comentarii

momente si schite de I L Caragiale


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
1.Tatiku 2.Leo 3.Idem 4.To - de tatiku la: 19/09/2006 23:18:46
(la: Oracolul Cafenelei)
1.Tatiku
2.Leo
3.Idem
4.Toamna romaneasca
5.Piersica parguita, Bujorul
6.Toparceanu, Caragiale, Baudelaire, Cehov, si mai ales Dostoievski
7.Christopher Plummer, Nicolae Herlea, Degas, Brancusi
8. Piesa neterminata pentru pianina mecanica, cred....
9.Idiotul, Viata, amorul, moartea (Arthur Schopenhauer). Momente si schite, Teatrul lui Cehov si Sebastian, Shakespeare. (orice, cu un plus parca pentru Romeo si Julieta si Othello
10.Balada popii din Rudeni, G. Toparceanu. (foarte ciudat, stiu)
11.Spirala
12. Pamant, nu prea stiu alta...
13.Eu insumi, peste 15 ani!
14. In sus, pe plan vertical.
15. Indecis, exploziv, dur, tandru, grasut, barbos, cam exclusivist dar zambitor, ma port direct cu cei ce-mi sunt dragi si foarte tandru cu prostii
16.Semivocala mixta, lichida, de culoarea parului blond, nemtesc.
17.Nici una. Marile nefericiri vin din prea stricta masurare.
18.Povestea invierii lui Lazar (mereu cu lacrimi in ochi cand o citesc).
19.Am vazut Sequoia. Nu cred ca mai poti iubi corcodusul dupa...
20.Sa fiu destept.
21.Aer. Mult aer!
22.Pe Margareta plimband catelusul...
23.Carpeta bunicii mele din camera de oaspeti( da, e "Rapirea din Serai", normal), dar si o fatza de masa tesuta de mama ce avea un text pe ungureste ce suna cam asa: cine a fost aici, cine a mancat aici, cine si-a uitat pipa aici? Mama e unguroaica si desenul infatisa un husar venind acasa si certandu-si nevasta.
24. Sa fac bine ce mi-am propus, sa capat o statuie dupa moarte. (serios!) Cosmarurile? Contrariul visurilor de mai sus.
25.Inteligent/a si bun/a. Atat.
26.Pe sotia mea.
27.Naivitatea.
28.Grav.Grav.Vesel.
29.Cafeaua de dimineata. Nu stiu.
30.Muntele. E palpabil si nu e monoton.
31.Muzica apelor de Haendel, Bourre nr. 7. Ea e!
32.Adica cum? Cat sunt de semi-opac?
33.Agreabila
34.Miros de menta si promisiuni roz. Nervos.
Momente si schite - de cosmacpan la: 30/03/2007 23:04:02
(la: de unul singur........)
sunt momente cand imi doresc sa pot gasi un loc sub soare unde sa fac nudism fara sa jignesc pe nimeni. imi doresc un loc al meu. Bine bine, spune lumea indignata, dar ce cauti aici printre noi? puteai sa te duci in pustie sau pe pustie, ptiu, ptiu, ptiu...dar asa? ai venit printre noi ca sa ne ispitesti cu vorbele tale mestesugite.....mai inainte vorbeam de nudism, e un fel de a spune....dar pastrand oarece conexiuni la tara exista doaua mari evenimente: curatenia de Paste si cea de Craciun. atunci omul isi scoate toata casa la aerisit: bate, scutura, sterge, freaca, mai o spoiala ca sa ascunda trecerea unui an; cu statornicie si nadejde, batraneste ca sa zic asa, timp de o saptamana isi impodobeste curtea (trupul) cu tot ce are el mai bine ascuns, in strafunduri: mai o invidie, mai o ciuda, mai o rautate, putin venin dintr-un varf de ac, o iubire, o privire sagalnica, ura sa cea de toate zilele. Cineva ma intreba de ce tac atat ca se aude linistea prin preajma mea. n-am raspuns, ca bufonii nu-si scot tichia nici in fata regelui nici a intregii curti ci doar in fata oglinzii. si daca stiai ca n-o s-o poti duce de ce ai mai aruncat-o-n lume? hm? ce? mureai daca taceai? Heracles o abatut cursul apei ca sa curete "grajdurile lui Augias", tu nu puteai sa-ti abati gandurile de acest subiect? i-ai dat drumul in lume fara opinci in picioare si toiag de sprijin....
Intruder - de Sancho Panza la: 14/06/2007 23:44:55
(la: concurs de trollare )
...ma dezamagesti.
pai e ca-n schita aia a lui Caragiale...nu mai are nici un haz, monser, sa trollezzi cand sefu-ti este ca un frate, de vreme ce-ti este si cumnat...carevasazica.
mult, mult mai bine - de cosmacpan la: 16/07/2007 21:21:48
(la: Fuck, ce faza!)
si cand te gandesti ca la ruperea voalului cu "Bagaul" lumea s-a dat inapoi ingrozita, pentru a susoti pe la colturi apoi: pai da! daca nu avem literatura erotica....cu vechime, modele...iata ca..incet incet, ciupercile apar, ploaie sa fie si pamant vanos.
daca ai curajul sa incropesti un volum de momente si schite cred ca drumul e deja deschis si te asteapta. Limbajul viu, plin de coloratura poate surprinde dar fiecare cristal isi cauta geoda ca sa creasca.
asta chiar este deasupra celor de inceput......
BM - de Bucu la: 24/11/2010 23:43:49
(la: Infirmii nu merg in paradis)
Nu-mi amintesc ce mare filozof spunea-citez din memorie-daca Dumnezeu nu exista iar eu cred, nu pierd nimic dar daca exista iar eu nu cred, pierd totul...deci imi convine sa cred...


