modul si timpul verbului isi sprijini

Ce inteleg eu din tot demersul D-voastra argumentativ, este ca numai "buba mea doare", nu se compara cu durerea altuia. Eu incercam sa va vorbesc despre trecut vs prezent. Sigur, nu uitam ranile trecutului, invatam din greseli, dar insusi mesajul D-voastra e putin exagerat. A spune ca armata lui Antonescu sustinea ideologia legionara e la fel cu a spune ca armata in timpul lui Ceausesu sprijinea ideologia PCR. Pai,cei din urma aveau incotro? Si ce, de aici venea forta PCR, sau din excesul de zel al tortionarilor, al tovarasilor revolutionari, al celor ce au facut din politica PCR un scop in sine? Nu cred nici cum ca armata lui Antonescu a avut, ca institutie , vreun ecou dinspre miscarea legionara. Nu cred ca era in vreun fel politizata, orice ati spune. si ma bizui mai de graba pe mentalitatile de atunci din armata. Imi dau seama ca nu pot exprima foarte clar un punct de vedere care sa va multumeasca, pentru ca D-voastra aveti deja unul format si la care nu renuntati:"Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". Si Moise condamna o astfel de mentalitate. Dar nici Legea si , pare-se, ca nici trecerea mileniilor, nu ne poate salva de un astfel de principiu. Imi pare tare rau!
Hypatia

traducerea exacta ar fi legata de timpi verbelor: besaron-besaste, abrazaron-abracé, amaron, amé, quedaste, acestea fiind mai mult ca perfecte, adica un fel de conjugari oltenesti: sarutai, imbratisasera, iubi etc
alte obs: quen-quien

In rest e ok:), cine e autorul?

Ma bucur ca incepe sa prinda forma acest demers. Fara a fi un adevarat fotograf sunt pasionat de fenomen si urmaresc discutiile de aici de mai mult timp. Intentionez sa sprijin asa cum voi putea acest demers, asa cum am aratat si aici:

http://www.galeriafoto.com/forums/showthread.php?s=&threadid=577&perpage=15&pagenumber=3

Cred ca e suficient ca o mana de oameni sa puna lucrurile in miscare si in timp, chiar si cei sceptici vor veni catre proiect. Eu spre exemplu, fiind departe de ideea de fotograf profesionist, as putea sa ajut un pic la bucataria infiintarii acestei asociatii.
@vlad. Pentru domeniu, avand in vedere ca www.afr.ro este alocat, imi permit sa propun foto-romania.org sau fara cratima.

Toate bune,
Stefan Dinu

Daca am ghicit pot sa pun si eu un text? Nu e greu, e dintr-o carte pe care am recitit-o de curind si mi-a trezit puternice amintiri...

"Ca scos din minti, o lua la fuga spre dormitor si era cit pe ce sa se transforme intr-o stana de piatra in pragul usii. Parul i se zbirlise iar pe frunte ii aparusera broboane de sudoare.
Musafirul sau nu mai era singur in salon. Il insotea asezat in celalalt fotoliu, acelasi individ care aparuse in vestibul. Acum putea fi vazut cu claritate, avea mustati ca niste pene fine de pasare, ii stralucea o lentila a ochelarilor iar cealalta ii lipsea. Dar descoperise ceva si mai grav in propriul dormitor: pe pouf-ul de la toaleta, asezat cu o atitudine insolenta, un motan negru de dimensiuni nemaipomenite tinea intr-o laba un pahar de vodka iar in cealalta o furculita cu care tocmai pescuise o ciuperca. ...

"Asa trebuie sa fie cind innebunesti" se gindea in timp ce se sprijinea de tocul usii.

donquijote, asta cu sh si tz este foarte des folosita. ce te faci cu a cu caciula, si i cu caciula. daca ai un cuvint, a avea caciula pe a sau nu poate insemna schimbarea articolului (casa, casa cu a cu caciula au alt sens) sau schimbarea timpului verbului. pentru forum n-avem probleme dar in texte precise situatia se schimba (ultimul a cu caciula, fara caciula se pot crea probleme). dorinteodor

om-ule, stiu ca te deranjeaza subiectul dar nu mai da informatii neadevarate sau incomplete. astfel, limba germana se scrie OFICIAL fara diacritice. nu stiu unde s-a uitat pruteanu.

