, dupa amiaza, sa torni un polonic de supa in farfuria unor loviti de soarta?
unii dintre ei ie niste nemernici, nu-i asa, si nu merita!?
da, mbuey, da' unii nu ie!
si-alora ai datoria morala sa le-ntinzi o mana, nu sa le faci casa, nu sa-i iei acasa.
asta nu rezolva adevarata problema?
macar de s-ar gandi vreunul cat de mult s-ar limpezi adevarata problema daca fiecare-ar face ceva bun pe celalalt, un lucru mic, 'care n-ar schimba cu nimic situatia'.

oricum, nu doream decat sa spun ca bright si realdo vor sa aiba trafic la ei pe blog...sa-l faca celebru.
prosti, astia doi, pana la coada - eu faceam un filmulet cu telefonu' si puneam o sticla de vin intr-un loc strategic, pentru inflamarea imaginatiei publicului vizitator.
cum?
de ce nu puneam un pa'ar?
pai ce, io-s alde iri?
aia ie niste prosti cu bani!
sigur, ma uit in fiecare zi si ma oripilez ce snobi sunt!
#312284 (raspuns la: #312255) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de modigliani la: 06/03/2009 19:26:29
(la: SALVE)
nu ne entereseaza da, ca n avem atitudine moral civica

bine ca se mai eczista lucizi ca toi
*** - de latu la: 29/07/2007 14:45:41 Modificat la: 29/07/2007 14:47:22
(la: Intrebari...)
Ma intreb cine decide limita intre bine si rau
Spiritul de turma in cea mai mare masura. De la un anumit punct incolo e legislatia, ceea ce tot un fel de spirit de turma e, doar ca turma e tinuta la un loc de caini dresati.
Conventiile, regulile, gura lumii, sigurantza de sine.

Oare este o crima sa iesi la o cafea cu cineva?
Nu. Dar:
Oare este o crima sa lansezi zvonuri?
Nu. Dar unele zvonuri pot sfarshi cu crime. Cine-i de vina? Spiritul de turma?

Ar trebui sa se simta vinovata o femeie, ca a cedat tentatiei sau carismei unui mascul bine, sau ar trebui sa nu actineze in nici un fel, lasand sa se stranga dorinte care se vor transforma in frustrari, mai tarziu?
Exista o a treia cale: Sa traga linia, sa adune si sa decida. Daca-i asa sigur ca vin frustrarile mai tarziu, ce rost are goana paralela dupa paliative si haraielile cu constiinta (acest termen nu-i e necunoscut cuiva care pune probleme ca astea intr-un forum)? Nu-i si asta tot un fel de "furat singur(a) caciula?

Si femeile pot intoarce capul dupa un fund marfa...
Asta-i un semn de emancipare in epoca moderna? N-a fost asa de cand lumea? Doar pentru ca "nu se vorbeste" despre ceva, nu inseamna ca acel "ceva" nu exista.

...dupa un specimen care miroase bine, sau dupa unul cu care si-a tras-o din priviri, in metrou, intre Unirea si Universitate.
Da. Asta e si ceea ce sta la baza moralitatii relative spre interior si categorice spre exterior: Criteriile de alegere.

Eu chiar ma credeam o sensibila in ale barbat-femeie-ii, si cand colo, se pare ca sunt o cinica si o misogina mascata.
Asta de cand ti-a zis ala "aproape necunoscut" ca ai frustrari?

Nu dau drepturi egale sexelor, pentru ca societatea nu o face, in multe privinte. In primul rand barbatul e o rasa, femeia alta...
Si ce anume are una cu alta? (Sexul - masculin sau feminin - cu drepturile?). Vorbind despre deosebirile dintre sexe vorbim despre natura. Vorbind despre drepturi ne intoarcem de unde incepi sa intrebi de autoritati care decid.

...barbatul se lasa iubit, femeia iubeste.
N-am sa ma refer la eventuale frustrari, dar sunt aproape sigur ca iubirea nu categoriseste chiar asa. Insa a vorbi aici despre asta ar fi ori inutil ori dureros: Inutil daca tu n-ai intelege despre ce vorbesc sau dureros daca ai intelege.

... desi va hraneste, va asculta, va suporta...
Ma felicit ca m-am abtinut sa dezvolt punctul anterior.

...celulita...si sexul fara obligatii o previne, se pare
Asta n-o sa stim cu certitudine niciodata: Daca n-ai, o sa zici ca datorita sexului, daca ai o sa zici ca toata viata ai fost neglijata.
Dar ceea ce stiu sigur e, ca cinismul n-are influentza...


romanului din canada ! - de desdemona la: 24/10/2004 23:59:37
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Salut,

Be my guest, te rog, tutuieste-ma, (am fost si sunt o persoana la singular), in plus lipsa de formalitate e o prima invitatie spre prietenie!
Uite ca m-ai inteles gresit in parte, si e vina mea fiindca nu m-am exprimat prea bine (se intampla!). Am protestat impotriva atitudinii tale, dar in fapta si in practica sunt de acord cu tine.
Femeia sfinteste casa (cu adevarat!). Aceasta este si parerea mea, in care cred cu ferma convingere. Fac o paranteza, sunt o tipa desteapta, si modesta (in ciuda aparentelor !) dar nu-stiu-cum-se-face ca uneori cand scriu mesaje pe acest sit e galagie in jur (ca si acum), nu ma pot concentra, si nu ma exprim bine. Dar am sa incerc sa fiu clara. Gata paranteza. Ok, recunosc ca 'misogin' a fost nepotrivit (graba).
Sunt de acord cu ideile enuntate de tine dar nu cu restrangerea libertatii unei persoane (femeilor). Obligativitatea creeaza doar razvratire impotriva regulii, chiar daca regula respectiva e esenta intelepciunii. Daca fortezi femeile sa stea acasa le impingi spre miscarile feministe radicale. Intelepciunea nu se poate da cu fortza, ca si dragostea. Si in vremuri ca acestea (cand toate regulile, vechi si noi, mici si mari sunt puse sub semnul intrebarii) nu poti impune nimanui nimic, poti doar sa dai sfaturi si recomandari, sa exprimi simpatie si sa propui solutii, fara sa acuzi sau sa fortzezi (altfel obtii efectul contrar). Dar bat campii, mai bine revin la concret.

Ce nu stiu femeile e ca insasi natura genului feminin este generozitatea. Ele ele sunt inzestrate de natura cu putere, rabdare, pricepere, inclinatie si instinct - de a oferi sotului, copiilor si altora oameni atentie, iubire, intelegere, sprijin moral, speranta, compasiune. Daca ele sunt constiente de puterile lor si le cultiva, vor intelege ce importante sunt toate acestea pentru ceilalti, ce rol vital joaca lucruri in aparenta neinsemnate. Din pacate materialismul (societatea de consum) a devalorizat multe lucruri necuantificabile, si a pacalit femeile sa prefere satisfactia egoului, si sa renunte la celelalte aspecte ale feminitatii (altele decat sexul). E pe undeva o lipsa de maturitate si de cunoastere de sine insusi. Justific: la ce iti va folosi povestea celor 22 de amanti si a celor 30 de limuzine in care ai calatorit cand ai ajuns pe la 70 de ani insa nu te cunosc nepotii si copiii te uita. Si te duci la psiholog ca sa te
puna in legatura cu natura ta interioara...

Tu mi-ai dat un exemplu de mediu care 'face omul' (cred ca e foarte adevarat mai ales cand omul se indoieste de identitatea lui). Hai sa-ti dau un contraexemplu (nici el singurul), ca sa te inveselesc.
EA e o romanca venita de ceva ani in vestul europei, maritata cu un localnic (excelent omul, si se inteleg foarte bine). Ea e cea care lucreaza (el e mai mult somer) si aduce banii in casa, fiindca a avut ambitie, curaj si rabdare sa faca a doua oara scoala sau sa obtina echivalarile necesare. Cand vine acasa, ea mai gaseste timp si sa faca ce ramane nefacut din muncile casnice, sa isi incurajeze sotul, sa aiba grija de copii. Niciodata, in ani de zile, nu a avut inclinatii de a flirta (sau calca stramb) cu alti barbati; si nu da atentie noilor teorii despre 'libertate sexuala' (stie ca bunului simt de secole nu expira in cateva zeci de ani).
Nu fii dezamagit, exista inca speranta pentru aceasta lume, exemplul mentionat se gaseste in mai multe locuri, nu toate femeile si-au pierdut intelepciunea ...