daca nu exista, îl pierzi pe el(si cu el, totul), cam tot acolo esti.



revenind la personajul nostru, îti dau un citat din Azar Nafisi (din 'Citind Lolita în Teheran'), citat cules de Aurora Liiceanu în 'Prin perdea', pag. 101, ed. Polirom.
zice asa:


"Un asemenea act (e vorba de judecata unui om, nota mea) poate fi dus la capat numai de cineva absorbit de literatura, care a învatat ca fiecare individ poseda dimensiuni diferite ale personalitatii proprii...Cei care judeca pe cineva sa ia în considerare toate aceste aspecte ale personalitatii individuale. Numai prin literatura poate cineva sa se puna în locul celuilalt, sa-i înteleaga partile diferite si contradictorii si sa se abtina sa devina prea necrutator. În afara sferei literare se dezvaluie doar un aspect al indivizilor. Dar daca ajungi sa întelegi diferitele lor dimensiuni, nu mai poti sa-i omori cu usurinta..."



în lipsa împartelii între rai si iad, e mai cuminte sa folosesti circumstante atenuante, pamântesti, mai ales când personajele sunt puse în situatii extreme, sa te pui în pielea lor si sa nu dai cu barda dupa primul paragraf.




cum poate trai un infirm-deja privat de atatea gesturi-in ura, invidie, rautate? Practic, infernul e in el.


mi se pare o delimitare în alb-negru, asadar superficiala. inchizitia, pe vremuri, ardea pentru mult mai putin.

infernul nu-i nici în el, sub, lânga sau deasupra, e vorba de gânduri, reactii, actiuni, stari, momente si schite.



Paradisul si infernul suntem noi, sunt alegerile noastre.


poate asa zice biserica, asta nu înseamna ca-i chiar asa, e doar o forma de credinta, de cultura bine-rau, pe lânga altele.
e foarte plictisitor sa citesti despre personaje mulate pe dualitatea asta din primele pagini, e plictisitor chiar si la sfârsit, daca dualitatea persista.
îmi da sentimentul filmelor western din anii '50, când cowboy-ii erau întotdeauna baietii buni (apropo, credinciosi toti) si indienii aia rai.
pâna si istoria hollywood-ului ne-arata ca nu-i chiar asa, daramite personajele complexe dintr-o scriere.
sigur, nu-i cazul aici, dar ar putea fi, am brodat doar doua rânduri mai jos, daca tot stam sa vorbim discutii....
#583981 (raspuns la: #583595) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fereste doamne de momentul ca - de onutza la: 13/08/2006 16:24:19
(la: Proverbe si Zicale romanesti de ieri si de azi)
fereste doamne de momentul cand"ajunge lindina paduche". asta era o vb a bunicii.
"cap avem minte ce ne mai trebuie" este un citat din caragiale...
In momentul in care te adrese - de admin la: 24/09/2003 06:53:52
(la: un nume de domeniu pentru Mafalda?)
In momentul in care te adresezi administratorului cu "ba pulica", atunci pleci la haznaua ta.
#398 (raspuns la: #357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am intalnit la un moment dat - de (anonim) la: 23/10/2003 13:14:27
(la: Oameni cu insusiri paranormale)
Am intalnit la un moment dat persoane care practicau Hata-Yoga si puteau sa imi dea anumite senzatii energetice, nu am avut personal experiente paranormale prea multe, sau mie nu mi se mai par paranormale. Deci energia sau chi-ul sau prana, sau cum vreti sa-i ziceti eset un fapt clar, ea exista si pesonal consider ca din acest punct de vedere cei mai avansati sunt practicantii avansati de chi-gong,, respectiv am vazut(si cred-fiindca este doar o chestiune de practica asidua) demonstratii de chi-qong in care un maestru care practicase cam 40 de ani chi-gong(apropos, pentru unele tehnici trebuie sa te scoli noaptea la 3) si care era in stare sa aprinda o torta la cativa metri buni. Si exemplele pot continua. Am practicat si eu o vreme chi-gong si aveam senzatii energetice, dar la ora actuala daca e sa ma scol la 3 noaptea mai bine citesc niste rugaciuni sau practic o rugaciune sincera. Cred ca imi este mai de folos pina la urma. Desigur, nu neg importanta si ajutorul bioenegiei in sanatate, mai ales in diagnosticare si am o parere buna in general despre bioenergeticienii romani, ba chiar cred ca sunt mai avansati decat multi din lume. Insa bionergia este o stiinta inca la inceputrile ei in vest si a o practica inseamna a te aventura pe un tarim delicat. Orice eset posibil prin antrenament dar nu totul eset de folos. In vest in ultima vreme sau inmultit la TV filmele si mai rau si desenele animate care tind sa promoveze ideea de paraanormal, de oameni cu insusiri deosebite , mutanti X-men, vrajitori, toate prostiile posibile, care se vaand laa biata populatie si ne iaa din timpul maantuirii, adica in loc sa ne gandim la Dumnezeu si sa cautam sa fiim normali, suntem imbibati cu paaranormal. Repet exista si am intalnit oameni cu insusiri deosebite, am vazut experti de arte martiale care te-ar fi putut lichida in mai putin de o secunda sau care ar fi putut face fata atacurilor a 30 de persoane inarmate, am inatlnit programtori cu coeficient de inteligenta deosebit, sau fizicieni care putea sa joace sah cu saptele la tine si sa tebata rusinos de repede, dar nimeni nu m-a impresionat in viata asta ca un calugar de la o manastire din Romania sau din aalta parte. De ce ? Pentru ca am citit pe undeva prin Biblie sau prin Cartile Sfinte , nu imi mai aamnitesc acum exact unde, ca "cel care isi vede pacatul sau este mai mare decat cel care muta muntii" . Si intr-adevar asa este . Mai greu este sa te apropii de Dumnezeu decat sa aprinzi focul de la distanta, ba s-ar putea sa fie si incompatibile.
Dar raspunsul este : Da am intalnit persoane cu insusiri paranormale, dar inatlnesc din ce in ce mai putine persoane normale :)

