comentarii

moment durere


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
toti oamenii au momentele lo - de kabu la: 03/11/2004 13:28:46
(la: Vedete fara fitze)
toti oamenii au momentele lor de fite dar cred ca ar trebui vorbit in special de cei care au ajuns`` vedete``peste noapte si carora li s-a urcat vedetismul la cap.eu cred ca in primul rand nu este vina lor ci a noastra care ii privim ca pe talente inascute si ei nici nu stiu sa lege doua cuvinte fara sa nu se bilbaie.
parerea mea este ca vedetele adevarate,care au ajuns sus prin munaca lor si care au intradevar talent niciodata nu vor fi cu fite si chiar daca au le merita pentru ca au ajuns acolo sus pe propriile sudori.
viata lor nu cred ca trebuie invidiata si cel mai urat mi se pare sa fie tot timpul urmariti de diversi paparati si sa se scrie despre ei prin tot felul de reviste deoarece fiecare om e liber sa faca ce vrea.si atat timp cat tu ai ales sa ai un job plictisitor in fata unui calculator sau.... ele,vedetele adevarate, muncesc de dimineata pana seara saptamani intregi.
#27484 (raspuns la: #5829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gataaaaa, a venit momentul al - de Ivy la: 06/11/2004 00:17:20
(la: Trancaneala Aristocrata)
gataaaaa, a venit momentul ala propice..:-) Am vorbit si cu mishu..hehe (leme stii tu...:-) si pot pleca fericita.

Fetelor, va doresc un week-end minunat alaturi de cine doriti voi.

Bella sper ca nu alaturi de antibiotic...:-)
lemecica tu go la facut bagaje..ca ai de muncit un pic darling...:-)
anisia, tie somnic usuric...

si sa ne auzim cu bine pe luni dimineata..

yak..i hate mondays.... da de ce sa ma gindesc eu de pe acum la monday..:-))

ps..va spun luni cum a fost la party...oare v-am spus ca am 45 de invitati??? o yeahhhh 45...lume multa domne' da mie imi place ca eu iubesc oameniiiiii..pe toti, indiferent de nationalitate, sex, religie sau cu cine voteaza.....:-)))))))

pupici la toti
#27910 (raspuns la: #27906) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ptr. tine, mya - de samadhi la: 08/11/2004 22:58:40
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Mi se rupe inima cand vad ca te invarti in cerc si nu gasesti linistea ta, as vrea sa te ajut dar cum ? Sa te las sa-ti lingi ranile nu pot sa vad ca suferi, cum si eu sufeream odata din cauza iubirii si crede-ma ca nu a dus decat la experienta tragica sa inteleg ca pana aici a fost deajuns, pana aici si nu mai mult! Inteleg ca iubesti si ca speri si ca suferi.... dar cum iti poti tu inchipui ca fericirea ta poate fi eterna cand iubesti un om.Oamenii sunt imperfecti si o data si odata tot te va parasii fiinta iubita, ca se desparte sau moare cum zici tu, eu ii spun trecere, nu exista fericire atunci cand iubesti ceva sau pe cineva, cand sperantele tale de viata sunt in lucrurile pamantesti puse.Chiar si daca mi-ai spune ca omul iubit e un inger coborat din cer eu ti-am mai spus si ti-o repet: FERICIREA eterna pe care o cauti e in tine si nu o poti imparti cu nimeni.E trist dar crede-ma ca despre fericirea care vorbesc eu altii ar da totul doar cateva momente ca sa o simta.Cand ai simtit-o nu mai ai nevoie de nimic, te umple de tot si orice dorinta din tine se sterge.Tu existi si totusi nu mai esti.Eu cred ca e timpul sa lasi trecutul la locul lui si sa nu mai tragi cu dintii atata de el.Nu poti decat sa ai grija sa faci un viitor mai bun, dar trecutul te rog ingroapa-l.Si asculta-ma ca suferita prin care eu am trecut o data, a fost tot atat de grea si dureroasa si ca tu nu esti singura.Bucurate de sanatate, respecta cat o ai, ptr. ca altii au pierdut-o, gandeste-te ca ptr. altii viata e si mai grea, copii mor de foame in Sudan, in Asia in sud America, crezi ca asta nu e o durere?Si inca ce durere.Bucurate de tot ce ai si pretuieste ptr. ca altii nu au.Lasa lacrimile, momentul acesta daca il pierzi iar si iar cu tristeti ce ai facut, iar nu-l vei mai putea intoarce... si tot asa.
Concentreaza-te a supra ta, si nu te mai lega de persoane sau lucruri, asta inca o data ma face sa inteleg ca ai probleme cu chakra a doua, elibereaz-o!Altfel nu o poti activa.Si nu faci nimic decat sa te invarti in cerc, ca si cainele care vrea sa-i prinda coada....
Si nu mai pune problema : ce va fi dupa aceea! Nu mai gandi in viitor.Nu te priveste, ce vine vine....
Si frumusetea trece, si tineretea la fel, ce ar fi acum sa ma pun si sa plang ca intr-o zi voi fi batrana si cu riduri peste tot.Crezi ca lacrimile mele vor schimba ceva?Durerea ca imi dau seama de acest fapt crezi ca va face ceva?
Tu singura te autodistrugi.Fericirea e momentul prezent si depinde de tine cum il folosesti, vrei sa fii fericit sau trist.
Tu singura faci asta, tu alegi, tu decizi.
Fericirea este implinirea cu tine insuti.
#28120 (raspuns la: #28102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rusine - de (anonim) la: 13/11/2004 06:53:12
(la: Fahrenheit 9/11)
Eu am vazut filmul in ziua alegerilor din SUA (2 nov) intr-un amfiteatru studentesc a unei mari univ nord-americane. Filmul era oferit gratuit de o asociatie studenteasca. Nu-l vazusem anterior, asa ca m-am hotarit sa merg sa-l vad...
Imensul amfiteatru era plin de studenti din zeci de tari cred de peste tot din lume, de la europeni la chinezi si de la africani la arabi...
Nu stiu ce ati simtit voi in momentul in care numele Romaniei este citat ca "aliat" SUA, pe fondul unei imagini cu vampiri, da' eu pt. prima data in viata mea am simtit o mare rusine ca apartin unui popor care isi murdareste mainile cu singe nevinovat...Greata!!
Am auzit "Romania" alaturi de Maroc, Nicaragua, etc, dar nu era o competitie sportiva era vorba de contributie la un macel...
Cu orice ocazie m-am luat de git cu toata lumea replicind "Romania nu e doar ceea ce se arata la CNN (handicapati, copii ai strazii, etc), mergi badie si vezi si invata despre cultura acestui popor, vezi tara, etc, etc", cu mult tact si demnitate...Insa de data aceasta...daca cineva m-ar fi intrebat dupa film din ce tara sunt...cu durere in suflet si cu mare jena as fi negat orice aparteneta romaneasca.