Desdemonitza
#26122 (raspuns la: #25969) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ciudata Atitudine - de Inca_un_Catalin la: 12/04/2006 19:46:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Ciudata atitudinea acelor credinciosi care nu au obiceiul sa puna la indoiala bazele credintei lor . Inainte sa am o credinta personala , obisnuiam sa imi pun la indoiala lipsa de credinta . Curios si modul in care unii credinciosi se aseaza singuri in randul celor " idioti " , " cu intelect obtuz " , etc . De ce nu se situeaza oare in cei 10 - 20 % pe care i-am lasat ( cu exagerata generozitate ) pentru oamenii care cauta intradevar o lumina , dar nu sunt atat de redusi incat sa asimileze un punct de vedere al inaintasilor nostri de acum 2000 de ani si cauta sa inteleaga si sa adune argumente ( mai mult pentru a se asigura pe sine ) in favoarea alegerii facute de ei ?
Daca ateii sunt dispusi sa discute despre credinta , oare de ce credinciosii nu sunt dispusi sa discute despre lipsa acesteia ?
Raspunsul exista de cand lumea .
Cautati divinitatea , dar nu o faceti dupa tipare .
Nu luati de bun un text pe care habar nu aveti cine l-a scris ( sper ca nu mai exista pe fata pamantului foarte multi oameni care sa creada ca Dumnezeu le scrie scrisori prin intermediul lui Moise - daca ,,da,, atunci sunt niste cauze pierdute ) .
Exista multe religii mult mai intzelepte . Unele te indeamna sa te indoiesti de existenta divinitatii pentru a o gasi . Altele au un adevarat Guvern Divin format din Dumnezei , zei , semizei ,etc ... model mult mai ancorat in realitate .
Se spune ca Dumnezeu i-a creat pe oameni dupa chipul si asemanarea lui . Cred ca situatia a fost taman pe dos . Oamenii l-au creat pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lor . I-au dat insusiri omenesti ( reprezentarea ) , i-au dat limite ( e nevoit sa permita existenta raului ...cu care este si intr-o continua lupta ) ...halal divinitate absoluta .
Imi este greu sa inteleg , cum poate cineva care a citit o singura carte , anume Biblia , sa devina credincios . Nu este oare un semn de slabiciune ? Sa te apuce credinta , asa brusc , din nimic .
Nu l-au inventat credinciosii pe Dumnezeu pentru a-i pune in carca obligatia de a le da viata viitoare ? Adica ...Ticule , noi credem in tine cand nu ne imbatam ca porcii si nu ne batem nevestele sau ne oparim barbatii - dupa caz , sau cand nu injuram de se cutremura bisericile , sau cand nu torturam pe cate unul de i se pare ca se invarte pamantul ca pe bietul Giordano , dar tu ai menirea sa ne asiguri un norisor afanat si pitzipoance blonde imbracate doar cu propriile lor aripioare , care sa ne falfaie placut pe la ureche .
Ma gandeam serios sa creez o religie pe internet . La cat de proasta e lumea asta , precis as gasi ceva adepti . Evident , religiile consacrate s-ar autosesiza si mi-ar spune ca religia mea nu are nici o baza . Eu , m-as infuria si le-as raspunde ca nici ele . Ele mi-a da cu Biblia in cap ca fiind argumentul suprem . Asa-i ca parca si voua , credinciosilor , vi se pare penibil scenariul ?
Circ de la cap la coada . Tragic insa , este faptul ca putini ( capii religiosi ) trag foloase necuvenite ( in termeni de drept ) de pe urma celor multi ( credinciosi naivi ) . E un fel de Capitalism . Cred ca este prima forma de capitalism inventata si aplicata de oameni .
Mai sunt cate unii care a atins Nirvana . De atata autosugestie , au ajuns sa creada . Nu-i condamn pe aceia . Sunt de admirat si de studiat aceste cazuri . Oamenii au capacitatea de a face lucruri grozave prin autosugestie . Sa ii luam drept model ? Asta nu !

Ca si curiozitate , am ceva intrebari , la care doresc sa imi raspunda cineva avizat ( vreun preot , vreun calugar ) , care poate incerca sa ma convinga de faptul ca gresesc in aprecierile mele ( sunt dispus sa imi schimb radical viata , daca cineva imi demonstreaza ca ma insel ) :

- ce anume va asigura ca religia voastra ( oricare ar fi aia ) nu este decat o inchipuire ?
- cum ati ajuns la concluzia ca cineva va vegheaza ?
- cand v-a murit cineva apropiat intr-un accident stupid , sau cand un copil care nici nu a apucat sa pacatuiasca a murit pe masa de operatie , sau cand Dumnezeu se uita in cealalta parte cand un tsunami a facut cateva sute de mii de victime ...nu v-ati indoit nici o clipa de credinta voastra ?
- cand seful vostru l-a promovat pe colegul cel lingau , in ciuda faptului ca voi ati avut rezultate ai bune , dar ati avut demnitatea sa nu va cocosati in fatza lui , nu v-ati indoit de dreptatea divina ?

Daca raspunsurile sunt in ordine :
- simt eu in adancul inimii ca este calea cea dreapta
- ii simt mana cum ma calauzeste
- Dumnezeu ne pune la incercare pentru a ne verifica credinta
- Dumnezeu are o misiune mai importanta pentru mine , decat promovarea ...

... ei bine , daca acestea va sunt raspunsurile , v-ati asigurat un loc de frunte in topul idiotilor de care vorbeam in interventia precedenta .
... daca aveti altele, de bun simt , va rog frumos sa mi le comunicati si mie .
#116850 (raspuns la: #116835) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ambivalenta morala - de Homo Stultus la: 24/04/2007 15:46:07 Modificat la: 24/04/2007 15:50:10
(la: În principiu)
Omul este dinamic. Cred ca trebuie sa avem in vedere si ambivalenta valorilor morale la care aderam. In momentul in care renunti la un principiu, cred ca acela nu e un principiu autentic. Imi definesc ca principiu o atitudine generala de viata la care nu pot renunta indiferent de realitatea contextuala.
Se poate ca omul sa valorizeze unele elemente si sa le ridice la grad de principiu dar consider ca printr-o confruntare cu o realitate extrema se cern adevaratele principii de cele false. Un principiu poate sa fie: as face orice pentru familia mea. Si acest orice este absolut - cu toate implicatiile pe care le are (bune si rele). In felul asta un principiu poate sa intre in contradictie cu valorile in care eu cred in mod obisnuit. Omul trebuie sa isi accepte ambivalenta la nivelul spiritualitatii si, cu precadere, la nivelul raportarii lui la context. Principiul bate o simpla atitudine contextuala oricat de extrema ar fi aceasta.
FALSUL "POGROM DE LA ABATOR" SI LUNGUL DRUM CATRE ADEVAR - de Bogdan la: 22/10/2003 05:11:19
(la: A existat holocaust in Romania?)
Draga valentinb, ai scris asa:

#1796 - Comentariu adaugat de valentinb la mar 21 Oct 2003 - 20:03 (...)orice OM care a pierdut 20 din membrii familiei la pogromul de la abator (...)adica acu o sa se gaseasca vreun doct care sa spuna ca marele iorga i-a indemnat pe legionari sa omoare evrei..(...)


**

1. Iata mai jos cate ceva care s-ar putea sa te intereseze. Si nu numai pe tine. Daca ai argumente care pot dovedi contrariul, le astept. Am spus argumente, nu vorbe aruncate degeaba.

(link la text http://www.geocities.com/alkimistul/ml/pogrom.html )

FALSUL "POGROM" DE LA ABATOR

-Profesorul universitar, Dir. al Abatorului, Radu Ieftimovici, spulberã legenda comunistã privitoare la "pogromul" de la Abator din Ianuarie 1941-

"Primele mistificari privind acest subiect, apartin ziaristului sovietic Ehrenburg in 1945, (intr'o conferinta la Atheneu), aplaudat de Ion Calugaru, Mihail Sadoveanu, C. I. Parhon, Traian Savulescu s.a., dand mana libera lui Nicolski si Draghici pentru exterminarea care a urmat. Au continuat cu acuze dl. Sandu David, presedintele uniunii Asociatiilor de Scriitori din Statul Israel, iar dintre romani: Marin Preda, Sergiu Nicolaescu s.a., au colaborat prin scenarii folclorice comuniste acuzand fara dovezi. In anul 1946, procuratura comunista se ocupa de Abator. Sunt chemati toti medicii si muncitorii angajati la abator in anul 1941. Faptele sunt intoarse pe toate fetele, se cauta neaparat vinovati sau tapi ispasitori, dar nu se gasesc si procuratura este obligata sa inchida dosarul. Dintre cei audiati, doar macelarul Horwat crede in pogrom, insa el nu era angajat al abatorului in 1941. In schimb, tinichigiul Segal, evreu, de buna tinuta morala, prezent acolo in 1941, declara ca nu a existat nici un pogrom. Cel cu declaratia falsa, macelarul, dupa cateva luni a fost numit in postul de director al abatorului.