Pentru cei ce nu merg la Biserica si nu postesc sau nu se roaga, fara nici un fel de desconsiderare sau nuanta de ironie, din experienta personala, daca vreti sa incercati cu adevarat niste experiente paranormale faceti urmatorul lucru:
Chiar inainte de Post, incepeti sa va duceti la Biserica in fiecare Duminica si tineti Postul si rugati-va zilnic, macaar un sfert de ora pe zi. Orice: Tatal Nostru, Psalmi, Acatistul Maicii Domnului,Parclisul, orice, dar faceti-o cu perseverenta si seriozitate.Mai ales metanii. Repet, numai pentru cei ce nu fac asta deja , pentru cei care se roaga deja zilnic nu este nevoie ca stiu deja. O sa vedeti acolo experiente paranormale care o sa va ridice parul pe ceafa. O sa va dati seama ca existe cineva caruia nu-i place sa faceti asta. Trebuie apoi sa luati legatura imediat cu un Duhovnic si sa cereti sfatul. Este foarte important daca faceti experienta sa va duceti imediat la Preot si sa vi-l faceti duhovnic, altfel nu o sa ma puteti ierta si mai bine nu faceti experienta.

Asta pentru cei care vor experiente Paranormale.

din moment ce raspunzi civilizat.. - de JCC la: 28/10/2003 08:53:54
(la: Primul ZID)
din moment ce raspunzi civilizat, cu placere, Nanu
dar daca vrei sa injuri sau sa insulti, e alta treaba...

insa vad ca uiti, sa-mi raspunzi la intrebare..

preferi sa joci jucatorul? nu-ti convine sa joci mingea?
fa-o in afara terenului, daca ai ceva de impartit cu mine in personal..
si cu asta zis, o zi super placuta si linistita, Nanu draga, dorita din toata inima..
#2433 (raspuns la: #2430) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rauschenberg, arta romaneasca, orasul - de Florin Firimita la: 31/12/2003 15:33:30
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Rauschenberg e un vrajitor in materie de utilizarea materialelor. Am o admiratie deosebita pentru el. Retrospectiva de la Guggenheim, in New York, din 1998 a fost una dintre cele mai fascinante expozitii pe care le-am vazut vreodata Ca si Picasso, tot ce i-a trecut prin mina a devenit parte integrala din opera sa. Poate ma insel, dar nu cred ca a folosit sau foloseste computerul pentru schite.

Arta digitala e o alta fateta a creativitatii, o alta unealta.. Forma nu e atit de importanta atita vreme cit ai ceva de spus. Important e sa gasesti care e medium-ul cel mai potrivit pentru ceea ce vrei sa faci. Aici, in Statele Unite, unele expozitii nu accepta fotografii din simplul motiv ca nu considera fotografia arta. Sint sigur ca atunci cind Degas a folosit un aparat de fotografiat (cred ca a fost primul pictor care a incorporat noul sistem in pictura, in totala contradictie cu legile clasice ale compozitiei), a socat pe multi critici. Aproape toate compozitiile lui sint “taiate” din cauza faptului ca s-a folosit de dreptunghiul vizorului aparatului de fotografiat. Unghiurile sint dificile, etc., un lucru nemaiauzit pina atunci. Cine se mai gindeste la Degas ca un revolutionar astazi?