Stateam in casa cu o studenta din Arabia Saudita. Desteptuta si frumusica (parol pe onoarea mea...). Mai vorbeam, am mai iesit la un film (dupa grele convingeri si dovezi de bune si onorabile intentii...sau , mai bine zis lipsa de intentii...)...In fine, amici, discutii...pina intr-o zi cind intr-o discutie devine f. dura si agresiva...Ce ai frate, m-am intrebat?
Zilele urmatoare m-a sictirit, saptamana urmatoare la fel...Il trag diplomat de limba pe fratisu' ce mai e cu viata ei. Aflu ca vazuse filmul...Nu am facut nici o legatura imediat, ci doar acum dupa 2 luni de la incident cind am vazut si eu filmul...Ce sa spun...bine ca nu m-a scuipat intre ochi cind vorbea de "our muslem brothers from Irak" care se afla in suferinta...
Imi spune "...si din tara ta sunt soldati acolo! Da' ei de ce au mers acolo?" Oh, ce palma, frate...! Chiar asa, de ce sunt acolo...?!
"In orice moment, in cursul - de ueit la: 19/11/2004 18:17:30
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
"In orice moment, in cursul procesului de formare a caracterului/personalitatii individului, trasaturile de caracter sint "imprimate"/"salvate" in genele acestuia"

Informatiile nu sunt salvate in gene, nu sunt ereditare. Nu se stie exact cum este stocata memoria, insa are legatura cred cu formarea de noi sinapse.

In rest cred ca sunt de acord cu tine.

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#29258 (raspuns la: #28704) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dureros - de Tudor-Cristian la: 21/11/2004 16:14:07
(la: strigat)
Da, asa este, cum spui, si e cumplit de dureros... e crunt de adevarat textul tau. Din pacate, strigatele astea, ca cel publicat de tine aici, sunt din ce in ce mai rare si mai putin auzite...
Am si eu un mic eseu, "Mica feerie", care spune cam aceleasi lucruri, dar are un final oarecum optimist... depinde cum vezi lucrurile.

Ce e de facut ? ar fi urmatoarea intrebare... Pai, tot strigatele au ramas la indemana..., numai sa tipam mai tare.
Numai bine, de la
Tudor-Cristian
pentru UEIT - de giocondel la: 27/11/2004 09:18:42
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
UEIT: Cred ca argumentele pe care le aduci privitor la relatia stiinta religie nu sunt fondate. Iata de ce:
"Intotdeauna va exista un punct in care stiinta se va bloca, facand loc nespusului si inexplicabilului, a ceea transcende Limitarile umane."
1) Faptul ca anumite lucruri sunt necunoscute astazi nu implica faptul ca maine nu vor fi explicate pe cale naturalista. Experienta de pana acum ne sugereaza acest fapt"miscarea nu poate exista fara existenta unei forte la fel cum nu exista efect fara de cauza"

GIO: Faptul ca ,prin inspiratie divina, oamenii gasesc metode de a numi si a identifica anumite fenomene in univers , nu demonstreaza nimic..tot ce face omul este sa devina constient de legile perfecte ale creatiei, sa puna etichete si sa pretinda ca detine adevarul suprem…In viitor stiinta se va dezvolta din ce in ce mai mult, oamenii vor deveni constienti de aspecte pe care noi nu le putem inchipui inca, insa rationamentul dumneavoastra pica la fel de usor cum spuneti ca pica al meu: mergand inapoi pe linie stiintifica, pana la originea lucrurilor, tot la un pct mort se ajunge, la punctul primordial si Unic al existentei

UEIT-1) Fizica cuantica ne spune ca exista efect fara de cauza.

GIO-Si stiinta isi are limitarile ei..probabl ca sunt lucurri mult mai subtile la mijloc, de care inca fizica cuantica nu a devenit constienta.de asemeni,realitatea divinitatii si createi in sine este rupta atat de cauza si efect, transcendand aceste aspecte ce limiteaza si divizeaza, dupa un anume punct.

UEIT-4) Daca nu exista efect fara cauza atunci pe Dumnezeu cine l-a cauzat?

GIO-Lumea existentei fizice , este o lume Cauzala, supusa transformarii, alterarii si continuei evolutii..Dumnezeu este Imuabil,ne creat , etern, impersonal,atotcuprinzator, atoatestiutor si auto-suficient.EL nu are nevoie de noi, se afla dincolo de dorinta sau orice limitare umana.Pana si faptul ca il numim si ii atribuim anumite atribute este absolut ridicol, considerand adevarata natura a divinitatii.

UEIT-Nu cunosc nici un exemplu de vis premonitor sau "deja-vu" care sa nu poata fi explicat decat prin existenta transcedentului. Din cate stiu eu toate studiile stiintifice care au abordat aceste fenomene au avut rezultate negative. Intuitia nu are nimic miraculos.

GIO-Eu cunosc exemple clare, chiar personale!NU vi s-a intamplat niciodata sa visati un loc pe care nu l-ati vazut niciodata sau o situatie anume si mai tarziu, peste ani, sa va aveti ocazia sa vizitati chiar acel loc si viata sa ava duca in eact situatia de mult visata??Mie da!Si nu o singura data.Dar banuiesc ca asta tine de perceptiile spirituale, aferente sufletelor deschise spre Mister.


"daca intr-adevar nu ar fi nici un Creator si sufletul nu ar exista sau ar inceta sa existe odata cu degradarea corpului fizic, atunci intreaga istorie a umanitatii nu ar fi decat un circ,iar marile minti si spirite ale diferitelor epoci, niste clovni!"

UEIT-1)Un argument foarte slab. Multe lucruri sunt neplacute (bolile, dezastrele naturale) si cu toate astea sunt reale. Universul nu pare a fi interesat de sperantele noastre.

GIO-Universul cauzal este direct interesat de sperantele noastre si mai ales de actiunile noastre.Prin ceea ce facem , noi insine devenim clipa de clipa creatori, prin simpla exercitare a liberului arbitru.

UEIT-3)As spune dimporiva ca in cazul in care religia crestina de exemplu este adevarata istoria este un circ. Viata tuturor oamenilor nu a avut valoare intrinseca, a fost doar o insiruire de teste la care Dumnezeu i-a supus asemeni unor cobai intr-un labirint (desi evident stia de la inceput rezultatul) pentru ca mai apoi marea majoritate sa fie trimisi spre tortura eterna in timp ce cativa isi vor petrece eternitatea cantand imnuri de slava si bucurandu-se la vederea suferintei pacatosilor din iad (care pot fi frati, parinti, copii, prieteni).

GIO-Personal nu cred in existenta raiului si a iadului in sensul dezvoltat de credinta crestina(in interpretarea data de unii si altii)…argumentul dumneavoastra are sens atata timp cat as fi de acord ca unii merg in rai si unii in iad .Dar asta ar dovedi limitare din partea creatorului insusi, si este un alt subiect , la fel de vast.

UEIT-1) Este fals ca, in caz ca Dumnezeu nu exista nu pierzi nimic. Pierzi timp, bani, crezi toata viata intr-o minciuna, unii si-au pierdut chiar viata.

GIO-MeSajul de baza al tuturor marilor religii si cai spirituale este :Iubirea,pacea si unitatea!IN general cei ce practica o anume credinta sau macar admit existenta unui creator suprem, iubesc pe cei din jurul lor cu dezinteres, isi servesc semenii cu devotiune, incearca sa devina mai desavarsiti in fiecare zi, nu ucid, nu se ataseaza de partea materiala pana la obsesie, nu mint , sunt generosi , muncesc cu devotiune, in permanenta lucrand pentru dezvoltarea umanitatii.Iar cei care isi pierd si viata, din dragoste de Dumnezeu, sunt cei mai norocosi dintre noi, si chiar acest fapt este o dovada esentiala a existentei lui Dumnezeu.Daca dumnezeu nu exista pierzi: bani,timp, crezi intr-o iluzie, si unii chiar au murit pentru asta…Dar daca Dumnezeu exista?? Poti pierde aspecte mult mai pretioase decat cele practice pe care le-ati dat dvoastra exemplu.printre care confort sufletesc, intr-un plan nesupus timpului, unde vei sta intr-o stare de involutie spirituala si indepartare de dumnezeu ..si e mult mai dureros decat a crede in ceva ce poate nu exista,pierzand timp si bani, dar traindu-ti viata curat si frumos.