transformarea unui text fara diacritice in unul cu diacritice nu e posibila decit partial. un a cu sau fara caciula poate insemna articol hotarit sau nehotarit. de exemplu "vind bibicleta" cu a fara caciula are un sens dar cu caciula are alt sens. la verb o caciula pe a schimba timpul verbului, de exemplu. de unde stie programul ce sens dau eu expresiei? am explicat ca daca ar exista un standard universal acceptat de diacritice poate ca n-as fi asa inversunat contra lor. dorinteodor

"la verb o caciula pe a schimba timpul verbului, de exemplu. de unde stie programul ce sens dau eu expresiei?"

Pai si asta nu e un argument in favoarea folosirii diacriticelor?:)))))

Diacriticele isi au rostul lor (tocmai ai dat un exemplu) si a le elimina presupune inlocuirea lor cu eventuale combinatii de litere (tz, sh), straine spiritului limbii romane. Ce facem insa cu caciulile pe "a" si "i"? Cu ce propui sa le inlocuim? De ce sa nu eliminam din limba chiar sunetele corespunzatoare literelor respective ?: P Am simplifica de tot lucrurile: ))))) Si romana ar semana si mai mult cu italiana: D

P.S. Atrag atentia ca ultimele trei propozitii nu trebuiesc luate ad literam. Am incercat doar sa fiu ironica. Spun asta pentru a nu fi trasa pe roata de cei care nu stiu sa citeasca in palimpsest:)) ("Ce mai tachinez !" ar zice un amic de-al meu...:)) )

Lost without music in a world of noises

Bravo, dar e un pic ciudat si prea in spiritul clasei muncitoare, ca idee.
scrierea nu e rea deloc si "gustul" e bun. ideea e prea putin valorifiata. e ca o prajitura buna, prost ambalata.
nu-mi place persoana la care e scris textul. senzatia de martor la viata personajului mi se pare infantila.
mergi pe o cale mai simpla si nu "omora" viata din personaj prin dedublarea asta imagistica. timpul verbelor implica o distanta prea mare intre emotia pe care vrei sa o transmiti si cititor.
scuza-ma te rog ca fac pe criticul, eu care abia imi scriu numele corect, dar mi-a placut ce ai scris si vroiam mai multa substanta din ideea ta.
bine ca n-are happy-end!

iti multumesc ca esti sincera. Stiu ca textul este undeva asa cum spui tu - schiop, insa are un sfarsit, poate prea subtil; am schimbat timpul verbului, care are un efect, etc. Totul se vrea ironic la extrem.

Altfel, daca, dupa cum spui, nimeni nu a vrut sa mi-o zica verde in fata, imi imaginez ca este pentru ca il respectau pe vechiul "rembrandt". Iar eu ii respect la randul meu cumva, vag, pentru asta :) - ce nu stiu ei este ca eu cunosc valoarea textelor mele.

Ma rog, vad acum ca am fost un pic evaziv in ceea ce priveste "continuarile". Ma explic: acest text nu are o continuare, imbecilul a fost prezentat; ceea ce vroiam sa spun, am spus-o. In schimb, vor urma alte texte prezentand diverse alte personaje. Planuiesc, apoi, sa fac o proza mai mare care sa implice o interactiune intre toate aceste personaje pre-schitate. Cam asta ar fi... micul meu proiect condeic.

O ultima chestie - va rog, nu va abtineti in a imi critica textele. D-asta si scriu, ca-mi place scandalul! :))


rembrandt

Soldatul, înainte să mă arunc în faţa tigrului, trase un glonţ şi mă nimerise în umăr.

atentie la timpul verbelor ... "trasese"!

i-a căzut câteva lacrimi pe rana mea de pe umăr

"i-au cazut"!
grija mare la acordul subiectului cu predicatul!

ne-am apucat pe mâncate

ne-am apucat 'de mancat'.

înnotăm

cu un singur 'n'!