Am prieteni care se folosesc de noile jucarii digitale cu foarte mult succes. Atita timp cit efortul/ cautarea sint sincere, mijloacele nu conteaza. Tehnicile sint atit de diverse in ziua de astazi, nu cred ca ne putem impotrivi noului val. Nu folosesc computerul pentru lucrarile mele. "Moda" de care vorbiti nu cred ca isi are locul in arta. Modele sint trecatoare, ce rost are sa incerci sa placi? Experimente? Bineinteles. "Colajele" despre care cred ca vorbiti sint de fapt "mixed media" pe lemn, si sint uneori puncte de plecare pentru picturi mari. Am un atelier mic, de iarna, si un atelier mare, de vara. Iarna e mai intima, si ma vad lucrind la compozitii mici. Vara, lucrez de obicei in atelierul mare, unde imi pot permite sa lucrez la pinze de citiva metri. Uneori, lucrarile mici la care lucrez se transforma in pinze immense.

In ceea ce priveste, situatia artei din Romania, nu sint familiar cu ce se intimpla astazi. Am primit citeva oferte de a fi reprezentat de citeva galerii din Bucuresti, dar sint prea lenes ca sa fac ceva. Castele inchise despre care vorbiti…au existat de mult timp, din diferite motive. La un moment dat, era Uniunea Artistilor Plastici, care era o amestecatura de mari talente si cei care-l pictau pe Ceausescu imbratisind pionierii, era un astfel de club privat, un amestec de convenienta - daca nu erai membru al Uniunii, nu aveai nici o sansa de a fi considerat artist, sau de a expune. In cazul meu, mi-a fost greu sa respect artisti care pictau vizitele prezidentiale de la Canal, si in acelasi timp vorbeau despre “puritatea” artei. Toleranta de care vorbiti ar fi de folos, si nu numai in ceea ce priveste arta contemporana.
Am foarte mare respect pentru citiva dintre fosti mei profesori de la Tonitza, mai ales, Gheorghe Anghel care e un pictor nemaipomenit, Mihai Horea, doamna Adriana Crainic-Botez, o intelectuala de elita (si spun “elita” in cel mai bun sens al cuvintului), caruia ii datorez primele mele incercari in critica de arta, si totodata o curiozitate pe care mi-a deschis-o cind eram prin clasa a IX-a.

Despre America: cred ca gresiti. America este atit de complexa, incit e dificil sa punctam aspecte care devin cetoase de la distanta. Da, trebuie sa conduc ca sa-mi cumpar piine, si nu m-i s-a parut niciodata ca are ceva de-a face cu spiritul comunitatii in care traiesc. America e o tara in continua miscare, de bine sau de rau. Nu locuiesc in “suburban America,” care are avantaje si dezavantaje, traiesc la “tara,” pentru ca am vrut sa traiesc la tara. E unul dintre cele mai frumoase colturi ale Americii, plin de istorie si peisaje, dar in acelasi timp, foarte aproape de New York City. Am un echilbru intre natura si cultura pe care l-am vrut intodeauna. Micul European corner shop il am in apropiere. E un magazin mic, cafenea, unde imi intilnesc prietenii in fiecare duminica dimineata, unde citim The New York Times si vorbim despre ursii care au inceput sa dea tircoale prin imprejurimi. Aceeasi atmosfera o gasesc in New York, care e plin de corner shops daca stii unde sa le gasesti. De exemplu, in Time Square este o cafenea “ascunsa” in mijlocul frumoasei nebunii a orasului, care se deschide la 6 dimineata. Spatiul e foarte strimt, aerul e plin de miros de ulei prajit, dar fac cea mai buna omleta de pe costa de est, si poti avea o conversatie despre orice cu cineva care tocmai a venit din cine stie ce colt al lumii. Imi trebuie aceasta dualitate, oras, “tara,” pentru ca ambele ma inspira foarte mult. Scriu ori de cite ori am ocazia, in oras, dar nu as putea picta in oras. Orasul ma revitalizeaza, ma excita, dar intotdeauna imi place sa ma regrupez, sa ma regasesc acasa, in fata semineului, cu o carte buna, sau in atelier.
#7499 (raspuns la: #7446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Se pare ca in momentul de fat - de ionel la: 05/02/2004 15:07:19
(la: Olimpicii nostri care ne duc faima in lume...)
Se pare ca in momentul de fata, articolul cu pricina este in purgatoriu (in drum spre arhiva dar inca nu a ajuns acolo :-). In momentul in care ajunge in arhiva, cred ca poate fi accesat la (http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=arhiva&magazine_id=702&article_id=70085) pentru cei inregistrati pe situl lor.