UEIT-2) Justetea argumentului depinde de probabilitatea existentei lui Dumnezeu, care este mult sub 50%. Daca neglijam acest fapt ar trebui sa credem si in Mos Craciun, ca, nu-i asa, daca nu exista nu pierdem nimic, iar daca exista ne aduce daruri

GIO-.-probabilitatea existentei lui Dumnezeu este de 100 la suta.Dumneavoastra ce sursa ati folosit pentru aceasta afirmatie(50 la suta)?Eu am folosit puterea ratiunii mele, ani de cautare si milioane de intrebari, inima si chiar sufletul pe care El mi l-a daruit.

UEIT-3) Exista mii de religii, majoritatea incompatibile. Nu poti fi si crestin si musulman, iar daca alegi gresit, desi crezi, mergi tot in iad. Este posibil ca religia corecta sa fi disparut sau sa nu fi aparut inca. Prin urmare nu ai de ales intre doua ci mii de posibilitati, sansele de reusita fiind prin urmare aproape nule.

GIO-Daca alegi cu un ochi vigilent, sansele sunt mai mari decat doriti dumneavoastra sa credeti ca sunt de fapt.Cuvantul lui Dumnezeu insusi, are putere creatoare si insamantat in inima la momentul potrivit poate trezi din punct de vedere spiritual, pana pe cel mai intunecat ,ignorant si indepartat de adevar suflet.De fapt , poti fi de toate de odata …Eu cred ca : moise, noe, avram, budha, krishna, zoroastru, mohammed,bab, baha’u’llah si multi alti profeti de care istoria nu este constienta, au adus acelasi mesaj umanitatii, in esenta lui unic si neschimbat.Singura incompatibilitate a diferitelor mari religii consta in legile sociale ,ce au fost schimbate si denaturate, in timp, chiar de oameni(de obicei chiar de liderii lor spirituali) in scopuri egoiste ,sau care pur si simplu sunt diferite pentru ca la momentul revelatie, necesitatile societatii din respectivele timpuri, erau diferite.Asadar eu sunt crestin, musulman, zoroastrian,hindu…totul la un loc,pentru ca vad unicitatea creatie dar mai ales unitatea ei.Si asta se numeste ca sunt baha’i

UEIT-4) Este posibil ca Dumnezeu, chiar daca exista, sa aprecieze ratiunea si nu credulitatea, iar credinta sa fie astfel un alt test la care oamenii sunt supusi. In aceasta ipoteza, crezand mergi in iad.

GIO-Este posibil ca Dumnezeu,daca exista, sa aprecieze atat permanentii cautatori, cat si pe cei care pur si simplu cred.Ideala este o moderatie intre cele doua. A fi cautator dar nu a lasa puterea ratiunii sa te duca pe fagasuri pur materialiste si a crede dar nu orbeste, in traditii si dogme neverificate ci doar transmise din generatie in generatie.Noi nu putem stii ce apreciaza El,pentru ca se afla dincolo de astfel de limitari. La fel de bine, Stiinta poate fi testul cel mai de pret la care omul este supus..(vezi clonarea, unde oamenii au inceput sa se creada dumnezei,NEGAND EXISTENTA DIVINITATII, pentru simplul fapt ca au descoperit cum sa creeze viata singuri, …folosind totusi ceva preexistent, ce nu depinde de puterea omului de a crea.

UEIT-5) Nu poti crede la comanda si e o prostie sa crezi ca Dumnezeu nu-si da seama ca nu crezi cu adevarat si ca ai facut un calcul egoist.

GIO-Corect, de aceea drumul unui cautator este intortocheat dar in final atat de frumos.Cred ca dumneavoastra sunteti un cautator

UEIT-6) Credinta nu este suficienta. Fiecare religie are o serie de alte conditii necesare salvarii.

GIO-Adevarat ; a marturisi apartenenta la o anume religie sau cale spirituala,nu este de ajuns.Este timpul faptelor,ci nu al cuvintelor.Numai bine!
#29982 (raspuns la: #29970) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Ueit - de souris la: 28/11/2004 22:06:51
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Ti-as recomanda sa incluzi in aceste statistici si ciuma..."

d-voastra puneti semnul egal intre ciuma,tuberculoza,piatra la rinichi etc. si suferintele de alta natura ale omului,despre care eu vb. acolo,care se manifesta prin alienare,in sensul de instrainare,prin durere, nu fizica, ci sufleteasca.Am mai spus ca stiinta poate sa gaseasca remedii pt. primele dar nu si pt acestea din urma, pt ca ele se cuibaresc in acel ungher din noi in care bisturiul nu poate taia si principiile active din medicamente nu pot actiona...V-a durut vreodata sufletul acela in care nu credeti?

" stiinta functioneaza, da rezultate, pe cand religia nu."

depinde ce fel de rezultate asteptam de la religie.Stiinta si religia vizeaza 2 fatete diferite ale realitatii-de aceea si spuneam eu ca nu se afla in contradictie.Ziceati undeva ca religia/biserica ,esuand in a gasi solutii/explicatii la diferite fenomene naturale ,sociale s-a refugiat in spatiul spiritual,pt ca nu a avut incotro.Dar acolo ii si era locul de la bun inceput atata doar ca oamenii nu au inteles asta desi Iisus a invederat acest lucru prin toata existenta Sa pamanteasca.Oare poporul evreu nu astepta ca Mesia sa fie un eliberator,sa ii scuteasca de biruri,poate sa le lase "reteta" la leacul pt lepra..."Dati cezarului ce-i al cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu".
Tot astfel si noi astazi sa recunoastem stiintei(omului)meritele iar lui Dumnezeu ce-i al Sau si numai al Sau.Nu pt ca D-zeu nu ar putea vindeca ciuma,sida si orice altceva.Au fost suficiente cazuri de vindecari miraculoase ale unor oameni carora medicina nu le mai dadea nici o sansa
si care nu au putut fi explicate.Oare la ce ar mai fi creat D-zeu o fiinta atat de complexa ca omul daca nu i-ar fi lasat libertatea de a actiona,de a gasi solutii.
D-zeu,fara a dispretui sau neglija latura noastra pamanteasca, se preocupa mai ales de vesnicul din noi, de suflet.El se adreseaza sufletului nostru.Trupul isi vede de ale sale.Importanta si superioritatea sufletului in raport cu trupul a fost dovedita de oamenii sfinti care s-au razboit cu acesta din urma si l-au dominat prin puterea celui dintai.Cuvioasa Maria Egipteanca a trait in pustie 17 ani cu trei paini si jumatate si radacini iar la sf. celor 47 de ani de asceza nu mai simtea foame sau sete.
Gresit se vehiculeaza ideea ca D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul ("balast al sufletului"-spuneati undeva).Nicidecum.Trebuie respectat si ingrijit.Bolile trupului trebuie tratate si cu medicamente si cu rugaciune.