Toată ziua am stat şi-am umblat

asta nu prea merge!
ori ati stat, ori ati umblat!

in rest, ii bine.
mi-a placut ca n-ati pierdut niciun pic de timp si ca n-ati fost egoisti.
sa mai scrii, Dancus mic, si sa nu te dai batut.

in afara de timpul verbelor, e ok. frumos scris!

e o ipoteza plauzibila. :D ce-as mai vrea eu sa fie si valabila. Daca se modifica timpul verbului a face ... parca parca ar trece granitza ipotezei.

incurcatura asta a timpilor verbelor, saltul brusc de la prezent la perfect simplu si la perfect compus, duce discursul intr-o zona ciudata, fara nici un bun-gust. iti tremura gladiolele cand scrii.
agresivitatea cu care prezinti personajele nu le aduce acestora nici un "avantaj" stilistic ci mai degraba "vorbeste" despre un erotism frate bun cu vulgaritatea pe care eventual cititorul ti-l atribuie. nu vad nicaieri zvacul, inovatia, "duhul" scrierii. multe cuvinte inutile, imagini care promit a fi interesante dar pe care renunti sa le desavarsesti si multa insistenta pe grotesc.
mai baga o fisa!

Il intrebam pe bunicul meu ce meserie au avut cei mai batrini din familie pe care i-a cunoscut; firul se rupe undeva dincolo de 1800... dar toti au fost tzarani din sudul Moldovei, cu ogoare mici pe care era cite o fintina cu cumpana si cite un nuc mare... poate de aici o chemare genetica pentru acei copaci singurateci; poate si altele sa fie resorturile ascunse... oricum eu nu am constientizat decit la armata ( am facut o armata relativ grea, pentru un dandy de Cishmigiu... la pifani la Vinju Mare, cu masca pe figura si marsuri de 40Km si stat in si sapat la shantzuri) - deci nu am constientizat decit atunci mirosul reavan al pamintului, ceatza de dimineatza si importanta pe care o au in viata citeva momente de liniste induse de un copac pe care te sprijini.
Cam tot in acele vremuri - erau anii `70 - am vazut un film polonez care m-a impresionat foarte tare; se numea "Iubire" si nu mai tin minte din pacate regizorul; eroul principal se cauta pe sine si a avut puterea sa faca acest lucru construindu-si citeva traiectorii diferite; a incercat sa se faca preot, dar de la A la Z, a incercat sa se faca alpinist, a incercat sa gaseasca raspunsul si in alte moduri, dar nu a gasit acest raspuns - dar a tot incercat.
Eu sunt mai fericit, caut numai in imagine - sau mai nefericit poate - si nu cred ca as putea sa ma vad ca sau intr-o imagine si nici nu stiu care imagine e mai aproape de ce ar trebui sa fie raportata la cunostintele si sentimentele mele din acea clipa - si nu stiu nici macar ce anume ar trebui sa fac.
Cautarea in sine e poate un balsam, poti sa iti zici ca ai alergat, nu ai luat medalia dar continui sa alergi pentru ca asa s-a nimerit sa te prinda bagheta celui de sus si de atunci tot alergi.
Imi este clar ca pentru ca sa faci o imagine buna trebuie sa cunosti daca nu vietile pictorilor si ale fotografilor pe dinafara macar foarte multa plastica, compozitie, culoare, tehnica, si ca in momentul in care faci fotografia trebuie sa ai puterea ca ceea ce stii sa transformi intr-un limbaj cit mai simplu, in simple verbe, adjective si substantive, si sa iti scrii propria poezie complicata folosind acel limbaj simplu.
In alta ordine de idei la mine imaginea devine, se transforma, prea deseori e o distanta mare intre ce memoreaza compact flash-ul la fotografiat si ce se poate vedea pe monitor dupa ce imaginea a fost editata in mai multe reprize.
Dar cred ca in timp se poate construi o amprenta, un stil, si acel stil unitar este esenta lucrarii fiecaruia, este ceea ce ramine, este deseori ca umbra unei scari cu un om pe un zid ars, asa cum am vazut intr-o imagine facuta de un fotograf de razboi american la Hirosima cu ceea ce ramine din noi dupa bomba atomica.
Suma tuturor imaginilor vazute, banuite si realizate, se transforma mereu in alambicul complicat al uitarii si al devenirii si da senzatia si speranta ca miine in sfirsit, sau cindva, voi face acea poza minunata in care as putea sa fiu. Dar cred ca mai am de sapat; si mai trebuie timp, har, noroc si chef. Grea combinatie...