Sunt curios, acum. In mare, cam despre ce este vorba?
da-mi voie sa te contrazic! - de enigmescu la: 15/02/2004 20:46:31
(la: Romani in strainatate)
MOTIVELE EXISTA DEJA, NU LE FABRICAM NOI!!! oricine are dreptul la alegere si la autodeterminare, nu crezi? daca vreau sa traiesc in Insulele Canare ce-i pasa nu stiu cui?! eu incerc sa traiesc decent si in felul asta poate reusesc sa-i ajut si pe cei apropiati mie; nu asta ar trebui sa facem toti? e o minciuna sfruntata sa afirmi ca iti ajuti conationalii daca stai si suferi cu ei! pot f. bine sa sufar si in alta parte o vreme pt. ca mai tarziu sa fiu alaturi de cei care sufera, cu sufletul si cu posibilitatile pe care le-am castigat. cand ma gandesc la suferintele pe care le-am indurat toti (am trait si eu un sfert de veac sub regimuri de tot felul...) imi vine intotdeauna a plange. poate sunt si o fire mai melancolica. as fi preferat sa nu suferim, imi vine sa strig la cer de atata suferinta, dar am sansa ca intr-un timp relativ scurt plansul meu sa se prefaca in bucurie. iti suna cunoscut? tu traiesti poate cu regretele faptului ca cei de afara nu sunt in Romania, noi traim aici cu regretul ca cei din tara nu sunt cu noi aici...! interesant, nu-i asa? toti regretam ceva, mai mult sau mai putin, dar cine incalca dreptul la libera alegere fie si verbal, pe care nici Dumnezeu nu-l incalca chiar daca o poate face in orice moment, isi asuma riscul de a deveni o persoana fara drepturi. stii, revolutia a trecut cu viteza suvoiului de apa starnit de furtuna iar gunoaiele s-au ridicat la suprafata atribuindu-si titluri de glorie din faptul ca altii s-au inecat pt. un crez, pt. un ideal, pt. bunastarea unui neam. acum isi ling degetele si se improasca cu rahat (scuzati-mi va rog expresia) in campanii stupide si uita problemele de fond: Romania chiar e o tara formata din indivizi! fiecare individ in parte are necesitati si nevoi proprii care din pacate sunt tratate EN GROS. iar aici imi vin in minte cateva cuvinte memorabile din Psaltirea lui David: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!!!
in strainatate opinia ta chiar conteaza si este supusa atentiei publice; TU esti tratat daca vrei ca simbol al unei intregi comunitati, ceea ce nu s-a intamplat si n-o sa se intample degraba in tara. esti respectat aici ca individ si nimeni nu incearca sa-ti incalce drepturile fiindca legile sunt prea aspre ca sa vrea sa faca asta.
povestirea cuiva de mai sus explica, in opinia mea, de ce au plecat cei mai multi dintre romani: nu pt. ca sunt aventurieri (stim ca sunt destui din astia) ci pt. ca n-au putut sa se afirme in tara- neputinta n-a venit din partea lor ci din partea regimurilor sau a "TREPADUSILOR" ajunsi la loc de cinste. am vazut adesea oameni capabili pur si simplu daramati psihic fiindca n-au putut accede la scaunele de care erau legati altii dinainte. am vazut tineri debusolati, speriati, frustrati, nervosi si nesiguri pe ei la gandul ca dupa ce si-au luat diploma de bac nu vor avea ce sa lucreze. si eu insumi am fost intrigat din cauza atat de multor schimbari survenite in intreg sistemul de invatamant si in cel de sanatate, ca sa nu mai spun ca cel de asigurari de sanatate, ca sa-l parafrazez pe Caragiale, este dar lipseste cu desavarsire!
spunea cineva aici ca ar fi bine de explicat cam care sunt diferentele... sunt atat de multe, de unde ar trebui sa incep? de la felul cum discutam intre noi sau de la curatenia/mizeria din jur? de la capacitatea/incapacitatea unora de a intelege ca nu trebuie sa abuzezi de functia ta sau de la modul cum esti tratat de soferi in mijloacele de transport in comun? de la amabilitatile uzuale sau de la relatiile care se creaza ad-hoc fara a forta lucrurile? daca as sta sa socot acum toate diferentele cred ca ar trebui sa scriu o carte aici si nu cred ca va doriti asta.
just me
#9674 (raspuns la: #9367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Momentul adevarului - de RSI la: 19/02/2004 08:30:56
(la: Pe cine veti vota ca presedinte? (votul e anonim))
Momentul adevarului pentru Lia Roberts a venit odata cu anuntarea deciziei de a candida la presedentie. Pana acum nu supara pe nimeni, dar acum va intra sub colimatorul celorlalti candidati, al partidelor politice si al presei. Interesant ce "schelete" i se vor gasi in dulap...
Deocamdata prima declaratie a fost data intr-un mod destul de vag si cu unele greseli amuzante: " vreau sa-i bag pe romani cu picioarele inainte in Vest", sau cam asa ceva. Cred ca oamenii prefera sa intre la verticala in Vest si nu cu picioarele inainte...:-). Alti politicieni au avut deja grija pana acum ca multi romani sa ajunga cu picioarele inainte si nu numai in Vest.
Interesant de vazut de la cine va "fura" mai multe voturi: Nastase, Stolojan, Vadim sau de la candidatii fara sanse reale sa ajunga in turul 2 - Emil Constantinescu, eventual Petre Roman etc.
Poate ar trebui sa incheiem aici sondajul si sa facem unul nou dupa ce situatia se limpezeste, pentru comparatie. Oricum, sondajul reprezinta numai optiunile fostilor "lunetisti" si actuali "cafegii" :-)
Azi noapte intr-un moment de - de gabriel.serbescu la: 27/02/2004 14:00:24
(la: Neocrestinii)
Azi noapte intr-un moment de smerenie am vorbit cu Dumnezeu. Asa... cam vreo jumatate de ora. I-am spus la inceput ca sunt roman, a stat o clipa si mi-a marturisit ca habar nu are pe unde vine asta. I-am spus ca e ok, e pe undeva prin Balcani, si ca in principiu e o tara destul de controversata. Discutia a continuat fada si lipsita de orice substrat ca si comentarile voastre si textul meu.