"Sa luam de exemplu medicina. Religia ne spune ca la baza bolilor sta pacatul si, teoretic, prin rugaciune s-ar rezolva. Stiinta ne arata ca exista un grup de vietuitoare microscopice, virusii si bacteriile, care provoaca aceste boli, rezolvarea constand in anihilarea prin diverse metode a acestora"

-religia spune ca tot ce se petrece in viata omului se petrece cu voia,cu ingaduinta lui D-zeu.Chiar daca stim ca un virus este responsabil de nu stiu ce boala de ce s-ar bate asta cap in cap cu ideea ca acel virus a ajuns in organismul unui om cu voia lui D-zeu si ca tot cu aceeptul Lui va fi anihilat?

"(saracii nu au bani sa-si faca locuinte rezistente) este in acord perfect cu datele din teren. Pe de alta parte aceasta realitate este greu de inteles in ipoteza ca Dumnezeu exista"
-de ce este asa de greu de inteles? in lumina celor zise de mine mai sus nu mi se apre asa de greu de inteles.saracia nu e o virtute. ea poate avea mai multe cauze.si chiar sarac fiind poti avea multe bucurii spirituale.indestularea nu aduce cine stie ce progrese spirituale omului.

ziceati ca cel caruia nu-i lipseste nimic este mai predispus la acte de bunatate catre semeni. Dimpotriva cred eu,cel sarac mai degraba decat cel bogat intinde o mana unui nevoias.Cel in suferinta empatizeaza mai usor cu altul aflat intr-o situatie similara.Nu fac eu acum apologia saraciei .Mi se pare insa ca uite situatia este ciudata:omul de ce are,de ce ar mai vrea si devine cumva mai opac la nevoile celorlalti.Stare "de pe teren" contrazice spusele d-voastra cum ca oamenii vor deveni mai buni pe masura ce vor trai mai bine de pe urma realizarilor stiintei.

nu stiu despre ce masacru al copiilor vorbiti dar inteleg ca acele explicatii/replici au fost date de oameni.cat despre explicatia mea unde vedeti cruzimea,nedreptatea despre care spuneti ca o accept.Pt cel ramas in viata e lesne a spune ca e mai bine/frumos/demn sa mori in timpul somnului din cauza unui stop cardiac decat sa mori sub daramaturi ori decat sa mori dupa ce ai fost siluit.Dar pt cel care a murit -singurul pt care intr-adevar conteaza- ce importanta are?De multe ori am fost zguduita de contextul mortii unui om.Dar asta afecteaza doar trupul aceluia ,adica ce este mai putin valoros in noi.

dovezile pe care imi cereti nu vi le pot da.Eu in viata mea am simtit de multe ori ajutorul lui Dumnezeu in momente foarte grele.Am simtit usurare in urma rugaciunii.M-am ridicat de multe ori avandu-L pe Dumnezeu ca singura motivatie pt ca suntem incredibili de singuri in suferintza. Nimeni,dar absolut nimeni,nu ti se poate adresa atunci zicand :"O!eu insumi".Ma simt un pic jenata ca am devenit poate patetica .

am sa incerc sa revin si asupra celorlalte intrebari.
#30088 (raspuns la: #30053) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. souris - de ueit la: 01/12/2004 22:30:32
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"d-voastra puneti semnul egal intre ciuma,tuberculoza,piatra la rinichi etc. si suferintele de alta natura ale omului,despre care eu vb. acolo,care se manifesta prin alienare,in sensul de instrainare,prin durere, nu fizica, ci sufleteasca."

Discutia era despre nivelul de fericire in trecut si eu am adus niste motive pentru care cred ca acesta era scazut. Nu pot sti exact ce gandeau acei oameni dar cred ca epidemiile, mortalitatea infantila, lipsa accesului la informatie, teroarea religioasa nu-i faceau prea fericiti. Nu sunt informat privind frecventa bolilor depresive insa trebuie tinut seama si de faptul ca viata omului aproape s-a dublat in perioada moderna, acesta aducand cu sine probleme specifice. Un alt aspect de care trebuie sa tinem seama este acela ca stiinta nu are scopul declarat de a ne face fericiti ci de a descifra mecanismele universului in care traim. Uneori putem ajunge la concluzii care nu ne convin insa, daca iubim adevarul, trebuie sa le acceptam si nu sa respingem stiinta pe motiv ca inainte eram mai fericiti.

"Stiinta si religia vizeaza 2 fatete diferite ale realitatii-de aceea si spuneam eu ca nu se afla in contradictie."

Religia a vizat si vizeaza si teritoriul stiintei. Nasterea din fecioara, ridicarea la cer, invierea mortilor, inmultirea painilor, oprirea rotatiei pamantului, potopul, plagile, eclipsa de trei ore, nu sunt fenomene pur spirituale. Religia nu a renuntat la acestea, care nu mai pot fi verificate, ci doar la cele evident false. Este in conceptia mea o lipsa de onestitate.
Trebuie spus si ca afirmatiile dovedite false (varsta pamantului, ordinea creatiei, geocentrismul, etc.), au suport biblic si au fost sustinute timp de 1500 de ani. E usor a spune acum, dupa ce stiinta a aratat adevarul ca toate aceste falsuri reprezinta o mica eroare si ca de fapt biblia nici nu spune asa ceva. In aceste conditii te intreb daca este logic sa acordam crezare intr-un domeniu neverificabil (cel spiritual) unei teorii care atunci cand a putut fi verificata s-a dovedit falsa.

"Au fost suficiente cazuri de vindecari miraculoase ale unor oameni carora medicina nu le mai dadea nici o sansa"

Din cate stiu eu aceste "miracole" nu au fost validate stiintific, prin urmare nu putem fi convinsi de autenticitatea lor.

"Importanta si superioritatea sufletului in raport cu trupul a fost dovedita de oamenii sfinti care s-au razboit cu acesta din urma si l-au dominat prin puterea celui dintai."

Faptul ca omul este capabil de autocontrol nu implica dualitatea trup-suflet. Rostul creierului este de a controla trupul prin urmare nu vad necesitatea introducerii ipotezei unui suflet independent.

"Cuvioasa Maria Egipteanca a trait in pustie 17 ani cu trei paini si jumatate si radacini iar la sf. celor 47 de ani de asceza nu mai simtea foame sau sete."

Nu stiu cum putem verifica aceste fapte, si chiar daca sunt reale nu reprezinta un miracol. Bosimanii traiesc in desert si se hranesc cu radacini sau insecte si nu au fost sanctificati.

"Gresit se vehiculeaza ideea ca D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul ("balast al sufletului"-spuneati undeva)."

Nu am afirmat ca "D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul" ci ca religia priveste trupul ca fiind inerent supus pacatului. Pacatul aduce dupa el damnarea sufletului, in acest sens trupul este un balast. Probabil aceasta idee este ilustrata cel mai bine de cuvintele lui Iisus (Marcu, 9):

"43. Si de te sminteste mana ta, tai-o ca mai bine iti este sa intri ciung in viata, decat, amandoua mainile avand, sa te duci in gheena, in focul cel nestins.
44. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
45. Si de te sminteste piciorul tau, taie-l, ca mai bine iti este tie sa intri fara un picior in viata, decat avand amandoua picioarele sa fii azvarlit in gheena, in focul cel nestins,
46. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
47. Si de te sminteste ochiul tau, scoate-l, ca mai bine iti este tie cu un singur ochi in imparatia lui Dumnezeu, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului."

Nu am afirmat ca saracia este o virtute, doar ca dezastrele lovesc fara sa tina aparent seama de rugaciuni si orientari religioase, si cei mai loviti sunt nu pacatosii ci saracii. Nu spun ca acesta dovedeste ca Dumnezeu nu exista ci doar ca ateismul este in mai buna concordanta cu faptele decat teismul.