Angajatii Abatorului Bucuresti, revoltati, au semnat o nota de protest impotriva mistificarilor pe aceasta tema in ziarele comuniste. Facsimilul acestui protest a fost inaintat ziarelor "Universul" si "Dreptatea", dar nu a mai fost publicat deoarece aceste ziare au fost reduse la tacere" (Zaharia Marineasa - "Pogromul de la Abator", in "Almanahul Gazetei de Vest - 1994", pag. 144). Iata, mai jos, desmintirea angajatilor de la Abator in anul 1941:

D E S M I N T I R E
"Subsemnatii, medici veterinari si functionari ai Abatorului Capitalei, luand cunostinta de articolele publicate de ziarele "Romania Libera", "Tribuna Poporului" prin care se afirma ca in abatorul Capitalei au fost ucisi ovrei, si de campania care se duce pe aceasta tema, de natura sa discrediteze institutia si oamenii ce o servesc, dam cea mai categorica desmintire, afirmatiunilor facute si declaram pe proprie raspundere ca faptele enuntate mai sus sunt de domeniul fanteziei". Urmeaza semnaturile (37)

Facsimilul scrisorii si semnaturile (pentru cei interesati), au fost deja publicate in ziarul"Expres Magazin", Nr. 13, Aprilie 1992 (laolalta cu declaratiile prof. univ. Radu Ieftimovici), cum si in "Almanahul Gazetei de Vest - 1994). Documentul in original: vezi arhiva ziarului "Dreptatea".

"In afara acestor desmintiri, se adauga argumentul cel mai important care nu poate fi contestat: cartea "Martiriul evreilor din Romania in 1940-1941", cuprinzand documente si marturii, editata de Centrul de Studii al evreilor din Romania in anul 1991, cu un cuvant inainte al Sefului rabin Moses Rosen, carte care are 327 pagini, din care 16 pagini cu fotografii, si in care nu se gaseste nici un cuvant despre existenta vreunui abator.

D-nii Norman Manea, Andrei Pippidi si istoricul Francisco Veiga (intr'o istorie recenta, aparuta la editura "Humanitas"), fiind vorba de o denigrare planificata, nu tin seama de aceste dovezi si continua dusmanos cu acuzatiile asupra unor evenimente care nu au existat.

Despre evreii morti in timpul zisei rebeliuni, acesta fiind un capitol separat, "Cartea Neagra", editata in 1946 de Comunitatea evreilor din Romania, recunoaste conditia de beligeranti, adica cea de luptatori a evreilor in rasturnarea regimului legionar si nu de simple victime ale antisemitismului; numarul evreilor fiind neinsemnat fata de numarul legionarilor morti in evenimentele din Ianuarie 1941. Cercetand cu amanuntime evenimentele din timpul zisei rebeliuni, nu vom descoperi nicaieri vreo condamnare adusa vreunui legionar pentru fapta de a fi ucis un evreu, desi stim cu totii ca Antonescu s'a luptat mult sa descopere o astfel de proba incriminatorie.

Se cunoaste de asemenea ca legionarii au fost ocupati cu apararea institutiilor publice in contra loviturii de Stat antonesciene; in plus, ca si in Revolutia din 1989, ca de altfel in orice situatii de aceeasi factura, periferia orasului, prin elementele ei, isi aduce o contributie violenta si haotica". (Zaharia Marineasa - ibidem -).


2. "Marele Iorga" a fost in anii deceniilor 2-3 din secolul trecut unul din cei mai virulenti antisemiti romani. Relatiile sale foarte bune cu A.C. Cuza, fondatorul gruparii "Liga Apararii Nationale" al carei unic scop era lupta impotriva evreilor, sunt cunoscute.


3. Doritorilor le stau la dispozitie cu lucrari istorice in format electronic sau tiparit. Printre altele,

"Holocaust in Romania?" (editat colectiv, 2001)
"Industria Holocaustului" (N. Finkelstein, 2001)
"Holocaustul: martori oculari sau legile naturii?" (2000, carte interzisa in 2002)
"Miscarea legionara si evreii" (Flor Strejnicu, 2002)

Mai puteti consulta si linkurile

*Atitudinea legionarilor fata de evrei:
http://www.geocities.com/alkimistul/ml/atit_evrei.html
*RESPONSABILITATEA VIOLENTELOR ANTISEMITE DIN ROMANIA (1941)
http://www.geocities.com/alkimistul/ml/resp.html

Acestea se afla puse in pagina mea, daca vi se pare, firesc, ca nu prezinta prea mare incredere, puteti cauta aceleasi texte si din alte surse.

Toate, inspre aflarea ADEVARULUI cel adevarat. Fara sa se supere nimeni.

Semneaza: un nevrednic, dar mandru urmas al "neandertalienilor legionari" Noica, Tutea, Cioran, Eliade, Gyr, Crainic, Steinhardt, Nicolau, Dimitriu, Cantacuzino, Polihroniade si multi altii ca ei.


Bogdan
http://ro.altermedia.info, cealalta fata a realitatii
#1855 (raspuns la: #1796) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre Dr. Vasile Andrei-pentru JCC - de RSI la: 05/11/2003 04:41:49
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Urmatorul text este scris de Dr. Vasile Andrei ca raspuns la o acuzatie din cartea preotului Palaghita despre legiune, in care se afirma ca el ar fi avut un rol in executia rectorului Universitatii din Cluj, prof. Stefanescu Goanga:

http://www.google.com/search?q=cache:9lSGfSyT_x8J:www.miscarea-legionara.org/atitudini/palaghita.htm+%22Vasile+Andrei%22&hl=en&ie=UTF-8

PRECIZĂRI

In cartea sa, Garda de Fier, pagina 102, privind atentatul asupra rectorului Stefănescu-Goangă, părintele Palaghită pretinde că stie următoarele: Dr. Vasile Andrei, cel ce transmisese ordinul de executare al lui Stefănescu-Goangă, ar fi declarat odată la marginea unui pat de moarte! mai multor legionari prezenti:

"Imi simt constiinta încărcată că am contribuit si eu în parte la asasinarea Căpitanului prin faptul că am executat ordinul lui Sima de a săvârsi atentatul împotriva lui Stefănescu-Goangă. La două zile după atentat s-a primit un alt ordin de la Sima în care revenea asupra primului său ordin."

Am fost printre cei ce se aflau în centrul evenimentelor consumate în toamna anului 1938 în Cluj. Doresc să las deci celor ce vor scrie odată istoria greu încercatei dar martirei - noastre Miscări Legionare, o mărturisire reală a evenimentelor de atunci. Această precizare a fost impusă si prin nerusinarea câtorva intrusi în rândurile noastre, intrusii care speculând naivitatea unor camarazi mai tineri caută să-si clădească astăzi - pe lasitatea lor proprie de atunci si pe jertfa neprecupetită a atâtor dragi camarazi -monumente de eroică cumintenie si un mare orizont politic.

Afirmatiile acestui "preot ortodox" sunt si inventate si tendentioase. Declar deci:

1) Nu am făcut niciodată pretinsa mărturisire la marginea unui pat de moarte.

2) Nu am primit si nu am transmis nici un ordin privind executarea rectorului Stefănescu-Goangă, eu fiind arestat încă din ziua de 17 noiembrie 1938 si detinut la închisoarea militară din Cluj.

3) De cele ce aveau să se întâmple pe ziua de 27 noiembrie 1938 am fost instiintat cu o zi înainte la vorbitor de camaradul Aurel Lăscăianu, unul dintre cei doi studenti care urmau să pedepsească a doua zi pe Stefănescu-Goangă. Singurul din cei 75 de camarazi cu care împărteam celula închisorii, doctorului Victor Apostolescu i-am povestit cele ce aveau să se întâmple afară. Au urmat cele cunoscute.