sa clarific punctul meu de vedere: orice activitate sexuala care nu are loc sub acoperisul casatoriei este imorala. biserica nu va casatorii niciodata doi homosexuali deci activitatile lor, din principiu vor fi imorale.

daca nu esti casatorit cu partenera ta atunci este imoral si este egotic din punct de vedere al moralei crestine fiindca avand sex, nu esti doar tu care greseste dar faci si pe altcineva sa greseasca....daca o iubesti, de ce nu te casatoresti cu ea...si totul al fi corect...dar daca nu ai astfel de intentii atunci pozitia ta este egotica
stii si masturbarea este egotica....fiindca este asociata cu un partener care in imaginatia celui care se masturbeaza face ce vrea el ....

cu siguranta ca este la fel: ce simt homosexualii fata de partenerii lor simt si heterosexualii dar de ce lucru acesta ar fi un argument in sprijinul practicilor homosexuale.....

probabil ca zoofilii simt la fel....unde-i partea morala din argumetul tau?

inteleg ca nu-ti place tie biserica catolica, cat priveste argumentele care le-ai adus impotriva bisericii ...ei bine nu le-am gasit in textul tau ....poate vrei sa dezvolti subiectul....
sunt de acord cu tine....biserica n-ar trebuii sa amestece in treburile statului....morala unei biserici este pentru cei ce aleg acel mod de viatza.....
eu spun: oamenii traiesc in societate si trebuie sa se adapteze regulilor cetatii (politica) si, in aceelasi timp, pot sa apartina unei biserici sa adopte moralitatea acesteia: "da-ti Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.....simplu nu? dar tot asha de bine pot traii in afara legii si in afata credintei....in felul acesta ar avea societatea ca dusman si, cu siguranta, nu l-ar avea pe dumnezeu de partea lor....dar, vezi, revenim la acelasi verb: "a vrea"....daca vrei...acela-i liberul arbitru

de ce tot timpul definim prietenul ca acela care te ajuta la greu, te intelege, nu da bir cu fugitii cand il chemi in ajutor, e un sprijin.....mi se pare ca asta e definitia asistentului social. de ce sa nu cautam pur si simplu oameni in preajma carora sa ne simtim bine, cu care sa avem ceva in comun, sa radem la aceleasi glume, sa ne intelegem doar din priviri. e drept ca si ajutorul la greu e o masura a prieteniei. dar poate daca urmarim doar asta s-ar putea sa fim tare dezamagiti.

mesajul tau este incredibil de uman, cu suisuri si cu coborasuri, etc. Inainte de a incerca sa raspund la intrebarile tale as vrea sa comentez un pic ceea ce ai scris: "..cu cat citesc mai mult,cu atat ramane tot mai putin loc pt. D-zeu inauntrul meu.." = pai... mai prietene, tocmai in citit iti pui tu TOATA baza in a-L cunoste/gasi? Cititul, dupa parerea mea, este doar un puct de sprijin undeva pe linia h. sapiens-Dumnezeu. Restul...depinde doar de tine si nu uita "fiecare pasare moare pe limba ei"...nimic nu este STANDARD si transmis "din generatie in generatie"! Invata sa fii unic in universul general!

Raspunsuri:
-a-ti crezut dintodeauna? = multi o sa spuna DA, altii ca l-au descoperit in timp, altii NU, altii ca l-au pierdut...ei si ce? Cu ce e ajuta pe TINE? Depinzi NUMAI de ei?
-care e "calea" care ma poate duce la el?(stiu raspunsul iminent ar fii RUGACIUNEA.Nu functioneaza..) = de ce vrei sa intrii pe drumul altuia? Daca o sa te gaseasca in calea lui o sa te arunce afara si tu o sa suferi!
-ce ne poate impiedica sa credem? = logica rupta de verbul A SIMTI
-cat de credibila e BIBLIA = cineva spunea: "de cate ori citesti o carte, de atatea ori vezi alte sensuri" Cauta frumosul din Biblie, cauta sa intelegi fara nici un fel de idei preconcepute (sa fii ca un nou-nascut) si o sa raspunzi singur doar pentru tine insuti!