"ziceati ca cel caruia nu-i lipseste nimic este mai predispus la acte de bunatate catre semeni. Dimpotriva cred eu,cel sarac mai degraba decat cel bogat intinde o mana unui nevoias."

Este discutabil. Cred ca in tarile cu un nivel ridicat de trai oamenii sunt mai dispusi la a fi amabili si la a ajuta pe saraci, pe cand saracia de multe ori abrutizeaza. Cred ca am citit in Adevarul un articol pe tema asta, dar nu am date statistice.

"Starea "de pe teren" contrazice spusele d-voastra cum ca oamenii vor deveni mai buni pe masura ce vor trai mai bine de pe urma realizarilor stiintei."

Sa inteleg ca japonezii si suedezii traiesc mai prost decat indienii, cubanezii sau romanii? Care este acea "stare de pe teren"? Pana la urma, atat timp cat si eu voi trai bine ma intereseaza mai putin cat de darnic este vecinul. Nu stiu daca stiinta face oamenii mai buni la suflet dar poate eradica saracia.

"nu stiu despre ce masacru al copiilor vorbiti..."

I Regi, 15:

"2. Asa zice Domnul Savaot: Adusu-Mi-am aminte de cele ce a facut Amalec lui Israel, cum i s-a impotrivit in cale, cand venea din Egipt.
3. Mergi acum si bate pe Amalec si pe Ierim si nimiceste toate ale lui. Sa nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimiceste si da blestemului toate cate are. Sa nu-i cruti, ci sa dai mortii de la barbat pana la femeie, de la tanar pana la pruncul de san, de la bou pana la oaie, de la camila pana la asin". "

Este de remarcat motivul pentru care Dumnezeu ordona genocidul, faptul ca, cu 400 de ani in urma, amalekitii nu i-au lasat pe evrei sa treca bine-merci prin propria lor tara.

"cat despre explicatia mea unde vedeti cruzimea,nedreptatea despre care spuneti ca o accept."

Prin prisma teismului tragediile umane nu reprezinta pur si simplu intamplari nefericite, ci se petrec cu vointa sau acceptul lui Dumnezeu. Prin urmare un credincios nu le poate condamna in mod absolut ci este nevoit sa le accepte. Faptul ca un crestin poate citi fragmentul de mai sus fara sa-l eticheteze ca pe o crima abominabila pune bazele unei duplicitati morale in care terorismul religios isi gaseste justificarea. Daca Moise, Ioshua si Saul au facut voia lui Dumnezeu de ce Usama Bin Laden nu poate?

"Pt cel ramas in viata e lesne a spune ca e mai bine/frumos/demn sa mori in timpul somnului din cauza unui stop cardiac decat sa mori sub daramaturi ori decat sa mori dupa ce ai fost siluit.Dar pt cel care a murit -singurul pt care intr-adevar conteaza- ce importanta are?"

Personal prefer sa mor de batranete la mine in pat si nu sub sabia vreunui macelar cum a fost Saul. Daca tu ai alte gusturi nu am ce comenta. Sunt de acord ca dupa ce omul moare nu mai conteaza pentru el, dar durerea celorlalti nu este de neglijat.

"dovezile pe care imi cereti nu vi le pot da."

Iti dau eu un fir de investigatie. Studiaza in Biblie in ce mod si-a tinut Dumnezeu juramantul fata de Israel in ceea ce priveste teritoriul pe care i-l va da. Promisiunea este repetata in multe locuri si suna cam asa (Ioshua, 3):

"9. Iar Iosua a zis catre fiii lui Israel: "Veniti incoace si ascultati cuvintele Domnului Dumnezeului vostru.
10. Din aceasta veti cunoaste ca in mijlocul vostru este Dumnezeul cel viu Care va alunga de la voi pe Canaanei, pe Hetei, pe Hevei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Amorei si pe Iebusei.
11. Iata chivotul legamantului Domnului a tot pamantul va trece inaintea voastra peste Iordan."

In discutia noastra ai ridicat o problema care mi se pare extrem de importanta, aceea a absurdului unor situatii in viziunea ateista. Ma refer la:

"putem oare dirija si hazardul,absurdul(pt ca in lispa lui Dumnezeu doar asta ne ramane)acel absurd care face ca unul sa moara la 3 ani ,asa cum ziceam intr-un accident stupid,iar altul sa traiasca 300 de ani."

Voi incerca sa arat in continuare ca nu filozofia ateista, ci dimpotriva, teismul, prin premizele pe care le introduce, provoaca acest absurd.

Ateismul spune ca universul functioneaza dupa anumite legi (sa spunem legile fizicii) si o face fara a da vreun interes gruparilor temporare de atomi numite oameni. O piatra care cade de pe un munte nu alege sa loveasca un copil, un batran, sau sa treaca pur si simplu mai departe. Ea cade din niste cauze mai mult sau mai putin cunoscute insa nu urmarind vreun scop sau planul cuiva. Daca un copil s-a aflat pe traiectoria ei este tragic pentru noi, oamenii, dar nu este absurd. Nu este vorba decat de actiunea acelorasi legi universale la un moment nefericit pentru oameni.

Ce ne spune insa religia? Omul este centrul creatiei si tot universul a fost creat in folosul lui. Creatorul, o fiinta de o putere, inteligenta si bunatate infinite este extrem de preocupat de soarta oamenilor, le asculta si indeplineste rugaciunile, ii ajuta sau pedepseste, are pentru ei un plan bine stabilit. Nici o piatra nu se clinteste fara voia Lui.
Se vede cum introducerea acestor ipoteze genereaza absurdul. Acel copil a murit pentru ca Dumnezeu a incuviintat acest fapt (de unde si intrebarea "de ce, Doamne" pe care o pun adesea in momente grele oamenii religiosi). Daca parintii lui sunt credinciosi si s-au rugat pentru el, pentru sanatatea lui, iar Dumnezeu nu i-a ascultat inseamna ca, fie ei au gresit undeva, fie Dumnezeu avea un anume plan cu copilul lor. Nu poate fi vorba de pura intamplare in universul teist.
Fireste, religia trebuie sa raspunda cumva la aceste intrebari, trebuie sa evite situatia de absurd. Este vorba de trivialitati, ca totul decurge conform unui plan (necunoscut, desigur), ca precis copilul se afla in rai si la indemnul de a persista in rugaciune si de a nu contesta dreptatea lui Dumnezeu.

In concluzie eu zic ca am aratat cum ateismul ne prezinta o realitate simpla, lipsita de mistere, aceea ca omul nu are un loc preferential in univers si ca este de datoria lui sa se adapteze si sa lupte pentru supravietuire. Am aratat ca teismul complica inutil problema introducand ideile de rol central al omului in creatie si de existenta a unui scop (plan) si incercand sa evite absurdul prin formularea unor explicatii ad-hoc, imposibil de verificat. Prin urmare, in problema discutata de noi, ateismul este alegerea rationala.

Sunt interesante si implicatiile teologice pe care le are moartea unui copil mic. Voi considera cazul in care sufletul acestuia ajunge in rai (daca este trimis in iad aceasta ar fi o evidenta nedreptate):

- daca Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa ajunga in rai iar cei care mor la scurt timp dupa nastere ajung acolo, care mai este scopul acestei lumi, a liberului arbitru, a venirii lui Iisus, a intregului plan divin? Pur si simplu putea sa puna oamenii direct in rai, in acelasi mod in care copilul respectiv a putut accede acolo, si sa nu le permita acestora sa pacatuiasca.
- este preferabil ca oamenii sa moara la nastere intrucat ei vor ajunge sigur in rai, si dupa cum spuneai, "asta afecteaza doar trupul aceluia ,adica ce este mai putin valoros in noi".