4) Peste o săptămână este adus în celula noastră prof. Gheorghe Veres care mi-a afirmat că doctorul Vucu, trimis special din Bucuresti cu ordinul ca executarea lui Stefănescu-Goangă să nu aibă loc, ar fi ajuns prea târziu la Cluj.

5) Studentul în filozofie Ion Pop, principalul factor al actiunii de pedepsire a lui Stefănescu-Goangă, mi-a mărturisit în decursul lunilor petrecute împreună în celula sa, de condamnat la moarte următoarele:

Pe Stefănescu-Goangă era hotărât să-l pedepsească cu mult înainte si că actiunea lui a coincis numai cu dorinta de pedepsire hotărâtă de superiorii săi si că această dorintă proprie nu a fost nici influentată si nici determinată de acest ordin. El ar fi făcut această datorie către sufletul tineretului ardelean si într-un fel si în altul. Ambii fii de tărani modesti, dar mândri, crescuti la poalele istoricului munte Bobâlna, judetul Somes, nu si-au închipuit niciodată să vadă în fruntea celei mai sfinte institutii nationale, de formare a spiritualitătii tineretului român, o imoralitate si o rusine natională, acela care era Stefănescu-Goangă. De aici hotărârea de a-l elimina.

"Noi, ardelenii - spunea Ion Pop... Am rezistat 1000 de ani robiei maghiare pentru că sufletul ne-a fost atât de curat, cugetul nostru atât de nepătat si credinta în valorile morale ale neamului atât de nezdruncinată. Astfel că tolerarea lui Stefănescu-Goangă, această concretizare a celei mai triviale imoralităti de atunci cultivată, neatinsă, inamovibilă, însemna o renuntare si o uitare a curăteniei celor peste 1000 de ani de nădejdi si chin".

6) Tin să amintesc mai departe că eliminarea lui Stefănescu-Goangă din fruntea Universitătii din Cluj a fost un imperativ pentru studentimea clujeană care a preocupat cugetele si constiinta tineretului universitar în tot decursul anilor 1930-1938 si că problema rezolvării lui s-a pus în diferite momente, încă cu mult înainte de 27 noiembrie 1938.

Vasile Andrei

Din examinarea acestui document rezultă următoarele constatări:
1-metoda "democratica" ale legionarilor de a combate adversarii-asasinatul;
2-Vaslie Andrei a stiut cu 24 de ore inainte de planul de asasinare a profesorului Stefanesu Goanga si nu a facut nimic sa opreasca executia;
3-justifica executarea profesorului Stefanescu Goanga
Consider acest material foarte ilustrativ privind activitatile miscarii legionare si nu mai adaug nici un comentariu. Q.E.D.

In continuare. - de talusa la: 12/11/2003 05:08:50
(la: A existat holocaust in Romania?)
In continuarea mesajului lui "lifeform":

"Sã fiu bine înteles: nu am nimic împotriva maghiarilor, în general. Am avut si am cunostinte, chiar prieteni dintre aceia care au înteles cã apartin Poporului Român, cã Dumnezeu ne-a rînduit sã convietuim împreunã, în liniste si întelegere. Tot asa dupã cum americanul (ne place sã-l luãm drept etalon al democratiei) este mai întîi american, si apoi mexican, chinez ori mai stiu eu ce altã etnie. Am si voi avea opinii dure la adresa iredentismului maghiar, care cucereste, pas cu pas, cu o perseverentã diabolicã, sub oblãduirea Puterii (istoria va aprecia cîrdãsia prezentã), asa-zisele „drepturi“. Am tot asteptat vreo reactie oficialã la „propunerile Consiliului National (?! – n.a.) Secuiesc“ de constituire a „Tinutului Secuiesc“, aceasta fiind o actiune care lezeazã securitatea nationalã. Zadarnic! Desi n-au lipsit avertizãrile presei scrise. Iatã cîteva: „Proclamîndu-si «Patria-Mamã», Tökes & Co. au cerut autonomia teritorialã a Tinutului Secuiesc“, „La Universitatea de Varã a Ligii Pro-Europa, pledoarie pentru secuimea autonomã“ („Independent“, 2 iunie si 4 august a.c.), „Maghiarii promoveazã în lume «Transilvania, pãmînt unguresc»“, „Tökes & Co. lucreazã sitematizat: Radicalii si-au fãcut calendar pentru obtinerea autonomiei“, „Tökes pregãteste autoguvernarea maghiarilor“ („Curentul“, 25 februarie, 24 mai si 8 august a.c.), „Se reface Imperiul Austro-Ungar?“, „PSD a fãcut pe plac UDMR“ („Jurnalul national“, 2 si 24 septembrie a.c.), „Regionalizarea dezbãtutã la Universitatea de Varã «Transilvania»“ („Ziua“, 4 august a.c.), „Planuri de autonomie teritorialã pe cont propriu. Oamenii lui Tökes înfiinteazã consilii locale secuiesti în Harghita, Covasna si Mures“, „La Forumul de la Odorheiul Secuiesc, Laszlo Tökes a cerut autonomie teritorialã pentru maghiarii din România. S-a constituit Consiliul National al Maghiarilor din Ardeal“ („Curierul National“, 29 aprilie si 8 august a.c.), „Propunere la Universitatea de Varã de la Balvanyos: ceangãii vor fi rugati sã se mute în Covasna si Harghita“ („Realitatea Româneascã“), „Tökes îndeamnã la insurectie: «Este timpul sã ne luãm soarta în propriile mîini»“, „Cînd românii devin strãini la ei acasã: «Sîntem români, dar nu stim româneste». Un reportaj trist, realizat acolo unde maghiarizarea nu se opreste niciodatã“, „Un pericol public: radicalii maghiari. Amicii lui Laszlo Tökes si Marko Bela tin cu orice pret sã provoace tensiuni între români si unguri. Viceprimarul muresean Fodor Imre, recunoscut pentru atitudinea sa radicalã, a fost surprins lipind afise“ („Cronica Românã“, 2 iunie, 15 iulie si 10 octombrie a.c.). Si exemplele pot continua. Despre atitudini ostile românismului în însãsi agora supremã a tãrii, printre parlamentari: „Un deputat UDMR ponegreste tara în care trãieste. Raduly: «România e un stat hot!»“, „Deceptia Raduly: «România e un stat hot si doar maghiarii au onoare»“ („Jurnalul national“, 23 si 24 iulie a.c.), „Radicalii din UDMR cer autonomie si o politicã proprie: «Dezideratele maghiarimii se pot realiza doar prin presiuni externe»“ („Curierul National“, 28 iulie a.c.). Cine afirmã? Un deputat UDMR, Tibor T. Toro. A cui presiune? „Pretentia maghiarimii“ („Ziua“, 23 iulie a.c.), „Tensiune diplomaticã între Bucuresti si Budapesta: Ungaria vrea sã vãmuiascã negocierile României cu UE“ („Evenimentul zilei“, 23 iulie a.c.). Asadar, oficialitãtile tac. PSD, la fel. Cu toate cã „PSD Cluj condamnã actiunea extremistilor episcopului Laszlo Tökes“ („Cronica Românã“, 25/26 iulie a.c.), „Forumul de la Satu Mare nu rãmîne fãrã ecou: un deputat PSD (Valentin Iliescu – n.a.) cere sanctionarea lui Tökes“ („Cotidianul“, 4 iunie a.c.), „Adrian Cãsuneanu (presedintele PSD Covasna, deputat – n.a.): membrii Consiliului Maghiarilor trebuie deferiti Justitiei“ („Curentul National“, 9/10 august a.c.), „Efectele Protocolului UDMR-PSD: Românii din Harghita si Covasna discriminati etnic în propria tarã“ („Curentul“, 15 iulie a.c.), „Românii din Har-Cov se plîng lui Dorneanu cã sînt discriminati“ („National“, 14 iulie a.c.), „Senatul UBB cere Ministerului Educatiei sã-si asume responsabilitatea separãrii pe criterii etnice a facultãtilor. Protocolul PSD-UDMR, sursã de tensiuni la Babes-Bolyai“ („Cotidianul“, 1 septembrie a.c.). Cu exceptia PRM, tac si celelalte partide din Opozitie. Interviul cu Adrian Cioroianu („Cotidianul“, 3 noiembrie a.c.) este concludent: „PNL se pronuntã în mod clar si ferm (?! – n.a.) împotriva oricãror încercãri de regionalizare a României pe criterii etnice“, dar aflãm, în continuare, cã problematica ar fi trebuit „supusã unei ample dezbateri“, „o dezbatere realã, la nivel politic“. Ceva gen Caragiale: ori sã se revizuiascã, ori sã nu se revizuiascã. Duplicitarã pozitie pentru un partid ce se defineste national. Ce sã se discute? Cînd este vorba despre securitatea nationalã, despre caracterul national al Statului, nu încape loc pentru discutii. Îmi voi schimba pãrerea cînd voi afla de „regionalizare“ gen „Tinutul Secuiesc“ prin Franta, Germania, Spania, Italia sau chiar SUA. „Extremistii“ sînt altii, cei ce apãrã… românitatea. În afara legii se propune a fi scoasã, de cãtre o minte plecatã cu sorcova, o altã formatiune politicã. Iar un cotidian, ce are înscris cu verzale pe frontispiciu „ZIAR NATIONAL INDEPENDENT“ si cã „Nimeni nu este mai presus de lege“, titreazã: „Corul extremistilor pe o singurã voce: C.V. Tudor si Laszlo Tökes spun NU noii Constitutii“ („Adevãrul“, 15 octombrie a.c.). Ipocrizie! Asadar, ziare care se respectã au sesizat pericolul. Goethe afirma: „Adevãrul este ca o fãclie, dar una îngrozitoare: o privim mai tare clipind cînd trecem pe lîngã ea si ne e fricã sã nu ne aprindã“. Iredentismul maghiar este ca aceastã fãclie. Jocul cu focul este periculos. A-l preveni este datoria principalã a institutiilor abilitate constitutional. Argumente sînt destule. În numãrul viitor voi aduce spre informare publicã o lucrare mai putin cunoscutã, scrisã de un jurist si economist, mare consumator si producãtor de culturã, patriot autentic, vertical, fãrã compromisuri morale, care, obligat de regimul trecut sã-si gãseascã locul pe alte meleaguri, a monitorizat si consemnat, în eseuri politice, situatia din România: Grigore Nedei (pe numele real Adamescu – nota red. R.M.) „În numele adevãrului si dreptãtii Neamului Românesc: Iredentismul maghiarilor, boalã fãrã leac“.