"e greu sa crezi...
e greu si sa nu crezi.." = ce uman! :))


"Dar cel mai rau cred e sa crezi in ZADAR" = vai ce pragmatic :((

Sprijin cuiva in nevoie .Depinde de situatie ,de nevoie ,de individ .
Stiu ca voi scandaliza pe unii spunand asta .
...............................................................................................
Sunt o fire miloasa , nu trec cu indiferenta pe linga cineva care-mi cere ajutorul .Insa viata m-a invatat ca nu toti merita .Nu toti cei care ti-l cer fac ceva pentru a se ajuta singuri .
Am renuntat de mult sa las un banut in mina intinsa ,(prea multe miini) .
Acord ajutor din tot sufletul ,celor cu nevoi reale .Tot viata ma invatat ca aceia ,nu asteapta neaparat un ajutor ,in eventualitatea ca au taria sa-l ceara .
Ca sa ajung sa gandesc si sa actionez asa , am trecut prin destule .

In urma cu cativa ani mergeam foarte des la Timisoara .La una din intersectii(la semafor) un batran amarat , caruia ii lasam de fiecare data o bacnota , (gandind : vai de batranetile lui , nu o fi avand copii care sa-l ingrijeasca ).Mai tarziu am aflat ca este milionar , ca nu are nevoie , dar s-a invatat asa .

Pe posturile locale TV (din orasul in care traiesc),tot in urma cu cativa ani ,o familie (decenta)cerea ajutor pentru fetita lor de 8 sau 9 ani , care urma sa suporte o operatie de transplant de rinichi in Ungaria (saptamanal o duceau la Cluj pentru dializa ) .Nu trebuie sa spun ca am depus in contul indicat , o suma destul de importanta la acea data ,la fel cum a facut majoritatea celor pe care-i cunosteam ,impresionati pana la lacrimi de drama prin care trecea acea familie .Viata a facut ca dupa circa doi ani de la acea intamplare sa cunosc (personal) acea familie .Printre discutii am intebat ce face fetita ,daca a reusit operatia .Stupoare insa .Fetita a murit . Operatia nu a mai avut loc ( nu din lipsa fondurilor ,s-au adunat mai multi bani decat era nevoie ) .Nu s-au dus la operatie deoarece singurul donator compatibil , era nimeni alta decat MAMA fetitei .

Intro zi ,o femeie de aproximativ 40 ani ,suficient de curata ma interpeleaza : Domnuca ,dat'mi si mie d'o pita ..,ca am 5 copii ,sotu' beteag ,io n'am servici ... ca nu ma ie nime' la anii mei ....(cred ca cunoasteti repertoriul).
Cum nu era tiganca ,ma opresc (gandind in timp ce o priveam : saraca ,ce greu trebuie sa-i fie ).Dupa o examinare fugara o intreb :
Bine ,bani vrei dar serviciu nu ai vrea ? , la care -mi raspunde ca nu o angajeaza nimeni ,ca nu are calificare ,ca varsta ,ca toate cate alea .
Ii spun ca o ajut eu ,(la birou era nevoie de femeie pentru curatenie),sa vina a doua zi cu buletinul ,ca urmeaza sa i se spuna ce trebuie sa faca mai departe pentru angajare .Va rog sa ma credeti , a inceput sa-mi sarute mainile ,sa blagosloveasca ,dar sa-mi ceara in continuare bani de paine .I-am raspuns clar ca nu primeste decat daca imi demonstreaza ca vrea sa munceasca ,venind a doua zi .
Sa nu o lungesc ,a doua zi a venit .I-am dat bani pentru analize ,cazier ,halat ,in total 500.000 lei (vechi) .Am convenit sa vina la serviciu dupa o saptamana .
Credeti ca a mai venit ? . Nu .
In schimb la cateva luni distanta ,suna cineva la poarta .Nimeni alta decat aceeasi femeie ,cu acelasi text .Nu ma recunoscut .