Schitroc spre exemplu speculeza o greseala de exprimare ca sa ma intrebe de pe ce planeta vin. Ceea ce vroiam sa spun, dar nu am spus, si-mi asum greseala, e ca o Asociatie Romana nu are absolut nici un drept sa faca discriminari pe baza religioasa. Nu vorbesc de Asociatia Adventistilor, sambatarilor sau ¨pocaitilor¨ romani. Ci de una romaneasca. Sau asa autointitulata. In afara faptului ca nu sunt dispusi sa-ti ofere nici macar un minim de interes, te invita la Biserica.

Intr-o alta ordine de idei incepe sa se conturez o noua discutie, respectiv una definitorie conceptului de crestin. Ce sunt, cum sunt, gradul lor de distilare, de purete etc. Din pacate amandoua termina intr-un unanim roaga-te, de parca a emite o opinie cu privire la o secta sau alta, la un mod mai mult sau mai putin critic, ar fi exact biletul meu spre Iad.
E foarte buna definita lumea asta ca final mistic, si e evident ca evanghelic vorbind, sa vorbesti despre Isus, intr-o jalnica oda cu nori grei, din care mai lipsesc poate pasarelele lui Eminescu, nu interzice nici macar un percept biblic, nici unul. Insa ori eu nu reusesc sa scap de un ermetism de nevoie (nu am intodeauna timp sa scriu asa cum as vrea sa o fac), si atunci condeiul meu scartaie, ori din amalgamul asta frazeistic fiecare intelege ce vrea.

Si la final vine ampop, care intr-o scurta cronica revizuieste starea de fapte a Romaniei (totul e adevarat?), juxtapunand textul chinuit de mine intr-un final a la Pavel Coruti.

Eu cred ca doar tampitii nu pot avea un fior mistic, cat de mic, fie el om de stiinta, fie Lena.
Incerc insa sa disting foarte bine intre ceea ce este credinta, intima si intransferabila, exact cum e ea definita in Biblie, adica ca se cladeste in taina sufletului; si o secta care in general unicul ei scop e sa ma faca sa merg la un loc de cult , unde lui Isus i se taie parul, e barberit, tranfigurarea crestina ii dispare intr-un zambet middle-class, iar crucea e inlocuita miraculos printr-un stalp, un stalp minimalist si frivol, pentru ca in asertiunea neocrestinilor astora ¨nu exista nici o dovada ca Isus ar fi fost rastignit pe o cruce¨.
Astfel, cu doar doua palme impreunate pe fatada unei biserici, si cateva noi simboluri iconoclastice, se naste subit o religie noua, am inteles ca de origine americana. Cam de pe la inceputul secolului XX incoace, si probabil dintr-o independentizare totala fata de Europa, adica atat in plan de liderat politic, cat si social, militar si religios. Tot de pe atunci, o noua biserica, presioneaza prin orice mijloc castigarea de noi adepti. Eu am odata la saptamana in cutia postala un astfel de anunt, prin care mi se explica ca ei au secretul vietii, sau ca sa parafrazez un film, ei stiu care e secretul trompetei.

Mie mi se pare definitoriu ca omul crede, plasmuieste, viseaze, transpune, asta e spiritualul din noi. In timp ce adorau, probabil ca cea mai mare parte dintre sentimente avute, oamenii le-au transformat in arta pura si sublima. Ceea ce acum Unesco numara ca patrimoniu universal este in mare parte adoratie religioasa la modul nealterat.
Si nu ma refer doar la crestini, ci la tot ce e fenomen religios. Acum Daniel, partea de propaganda artistica neocrestina reduce tot ceea ce e arta religioasa la gluma, la gag. Sincer, nu inteleg cum un om care etaleaza cultura, ca tine, sa intrebe care e raul evanghelic in ¨Isus si norii negri.¨ E hidosul e kitchul. Sau poate ca nivelul tau de toleranta il depaseste cu mult pe al meu, nu stiu, sincer te-as admira pentru asta.