#4012 (raspuns la: #3974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nimic nou! - de anonim la: 18/11/2003 00:30:53
(la: EvZ: Declaratie soc: "FSN era o agentura sovietica”)
Nu e nici o noutate in declaratiile d-lui Bucovski ci doar o confirmare in plus a punctului de vedere sustinut la inceputul anilor '90 de opozitia anti FSN.

In guvernul postdecembrist, nu erau anticomunisti ci comunisti emarginati de regimul Ceausescu pentru atitudinea lor prosovietica (Iliescu, gen Militaru), chiar stalinisti (Brucan) sau descendentii acestora (Roman).
O clica de arivisti completa garnitura FSNista si o completeaza si azi.

Opozitia democratica, prin excelenta prooccidentala, care a promis ca va arata adevarul despre evenimentele din decembrie 1989, nu a primit nici un sprijin din partea Occidentului - Yalta-Malta nu e doar o simpla rima.

Altminteri, cardasia dintre URSS si Occident intru impartirea sferelor de influenta a fost relevata de V. Bucovski mai demult.

Daca in perioada de dupa razboi, la conducerera PCR a ajuns o echipa care a reusit (in masura posibilului) sa intoarca sortii aruncati la Yalta, astazi descendentii acesteia in linie directa, care, spre deosebire de inaintasi, nu au crescut prin forte proprii ci in moliciunea saloanelor nomenclaturii, au inchinat tara complet intereselor straine.

E drept ca jugul 'internationalismului proletar' era unul de lemn, pe cand cel al globalismului actual e unul de fier, daca nu cumva mai rau.

Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dilema veche - de Catalina Bader la: 21/01/2004 05:03:37
(la: Regele Mihai de PSD)
Înainte să moară sufocat în abundenţa de cîrnaţi, şorici, raportări guvernamentale glorioase şi zgomotoase veselii în masă puse la cale de primarii noii lumi, anul 2003 a strecurat, cu ultimele-i puteri, o dezamăgire în inimile unora care nu meritau, sub nici un chip, un asemenea cadou. Pentru acea categorie firavă care mai crede, încă, în idei întrupate şi care mai priveşte, încă, cu respect pios spre simboluri istorice şi naţionale, decembrie 2003 a fost o lună proastă. Desuetă în maniere şi nostalgică în aşteptări, ridiculizată de şleahta de pragmatici dezlănţuiţi ai tranziţiei noastre, prostiţi de o istorie care s-a scris peste capetele lor, cu capetele lor, minuscula categorie de români care mai crede, încă, în M.S. Regele Mihai I a putut vedea, stupefiată, în imagini vii şi adevărate, la emisiunile de ştiri, abdicarea Sa. Căci Regele a abdicat în decembrie 2003 şi nu în decembrie 1947.

Abdicarea din 1947, semnată de tînărul Rege de atunci în condiţiile ştiute, a fost şi este nulă din punct de vedere juridic şi imposibil de considerat din punct de vedere moral - ea există doar din perspectiva, e drept, decisivă, a lui real-politik. De aceea, am fost dintre cei care s-au revoltat, în decembrie 1990, cînd Regele a fost alungat din ţara sa ca un borfaş alogen care a trecut ilegal frontiera. De aceea, am fost printre cei care au plîns de bucurie, cîteva luni mai tîrziu, cînd au vazut mulţimea venită pe Calea Victoriei să-şi ovaţioneze Suveranul - pentru prima dată după instaurarea ciumei roşii. De aceea, am fost printre cei care s-au umplut de admiraţie şi respect cînd l-au auzit pe Rege pledînd, în 1991, cauza României în faţa Consiliului Europei - adevărată demonstraţie de nobleţe şi de patriotism. În ochii mei, Mihai I umplea fără rest conturul majestuos al regalităţii. În acel timp, aveam fotografia Majestăţii Sale pe masa mea de lucru.

Cînd, mai tîrziu, administraţia Constantinescu, temîndu-se şi de umbra ei, a înţeles să lase chestiunea monarhică în coadă de peşte, am fost dezamăgit. Mai apoi, cînd Regele s-a aşezat cu preşedintele la masă, mi-am temperat nedumeririle cu truismul "Regele e deasupra..." Istoria pe care o încarnează îl plasează nu dincolo, ci deasupra preferinţelor noastre politice. Micile noastre idiosincrazii, fie ele şi politice, nu au cum să intre în logica regală. În fond, dacă mie nu-mi place preşedintele României, Regele nu e în nici un fel obligat să-şi croiască atitudinile în consecinţă. La fel mi-am spus cînd am aflat că ginerele regelui, "Prinţul", a acceptat un post de consilier al actualului prim-ministru. Am refuzat mereu să cred zvonurile privitoare la starea materială a Regelui şi a familiei
. Sale şi la dependenţa acestora de bunăvoinţa actualului guvern. Mi-am spus, de fiecare dată, că "Regele e deasupra..."

Dar, în ultima lună a lui 2003 (de bună seamă, luna decembrie nu e deloc fastă pentru acest Rege), am încetat, pentru prima oară, să-mi repet mantra monarhiştilor şi mi-a venit în minte o întrebare mult mai republicană: bine, bine, dar Regele e chiar deasupra a orice, pluteşte inocent şi angelic, fără responsabilităţi? Nu există, totuşi, rigori ale acestei detaşări? O atare situare deasupra nu impune, totuşi, o oarecare cenzură în relaţia cu imediatul? A fi deasupra te îndrituieşte să fii la braţ cu oricine de dedesubt? A fi deasupra, în sens regal, îţi dă dreptul să operezi indiscriminat în raporturile cu lumea "supuşilor"? Aşa m-am gîndit cînd l-am văzut pe Rege înmînînd dlui A. Năstase, la festivitatea organizată de o revistă mondenă, titlul de "omul anului 2003". Nu ştiu ce o fi fost în mintea Regelui cînd a acceptat să joace rolul de vedetuţă la butoniera acestui prim-ministru, hrănindu-i ştiuta obsesie de "a da bine" şi dîndu-i iluzia anvergurii istorice. Şi nici ce o fi fost în sufletul lui cînd a schimbat elogii cu premiantul anului, pe scenă. Dar nici nu mă interesează, pentru că nici lui nu i-a păsat ce va fi în sufletul puţinilor care, încă, mai credeau în el.