Numai bine!

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#30333 (raspuns la: #30088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
megapixeli, obiectivul bun devenit prost si marketing hypes... - de renatoa la: 08/12/2004 17:33:59
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Asta e, dl. Dinu, un lucru pe care eu il apostolez la oricine sta sa ma asculte. Si din pacate multi nu ma cred... :( poate pe dv. o sa va asculte...
Ce numiti dv. prostirea obiectivelor si imagini soft are putin legatura cu scanarea aia controversata, si anume ca optica a cam ajuns la capatul putirintelor ei, si ca ea este cea care limiteaza acum totul si nu megapixelii astia atit de vinturati de toate reclamele :(
Sa punem iarasi cifrele in actiune, poate ca aici la dv. pe form vor avea mai multa credibilitate.
Voi face calculele pentru D70, sunt foarte aproape pentru orice camera cu senzor APS.
Senzorul in sine are o rezolutie de 3008 pixeli (orizontala) / 23.7 mm / 2 (perechi linii) = aprox. 63.5 lp/mm
Unii sunt obisnuiti sa nu lucreze cu pereche de linii, ci cu dublul acestei valori, adica linii/mm asa ca valoare de mai sus se poate dubla, in functie de preferinte, dind 130 linii/mm.
In orice caz nu trebuie confundat linii/mm cu perechi de linii/mm
Aceasta este o rezolutie pe care cu greu o ating azi unele obiective fixe si aproape nici un zoom.
La Nikon de ex. obiectivul etalon de 50/1.8 are 63 lp/mm adica e la paritate cu senzorul APS de 6M.
Cred ca sunt valabile in mare masura si pentru Canon aceste numere.
Toate acestea le aveam deja in cap cind a parut 20D si de aceea mi-a atras atentia faptul ca cei 8M erau inghesuiti tot pe un senzor APS, nu pe un senzor 1.3x ca la MkII. Am facut repede socotela si vazind rezultatul de aproape 78 lp/mm... (3504/22.5mm/2) in acel moment mi-am dat seama ca 20D este o camera de 8M numai pe hirtie si in reclamele Canon, pentru ca nu exista obiective care sa transpuna acesti 8M in imagine...
Da, MkII este o camera de 8M, datorita senzorului sau de 1.3x care dau o rezolutie de 61 lp/mm (3504/28.7mm/2) la care fac fata aproape toate obiectivele fixe si citeva zoom-uri din seria L.
Tot datorita acestor fapte, pe net vedem imagini comparative cu D70 sau cu 10D la care oricit ne-am stradui, nu reusim sa vedem detaliile in plus la care ne-am astepta de la cei 2M suplimentari.
Asa ca, dl. Dinu, acum dv. nu faceti decit sa confirmati banuielile si socotelile mele.
Poate cei ce citesc vor invata ceva, si anume ca marea promisiune full frame nu inseamna exploatarea superangularelor de care erau asa mindrii si cu care se trezesc dintr-o data la 1.5x mai putin, ci obtinerea cu adevarat a rezolutiilor pe care ei cred ca le au si sunt numai pe hirtie...
Veti vedea ca va apare D2X si va fi o mare dezamagire... din aceasi cauza, rezolutia de 12M inghesuita intr-un senzor APS, de neobtinut cu sticla actuala.
Au fost vremuri cind pe piata existau obiective de 8000$ si mai mult... unii se vor gindi la dinozauri... au fost scoase ca sa fie inlocuite cu plastic de 100$... dar tare ma tem ca acolo ne ducem, adica la body-uri de 4-5000$ si obiective pe masura... in optica ma tem ca legea lui Moore nu exista, aici progresul este mult mai lent decit in electronica, care si ea nu mai e asa sprintena ca acum 5 ani.

Om trai si om vedea...
Pina atunci... avem de ales un presedinte :(
Renato

Pentru mine personal durerea majora a acestei excursii a fost sa constientizez ca aia 20% de pixeli in plus de la 20D fac ca un obiectiv mediu sa devina foarte prost si unul foarte bun, devine foarte mediu...
Acelasi obiectiv care pe D60 era excelent ( un 70-200/4 L) are un colt neclar la 20D... sau poate nu e perpendicular captorul pe axa optica, ceea ce imi vine greu sa cred.
Pe chestia asta am fost la amicii cu magazine din Bucuresti si am facut teste cu toate obiectivele Canon de pe tejghea... alta minune: obiectivul Canon 1,8/28 mm, la diafragma maxima si pina la diafragma 4, e asa de soft cu 20D, ca e bun numai pentru fotografiat portrete softosane... Obiectivul Sigma de 15mm, fisheye, e mai taios decit canonu` L 16-35 care e de 5 ori mai scump... o sa pun cindva aceste teste pe pagina mea.
#31120 (raspuns la: #31080) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce va inspira Craciunul? - de Ice Queen la: 31/12/2004 07:32:26
(la: Ce va inspira Craciunul?)
Vai mie,recunosc cu durere...vai mie...Vai mie,pentru ca in halucinatia mea continua nu am realizat un adevar atat de lucid:sunt trista fara rost...vai mie,pentru ca intr-o perioada a anului in care bunatatea sufleteasca se presupune a exista doar pentru ca o cere o data din calendar am omis sa realizez ca se justifica indiscutabil ca "bunatatea" nedefinita si insesizabila a intregii rase umane sa se afirme tocmai in momentul de gratie al unei religii sau al alteia,si in delirul meu am omis ca fara indoiala toate culturile si cultele au gasit un anumit moment ca fiind cel mai bun pentru a-si etala marinimia doar pentru a-l face singurul,pentru ca mai apoi sa il transforme in deziderat pentru a nu-l putea atinge...vai mie...Craciunul,astfel,mi se pare o farsa,si nu numai ca sunt ferm convisa de asta,ci o si sustin:amintiti-va ca,indiferent de natura sa,un conflict poate pe deplin justificat este "amanat" pana dupa Craciun,pentru ca,nu-i asa,aceasta este perioada "bunatatii",familia iremediabil fisurata sau complet distrusa se reuneste pentru a juca un teatru penibil in fata bradului sau unei mese pline cu cadavre de animale ce sunt atat de apreciate...iar eu,in orbia mea,in loc sa consider toata aceasta mizanscena o glorioasa sarbatoare,am considerat-o teatrul ipocriziei atat de specific umana...vai noua...
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daciana, - de anisia la: 11/01/2005 13:06:49
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
ca esti dezamagita nu e de mirare. ca simti purtarea lui ca pe o dezertare, iarasi te inteleg. ai incercat insa sa discuti cu el, sa-l intrebi ca sa afli de ce s-a comportat asa? se poate sa fii avut un motiv intemeiat. spun asta experienta proprie. cu opt ani in urma mi-a murit cineva foarte drag. prietena mea ce a mai buna a fost singura persoana care nu a fost langa mine in clipele acelea. nici pe perioada cat cel pe care l-am pierdut a fost bolnav, nici la inmormantarea lui. am fost, ca si tine dezamagita. dupa un timp insa am gasit puterea sa o intreb de ce? nu vroiam sa arunc la gunoi o prietenie de atatia ani , din prea multa mandrie. stii ce mi-a raspuns? "m-am simtit prea slaba. nu te-as fi ajutat cu nimic. as fi devenit o povara in plus pentru ca ar fi trebuit sa ma consolezi si pe mine. am preferat sa stau deoparte si sa te las sa-ti canalizezi timpul si energia ca sa poti trece peste"

uneori oamenii pe care credem ca ne putem bizui sunt mai slabi decat insasi tristetea si durerea ce-o simtim noi in momente grele. nu cred ca "a profita" este verbul care te doare cel mai mult in clipele astea. mai degraba "a descoperi" ca prietenul tau nu este asta de "strong" cum credeai este ceea ce te intristeaza.