In mica mea intelegere pricep religia, credinta generata de ea, ca pe o interpretare certa a imediatului cotidian, e mai mult, ¨daca si-ar respecta conditia sa umana, omul nu ar mai trai decat in glorie sau in asceza¨M.Eliade.In istorie maestrii incecau sa predice controlarea dorintei, carnale sau materiale, acum ti sa propovaduieste, in conceptia neocrestina sa muncesti, chiar mai mult decat in epoca feudala, sau chiar in cea protestanta. Si nu ar fi surprinzator sa se fi inspirat chiar de la protestanti, in modul de a percepe lumea. (Pentru cei nefamiliarizati, una dintre discutiile cu privire la imbogatirea sau saracia unor societati, atinge exact influenta religiilor. Saracia musulmana este explicabila de spiritualitatea fanatica a credinciosilor. O alta evidenta e nevoia de individualizare si de autodepasire protestanta. Dar ar fii alta discutie)
Ma repet, dar o religie insemna,de pe vremuri, un scut, iar finalul oricarui dreptcredincios era asceza sau intr-u gloria lui Dumnezeu. In teorie... deci vorbesc la modul general, va rog nu ma rastalmaciti. La noecrestini in schimb nu. Sistemele de valori nu mai sunt aceleasi, ba dimpotriva.
Acum, eu intr-un fel deplang pragmatismul occidental, dar si inteleg foarte bine de ce acest ateism valoric, il gasesc uneori foarte justificat; totusi mi se pare o deturnare totala a sentimentului religios ce inca rezida in noi, directionarea lui in niste directii adventiste, baptiste sau penticostale.

Iar ca sa inchei, sincer, fiecare predica ceea ce simte, o facem de la un nivel personal, la unul de grup, iar ¨pocaiti¨au un drept stipulat legal la asta. Insa nu mi se pare corect ca ei sa ma bombardeze la modul publicitar vorbind cu tot felul invitatii la revelatii, in cadrul privat al comunitatii lor, slujindu-se de tot felul de tertipuri persuasive, negandu-mi retoric si de o oratorie de agenti comercial niste valori tot atat de universale ca bunul simt, iar eu sa tac fara sa-mi exprim frustrarea. Ba mai mult sa-mi arate, de o comapasiune aroganta, sa-ma forteze psihologic ca ei au descoperit secretului trompetei asteia de care va vorbeam si mai inainte. Si nici nu cred ca in fata depersonalizarii umane actuale, pentru ca ampop, aceasta depersonalizare e certa, la fel ca si ecologia, ca si ¨consumerismul¨, mai lipseau sa vina neocrestinii si sa redefineasca pe ¨homo religiosus¨ la modul atat de global incat iar ajungem la depersonalizare. In fine. Nu mai insist. Toate cele bune.
La un moment dat, probabil si - de gabriel.serbescu la: 29/02/2004 16:56:36
(la: "Anti-românul" Cioran)
La un moment dat, probabil si dintr-un soi de reabilitare postuma, parte a elitei romanesti au definit sentimentele lui Cioran drept ura din dragoste. Oricum nu a fost deajuns. Pentru multi romani, inclusivi utilizatori ai sit-ul asta, romanismul trebuie sa existe intr-o stare atat de pura, incat logic, nu exista.
Cei care l-au cunoscut pe Cioran insa, Tutea spre exemplu, au stiut sa-l aprecieze, iar vis a vis de ¨antiromanismul¨ lui nu au avut prea multe comentarii pentru ca prisosesc.
Romania in schimb ramane la un stadiu de nationalism narcisist, care nu-i face bine nici macar ei insisi.
E bine ca promovezi subiecte ca astea, Filip, felicitari incaodata, doar de la o justa apreciere a realitatii se pot schimba lucrurile, si doar daca diagnosticul e bun, un doctor poate prescrie retete.
"Schitele astea scurte, au un - de Daniel Racovitan la: 25/03/2004 02:53:51
(la: O cola, va rog. Dar sa fie rece.)
"Schitele astea scurte, au un nume anume in literatura?"

Yep. In engleza le zice "short story" iar in romaneste "povestiri". Daca sunt intr-adevar foarte scurte, se pot chema si "flash story" sau "schite". Reprezinta un gen aparte, in care Cehov e magister-ul.
Daca un roman sau o nuvela sunt felul principal, atunci un short story e desertul. :)

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#12788 (raspuns la: #12776) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stimate domnule "miramash" va - de Arcturus la: 28/03/2004 11:56:55
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
Stimate domnule "miramash" va pot spune ca poate sunteti ultima persoana de pe site-ul asta pe care m-as putea supara vreodata. Vreau sa mai adaug ca am fost uimit sa constat ca un strain, o persoana pe care nu am vazut-o niciodata la fata, sa poata sa stabileasca o cat de vaga comuniune cu mine. Cred ca sunteti singurul dintre cei care au raspuns la conferinta initiata de mine care a inteles ceea ce am vrut sa spun si NU v-ati luat de amanunte lipsite de orice dara de importanta precum "baietel de bani gata - 18 ani". Acum ca sa va parafrazez "sa trecem la lucruri serioase...si dureroase":