Deşi efectele sale ţin de exercitarea puterii, substanţa oricărei abdicări e extra-constituţională. Strict juridic, abdicarea unui rege înseamnă părăsirea tronului, a puterii prin voinţă unilaterală. O abdicare în sens constituţional poate fi oricînd discutată şi disputată. Scurta istorie a monarhiei noastre ne oferă două abdicări, amîndouă cît se poate de controversate. Dar adevărata abdicare a unui Rege înseamnă părăsirea stării de regalitatate, a nobleţei superioare, a aristocraţiei autentice, înseamnă demisia din logica demnităţii pe care trebuie să o încarneze un Suveran - înseamnă, de fapt, părăsirea lui "deasupra". Mihai I a abdicat de la starea de regalitate în decembrie 2003, împins, probabil, de nevoi pămîntene. Mihai I a devenit un personaj monden, cu nimic diferit de Mutu, Jojo sau Pepe. Mihai I s-a integrat în mecanismul pieţei notorietăţii bucureştene şi cel mai puternic om al momentului l-a afişat, vanitos, în vitrina sa. Păşind pe scenă în dans tandru cu dl Năstase, în coregrafia celebrului Micky, Regele a întors spatele destinului său înalt şi a părăsit inima cîtorva români, de Sărbători. Sigur că, la urma urmei, asta nu are nici o importanţă. Într-o ţară rănită aproape fatal de atîtea dezamăgiri, gestul neputinciosului Rege nici nu adaugă, nici nu scade ceva. Şi poate, cine ştie, Regele pe asta s-a şi bazat...

Sever VOINESCU

Care ar fi morala, Nadia?? - de JCC la: 05/02/2004 10:33:11
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Care ar fi morala bancului tau, Nadia? ca nu romanii ar fi de vina, ca nu ei voteaza?
Ca-i vina lui Dumnezeu?
Ca in asteptare ca Dumnezeu sa dea ceva mai bun, ei n-au decat sa astepte "sa pice" din cer??

Ai mei, frantujii, au o zicala : " Ajuta-te singur, si pe urma si Dumnezeu o sa te ajute!"...
#8939 (raspuns la: #8934) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dictionar - de SB_one la: 07/03/2004 14:44:39
(la: Femeia)

ARHITECT = cineva care n-a fost destul de 'macho' ca sa devina inginer, dar nici destul de 'homo' ca sa se faca designer vestimentar.

BANCHER=cineva care iti imprumuta umbrela lui cand afara e soare si apoi ti-o cere inapoi cand incepe sa ploua.

BOY SCOUT = un copil imbracat ca un tampit sub comanda unui tampit imbracat ca un copil.

CONSULTANT = cineva care foloseste ceasul sotiei tale, iti spune cat e ceasul si apoi iti cere bani pentru asta.

DIPLOMAT = cineva care-ti spune sa te duci dracului intr-un fel care te face sa-ti incepi ziua cu dreptul.

ECONOMIST = un expert care va sti maine de ce ceea ce a prezis ca se va intampla ieri nu s-a intamplat azi.

PRIETEN = definitia unei persoane de sex opus care are acel 'Nu stiu-ce' care elimina orice dorinta de a incerca vreodata sa te culci cu el/ea.

PESIMIST = un optimist cu experienta.

PROGRAMATOR = cineva care rezolva o problema pe care nu stiai ca o ai intr-un fel pe care nu-l intelegi.

PSIHOLOG = cineva care se uita la oricine altcineva cand o femeie frumoasa intra in incapere.

STATISTICIAN = cineva care e bun la cifre dar nu are pic de personalitate ca sa fie inginer.

PREOT = cineva caruia toti ii spun 'parinte', in afara de copiii lui, care ii spun 'unchi'.

DRAGOSTE (LOVE) = cuvant din 4 litere, 2 vocale, 2 consoane si 2 idioti.

DANS = Frustrarea verticala a unei dorinte orizontale.

DURERE DE CAP = metoda contraceptiva cea mai des folosita de femei.

INTELECTUAL = cineva capabil sa se gandeasca mai mult de 2 ore si la altceva decat la sex.

NANOSECUNDA = fractiune de timp intre momentul in care lumina devine verde si masina din spate te buseste.

NIMFOMAN = termen aplicat de fiecare barbat oricarei femei careia ii place mai mult sexul decat lui.

MUNCA IN ECHIPA = posibilitatea de a da vina pe altii.

INTERVIU = ceva ce poate fi vazut intre picioarele celei intervievate.

USOR = termen aplicat oricarei femei care are aceeasi morala sexuala ca a unui barbat.

FOTBAL = ceva cu care toate femeile s-au maritat fara sa stie.

HARDWARE = partea uni calculator pe care o lovesti cand apar probleme de software

NERABDARE = a astepta grabit.

INDIFERENTA = atitudine adoptata de o femeie catre un barbat care n-o intereseaza; interpretata de barbat ca 'se da greu de cucerit'.

INFLATIE = a trebui sa platesti preturile de la anul cu salariul de anul trecut.

FIZICA CUANTICA = un negru, se uita in penumbra dupa o pisica neagra care nu e acolo...


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#11552 (raspuns la: #11551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
BARBATIE NU, BARBARIE DA - de (anonim) la: 09/03/2004 02:06:05
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
Trebuie sa va spun ca am facut armata (termen redus, inainte de facultate) acum 20 si ceva de ani.
Pe vremea aceea, nu numai militarii in termen, ci si elevii, studentii si puscariasii erau folositi ca mana de lucru (ultra-ieftina, dar si teribil de ineficienta) in agricultura sau alte domenii; iobagie mascata, care va sa zica. Basca la inundatii, cutremure, incendii...
Stagiul militar obligatoriu (cu toate ale sale) NU cred sa fi facut pe cineva BARBAT (persoana de sex masculin caracterizata de maturitate, responsabilitate, solidaritate si spirit de sacrificiu), daca acela nu era deja.
In schimb, "gratie" regimului semi-concentrationar si puterilor discretionare atribuite unor indivizi de o calitate umana cel putin indoielnica (gradati frustrati, subofiteri mitocani si ofiteri semidocti, in cel mai bun caz), aRMATA i-a pregatit pe recruti pentru ilegalitatile, umilintele si relativismul moral din viata civila ("nu se fura, se completeaza", "daca-i ordin, cu placere", ca si celebrul "supirioru' nu minte", repetat obsesiv de la Mos Teaca incoace).
Asadar admit ca aRMATA a fost o scoala, dar nu de barbatie ci de barbarie. Am fost invatati - neoficial, dar metodic - ca abuzul este insuportabil numai pentru victime ("cand o sa fiti si voi gradati, o sa-i ... piiiu ... si voi pe altii"), ca impostura nu trebuie sa deranjeze si ca "numai cine nu se descurca (horribile dictu!) are viata grea". Desigur, unii si-au invatat lectiile mai bine decat altii, dar nu pe alte principii a functionat statul (R.S.R.), nu alta este pregatirea morala a fostelor "esaloane 2 si 3", devenite astazi "1 si 2"... Poate asa se explica manierele de prim-secretar de judet ale unor ministri sau limbajul de secretar cu propaganda al unor parlamentari (de la stanga la dreapta spectrului politic) din ultimii 14 ani, toti amintindu-si cu nostalgie "lectiile de viata" din aRMATA.
Prin urmare, cred ca aRMATA (institutie de depersonalizare) nu ajuta individului, mai ales cand incearca sa se substituie celor 7 ani de-acasa.
Din fericire, incazarmarea este pe cale de disparitie azi, din cate am auzit, cand militarii care locuiesc in garnizoana sunt incurajati sa stea pe-acasa, ca sa faca Statul economie la ciorba de teci si la ceaiul cu bromura.
In privinta "vietii de trupa", acum e economie de piata, totul se vinde si se cumpara, "descurcarea" e, adica, la vedere, fara nici o jena...
Macar s-a renuntat la "munca politica in armata", la telejurnalul urmarit cu religiozitate in "club" si la "Te apar si te cant, patria mea".
Cui foloseste?
Poate fostilor "baieti de cartier" care, cu livretul militar in buzunar, se transforma in gardieni publici, un fel de mini-culegatori de taxe de protectie de la tarabagii.
Poate absolventilor de licee industriale care n-au fost in stare sa se faca fotbalisti celebri & bogati si care, ca sa devina agenti de paza (simpatic eufemism pentru gardian/gorila/peste) au nevoie de acelasi livret.
Poate "sergentilor reangajati", carora Statul le asigura serviciu (deci, leafa), casa, masa si uniforma, dar care, pentru a fi "reangajati" trebuie sa fi fost "angajati", adica militari in termen, cu livret.
Cu siguranta, angajatilor (militari ai) Centrelor Militare Judetene care pretind & primesc spaga (sau poate doar "atentii"?) si ca sa te scape de armata, si ca sa te ia in armata (depinde ce vrei tu), in conditiile in care numerosi baieti instabili psihic, dar "neatenti" ajung sa faca armata, sa poarte arma, sa se impuste in post sau sa omoare oameni nevinovati.
Si, desigur, emisiunilor radio-TV "Ora Armatei" unde aflam despre faptele de arme "de peste mari" ale detasamentelor cu nume de domnitori care nu se mai studiaza la Istorie. Detasamente formate EXCLUSIV din militari angajati pe baza de contract.