ai cerut pentru un sfat: fa-ti timp si discuta cu el ca si cum ai fi discutand cu tine insati. in cuvinte simple si sincere spune-i ce ai simtit, ce te doare, ce ai crezut, ce nu intelegi. prietenia nu este doar zambet si voie buna. si in momentele grele definim gradul in care suntem legati unii de altii.

eu iti doresc numai bine si sper sa gasesti raspunsul intrebarilor ce te framanta.
la un moment dat ni se intamp - de maan la: 11/01/2005 21:35:29
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
la un moment dat ni se intampla tuturor cate-o nenorocire asemanatoare, fara ca asta sa insemne ca nu stim sa ne alegem prietenii.

daca omul acela a fost slab exact in momentul in care tu ai avut nevoie de el, nu inseamna neaparat ca nu te iubeste ci ca l-ai prins intr-unul din momentele de slabiciune cand n-a stiut, s-a temut sau n-a fost capabil sa te-ajute.
dupa cum varianta ca nu i-a pasat e perfect valabila.

ar trebui, cred eu, sa te gandesti ce inseamna exact "Avem nevoie unul de altul, in pofida acestei dezertari a lui" si sa-ti explici cu sinceritate sensul lui 'avem'.

eu vad doua feluri de ajutor: unul pe care-l acorzi fara sa te coste nimic si altul care rupe din tine, sinonim cu sacrifciul.

candva, mi-am acuzat prietena care nu mi-a fost aproape in perioada unei lungi convalescente ce-a durat mai bine de un an, fara sa stiu ca, fie si un telefon catre mine (sotul ii interzisese prietenia mea), ar fi periclitat soliditatea casniciei ei, despre care eu nu stiam ca se clatina ...boala mea a tot impiedicat-o sa se confeseze...

cand am aflat adevarul am inteles-o si, desi atunci mi-a fost enorm de greu, acum nu mai vad motive s-o acuz.
in prietenie e oarecum ca-n amor: inima te indeamna sa ierti, daca iubirea exista si mai ales cand simti ca-i reciproca.(:

sfatul meu este: daca prietenia de care ne vorbesti nu este una conjuncturala, daca amandoi ati muncit s-o aveti (mie asa-mi pare) nu-i bine renunti pana nu stii adevarul: e singurul care mantuie.

numai bine!
Minuni nu există - de Anca Tudor la: 17/01/2005 16:22:37
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
În prietenie, nu există minuni. Există încercări succesive de a face cum e bine, există greşeli, există egoisme şi orgolii. Important este să existe sentiment (de dragoste, dacă e o relaţie de iubire, de respect şi tandreţe, în orice fel de relaţie) şi acesta să fie reciproc. Dacă tu, Daciana, nu eşti sigură că el are sentimente pentru tine şi nici el nu-ţi poate demonstra acest lucru, asta nu e prietenie, ci doar un exerciţiu de sprijin, în care tu îl sprijini pe el. O prietenie nu înseamnă neapărat să te ajuţi reciproc, dar înseamnă în mod absolut necesar să-l asculţi pe celălalt. Dacă nu oricând are nevoie, măcar câteodată. Eu am un principiu: dacă un prieten m-a dezamăgit atât de grav încât să nu încapă iertare, renunţ la el. Astfel, devin disponibilă sufleteşte pentru o posibilă nouă prietenie. Dacă dezamăgirea a fost mai mică, iert, apoi îi acord încredere, treptat. Există însă şi lucruri pe care le putem ierta, dar nu le uităm. De obicei, atunci când avem nevoie de cineva şi nu e acolo pentru noi, durerea resimţită în acel moment e greu de uitat.
#33615 (raspuns la: #33519) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Punct. Si de la capat... - de sanjuro la: 26/01/2005 15:38:32
(la: suflet ratacit)

De ce sa plangi pentru un lucru deja pierdut? Fostul sot aproape sigur nu te va mai accepta, (eu nu as accepta in ruptul capului o sotie care m-a parasit pentru un altul!), iar faptul ca s-a consolat atat de rapid inseamna ca de fapt nu a existat un sentiment foarte puternic intre voi. Altfel erati si acum impreuna, si nu se calca "stramb" din nici o parte, (sotul tau avea cu siguranta o relatie cu "actuala", pentru ca nici o femeie nu sare in patul unui barbat atat de repede).
Nu te poti indragosti de un altul cand iti IUBESTI sotul. Daca era doar afectiune intre voi, poate ca da. Fiecare dintre voi a dorit probabil "altceva" decat gasea acasa. S-a ajuns la aceasta situatie si din lipsa de comunicare, cu siguranta...
Actualul iubit, cel de 38 de ani si-a reluat vechile obiceiuri...Dar tu i le cunosteai cand ai facut pasul? Ati vorbit deschis inca de la inceput care va fi esenta relatiei dintre voi? Amanti, concubinaj, casatorie? Eu cred ca nu.
Intr-un cuplu, libertate inseamna sa sti ce sa faci cu ea astfel incat sa nu-ti ranesti niciodata partenerul care ti-o acorda. Asta tine in primul rand de respect, si apoi de dragoste.
In general omul nu se poate schimba in esenta, dar poate accepta anumite compromisuri. De exemplu sa mergeti impreuna la munte, sau sa-si organizeze timpul astfel incat sa petreceti o parte din el, impreuna, adica sa-ti acorde atentia cuvenita femeii iubite. Un barbat daca se simte "sufocat", cu atat mai abitir se indeparteaza, (o spun din experienta!)... Iar rezultatul este previzibil.
Trebuie sa-ti pui ordine in sentimente, si sa discuti deschis cu actualul partener despre nevoile tale. Daca el va evita o discutie serioasa, sau mai rau, nici nu vrea sa discute subiectul, inseamna ca n-a fost decat un sentiment pasager, probabil provocat doar de atractia fizica, si este momentul sa renunti, chiar daca este dureros, si va provoca ceva valuri printre rude, cunostinte, prieteni.
O situatie incerta, frustranta, plina de regrete si sentimente amestecate, este cea mai proasta alegere. La 28 de ani viata se poate lua de la capat, fara probleme, si cu siguranta va exista momentul cand vei intalni persoana potrivita.
Deci sterge-ti lacrimile, incearca sa evaluezi cat mai obiectiv situatia, si priveste inainte. Mereu inainte.
#34595 (raspuns la: #34495) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu regreta ca s-a intamplat ...zambeste ca s-a petrecut - de no_name la: 30/01/2005 12:24:27
(la: suflet ratacit)
no_name