"Nu este deloc comod sa te fi nascut intr-o tara de mana a doua", dar o alta NU AM. Mult ma mai intreb daca as mai fi fost asa preocupat de drumul tarii mele daca eram german, francez, englez, in orice caz nu apartineam unei etnii care nu se afla in acea categorie a "popoarelor tacute, fara istorie" (Walter Kolarz). Sa nu va imaginati ca vreau sa vad pace si prosperitate in Romania din cauza sentimentelor inalte ci din cel mai pur egoism posibil. Vreau si eu sa particip la creearea unui ceva istoric, nu vreau sa mai invat de voievozi papa-lapte care stateau si se aparau impotriva turcului toata ziua buna ziua, vreau si eu sa vad un oras romanesc care sa fie preamarit cu numele de "Micul New York", vreau si eu o zvacnire de cultura asemenea fenomenului rusesc din secolul XIX, vreau sa vad din nou acea sete de prindere din urma a Occidentului pe care a manifestat-o burghezia aia snoaba si idiota romana din vremea lui Caragiale (chiar daca ea era prea ignoranta sa stie ce face de fapt), vreau ca romanul de rand sa creada in statul sau, vreau sa ma simt eu bine ca totul merge cum trebuie. E ca si cum te-ai juca un joc in care conduci o tara prospera, cu cetateni fericiti si banii curg garla la buget - in momentul ala trece prin tine un sentiment de liniste desi sti foarte bine ca banii aia nu sunt ai tai, in cel mai bun caz poti conduce o familie de care trebuie sa te ingrijesti, iar tara este poate un apartament de bloc care arata dragut. Mi-ar placea sa am si eu acel sentiment de "relache", dar nu il am si ala este scopul meu.

Da, poate o sa imi spuneti ca sufar de acel idealism inerent varstei, este foarte posbil sa aveti dreptate. Si eu imi zic ca ar fi mai bine sa visez mai mult la femeiusti, la distractii adolescentine si sa mai renunt la aroganta mea deseori stupida. Numai ca nu prea imi vine asta - sa nu va imaginati ca stau toata ziua si parlamentez cu oameni probleme de actualitate politica sau sociala, nu nici vorba - pur si simplu imi pare bine ca simt acea chemare mesianica de a construi, fie ea si o chemare poate falsa si efemera.

Singurul lucru pe care il regret este lipsa experientei de viata cu care "oamenii mari" au o placere deosebita de a imi da in cap. Asta nu ar fi o problema dar "situatiunea" se schimba cand vin la mine cu acel sentiment de atotstiutori pe care il au doar pentru ca au trait mai mult ca mine, pentru ca au avut privilegiul de a se naste inaintea mea si de a cunoaste mai multe pe propria piele, asta nu pot accepta. Pe deasupra li s-au fixat si niste stereotipuri in cap peste care le este foarte greu sa treaca, iar stimabili precum Dinu Lazar, Dan Logan sau Ozzy Osbourne ataca -imi pare rau ca zic asta- in mod neghiob persoane care le sunt straine.

Stiu ca discursul meu este cam lung, iar tonul sau cateodata patetic si cu usoare valente nationaliste sa le zicem, nu va fi pe placul oamenilor dar asta este o farama din mine.


#12957 (raspuns la: #12921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am uitat sa precizez ca schit - de relu la: 29/03/2004 10:30:14
(la: Mod de evaluare a literaturii contemporane...)
Am uitat sa precizez ca schita se bazeaza pe o intamplare 100% autentica

Banuiam. Imi aminteste de citatul: "It's funny because it's true..." Platesc o bere persoanei care ghiceste de unde vine citatul asta. Daca nu ghiceste nimeni, va dau raspunsul in 2 zile.
- relu
#12986 (raspuns la: #12978) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Editori si edituri..din experienta - de bernicova la: 01/04/2004 04:21:38
(la: Mod de evaluare a literaturii contemporane...)
Am cunoscut la un moment dat pe cineva din breasla catre care am intins un deget acuzator si am incruntat sprancenele pentru ca nu puteam admite ca publica maculatura literara pe bani si pe banda. Rasfoisem carticelele, nu a fost nevoie de mai mult. Asa-numita literatura horror, poeme ale unor fetiscane (excesiv complicate pentru idei mici ), stilul de scriitura din scriitura (hai sa va arat cat de mult am citit!) etc., etc., etc.
Sunt convinsa ca astfel de carti se vor prafui prin depozite.
In ciuda refuzului meu de a le fi lector si corector, cartile au aparut si atat.
Zilele trecute am intrebat "De ce?"
Raspunsul: "Pentru ca pe banii pe care-i primesc de la acesti scriitori ratati sau tineri entuziasti, voi publica adevarata valoare."

Mai poti indrepta degetul acuzator?

Am in fata un text, compendiu de Caragiale, gaguri de televiziune, Cartarescu si Preda. E absurd, dar daca stau cateva nopti cu textul in fata si cateva ore pentru comunul acord cu autorul, va iesi o carte buna. Nu spun valoroasa, dar nu penibila. Intrebarea este: Cine scrie textul, eu sau autorul?

Concluzie: o scriitura valoroasa se simte. Dincolo de cacofonii, fraze fara final, dincolo de orice titlu adolescentin de povestire.
Cel care a refuzat cartea cu pricina, fie nu a avut respectivul simt(daca lucrarea era valoroasa), fie nu era practic ( daca era o non-valoare)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...