Cum zicea Woody Allen: "Si atunci, la ce bun sa te mai razi?" (zilnic, la 5:30 dimineata, cu apa rece)

Pentru dan_mc - de Paianjenul la: 09/03/2004 22:37:33
(la: To Be Or Not To Be....Homosexual sau lesbiana ???)
3)"Biserica a pierdut foarte multi adepti in zilele noastre. Numai cu o atitudine mai flexibila fata de "pacatosi" ar putea sa ii aduca inapoi pe acestia, daca nu la calea cea buna, macar in bancile bisericilor."

..."FIRUL DE AUR" al teologiei crestine este restaurarea rasei umane


DE LA starea de PACAT - in care au cazut, prin gestul lor de neascultare, Adam si Eva, parintii rasei umane -

LA starea de SFINTENIE (in acceptiunea cea mai PROPRIE a cuvintului!) - in care Adam si Eva au fost creati dintru inceput...

Sau, altfel spus, planul initial al lui Dumnezeu a fost acela de a crea pe planeta PAMINT o societate alcatuita din fiinte pe a caror INTEGRITATE MORALA sa poata CONTA in orice moment.... o societate in care sa nu fie nevoie de POLITIE, ARMATA, TRIBUNALE, INCHISORI, LACATE, SAFE-uri, etc... Adam si Eva au pierdut acea INTEGRITATE MORALA, cazind simplul test cu "marul" (?)... dar asta nu-L va determina pe Dumnezeu sa RENUNTE la scopul initial pentru care a creat - deci - rasa umana pe PAMINT.

DELICATA - si in acelasi timp DURA -... misiunea de REEDUCARE a oamenilor pentru o asemenea societate, a fost incredintata de Dumnezeu BISERICII!...
Se aud multe voci, astazi, care afirma ca BISERICA a devenit o institutie IRELEVANTA pentru societatea moderna... Pe cit de TRIST... pe atit de ADEVARAT!... Cum e posibil asa ceva?!... TOCMAI pentru ca, in loc sa fie FERMA, CONSECVENTA si EXIGENTA fata de STANDARDELE MORALE ale membrilor sai (de CALITATEA acestora, adica...), BISERICA este mai degraba ingrijorata de scaderea NUMARULUI membrilor... (care poate sa insemne faliment financiar...)... este preocupata de ipostaza penibila creata de aparentza "irelevantzei" ei in societatea moderna, etc... si ca sa "salveze" situatia recurge la tot felul de... COMPROMISURI/CONCESII... care o fac si mai IRELEVANTA... Asa se face ca, majoritatea "sfintilor" care frecventeaza bisericile crestine de astazi - INDIFERENT la care cult sau denominatiune religioasa crestina ne referim - nu sint neaparat mai... sfinti decit omul obisnuit de pe strada care nu merge niciodata la biserica... pe care nici macar nu-l intereseaza daca EXISTA sau NU EXISTA Dumnezeu... sau daca, existind, acest Dumnezeu ar avea vre-un plan de viitor cu omenirea....
Daca deci, BISERICA nu reuseste sa-si onoreze chemarea de a-i aduce pe "pacatosi" la "calea cea buna" - viata de SFINTIRE - ci doar sa-si mentina bancile (mai mult sau mai putin) pline cu... pacatosi... atunci ea NU MAI este BISERICA, ci doar un soi de CLUB... cu un oarecare profil religios, si.... ATIT!...

(...Ideea ca omul nu poate sa atinga starea de PERFECTIUNE MORALA - in cooperare cu Duhul Sfint... sau mai bine zis prin... "CAPITULARE" benevola in fata acestuia - este teologie FALSA!... Ca drumul spre SFINTENIE are multe portiuni de "via dolorosa"... cu teste care SPERIE natura umana... e adevarat!... Dar ca ATINGEREA unei asemenea tinte este IMPOSIBILA - e FALS!... Sau daca totusi nu e fals... atunci toata religia crestina este un NONSENS...)...

4)"Cunosc persoane de orientare sexuala diferita de a mea. Important e sa incercam sa fim "open minded" si sa le respectam alegerea...
In ciuda parerii generale, homosexualii nu sunt doar niste obsedati sexuali gata sa se culce cu orice persoana purtatoare al aceluiasi sex. Doar analizand lista pe care ai afisat-o, putem realiza ca si acestia sunt oameni sensibili, iubitori de frumos. Din pacate, paradele "gay pride" induc doar ideea de promiscuitate. Eu cred ca si in relatile homosexuale exista notiunea de decenta."

...NICI EU n-am sa apuc de "guler" pe un homosexual... si sa-l iau la rost pentru "preferintele" sale sexuale... Nici n-am sa-i neg calitati sau virtuti de caracter, daca le are... Ce ma deranjeaza la UNII homosexuali insa, este faptul ca... daca-i lasi tu in pace pe ei... incep EI sa te cicaleasca pe tine cu tentative de a te convinge ca homosexualitatea nu este de fapt o perversiune sexuala... ba dimpotriva - citind o lista de nume celebre - incearca sa-ti demonstreze ca ei ar fi un fel de "varietate superioara"... ca statutul lor de "high achievers" are totul de a face cu orientarea lor sexuala... si eventual sa-ti sugereze ca - incercind sa fii putin mai "deschis" inspre "nou" - ai putea si tu ajunge la nivelul lor "elevat"...

Parerea MEA:

- privinta din punct de vedere (EVOLUTIONIST-)ATEISTA, homosexualitatea nu are de ce sa fie rea... dupa cum... NIMIC nu mai e rau... Nici avortul, nici incestul, nici pedofilia, nici furtul, nici escrocheria, nici minciuna, nici crima... fie ea si doar de dragul divertismentului... pentru ca... dupa CE criterii stabilim, pina la urma, ce e BINE sau ce e RAU... devreme ce am aparut "accidental" pe aceasta planeta... si sintem expusi in orice secunda riscului de a dispare la fel de "accidental" (..."spulberati" - sa zicem - de impactul unui meteorit hoinar cu planeta noastra?... etc...)...
Ajuns la cel mai inalt nivel pe scara evolutiei (?), omul ramine de fapt tot un ANIMAL... supus aceleiasi "reguli de aur" a evolutiei (cu litera si spiritul ei): cel mai puternic ELIMINA pe cel mai slab din competitia pentru

hrana cea mai buna,
locul cel mai prielnic pentru vietuit...
"femela" cea mai frumoasa...
etc....

...sau pur si simplu il calca in picioare, pentru ca asta il amuza... neexistind - oricum - NIMENI ca sa-l traga la raspundere pentru un asemenea act...

(...Insista cineva ca "regulile jocului" s-au inversat la un anume punct in cursul evolutiei?... Daca DA... CIND anume s-au inversat... si PE CE CHESTIE?...)....

- privita din perspectiva CREATIONISTA, homosexualitatea ar putea fi condamnata pentru cel putin doua motive:

1. Creeaza un sentiment de REPULSIE lui Dumnezeu! (...Nu ma intrebati pe MINE de ce!....)...

2. ...INAINTE de a crea pe Adam si pe Eva, Dumnezeu a creat un alt ordin de fiinte - INGERII - dintre care PRIMUL creat a fost LUCIFER. Datorita


actului de rebeliune, pe care l-a initiat la un moment dat acest LUCIFER - si in care a reusit sa implice o TREIME din toata ostirea ingerilor creati de Dumnezeu...

cit si

datorita naturii RECALCITRANTE a acestui act de rebeliune colectiva,


aceasta TREIME din ostirea ingerilor urma sa fie IREVERSIBIL destinata DISTRUGERII. Acest incident

(PREVAZUT de Dumnezeu, dealtfel, dinainte de creatiune ca POSIBIL... data fiind VOINTA LIBERA cu care INTENTIONAT i-a dotat pe acesti ingeri...

si

acceptat CU BUNA STIINTA de catre EL ca un RISC...)...

aparea ca un ESEC al scopului pentru care Dumnezeu i-a creat pe acesti ingeri. Cum insa la Dumnezeu nu exista RENUNTARE la realizarea a ceea ce-si propune, aceasta treime rebela trebuia INLOCUITA. In ACEST scop a fost creata rasa umana pe planeta PAMINT... de data asta, spre deosebire de ingeri, un ordin SEXUAT - parte barbateasca si parte femeiasca - care urma sa se inmulteasca pina cind avea sa completeze numarul acelei treimi de ingeri cazuti...