este primul meu comentariu pe acest site pe care m-am inscris de curand ...
intr-adevar esti foarte tanara ...si viata te-a luat repede in vartejul ei ... ti s-au intamplat multe in prea putin timp
a da sfaturi intr-o situatie ca a ta este cel mai la indemana ... toti cei care insa iti vor da sfaturi se vor raporta la propriul sistem de valori ...
eu cred ca tu nu ai nevoie de sfaturi ci de comunicare ... de cineva care sa te asculte ...
...nu exista retete pentru o viata reusita in doi ...
nu cauta retete ... cauta-te pe tine si mai ales nu te chinui cu ce ti s-a intamplat ... lucrurile se intampla cu un rost ...orice rau care ni se intampla, daca-l analizam ulterior fara patima si obiectiv ... constatam ca de fapt ne-a ferit de un alt rau pe care nu l-am fi putut duce ...
eu iti vorbesc din perspectiva crestina acum, asa cum vad eu desigur aceasta perspectiva...
Dumnezeu da fiecaruia cat poate duce ...si tot ceea ce ne este dat sa traim sunt lectii din care invatam daca stim si vrem ...lectii care ulterior ne vor fi de mare folosinta
nu era totul bine si frumos atunci cand te-ai casatorit, eu cred ca tu ai apreciat acest dupa niste valori care de fapt nu erau ale tale ... bogatie, pozitie in societate, etc ...s-a dovedit ca nu sunt sufieciente pt ca sa atingi nici macar multumirea ca sa nu mai vorbesc de fericire...
de ce te-ai indragostit de altul? nu cumva in sufletul tau era un gol pe care sotul nu ti l-a umplut niciodata? ai avut iluzia ca-l gasesti in celalalt dar se pare ca a fost doar iluzie ...
acum simtit nevoia sa te agati de ceva ...esti usor disperata ca ai pierdut tot ce aveai ... dar oare ai avut cu adevarat ceea ce credeai ca ai? si mai e o intrebare ... oare asta isi dorea cu adevarat sufletul tau?
eu zic ca tu ai ceva fundamental ...te ai pe tine ... si tu esti esenta la care trebuie sa te intorci ... asuma-ti trecutul , asuma-ti greselile ....asuma-te pe tine asa cum esti ...incercand sa te cunosti mai bine ... sa te iubesti cu binele si raul care este in tine ca in fiecare om dealtfel ...
nimeni nu e singur ... cand nu mai avem chiar pe nimeni ...ne avem pe noi si pe Dumnezeu ...
si singuratea isi are rostul ei la un moment dat ...nu-ti fie frica sa ramai un timp cu tine insati ... raspunsurile nu le vei gasi in noi cei de aici , cel mult te putem ajuta sa-ti pui intrebari...
esti tanara, frumoasa, desteapta, instruita ...ai un capital pe care multi oameni nu-l au si totusi lupta si inving ...
nu-ti plange de mila ... ai cazut un pic, ti-ai julit genunchii... data viitoare vei sti sa-ti pui genunchiere ... :)
deci ridica-te , capul sus, ai o viata inainte care ti-a fost oferita sa faci ceva din ea ...nu sa stai si sa zaci scaldandu-te in nefericire ... nu e usor ...exista o "voluptate a durerii" spunea amicul cioran ... dar la varsta ta ai suficiente resurse sa revii in forta pe scena existentei tale ..iti esti datoare in primul rand tie ...
nu te mai gandi un timp la nici unul din ei, esti prea marcata ca sa fii obiectiva...gandeste-te la tine, la cei carora le pasa de tine si cand te vei vindeca raspunsurile vor veni de la sine ...
si zi multumesc ca traiesti tumultuos...o sa ai ce povesti nepotilor ...
mult succes suflete ratacit ...sunt convinsa ca te vei regasi repede ....iti esti datoare sa faci asta
A iubi - de Chriss la: 01/02/2005 20:40:35
(la: Parinte pentru prima oara)
Draga ofemeie,

In ziua cind am devenit mama am invatat ca dragostea se imparte in doua. Dragostea pentru un barbat si dragostea pentru un copil. Eu am o fetita care acum are peste opt ani. Nu am zi de la Dumnezeu cind nu ma gindesc la ea, cind nu o maninc din ochi, cind nu-i duc dorul cind sint la servici. O iubesc cu tot sufletul meu si desi uneori face nazbitii ca ori ce copil, totusi nu asi schimba nici o secunda din viata pe care am avut-o cu ea.
Cred ca in momentul in care devenim parinti, incepem sa ne transformam. Devenim cu totul o diferita persoana de cit am fost inainte. Viata de parinte nu este usoara. Este plina de peripetii, de risete si lacrimi, de fericire si tristete, de bucurie fara limita si de durere adinca, insa oare toate aceste diferente, face ca viata noastra de parinti sa fie extraordinara.
Cred ca in momentul in care devenim parinti invatam ce inseamna dragoste neconditionata, dragoste pina la sfirsitul viate si nu numai.

Cu respect,
Criss.
lumi paralele - de Claudya la: 04/02/2005 00:37:11
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
cine nu a dorit nunumai o data sa aiba puterea de a schimba o greseala comisa cu sau fara intentie.dar trecuttul oricat de dureros ar fii nu poate fii schimbat.nu putem deci decat a incerca a indrepta acea greseala cu mijloace reusiind asta in prezent.se ofera insa astazi o noua viziune a lumii paralele.daca azi ai gresit ceva.acel ego al tau cu aceleasi calitati sau cel putin acelasi aspect fizic nu a facut aceeasi greseala,tot in prezent.apare deci imaginea unei singure persoane care in momentul "x",corespunzator momentului vorbirii face lucruri total diferite de ce ar face ego-ul sau dintr-o lume paralela.apare deci acum intrebarea :"ar putea fii posibila trecerea dintr-o lume paralela in alta fara a schimba/modifica eventual lumea in care ai pasit prin prezenta ta?" raspunsul vine promt :"nu!"caci chiar prezenta ta acolo determina o modificare a acelei lumi.nu poti fii doar observator caci insusi prezenta determina schimbare.inca din cele mai vechi timpuri oamenii au avut intrebari legate de schimbarile pe care le determina in evolutia intregului habitat.chiar si asa dupa ani de cercetari au ajuns la aceeasi concluzie : nu este inca posibila calatoria dincolo de timp si spatiu dar inca speranta nu a incetat sa fie calauza altor mari descoperiri.intr-o zi totul va fii cunoscut si celor ce intreaba...astazi tot ce pot face este sa continui sa sper.
'neatza - de fefe la: 09/02/2005 18:53:02
(la: Trancaneala Aristocrata)
Am venit cu o durere de spate care nu ma intrebati cum am capatat-o
ca nici eu nu stiu. Cred ca asta e semn ca imbatrinesc. Nashparlie
chestiune. Anyway, vad ca ne-a vizitat JimmyC. Imi place tare mult sa
citesc cum ne povesteste ea despre aventurile ei prin orientul mijlociu.
Imi aduce aminte de povestile cu sultanii si haremurile, cu printesa din
turnul de fildes si alte alea povesti nemuritoare. Faine momente.

Belle, mi-a placut bancul, desi l-am mai citit odata
un an sau doi in urma, iar cel de pe canalul doi a fost super si el.

Anisia zici ca te pregatesti pentru Geneva? Tre' sa fii tare incintata de
iesirea asta. Tu ai mai fost in Elvetia? Da in alte tari? Ma gindesc ca ai
fost ca in ultima vreme nu stiu pe nimeni din Romania care
sa nu fi plecat prin alte tari.

Horica, care-i treaba ca nu ne mai spui nimic?
Vazu-i ca te plimbi pe alte
uliti da' pe la noi mai rar. Te-am suparat cu ceva?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...