Sunt doar trei intamplari (cred destul de relevante), care m-au facut sa fiu mai atenta .Un fost director al unitatii unde lucram ,inainte de '89 (care la drept vorbind era "un OM si jumatate") avea o vorba :
"Trebuie ajutat acela care vrea sa se ajute singur ,care nu ,da -i un picior in fund "
Nu intelegeam atunci ce vrea sa spuna .Uneori chiar il condamnam .Eram netrecuta prin viata ,spuneam ca ajutorul trebuie acordat oricui ti-l cere .Intre timp am invatat ca nu este chiar asa .Nu orice ajutor , ajuta intradevar .
rolia

il primim in dar sau nu...din pacate ne trebuie mult pana sa intelegem asta!
Nu esti singura ce traieste cu impresia ca a existat o vreme in care aveam mai mult timp, sau mai mult control asupra lui. Este doar o iluzie. Ziua are si va avea in continuare 24 de ore. Diferenta este ca in copilarie ii aveam pe parinti in jurul nostru, luand asupra lor grijile vietii de zi cu zi si lasandu-ne nou (ca dar!) timpul de a cunoaste, de a ne bucura de viata.
A venit randul generatiei noastre sa devenim parinti si sa daruim timp copiilor nostri...

se pare ca tu,ca si eu nu stim sa ne organizam bine timpul.
La tine e (de iertat) , tolerabil, pentru ca esti mult mai tinara ca mine (ai putea fi fata mea), iar copii mei (3) sint adolescenti in schimb nu stiu cum e sotul tau , dar al meu e de un calm englezesc desii e "mots" de origine, iar eu ardeleanca pur singe.
stii ceva, eu propun sa se mai adauge trei zile la saptamina daca tot sinetm noi europenii in sistemul decimal.

Numestele cum vrei doar da-mi una sa recuperez somnul nedormit si alta sa termin cu spalatul hainelor si curatenia prin casa. iar cea dea treia as darui-o unei case copii handicapati sau neglijati , sau unei scoli care are copii problema, abuzati ,sau ne iubiti de nimenea.

Prima mea solutie pentru mine este sa-mi prioretizez lucrurile.
daca nu te plictisesc o sa-ti impartasesc lista mea de prioritati si sa stii cind ma tin de e ia iese bine.
1. in fiecare zi dis de mineata imi fac timpul sa aud ( citesc din biblie) ce vrea Bunul Dumnezeu sa-mi zica pentru ziua de azi, circa 5-10 min de multe ori " conversatia " continua in timp ce conduc inspre servici si ascult statia de radio cu caracter crestin.
2. Tot dis de dimineata daca sotul e meu e deja la servici il sun
sa-i spun o vorba dulce si sa-i mai aud glasul. Dupa care...
3. de la servici dau telefon acasa sa trezesc copii pentru scoala.
sa vad daca au mincat, daca tot e in regula..... o sa vezi si tu cind va creste fata ta mai mare....

cred ca aceste 3 lucruri sint cele mai importante pentru mine.

Fara una din ele, sau daca s-ar intimpla ceva cu relatia mea cu Dumnezeu, cu Isus Christos, sau cu sotul meu; sau daca s-ar intimpla o nenorocire cu copii mei cred ca as fi complet dezorientata, pierduta cel putin pentru o vreme . deaceea cele mai importante lucruri sint acestea trei.

apoi vin auxiliarele , optionalele...,
grija casei, curatenie, mincare, spalat haine,
serviciul si obligatiile legate de nevoia de aduce bani in casa in plus fata de sotul meu
activitatile crestine din cadrul bisericii
activitaile sportive ale copiilor unde trebuie sa " bat Fisa"
rudenii si relatii de prietenie, telefoane, e-mail-ul, mesaje, mersul la biblioteca ceea ce e o delectare pentru mine cum e golf-ul pentru unii.
daca ai o biblie in casa citeste in cartea proverbe la capitolul 31 incepind cu versetul 10 pina la 31, cam asa e o femeie care e placuta lui Dumnezeu si barbatului ei.
ceea ce vrem noi e sa fim wonder woman!!! admite!!!
dar stii ceva ? vrei sa-ti vezi nepotii? sau vrei sa le spuna altii despre tine ... cit de wonder woman AI FOST si.... nu mai esti.....
Sint multe presiuni pe noi pe femeile si nu am sa intru in capitolul asta acum , dar cineva mi-a spus asa: sa intreb pe Dumnezeu Tatal cam asa : Esti de acord ? Chiar vrei sa ma apuc de proiectul asta / treaba asta? o sa ma ajuti sa o scot la capat cu bine? apoi fac liniste si ascult ce-mi spune .

am realizat multe in 44 de ani de viata si toate pentru ca Dumnezeu a fost bun cu mine , nu ca as fi meritat, dar nici una nu ma satisface ca si relatia cu EL!!! incearca si vei vedea.
Lidia Nicoara