Din pacate trista experienta a rebeliunii impotriva lui Dumnezeu s-a repetat SI pe planeta PAMINT (...tot sub influenta ACELUIASI Lucifer...) dar... NICI de data asta Dumnezeu nu se da "batut"... Fiintele umane continua inca sa se nasca, sa creasca, sa se maturizeze, sa-si formeze un CARACTER... apoi, la un moment dat sa ia ATITUDINE (...fie PENTRU Dumnezeu... fie IMPOTRIVA lui Dumnezeu...)... apoi sa moara... iar apoi, cu caracterul pe care si l-au format AICI, in ACEASTA viata, sa astepte verdictul: se vor califica, sau nu se vor califica pentru acea societate de SFINTI cu care Dumnezeu va RE-POPULA planeta PAMINT dupa REINNOIREA acesteia...

In prezent, data fiind lipsa de interes pe care umanitatea il manifesta pentru starea de SFINTENIE, planul lui Dumnezeu de a reinlocui "treimea" pierduta avanseaza agonizant de incet... dar AVANSEAZA totusi... si scopul Lui VA FI realizat... Aceasta implica (printre altele) insa, SI continuitatea procesului "Cresteti , INMULTITI-va si umpleti PAMINTUL".... proces la care homosexualitatea are contributia ZERO!....

(...BIBLIA nu mentioneaza NIMIC despre ideea inlocuirii acelei treimi de ingeri cazuti, prin crearea rasei umane... Aceasta este doar o interpretare teologica "speculativa"... dar eu PERSONAL o accept ca fiind perfect logica - ATITA TIMP CIT creationismul ESTE acceptat ca raspunsul cel mai rezonabil la intrebarile: "DE UNDE venim?"... "CE 'cautam' aici?"... "INCOTRO ne indreptam?"!...

Ramine, evident, la latitudinea fiecarui cititor al acestui material sa traga concluzia - in dreptul sau - in ce masura aceasta interpretare face sens, sau nu...).
#11716 (raspuns la: #11403) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns la comentariul Domnului ovidiu Bufnila - de ema word la: 12/03/2004 05:43:15
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
Este evidenta justetea celor pe care le afirmati. Insa ideea este ca observ ca in ultima vreme lumea buna pare din nou predispusa sa devina misogina, ba chiar abject misogina... Ceea ce a spus Iaru nu este decit unul dintre exemple. Mai rau este ca pina si cei din elita formatorilor de opinie si membri ai USR se dau in stamba, vezi Cristian Tudor Popescu, bunaoara, care scrie recent un editorial nedemn de conditia unui intelectual european , in care atribuie, la al sau Adevarul Literar si Artistic, calificativul de "femei cu vaginul uscat" unor tinere poete pentru motivul ca nu scriu dupa gustul Domniei sale(editorialul poate fi citit intr/unul din numerele ALA pe februarie, regret ca am uitat). Vin si eu, pacatoasa, sa observ, oare ce are anatomia si fiziologia genitala feminina cu analizele literare si stilistice? Dar oare nu cumva mirlania si agresivitatea aceasta de necontracarat, care intimideaza prin violenta si perversitate, inseamna un sfirsit al dialogului, o premisa a nasterii, la fel de violenta, a misandriei ? Si, oare, la ce bun? SI, oare, pentru ce ? Unde ne poate duce un nou razboi al sexelor, si inca unul facut din dorinta de aflare in treaba?
Dar revin sa arat ca lucrurile pot fi chiar mai urite...Lucram anul trecut la o revista literara din nordul tarii. Eram singura femeie din redactie, dar nu mi se dadea dreptul la semnatura, atunci cind scriam editorialele revistei, si timp de vreo trei ani numai eu le/am scris. Mi se cerea sa semnez > Redactia. La inceputul anului trecut, m/am ridicat intr/o sedinta de redactie si am pledat pentru a alcatui in numarul pe oct./noiembrie un sector de articole dedicate Doamnei MOnica Lovinescu, de la a carei nastere s/au implinit anul trecut 80 de ani. Am argumentat ca este una dintre cele mai mari personalitati ale romanilor cunoscute in ultimii 50 de ani, ca a avut un mare rol in cresterea culturii noastre, in promovarea ei in Europa, ca a dat o opera critica exceptionala, ca a dat un model de moralitate demn de un supraom, ca este unul dintre romanii cei mai respectati la Paris s.a. In plus, originile Doamnei erau in zona nordica, acolo unde se tiparea revista. Inca din acea sedinta am fost luata in bataie de joc, propunerea mea a fost respinsa, numele Doamnei Lovinescu a fost batjocorit. Eu am ripostat ca atitudinea colectivului de redactie este injusta, ca este lipsita de onoare, ca nu este drept ca numele unei mari scriitoare sa fie sistematic evitat si denigrat, numai pentru motivul ca vorbim de o femeie, si inca de o reprezentanta a excelentei culturi romanesti. Nu voi mai lungi povestea... dar, urmarea atitudinii mele este ca am fost data afara din redactie si din revista, incalcindu/mi /se flagrant drepturile. Fara preaviz, fara nimic, si inca de Martisor, de Ziua Femeii...Si "cadoul" acesta mi l/au facut Domniile lor cu toate ca eram, ca si ei, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania si ca aveam nevoie de acel job pentru a cistiga si eu niste bani...Dar eram femeie.
Mai cunosc multe cazuri in care este vizibila cresterea acestui curent misogin. Pe mine ma intristeaza tot ce se intimpla. La escaladarea unor astfel de razboaie ale ideologiilor(caci misoginismul, ca si xenofobia, ori antisemitismul etc. este tot ideologie) nu ai cum sa ripostezi. Decit sa asisti neputincios(oasa) si , eventual, sa te dai nitel mai la o parte, ca sa nu te striveasca tancul din care se aude, stupid, urletul unor barbati din care fumega fiarele...
#11882 (raspuns la: #11622) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
valoarea de contraexemplu - de desdemona la: 23/03/2004 04:22:05
(la: Integrarea tiganilor)
De multe ori avem impresia ca dreptatea e de partea noastra si ca (idealizatul) mod de viata european e lucrul care ar trebui cu totii in mod natural sa tindem. Sunt convinsa insa ca nici vest-europenilor nu le-ar strica putin contact cu lumea est-europeana si chiar si cu cea a tiganilor. Exista o dimensiune a libertatii in personalitatea umana care se atrofiaza cand ai prea mult confort material - casa, servici, asigurari sociale, vacante - tur, si plan de pensie. Sunt norocosi cei ce pot trai aceasta viata de mic burghez, cand milioane de oameni (si nu chiar foarte departe) duc o viata sub orice standarde. Nu avem dreptul sa uitam ca am putea sa fim noi in locul lor.

E adevarat ca mai toate inconvenientele prezentei tiganilor provin din atitudinea lor diferita fata de valorile morale acceptate in Europa, capitol la care diferentele culturale aduc un mare decalaj. Pentru nomazi posesiunile materiale sunt mai putin importante decat mandria si faima. Un furt pentru noi nu e acelasi lucru si pentru ei. Cred ca avem nevoie de tigani care traiesc in stilul lor preferat, asa cum orice teorema are nevoie de un contraexemplu.

Totusi, nu toti tiganii traiesc in Bucuresti si in orasele mari, si am auzit ca mai sunt inca ursari, caramidari si caldarari, si satre mai mult sau mai putin dotate tehnologic.

Cat despre cei ce au votat pentru exterminare, nu va alarmati, acestia sunt oameni care gandesc mai mult in teorie decat in practica. Dealtfel, statistica prezice ca orice distributie normala include cateva procente de extreme absolute.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: